Se tot proclamă sus şi tare moartea pasiunii politice în rândul cetăţenilor patriei. Argumentul invocat este absenteismul electoral. La prima vedere pare un argument imbatabil, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Faptul că oamenii nu se mai duc la vot nu înseamnă că ei nu se mai înfierbântă politic. Există mulţi scârbiţi de politică care nu se vor duce la vot, dar care butonează pătimaş pe la talk show-urile politice sau urmăresc presa pe internet. Şi atunci de ce nu votează? Pentru că sunt conştienţi de inutilitatea votului lor. Au ajuns la un nihilism total şi din tot interesul pentru politică a rămas doar curiozitatea aproape erotică de a privi circul politic la televizor.

Conştiinţa de cetăţean responsabil care prin votului său poate să schimbe ceva a fost făcută praf de toţi cei votaţi după 1990, a rămas doar politica pe televizor, care datorită mahalalei tot mai evidente a devenit un fel de reality show aducător de rating. Show-ul politic naşte rating, dar nu şi votanţi. Dacă e să ne aducem aminte, până în 1996 aveam doar TVR-ul cu dezbateri plicticoase şi constipate şi, cu toate acestea, procentajul la vot era unul semnificativ. Acum oamenii au parte de supertalk show-uri stridente, dar se abţin de la vot. E un paradox la care a contribuit din plin eşecul clasei politice, iar din mizeria acestui eşec s-a putut naşte mizeria mahalalei tv. Pasiunea politică în România n-a murit, iar diminuarea numărului de votanţi nu exprimă acest fapt. Absenteismul ridicat nu înseamnă că excitaţia politică a cetăţeanului român a dispărut, doar că ea se manifestă acum cu mâna pe telecomandă.

Cei care fac istoricul votului de după 1990 spun că la început a fost votul în orb pentru Iliescu, după care votul politic anticomunist, ulterior votul negativ vizând răul cel mai mic, iar acum nu mai există decât votul cumpărat. E parţial adevărat, deoarece, chiar dacă se cumpără voturi, există mulţi votanţi vechi care vor vota şi de data asta politic sau negativ. Băsescu, care-l atacă de zor pe Ion Iliescu, va aduce voturi politice din categoria anticomunişti. În ceea ce priveşte votul negativ el va fi prezent şi de data aceasta, doar că-şi va schimba orientarea, unde în 2004 îl aducea pe Băsescu la putere, acum are şanse mari să-l dea jos. Vot politic, negativ sau cumpărat va exista la fiecare alegeri. Dacă Băsescu ar pierde acum, timp de patru ani s-ar putea purifica în calitate de lider al opoziţiei şi la următoarele alegeri va da lovitura din nou, atât prin vot negativ şi politic, cât şi prin vot cumpărat.

În definitiv nu ar fi o problemă tipul votului sau absenteismul, importantă e calitatea votului şi nu cantitatea. Oamenii pot vota şi prost, iar politicienii au nevoie de marea masă şi nu de nihilişti scârbiţi care stau în fotoliu şi fac paralele cu alte epoci istorice la fel de ticăloase, după care înjură cu dispreţ intelectual etnogeneza corcită şi păcătoasă. În 1990, când unii reprezentanţi ai dreptei propuneau votul cenzitar, erau scuipaţi cu ură de clasă. E drept că el nu poate fi introdus pentru că intră în contradicţie cu principiile democraţiei care pe lângă părţile pozitive asigură şi drepturi pentru toţi proşti. Însă pentru a vorbi de un sistem de vot inteligent şi eficient ai nevoie de oameni inteligenţi şi eficienţi în folosul cărora să vină acest tip de vot. Nu e cazul nostru.

