Åh jag vill sälja Vodka! Så kanske världen blir lite bättre! Och jag lite gladare! Sen att vi blir alkoliserade och hemska är en annan femma. Absolut verkar vara en så himla rolig kund, eller kund och kund, arbetsgivare.

Stockholm är iskallt nu. Det fryser in i märgen och skelettet liksom fryser och skakar. Tur att hjärtat är lite varmare i alla fall.

Saker som händer i veckan:
Mamma o pappa kommer till Stockholm och vi ska bo som en arbetarfamilj på 1800talet i ett minimalt gemensamt rum.
Carl Johan De Geer föreläser på Berghs!
Jag ska filosofera om framtiden hos Augur och se vad digitalismen kommer att ge oss!
Noko-jeans på Pub! Jag som aldrig använder jeans vill ha ett par. Då borde du också vilja ha ett par pappa. Jag köper ett par till dig med. För du hjälper ju demokratin.

Début septembre, je vous présentais la nouvelle bouteille Rock’N'Roll d’Absolut.

Les aéroports sont un lieu de communication qui a été privilégié par la marque pour réaliser des corners événementiels.

J’ai eu la chance de pouvoir voir ces animations à l’aéroport Paris Charles de Gaulle, mais également à Singapour au Changi Airport.

Je vous invite également à aller voir le site.

L’abus d’alcool est dangereux pour la santé. A consommer avec modération.

M-a rugat Zamfir să-i găzduiesc, la mine pe blog, mămăruţele şi buburuzele pe care le-a fotografiat la Boju, după ce a plecat de la Trenu-mburdat.

În tufele acestea locuieşte norul de mămăruţe – buburuze!

Jos, în vale, e curba unde s-a răsturnat trenul în septembrie.

În stânga e Boju - şi calea spre Cluj Napoca,

iar în depărtare e Valea Florilor – şi calea spre Câmpia Turzii!

Cică, ne îmbogăţim! Cu Billa, pe lângă Kaufland, Penny, Carefour, Winmarkt,  … ca să-i batem pe ghirişeni că au Plus şi ce mai au.

Oricum, clădirii îi stă mai bine renovată şi cu “Billa”, decât cu poarta găurită şi cu “Miliţie” sau “Poliţie”!

Să sperăm că nu va fi un nou … fâs!

Pentru că, dacă te iei după schema desenată de unu’ care a auzit numai de str. Turda din Bucale, ajungi la Cora!

Să sperăm, ca la fiecare alegere sau inaugurarea, că … nu sperăm degeaba!

Ca să nu te doară billa de grija afacerilor, să revenim la oile noastre.

La poznele turdene, cotidiene:

Na, că, tot de grija lui Băse, … întoarcem coada spre frumoasele flori!

Parfumul crizei

Chiar că-i criză, dacă nici pentru parfumuri nu au avut bani să listeze un afiş!

Aţi văzut că nici Poliţia, nici cea “mare”, nici cea rutieră, nici chiar cea comunitară, nu doarme! În ziua de alegeri i-am văzut peste tot. Acum se odihnesc. Până la Moş Nicolae. Sau Traian. Sau Mircea?!

Ce mai face Poliţia comunitară din Turda, aflaţi din raportul primit de la ei:

Raport de activitate  20-26 noiembrie

Aţi văzut că nu mai au grade. Acum au … mape.

După mărimea sau grosimea mapei le este gradul? 

No início do mês de Novembro, a Absolut vodka, trouxe mais 1 edição limitada da vodka Premium.

Em parceria com a Ellus, os fãs da bebida poderão adquirir a vodka, numa versão rock n’ roll em lojas de algumas cidades do Brasil, como São Paulo, Rio de Janeiro, Goiânia, Brasília, Porto Alegre, Salvador e Campinas. A Ellus também criou 1 mini-coleção para acompanhar a edição limitada.

O preço da garrafa limitada é sugerida em R$ 89,90.

E a coleção você confere AQUI!

Pe vremuri, în ferestre, se puneau muşcate. Florile acelea roşii, care rezistau şi la frig. Acum s-a trecut la alb. Muşcător!

Şi la Turda au apărut afişele cu programul manifestărilor dedicate Zilei naţionale. Doar că, la noi, suprapunerea afişelor a dat cu plus. Am renunţat la “România bunului simţ” pentru a ne aminti de tradiţionalul nostru “Spectacol omagial“.

Mă simt mai tânăr cu vreo două decenii!

Cum va arăta oraşul când nici doi stâlpi nu vor mai face faţă la invazia sârmelor?!

Despărţirile adevărate, cu partaj se fac!

Grupul e dovada invaziei mandarinilor?

Mandarinele sunt porcotalii?

De vreo doi ani se tot renovează clădirea. Cu respect pentru arhitectura ei din trecut. Şi cu respectul faţă de oraş, trotuar şi cetăţeni …

Ca să nu mai vorbim despre riscul celor care îşi permit să treacă prin şantier, printre utilajele care lucrează!

Circulă un zvon, conform căruia, magazinul s-ar inaugura în curând. Ca autostrada? Adică, se va tăia panglica de inaugurare şi se va mai lucra încă un an la finisări?! Româneşte! Că nu suntem în Argentina! Deşi, nu ştiu cum se procedează pe-acolo. Poate, găsesc un sponsor pentru o vizită de documentare!

După ce a primit glorioasa emblemă: “Subject: Fw: Fw: Fw: Fw: Nunta anului” şi a avut de fiecare dată puzderie de destinatari, imaginea a ajuns la mine. Şi, acum, la voi.

Bucuraţi-vă, alături sau … în locul nuntaşilor!

Nu ştiu cine este autorul acestui trucaj. Este rugat să mă contacteze!

