Miercuri, pe 27 mai, Festivalul Pasarela si-a deschis portile printr-o expozitie, la Muzeul National de Arta Contemporana, intitulata „Hommage a Yves Saint Laurent”, dedicata celebrului couturier. Festivalul Pasarela este un eveniment organizat de Ambasada Franţei în România şi Institutul Francez cu sprijinul Institutului Francez al Modei Paris. Am fost extrem de incantata sa partcip la acest eveniment, un rasfat pe care il asteptam inca din primul moment cand am aflat ca Bucurestiul va fi pe harta luxului si a rafinamentului francez pentru cateva zile.
Expozitia poate fi admirata de publicul larg in perioada 28 mai -26 iunie. Ea cuprinde trei creatii vestimentare ale designerului, afise si crochiuri.
Omagiul adus acestei figuri mitice a modei, nu este intamplator la Bucuresti, dat fiind interesul sau pentru traditii, cat si pentru portul popular romanesc, a iei mai exact, „la blouse roumaine”, pe care a reinterpretat-o in colectiile sale. A fost un admirator al lui Brancusi, achizitionand chiar una din operele acestuia ce nu a fost niciodata expusa in public. Aceasta a fost scoasa la licitatie de curand, la Paris, ca fiind una dintre cele mai importante piese din colectia lui Yves Saint Laurent si vanduta pentru suma de 29 de milioane E.
Y.S. Laurent a debutat ca asistent la casa Dior. Dupa moartea lui Dior, in 1957, el a fost desemnat prin voce testamentara succesorul acestuia, la doar 21 de ani. La scurt timp, colectia si linia „Trapeze” s-au concretizat intr-un triumf. In 1961, isi deschide propria casa de moda impreuna cu Pierre Berge, prietenul si mentorul sau.
A fost cel care a imbogatit considerabil garderoba feminina. In 1966, creeaza smoking-ul, un fel de frac feminin, purtat cu pantaloni barbatesti si bluza transparenta. In 1967, va lasa sa incante privirile, pe podiumurile de la Paris, ceea ce azi numim jumpsuit/ salopeta. Doi ani mai tarziu, va aduce un omagiu feminitatii prin libertatea propusa de rochiile transparente.
In 1966, apare prima sa marca de pret-a-porter, Rive Gauche.
In anul 1999, omul de afceri Francois Pianult preia casa Yves Saint Laurent. In mod egal, actionar principal la Gucci, acesta il impune pe Tom Ford, directorul sau artistic, ca si conducator al liniei de pret-a porter.
Regretul cel mai mare pe care Y.S. Laurent l-a avut a fost ca nu a inventat el jeansii. In afara creatiilor sale, Yves Saint Laurent a ramas in constiinta oamenilor prin imagini puternice precum cea in care apare gol in obiectivul lui Paul Loup Sieff, in 1971, atunci cand isi lansa primul sau parfum. O alta imagine ce a facut istorie este cea alaturi de Catherine Deneuve, de a carei vestimentatie s-a ocupat dupa ce aceasta a jucat in pelicula lui Luis Bunuel „Belle de jour”. Pe 1 iunie 2008 a murit la Paris, in urma unei lungi si chinuitoare boli.
Ceea ce m-a uimit intotdeauna cu privire la Yves Saint Laurent a fost cum a reusit un om ce a stat retras perioade intregi datorita depresiilor repetate, a fobiei de lume, a melancoliei de om blazat, sa ramana intr-un sincron perfect cu aerul timpului sau.
Inchei cu un citat de al sau care mie personal imi place extrem de tare: „Cele mai frumoase haine, pe care le poate purta o femeie, sunt bratele barbatului iubit. Pentru cele care n-au intalnit aceasta fericire, sunt eu!”
Iata cateva imagini de la seara de deschidere, seara ce a beneficiat de prezenta ambasadorilor diferitelor tari cat si de cea a vedetelor.

O sa facem o petrecere sambata ) . Barbecue in gradina, sper, au anuntat ca va fi cald si bine. Uraaa! Si Dani mi-a promis ca o sa mergem sa-mi cumpar o rochita draguta.