În concluzie, în România, că sunt mulţi votanţi, că sunt puţini se votează la fel de douăzeci de ani şi se votează aceeaşi oameni. Cercul vicios se învârte ca un carusel beat. Sătui de manipulare unii au spus pas mersului la vot, dar au devenit captivi show-ului politic tv, iar în loc de apăsat ştampila de vot acum apasă tasta numerică a telecomandei. Fericiţi cei puţini, care se pot sustrage total manipulării, nemergând la vot şi neprivind circul tv…

http://crisana.ro/stiri/controverse-23/telecomanda-bate-stampila-de-vot-86529.html

Avem datele finale ale alegerilor si putem sa ne jucam putin cu harti si culori. Pentru inceput, am refacut harta omogenitatii spatiale a participarii. Ce inseamna asta? Identificarea zonelor de participare si de absenteism ca si trasatura omogena la nivel de vecinatate. In mod special, am scos delimitarile geografice ale localitatilor.
La nivel de interpretare, incerc sa surprind omogenitatea comportamentala de vot nu in mod individual si izolat ci prin clasificarea individualului in functie atat de trasaturile sale cat si cele ale vecinatatii. Pana la urma faptul ca cineva nu voteaza este important dar si mai important este de stiut ca el nu voteaza pentru ca locuieste intr-o zona in care nu se voteaza.



Datele utilizate sunt agregate la nivel de localitate dupa care ponderate cu matricea vecinatatii (rook cu 4 vecini luand in calcul si nivelurile inferioare) si calculata variabila spatiala lagged. In final, reprezentarea pe harta cu omogenitatea e facuta folosind algoritmul Jenks.
Dincolo de diferentele de aparenta, nu putem sa nu observam permanentele: sudul si o fasie ce coboara din zona Salajului pana la Caras.



De cealalta parte, zonele cu absenteism stabil temporal si omogen spatial sunt Maramuresul, Bucovina, Timis, Gorj, Dobrogea cu o fasie care ajunge pana in Brasov.
Se observa si o participare mai ridicata in 2009 fata de 2007 in zonele conexe Bucurestiului: Ilfov, Giurgiu, Dambovita.
Ca date tehnice pentru ultima harta, rezultatele sunt obtinute la un nivel de randomizare de 99 de permutari si un nivel de semnificatie de 0.01.

Nu sunt fan Ciutacu si nici faţa de Boc nu am o simpatie iesita din comun, insa vazand modul “elegant” in care intelege micutul premier sa incheie o conversatie:

mi-am amintit subit de o formula din jocurile copilariei, ceva gen – “Cine zice ala este, ca magarul din poveste!” si mai era una nostima, care pentru acest moment picant s-ar putea traduce cam asa: “…….. si moş BOC s-a suparat, si si-a dat cu ….. tonomatu’n cap!” . Dom’ premier, se poate, asa ceva dom’le …. cata lipsa de eleganta specifica: -lor….. .

Totusi raman la parerea ca unitatea nationala de masura a prostiei (care de altfel ar trebui sa faca parte si din Sistemul internaţional de unităţi – SI) ramane in mod evident ….. “boc”-ul (propun sa fie a VIII-a unitate fundamentala a SI); pentru simbolul acestei unitati de masura, e suficient …. [boc] . Sa spui in gura mare cum ca cei care nu au fost la vot nu ….. conteaza……. pare a fi tradus că in aceste conditii: ei (politicienii) in general si boc in special pot (poate) face (spune) orice. …… Derbedeul dracului!!!! :d

Absenteismul politic este o problema din ce in ce mai acuta pentru intreaga Europa (in U.E., in medie, prezenta la vot a fost mai scazuta decat in ultimii ani), mai ales prin prisma consecinţelor acesteia – permite ascensiunea unor grupări extremiste (a se vedea cazul PRM la noi in ţară). Teoretic, democraţia ar trebui sa insemne “guvernarea poporului” sau a majorităţii, dar a ajuns să depindă de decizia unei minorităţi. Alegerile de duminica, 7 iunie, au dovedit faptul ca pe români (si nu numai) nu îi mai interesează politica.

Ce este de făcut pentru a combate absenteismul?

Zilele trecute s-a vehiculat ideea introducerii votului obligatoriu.

