Na, ca m-am facut si critic de film….desi vad in medie cam 4 filme pe saptamana, ceea ce inseamna peste 200 intr-un an, nu mi-am propus sa si scriu despre ceea ce vad. Pana azi-noapte, cand o insomnie m-a indemnat sa fac un adevarat maraton cinematografic.

Am inceput cu Donnie Darko, de fapt l-am revazut dupa multi ani. Realizat subtil, fimul lui Richard Kelly ma fascineaza prin umorul negru. Ma regasesc oarecum in personaj si in intrebarile despre cauzalitate si destin…Nota 9 de la mine.

Am continuat cu un film, pe care trebuie sa recunosc, l-am evitat sistematic avand parca o presimtire ca nu va fi o vizionare usoara, la care poti sa adormi in fotoliu. Si asa a fost. 4 luni, 3 saptamani si doua zile m-a revoltat. In primul rand, mi-a dat peste cap toate conceptele despre prietenie. Apoi, m-am bucurat ca in acea perioada dusmanul meu cel mai mare era biberonul si nu a trebuit sa asist la procesele de atrofiere a libertatii cetatenilor.

Totusi, un mare plus (ca in reclama la Chevrolet) pentru atentia la detalii. De la neonul care palpaia spasmodic in holul hotelulului, pana la afluxul verbal al chelnerului de la restaurant si “specialistul”, care imi aminteste de proful meu de sisteme informatice de gestiune ( sper sa nu trebuiasca sa fac aceleasi concesii ca sa trec examenul!), totul pare veridic si romanesc. Nota ….ii las pe cei de la Palme d’Or sa dea verdictul, pe mine ma depaseste.

Lista filmelor mele favorite aici