Dar, dar… Ia uite:

Asta a fost supriza de la fetele mele  :) A batut un nene la usa, avea o cutie cat China. Ma intrebam daca nu o sa iasa cineva din ea, oare cum imi sta parul. Cristinoi incapea cu siguranta, cu tot cu tocuri si posetica. Dar, era un buchet imens de flori si un balon cu Happy Birthday de care Lisa e fascinata. Nici o vaza nu a fost suficient de larga, am incercat si un borcan de muraturi fara succes, asa ca l-am indesat in carafa aia de la blender . Am fost foarte emotionata, mi-e atat de dor de ele, ce m-as mai fi imbatat cu ele. 

A fost o zi foarte draguta pentru ca am vorbit cu multe persoane dragi mie, de care imi e foarte dor, si faptul ca i-am auzit m-a bucurat enorm. Dar, ce sa zic, am implinit 30 de ani, iar o secventa din serialul Friends descrie cel mai bine starea mea ) . Click aici sa vedeti

“Cel ce te-a chemat pe tine de pe pamant la lumea cea cereasca tine si dupa moarte, neschimbat, trupul tau, Sfinte. Caci tu in Asia ai fost dus prizonier si acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre.”

Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul s-a născut în Mica Rusie în jurul anului 1690, fiind crescut în evlavie şi dragoste pentru Biserica Domnului. La maturitate a fost chemat în armată unde a fost simplu soldat în armata lui Petru I şi a luat parte la războiul ruso-turc. În timpul Campaniei din Prutsk în 1711 el împreună cu alţi soldaţi au fost capturaţi de tătari şi au fost predaţi comandantului cavaleriei turceşti. Acesta i-a dus pe prizonierii ruşi în Asia Mică, în satul Prokopion.

Turcii au încercat să-i convertească pe soldaţii creştini la credinţa musulmană prin flatări şi ameninţări iar cei care nu au primit au fost bătuţi şi torturaţi. Alţii, însă au renunţat la Hristos şi au devenit musulmani, în speranţa că-şi vor îmbunătăţi soarta. Sf. Ioan nu a fost cucerit de promisiunile bunătăţilor lumeşti, suferind cu curaj umilinţele şi bătăile.

Stăpânul său îl tortura frecvent în speranţa că sclavul va ceda şi va accepta islamismul. Sf. Ioan a fost neînduplecat în hotărârea sa spunînd stăpânului: “Nu mă vei putea întoarce de la credinţa mea prin ameninţări sau cu promisiuni de bunătăţi şi bogăţii. Am să mă supun ordinelor tale de bunăvoie dacă mă laşi să-mi urmez liber credinţa. Mai degrabă îţi dau capul meu decât să-mi schimb credinţa. M-am născut creştin şi am să mor creştin.”

Cuvintele înălţătoare şi credinţa tare, precum şi smerenia şi umilinţa Sf. Ioan au îmblânzit în cele din urmă inima sălbatică a stăpânului său. Acesta l-a lăsat în pace şi nu l-a mai forţat să renunţe la creştinism. L-a pus să stea în grajd cu animalele de care avea grijă şi Ioan era foarte bucuros să se nevoiască în grajd şi să aibă ca pat ieslea, aşa cum s-a născut şi Mântuitorul.

De dimineaţa până seara muncea pentru stăpânul său turc, îndeplinind toate ordinele. Fie că era iarnă sau vară, sfântul umbla desculţ şi cu puţine haine pe el. Alţi sclavi îşi râdeau de el, vâzîndu-l atât de râvnitor dar Ioan nu s-a supărat niciodată pe ei, dimpotrivă, îi ajuta şi pe ei cum putea, uşurându-le neputinţele.

Blândeţea sfântului şi bunătatea sa au sensibilizat sufletele sclavilor şi al stăpânului său, astfel încât aga şi soţia lui au ajuns să-l îndrăgească şi au hotărât să-i dea o cameră lângă podul de uscat fânul. Sf. Ioan nu a acceptat, preferînd să rămână în grajd cu animalele. Acolo se culca pe fân şi se acoperea cu o haină veche. Astfel grajdul a devenit locul său de pustnicie, unde se ruga şi cânta psalmi, umplând locul de bună mireasmă.

Prin simpla lui prezenţă în casa turcului, sfântul i-a adus numai binecuvântări. Ofiţerul de cavalerie s-a îmbogăţit şi a devenit în scurt timp unul dintre cei mai influenţi oameni din Prokopion. El era conştient de ce i s-a schimbat atât de mult soarta şi nu se ferea să spună şi altora despre asta. Uneori sfântul pleca seara la biserica Sf. Mucenic Gheorghe unde priveghea în pronaos. În duminici şi sărbători se împărtăşea cu Sfintele Taine.