Ce i-ar mai putea aduce pe români la urne? În afară de mita electorală care evident că există şi se practică, pentru care românul riscă chiar şi câţiva ani de închisoare (asta, evident, dacă s-ar lua măsuri împortiva ei), nu cred că ar mai fi ceva care să îl determine să îşi exprime opţiunile electorale prin vot. Câţiva au declarat că s-ar duce la vot dacă s-ar oferi ceva… bonuri de masă, scutiri de impozite pentru cei care votează. Votul este însă o obligaţie a fiecăruia dintre noi şi nu un gest de caritate (cum ar fi donarea sângelui) pentru care să fim răsplătiţi.

De ce nu vot obligatoriu?

Aşa cum nu ar trebui să fim răsplătiţi, nu ar trebui nici să fim obligaţi prin lege să ne exprimăm votul. Acesta reprezintp un drept cetăţenesc şi nu o obligaţie.  Nu mi se pare normal ca într-un stat democratic să existe o lege care să îl sancţioneze pe cel care nu votează. Libertatea de exprimare ar fi atinsă, deoarece, de ce să nu recunoaştem, mulţi dintre noi îşi exprimă opţiunile politice chiar prin absenteism (dacă nu crede că nici unul dintre candidaţi îi reprezintă interesele, atunci de ce să voteze?). Unul dintre principiile care stau la baza unei democraţii consolidate este participarea cetăţenilor la viaţa politică a statului, atât prin exprimarea votului cât şi prin responsabilizarea aleşilor. Ceea ce lipseşte însă României pentru a ajunge la gradul de democraţie consolidată este existenţa unei culturi civice solide.

Or, la noi cultura civică reprezintă una din lecţiile pe care nu ni le-am însuşit după 1989.

Îmi amintesc foarte vag că aş fi studiat în şcoala generală o disciplină care se numea “Cultură Civică” însă nu a reuşit să îmi transmită decât nişte informaţii precare despre Constituţie, Parlament. Oricum, având în vedere dimensiunile cărţii (semăna mai mult cu o broşură decât cu un manual) nici nu avea cum să îmi transmită mai mult. Nu ştiu dacă a mai evoluat ca dimensiuni şi conţinut acest manual dar ştiu în mod sigur că tinerii nu se simt deloc atraşi de aspectul electiv al democraţiei româneşti.

Aşadar, cred că, înainte de a introduce votul obligatoriu ar trebui să mai încercăm şi alte căi de stimulare a conştiinţei civice a românilor (în Europa, şi, timid şi la noi, pe fondul campaniei electorale s-a desfăşurat şi o campanie de promovare a participării la vot), şi nu doar în timpul campaniilor electorale.

De ce se pleadează pentru vot obligatoriu?

Politicienii noştri, precum şi cei care susţin ideea votului obligatoriu, aduc în sprijinul acestei idei exemplul statelor care au adoptat legi ce sancţionează într-un fel sau altul absenteismul la vot. Astfel,  în ţări precum Cipru, Grecia, Luxemburg sau Belgia există votul obligatoriu iar absenteismul se sancţionează prin amenzi. Drept urmare, prezenţa la vot este foarte ridicată în aceste ţări (a se vedea articolul precedent).

Modelul democratic belgian este poate unul dintre cele mai consolidate din punct de vedere instituţional. Aici, votul obligatoriu a fost instituit încă din 1892 ca o componentă a unui sistem electoral proporţional.  Absenteismul este sancţionat de la amendă până la ştergerea din registrul electoral. Participarea la vot a belgienilor este în medie de 90%. Însă, votul obligatoriu s-a născut o dată cu democraţia în Belgia, reprezintă deja o instituţie, astfel, pentru belgieni manifestarea opţiunilor politice prin vot a devenit o cutumă.  Introducerea în urnă a unui vot invalid reprezintă de asemenea o opţiune pentru cei care nu se simt reprezentaţi de niciunul din partide.

În  Italia şi Portugalia, există vot obligatoriu însă absenteismul nu se pedepseste.

Aşadar, ideal ar fi să nu ne mai uităm în “grădina altuia” şi să încercăm să găsim noi înşine soluţii la propriile probleme. Trebuie de asemenea să luăm în calcul faptul că românii nu au încredere în politicieni şi nici în instituţii în general,  că abia au scăpat de un regim dictatorial (căci 20 de ani de democraţie înseamnă foarte puţin) ale cărui urmări le mai simţim şi astăzi, iar introducerea unui astfel de vot care le-ar constrânge într-un fel sau altul libertatea nu ar reuşi decât să mărească această neîncredere şi s-ar îndepărta de scopul iniţial, acela de a asigura legitimitatea celor aleşi.

Am fi putut vorbi despre ceva frumos şi util, dar dacă tot ne-au deranjat ăştia cu alegerile lor europarlamentare, să observăm ca de obicei participarea tot mai scăzută, la noi şi pe plan european. Media europeană e 43 %, România fiind printre fruntaşele absenteismului. Deci alegerile au fost câştigate de absenţii pe care nu-i mai reprezentaţi, dragi tovarăşi şi domni.
În afară de asta, dreapta are cele mai multe voturi în Germania, Irlanda, Italia, Belgia, Olanda, Polonia, Spania, Marea Britanie, Portugalia şi ţările baltice. Stânga a obţinut voturi mai multe doar în Danemarca, Suedia, Grecia şi Slovacia, pierzând multe mandate în Parlamentul European, deşi teoretic contextul crizei economice ar fi favorizat succesul demagogiei stângiste. Deci grupul Popular a câştigat în faţa grupului Socialist în Parlamentul de la Bruxelles, dar înfrângerea stângii (socialişti, comunişti, verzi) poate fi discutabilă din cauza derapajelor recente ale Popularilor către liberalism social şi idei economice de stânga. Poate de asta au anunţat că se vor retrage din acest grup conservatorii britanici şi cei cehi.

Şi-au întărit poziţiile în PE euroscepticii şi naţionaliştii, prin scorurile bune din Marea Britanie, Austria, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, Finlanda, Italia, Olanda, Danemarca şi România. Unele din aceste partide, constant blamate de mijloacele de informare în masă, cer ieşirea ţării lor din UE şi restricţii pentru imigranţi. S-or fi săturat de dictate multinaţionale şi birocraţie sau de „tinerii” trăitori din ajutor social care le dădeau foc la maşini şi magazine acum vreo doi ani prin Paris şi alte mari oraşe? În fond, cu aceşti eurosceptici şi naţionalişti e vorba de autonomia locală: dacă o comunitate nu se mai simte reprezentată şi susţinută de aleşii ei, are reacţia firească de autoapărare.
De ce i-am inclus pe ecologişti la stânga: Jonathon Porritt, membru de vază al Partidului Verzilor, influent consilier pe probleme de mediu al  guvernului britanic, al Parlamentului şi al prinţului Charles, a afirmat la importanta conferinţă anuală a Optimum Population Trust (OPT) că, pentru a face Marea Britanie „sustenabilă”, populaţia sa de peste 60 de milioane trebuie redusă la jumătate. Porritt zice, conform London Times, că „fiecare persoană din Marea Britanie are un impact asupra mediului mult mai mare decât o persoană din ţările în curs de dezvoltare, aşa încât reducerea populaţiei noastre e o cale de a micşora impactul.”

Prin astfel de inşi, ecologismul e o mişcare stângistă ce profită de idealismul celor preocupaţi de mediu şi e susţinută, cu pretextul încălzirii globale provocate de om, de adepţii reducerii populaţiei chiar prin metodele chinezeşti trecute cu vederea de apărătorii drepturilor omului (avorturi forţate, amenzi imense pentru cei cu mai mult de un copil).
De doi ani, OPT mai cere autorităţilor britanice să impună o „politică privind populaţia” şi un număr de maxim doi copii pe familie, similar cu politica Chinei în materie. Vorba lui Porritt cel declarat dezamăgit de nivelul relativ înalt de sarcini duse până la naştere: britanicii cu mai mult de doi copii sunt „iresponsabili”. Aşa că unii i-au propus să fie primul voluntar în campania de reducere a populaţiei.

MOTTO:
“Orice am face noi pe lumea asta, tot ei câştigă” Mircea Badea.

Ieri, 07.06.2009, “fură” (şi la propriu şi la figurat), nişte alegeri în România. Pentru Parlamentu’ ieuropean.