În tot acest timp a continuat să-şi slujească stăpânul ca şi până acum, şi, în ciuda sărăciei sale, întotdeauna ajuta pe nevoiaşi şi pe neputincioşi, împărţind hrana sa puţină cu aceştia.

Într-una din zile, ofiţerul a plecat în pelerinaj la Mecca. Soţia lui a făcut un banchet peste câteva zile la care şi-a invitat rudeniile şi pe prietenii soţului ei, rugîndu-i să pună o rugăciune pentru întoarcerea cu bine acasă a stăpânului. Sf. Ioan servea la masă şi a luat o farfurie cu pilaf, mâncarea preferată a stăpânului său şi a pus-o pe masă. Soţia amintindu-şi de mâncarea preferată a soţului i-a spus lui Ioan: “Ce bucuros ar fi stăpânul tău dacă ar putea fi aici să mînânce cu noi din acest pilaf!” Atunci sfântul i-a cerut o farfurie cu pilaf spunînd că o va trimite stăpânului său la Mecca. Musafirii au râs la auzul acestor cuvinte iar soţia a pus să i se pregătească o farfurie plină ca să o mănânce el sau ca să o dea săracilor. Primind farfuria s-a dus cu ea în grajd şi s-a rugat la Dumnezeu să-i trimită farfuria stăpânului său, fiind convins că Dumnezeu va găsi o cale să-i îndeplinească rugăciunea. Numaidecât farfuria dispăru din faţa lui şi atunci Ioan a intrat în casă să-i spună stăpânei că farfuria a fost trimisă.

După câtva timp stăpânul s-a întors acasă cu farfuria de cupru în care a fost pilaful, povestind tuturor cum într-o zi (chiar în ziua când s-a ţinut banchetul), întorcându-se de la moschee la locul unde era cazat, deşi nu era nimeni acasă, a intrat şi a găsit pe masă o farfurie aburindă plină cu pilaf. Neînţelegînd cum ar fi putut intra cineva cu farfuria dacă uşa era încuiată, s-a uitat mai atent la farfurie şi a văzut numele său gravat pe ea. Uimit, a mâncat totuşi mâncarea cu mare plăcere.

Când familia şi servitorii au auzit povestea s-au minunat foarte. Atunci soţia i-a spus că Ioan a fost cel care i-a trims mâncarea şi că toţi au râs de el când le-a spus că a reuşit să o trimită la Mecca. Atunci au înţeles că ce le spusese sfântul s-a adeverit. (comparaţi cu povestea lui Habakkuk, care în mod minunat i-a dus mâncare lui Daniil în groapa cu lei [Dan. 14:33-39], Septuaginta).

Spre sfârşitul vieţii sale grele Sf. Ioan s-a îmbolnăvit, simţind că i se apropie sfârşitul. A chemat preotul ca să-l împărtăşească dar acestuia i-a fost frică să vină direct cu Sfinta Împărtăşanie în casa musulmanului, aşa că le-a băgat într-un măr şi aşa le-a dus lui Ioan.

Sf. Ioan a slăvit pe Dumnezeu, a primit Trupul şi Sângele Domnului şi apoi a răposat, ducîndu-se la Domnul pe care L-a iubit în 27 mai 1730. Când stăpânul său a fost anunţat că a murit Ioan, acesta a chemat preoţii şi le-a dat trupul neînsufleţit pentru a-l îngropa creştineşte. Aproape toţi locuitorii creştini din Prokopion au mers la înmormântare, petrecînd trupul sfântului până la cimitirul creştin.

După trei ani şi jumătate preotului i s-a descoperit în mod miraculos că rămăşiţele trupeşti ale sfântului s-au făcut moaşte. La scurt timp, moaştele sfântului au fost transferate la biserica Sf. Mucenic Gheorghe şi puse într-o raclă specială. Noul sfânt al lui Dumnezeu a început să fie slăvit pentru nenumăratele sale minuni despre care s-a dus vorba până în cele mai îndepărtate oraşe şi sate. Credincioşi din toate locurile veneau la Prokopion să se închine sfintelor moaşte ale Sf. Ioan, primind tămăduire prin rugăciunile lui. Pe lângă creştini veneau la el şi armeni şi turci care se rugau sfântului să nu-i dispreţuiască.