La scrutin s-au prezentat 27% din cetăţenii cu drept de vot. Adică, puţin mai mult de un sfert. Peste rezultate, sondaje, analize, interpretări sociologice sau de altă natură, absenteismul la vot a dat măsura interesului cetăţenilor pentru clasa politică din România, dar ca un răspuns prompt la aceiaşi atitudine a clasei politice faţă de cetăţeni. Adică, dacă politicienilor nu le pasă de noi, nouă de ce se ne pese?

Şi totuşi, eu am fost la vot, şi n-am văzut vreo listă sau candidat, pe care să nu mă enervez, măcar pe unu’ dintre ei!

Dacă vă veţi întreba vreodată cine a câştigat aceste alegeri, fiţi convinşi că a câştigat NEPĂSAREA!

Mă iertaţi c-am fost la vot?

Doar 27,21% din cetăţenii români cu drept de vot s-au prezentat ieri la urne, iar rezultatele partiale ne-au scandalizat pe toti, in primul rand din cauza prezenţei Elenei Basescu, a lui George Becali si a lui Vadim Tudor in randurile viitorilor europarlamentari. Acestia trei ne vor reprezenta pe noi toti, cei 18.237.627 de cetateni inscrisi in listele electorale, conform Institutului National de Statistica. ESTE CORECT? Nu, nu este corect… Imaginea noastra deja tulbure in Occident din cauza diferitelor incidente cauzate de unii imigranti romani, sau din cauza unor gafe facute de unii politicieni cred ca in sfarsit se va contura, insa, din nefericire in mod negativ. Ce sa caute Elena Basescu in Parlamentul European? Cred ca inca nu i-a explicat nimeni ca acolo nu au loc nici defilari de moda, nici evenimente mondene, asa cum este ea obisnuita. Are oare pregatirea necesara (oameni buni, ea nici macar nu stie sa se exprime in limba romana, nu poate sa conceapa nici o fraza coerenta) sa ne reprezinte interesele? Personal as dori sa cunosc si eu cateva din persoanele care şi-au pus duminica ştampila pe EBA, si motivul care le-a determinat sa faca asta.

Gigi Becali si Vadim Tudor… Un cuplu inedit. Dusmani de moarte candva, se pare ca au reuşit sa depaşească diferendele dintre ei si au castigat impreuna, se pare, doua mandate de europarlamentari pe care le vor împărţi fraţeşte. Dar mă intreb eu, oare nu era mai bine sa pastram noi aceste doua “specimene” doar pentru noi, sa-i mai privim la televizor din când în când şi atât… De ce era nevoie sa îi trimitem în Parlamentul European, unde chiar nu le este locul?

Este ridicol pentru noi românii, care am avut (şi din fericire încă mai avem) atâţia oameni de cultură, atâţia oameni de ştiinţă, care şi-au gasit loc în panteonul academic internaţional, sa fim reprezentaţi de aceşti oameni…

Nu ca ceilalţi ar întrupa integritatea morala absolută şi ar fi nişte diplomaţi înnăscuţi, dar totuşi…

Vinovaţi de aceasta situaţie suntem, evident, noi, cei 13.275.168 care nu ne-am prezentat la vot si i-am lăsat pe alţii sa decida pentru noi. Spunem ca suntem scârbiţi de politică... Aşa repede, in 20 de ani ne-am saturat de politică? Noi am cautat democraţia, şi nu contestă nimeni faptul ca este cel mai bun regim democratic, însă doar în cazul în care ne asumăm cu toţii rolul de cetăţeni. Doar atunci vom avea dreptul să îi tragem la răspundere pe aleşi, doar atunci vom avea dreptul să ne plângem de situaţia noastră şi de direcţia către care se îndreaptă ţara noastră. Ei (politicienii) au înţeles de mult că nu ne interesează şi că suntem un popor materialist şi vom acţiona doar daca ni se oferă ceva în schimb. De aici pomenile electorale despre care vorbesc doar cei care nu le-au primit şi se simt neindreptăţiţi. De aici frauda electorală. Ce contează că se fură câteva voturi; pe noi, cetăţenii, oricum nu ne intereseaza… Dacă ne-ar interesa câtuşi de puţin, am putea face diferenţa.

Aşadar, ne merităm soarta, atâta timp cât nu ne asumăm principala responsabilitate ce derivă din statutul nostru de cetăţeni: votul.

 O excelentă anchetă a Hotnews a dezvăluit mecanismul prin care, la ordinele lui Traian Băsescu, voturile activiştilor PD-L au fost sacrificate în favoarea catindatei Elena Băsescu. 10 voturi la fiecare din cele 17.000 de secţii de votare înseamnă 170.000 de voturi. Adică, în linii mari, exact câte a şi obţinut această pisi de Bamboo la scrutinul care desemnează reprezentanţii românilor în Parlamentul European. Lucru perfect normal, întrucât, exceptându-i pe Ion Ion Ţiriac şi Andrei Hrebenciuc, plus amicii lor de “liniuţe” albe pe masă, mi-e greu să văd cine s-ar putea simţi reprezentat de Elena Băsescu.

 Acum, după ce servim o lămâie fără zahăr, ca să se mai ducă greaţa, ne putem întreba la ce naiba a mai folosit Revoluţia/lovitura de stat/ce-o fi fost, dacă, după ăia 20 de ani prezişi de Brucan, am ajuns nu în democraţie, ci fix de unde plecasem:  în situaţia ca un şef  de stat să-şi poată pune nestingherit nevasta şi copiii în ce funcţie îi trece prin cap. Ba chiar, dacă ne gândim niţel, lucrurile arată mai rău: Leana lu’ cizmaru’ s-o fi cocoţat uşor-uşor până în funcţia de prim-viceprim-ministru, dar începuse ca o biată secretară în MAE. Lenuţa lu’ chioru’ a început tare, ca europarlamentar, dacă la toamnă se realege tăticu’, nu se ştie dacă în 3-4 ani, după oscurtă  ucenicie pe la Bruxelles, n-o vedem în locul lui Boc. În tot cazul, sigur o să-l bată pe Nicu Ceauşescu, a cărui ascensiune s-a oprit la un banal post de secretar de partid pe judeţ, oarecum echivalent unui prefect de azi. Post relativ mic şi, pe deasupra, nasol, cu bătaie de cap, probleme, audienţe, nu o plăcută huzureală la Bruxelles pe banii statului.

  Trăgând însă linie şi adunând, această demonstraţie de forţă politică a lui Băsescu se va dovedi un lucru bun pentru România: cei care am trăit vremurile lui nea Nicu n-avem cum să nu ne dăm seama că, după 20 de ani de învârteală tâmpă în cerc, într-o tranziţie dezumanizantă, riscăm să ajungem de unde am plecat. Într-un regim în care tătucul îşi poate pune nevasta, copiii, fraţii şi surorile în ce funcţii vor muşchii lui, chit că respectivele rubedenii au tot atâta competenţă pentru respectivele posturi cât un câine mort. Aşa că, la toamnă, orice român care nu se simte reprezentat de Lenuţa lu’ chioru’ trebuie să-şi mişte fundul la vot şi să-i spună un nu hotărât noului prim cizmar al ţării.

 NU marşaţi la vrăjeala “analiştilor” făcuţi la apelul de seară, care îndeamnă la sictir şi boicotarea alegerilor. Tot ce vor aceste jigodii este ca, prin intermediul absenteismului masiv, să crească poderea votului activistic. Un calcul simplu ne arată că, dacă azi, în loc de 25% se prezentau la urne măcar 50% dintre românii cu drept de vot, Elena Băsescu rata la mare distanţă intrarea în Parlamentul European. Pentru că alea 170.000 de voturi primite de la activiştii PD-L n-ar mai fi însemnat 3,6% ci doar 1,8% din voturile exprimate.

Pana la urma, in ciuda predictiilor mai pesimiste de dinaintea alegerilor privind prezenta la vot, ea nu a fost decat foarte putin sub cea de la precedentele alegeri pentru Parlamentul European, si anume, 27,21% fata de 29,12% in 2007.
Comunicatul cu estimarea finala publicat de BEC poate fi descarcat de aici.