În anul 1881 o parte a sfintelor moaşte au fost mutate la Mănăstirea Sf. Mare Mucenic Pantelimon, din Rusia, de către călugării Muntelui Athos, după ce aceştia fuseseră salvaţi de sfânt în vremea unei călătorii periculoase.

Din cauza deteriorării serioase a vechii biserici unde se aflau sfintele moaşte ale Sf. Ioan, s-a început construcţia unei noi biserici în anul 1886, cu ajutorul mănăstirii şi a locuitorilor din Prokopion. În 15 august 1898, noua biserică cu hramul Sf. Ioan Rusul a fost sfinţită de Mitropolitul Ioan al Cezareei, cu binecuvântarea Patriarhului Ecumenic Constantin al V-lea.

În 1924 a avut loc un schimb între populaţia Greciei şi cea a Turciei, adică mulţi musulmani s-au mutat din Grecia şi mulţi creştini s-au mutat din Turcia. Oamenii din Prokopion, mutîndu-se şi ei pe insula Euboia, au luat cu ei şi o parte din sfintele moaşte ale Sf. Ioan Rusul.

Timp de câteva zeci de ani moaştele au stat în biserica Sfinţilor Constantin şi Elena din Noul Prokopion de pe insula Euboia, iar în 1951 au fost mutate într-o biserică nouă, cu hramul sfântului. Mii de pelerini s-au adunat acolo din toate părţile Greciei, mai ales de hram, în 27 mai.

Sf. Ioan este la mare cinste în Muntele Athos, mai ales la mănăstirea rusă a Sf. Pantelimon.

Călătorii şi cei care duc cu ei lucruri multe pe drum lung, caută ajutorul Sf. Ioan Rusul, care îi ocroteşte pe aceştia în călătoriile lor.

Acesta a pătimit ca martir în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu, care porniseră o grea persecuţie împotriva creştinilor. Ei au hotărât să îndepărteze din armata romană pe toţi soldaţii creştini. Sfântul Iuliu a fost contemporan cu Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valetin (24 aprilie). Iuliu a fost martirizat după ce se retrăsese din armată, devenind veteran, undeva la Durostorum, în provincia Moesia Inferior, pe malul drept al Dunării (astăzi Silistra – Bulgaria). După unele mărturii, se pare că era de neam traco-roman. Ca şi în cazul celorlalţi creştini care au suferit moarte martirică înainte de anul 313, şi Iuliu a fost persecutat şi ucis pentru că a refuzat să aducă jertfă împăratului.

Astfel, în anul 304, prin tăierea capului s-a pus capăt vieţii pământeşti a acestui veteran ostaş în oastea credincioşilor lui Hristos.

Primii sfinţi din calendarele creştine au fost martirii primelor secole, când Biserica se găsea în catacombe. Numele lor au alcătuit primele Martirologii şi au fost pomenite de creştini la Sfânta Liturghie, ea însăşi alcătuită în acei ani. De atunci datează şi tradiţia ca moaştele martirilor să fie aşezate la temelia bisericilor creştine, aşa cum se procedează şi azi în Biserica Ortodoxă. Sfinţii, şi mai ales martirii, au fost întotdeauna adevărate exemple de curaj în mărturisirea credinţei, atât pentru contemporanii lor, cât şi pentru generaţiile ce le-au urmat. Avem de învăţat din exemplul vieţii lor. Ei sunt eroii credinţei creştine.

Hey,

Le site est ”ON”.

ICI!

Jack White a joué un mini set innatendu à Londres. Il s’est montré au Sonic Cathedral Club dans le West End (le 27 mai). Il a joué 3 chansons et s’est eclipsé discrètement.
Il a commencé avec “Effect And Cause” de l’album à venir Icky Thump. Ensuite, Jack a joué “Sugar Never Tasted So Good” du premier album, avec l’ancien batteur des Soledad Brother Ben Swank à la percussion.
Et là, nous envions les Londoniens à vie (si ce n’était pas déja le cas) puisque Mr White a joué, en réponse à une demande, le classique “The House Of The Rising Sun”.

Source : NME

Update : Effect & Cause live @ Cannery Ballroom in Nashville ! lors du premier concert intimiste de la tournée !