O analiza mai aprofundata ca da posibilitatea rafinarii unei observatii primare: toate judetele cu municipii peste 200000 de locuitori au fost sub media nationala a participarii culminand cu Bucurestiul.
Harta cu participarea finala la vot este aceasta, pe baza datelor facute publice de BEC pentru ora 21:00.

Pare oarecum bizara dezafectarea electorala a Moldovei. Oricum, se constata modificari de comportament politic si, urmeaza sa analizam daca si electoral. Pentru comparatie, pun si harta la nivel de localitate, cu participarea la alegerile europarlamentare pecedente:

Au sosit estimarile privind rezultatele realizate de cele 2 institute. Ca de obicei, nu exista diferente majore intre ele. Ideea de baza, la ora 19:00, cei 21,63% dintre romani prezenti la urne votasera astfel: PSD-31%, PDL-30%, PNL-17%, PRM-7%, UDMR-9%, EBA-3%, P Abraham-0,6%, Forta Civica-0,4%.
Comunicatul oficial al BEC cu estimarea prezentei la ora 19:00, publicat la 20:30, se afla aici.

In 2007, la 19:00 votasera 27,29% dintre romani, distanta dintre cele 2 momente electorale adancindu-se la 5.66%.

Distributia pe judete a participarii la vot este redata in harta de mai jos. Se observa rata cea mai scazuta de participare in Bucuresti in timp ce sudul, centrul si partial vestul sunt zonele de participare peste medie.

Daca cifrele de mai devreme lasau posibilitatea sperantei, procentul de 14,95% care fusesera sa voteze la ora 16:00 – conform BEC – pun sub semnul indoielii atingerea nivelului de 29% rata de participare de la precedentele alegeri EP. Comunicatul oficial al BEC cu cifrele il gasiti aici.

Diferenta de participare la ora 16:00 intre 2009 si 2007 este de 4,66%, in 2007, prezenta pentru aceasta ora fiind de 19,61%. Sa fi fost doar efectul intunecarii mai devreme in noiembrie? Comunicatul oficial al BEC de la acea data se afla aici.
Se anunta furtuni in vestul tarii iar in sud este o canicula in toata regula … Cred ca astazi aglomeratia nu va fi la urne, ci la strand si la loto! De altfel, cand am fost sa votez de dimineata, era o singura persoana inaintea mea sa voteze. Mai tarziu in mall, era o coada de vreo 30 de persoane la o agentie loto.
Distributia teritoriala cunoaste cateva modificari conform hartii de mai jos. Trebuie sa admit ca este extrem de deranjanta reordonarea la fiecare actualizare a listei judetelor in documentul BEC.

Ultimele rezultate privind prezenta la vot publicate de BEC: la ora 13:00, se prezentasera la vot, 10,24% dintre alegatori. Documentul complet publicat la 14:30 se gaseste aici.

In 2007, la aceeasi ora, participarea a fost de 11,67%. Gasiti comunicatul BEC de la acea data aici.

Distributia teritoriala o gasiti mai jos.

La cat va ajunge prezenta la sfarsitul zilei? Datele de sondaj aratau in jur de 30%. De asemenea, prezenta la vot a fost de 29% la precedentele alegeri. Evident exista diferite metode de estimare si, mai ales, factori de influenta greu de cuantificat, cum ar fi: caldura de afara, ploaia, o zi libera pe 8 iunie. Tocmai de aceea, estimarile raman estimari pentru ca nu iau in calcul toti factorii. Ele au la baza modele teoretice care, cel mai adesea, iau in calcul elemente comportamentale care tin de interesul general pentru politica, gradul de urmarire sau implicare in campanie, probabilitatea de participare, comportamentul precedent, etc.
Gasiti mai jos harta cu prezenta la vot conform estimarilor BEC pentru ora 10:00. Estimarile au la baza numarul de cetateni prezenti la vot si nu declaratii privind intentia de participare. Astfel, la ora 10:00, prezenta la nivel national era estimata la 4%. Documentul detaliat, publicat de BEC la 11:30, il gasiti aici.


In 2007, la aceeasi ora, fusesera la vot 3,79% dintre alegatori conform comunicatului de la acea data al BEC.

Din ce in ce mai mult cetateni, “scarbiti de clasa politica” aleg “sa isi bage pula in el de vot” – in primul rand ca forma de protest. Din pacate nu functioneaza, nici macar in varianta votului alb – care pe deasupra mai e si lejer de falsificat! Pana la urma, 33 de ciupalaci tot ajung la bruxelles. Poate nu conteaza cine sunt aia, pana la urma tot ar fi niste unii care ajung acolo, in ciuda protestului tuturor celor care nu voteaza.

Bun, din seria idei nastrusnice apropo de vot, mi-o venit o idee. Bine, stiu, e pur teoretica, nu s-ar putea pune in practica pt ca interese si moguli samd. Dar ideea, ca teorie tot exista. Si anume:

Ce ar fi daca mandatele (in camera deputatilor, in senat, in parlamentul european, in consiliile judetene samd) s-ar distribui in functie de numarul fix de voturi? Adica sa poti deveni deputat daca ai 10.000 voturi; daca ai mai mult, poti sa le dai cui vrei tu, daca ai mai putin nu intri decat daca iti da voturi un coleg care a luat mai mult.

In varianta asta votul canci chiar ar functiona. Am trimite la bruxelles vreo 6 oameni, am avea un parlament de 100-150. Iar daca asta nu ar duce la o crestere a performantelor institutiilor cu pricina – care e oricum ZERO – macar ar scadea nu atata din costuri, cat din spagi si spagari. Si noi toti ceilalti am putea rasufla mai usurati.

De data asta in contextul european.

Am gasit via adi ocs un fel de Political Compass axat pe alegerile europene. Am facut si eu testul si ca rezultat am aflat ca sunt undeva la medie intre partidele europene Libertas sau UK Independence Party si apropiat de Free Democratic Party of Switzerland. Dupa ce le-am citit ideologia astora din urma, mi-am dat seama ca imi seamana cu adevarat.

Nimic surprinzator pana aici, tinand ca sunt eurosceptic si apropiat de liberalism. Ca partide romanesti, singurul cu care as fi compatibil conform testului e PRM (desi fooooarte de departe). La asta pot raspunde doar cu “mda”.

Totusi, un lucru interesant a propos de polemicile recente cu “cine e de dreapta in Romania”, pe axa OX care reprezinta “stanga-dreapta” toate partidele romanesti sunt o apa si-un pamant. Practic, nu exista o diferenta semnificativa intre PSD, PRM, UDMR, PNL sau PD-L.

Daca e vina simplitatii testului, sa-si dea politologii cu parerea. Pe de alta parte, unele intrebari sunt de-a dreptul ambigue. La intrebarea cu subventiile pentru agricultura, am fost impotriva, dar nu e clar ce s-ar intampla cu respectivii bani daca nu ar fi dati taranilor/firmelor. Ca decat sa taie subventiile si sa ramana la fel taxele, mai bine ramanem la situatia de fata.

Sper ca dupa toate acestea intelegeti de ce nu votez. Poate daca in viitor vom putea alege reprezentanti din alte tari, lucrurile se vor schimba. Dar deocamata…

Incepe o noua sapatamana parlamentara si ma intreb : vom avea sesiune de vot final?

Intrebarea nu este inutila, pentru ca trebuie sa va spun ca minunata majoritate de 70% are mari dificultati in a-si promova legile. Din ultimele 4 saptamani in 3 dintre acestea nu am avut cvorum de vot, iar intr-a patra ‚majoritarii’ erau atat de silitori incat legile organice picau una dupa alta, moment in care o forta misterioasa a defectat sistemul electronic de vot.

Nu vreau sa fiu nostalgic, dar pe vremea lui Olteanu, care gestiona o consistenta si coplesitoare majoritate de 20%, nu-mi amintesc mai deloc astfel de momente.

Cred ca le-ar trebui 100%.

O prezentare interesanta despre absenteism si urmarile acestui fenomen: http://www.scribd.com/doc/12831351/Absenteismul-Si-Fluctuatia-Personalului