La Roma, la Vatican, când au loc alegerile pentru noul papă, se semnalizează reuşita cu un fum alb şi vorbele “Habemus papa“: Noi nu suntem chiar la Roma. Doar pe drumul spre Cetatea Eternă (pentru că “toate drumurile duc la Roma“, deci, şi al nostru!?), şi nu avem papă, ci, doar un … molid, pe post de brad!

Mai întâi, am fost pe la Mihai Viteazu. Primăria de-acolo a pus afişe, informând populaţia despre programul festivităţilor din 1 Decembrie, Ziua naţională a României.

Un ROMân, a trecut pe stradă şi a pus afişe despre câinele său, pierdut. Nu le putea pune în altă parte, decât PESTE afişele dedicate Zilei Naţionale !

Ar mai trebui să mai pună un rând de afişe: “pierdut bun simţ“! Peste cele cu “pierdut câinele“!

Mergând spre Poiana, am văzut în faţa afişului uriaş cu Băsescu (de pe ruina fostei viitoare Case de cultură!), o macara cu un braţ telescopic, extrem de lung. Mi-am jurat în barbă, ca Baiazid. Nicidecum, “să dau calului, ovăz din pristolul de la Roma“. Doar, să nu uit ca, la întoarcere, să iscodesc şi să aflu ce a ridicat macaraua. Credeam că se montează, în sfârşit, o copertină în staţia de autobuz. Naivul de mine!

În Oprişani, pe la “trei mocani”, lipseşte semaforul. Era, … până aseară, pe la orele 20,30, când a trecut o maşină cu pelicani ori de-a pelicanilor sau … Nu am reuşit să aflu exact. Unii zic că ar fi fost beat, alţii că ar fi avut sub 100 km/oră, …

Doar că, acum, semaforul este orizontal, la câţiva metri de locul unde era vertical.

În mod sigur, în următoarele zece luni, se va repara.

La Poiana, am admirat panourile de informare pentru campania electorală. Pline cu afişe … invizibile. Şi o cruce în apropiere! Doamne, ajută-ne să votăm! Cu cine? Că dacă ne luăm după afişe, stăm acasă cu telecomanda în mână. Şi cu berea şi seminţele în cealaltă. Ca ăla care “cu o mână a luat pumnalul şi cu cealaltă a spus“! …

Dar şi multele gropi din … staţia de autobuz de la “şcoală”.

Până la urmă, tot am ajuns înapoi, în faţa Primăriei. La gropile centrale, din staţia de-aici.

Ce-am constatat: macaraua a dispărut, fără urme.

Pardon, am găsit ceva urme.

Mai multe, chiar:

Normal: eu am trecut pe la 19 în jos, deci, 19 e înainte de 18?! Habar n-aveam! Dar, aşa am aflat justificarea prezenţei macaralei. După mizeriile de pe jos!

Habemus … molid! Că papa …  e scumpă!

M-am uitat şi din dreapta şi din stânga. Abia se vede portretul lui Ceauşe … pardon!, Băsescu întins pe faţada celui mai mare veceu public, pardon!, Casei de cultură, din faţa Primăriei cu gropi în staţie!

Na, că le-am încurcat!

Eu? …

“Lista lui Zamfir” – actualizare pentru 24 noiembrie.

Top 10 – bloguri din CUA

2. Darius Beldean – http://blacksheepsound.ro

3. Adia - http://note1to1self.wordpress.com

10. Olimpiu Vintéler - http://www.recuzita.blogspot.com

Mai jos, aveţi Lista cu toate blogurile din CUA (despre care ştiu eu acum), cu poziţiile lor în ZeList:

Lista lui Zamfir – bloguri din CUA la 24.11.09

Lista cuprinde toate listele anterioare, departajate prin spaţiu între secţiuni.

Remarci:

1. Revine Alexandra pe locul I
2. Olimpiu îşi aduce “recuzita” în Top 10
3. Ulise sare peste “marii” jurnalişti şi soseşte pe locul 14
4. Gelu coboară sub “secundul” lui: Ovidiu Bucur are locurile 15 şi 19, Gelu – 16
5. Demeter rămâne tot pe 13 (să-i fie cu noroc!)
6. Blogul “Zamfir cu fotografii” vine pe locul 18!
7. O frumoasă surpriză este poziţionarea noilor intraţi: George direct pe locul 23, iar Emilia pe 24
8. La “surpize neplăcute” este coborârea vertiginoasă a blogului cu fotografii al lui Cristian şi Maria.

9. Totalul blogurilor din CUA, listate pe ZeList, a ajuns la 31! Cele cunoscute de mine, evident!

Repet: Dacă am inclus vreo greşeală, este 100% numai o scăpare. Vă rog să-mi atrageţi atenţia, pentru a o corecta! La fel, aştept să-mi semnalaţi şi existenţa altor bloguri în zona noastră. Mulţumesc anticipat, tuturor!

Noi, câinii suntem prietenii oamenilor. Cât de prieteni ne sunt oamenii, mai putem discuta.

Dar, avem şi Prieteni adevăraţi: în Asociaţia Trei Fraţi Pătaţi , de exemplu. Ce fac ei, ce au făcut în anul ce se cam termină, puteţi citi în Comunicatul de presă oferit mass-mediei astăzi.

Despre activităţile asociaţiei, puteţi găsi detalii şi pe blogul Brânduşei.

Tuturor, chiar dacă se mai ocupă şi de pisici (mârrrrrrr!), le “Ham-ham (mulţumesc!) din inima mea de căţel fericit”.

To which I replied, “not fucking likely,” and turned away to my shot glass. It’s filled with Absolut Citron, but I didn’t drink it, just held it, enjoying the chilled glass feel, the way I might enjoy holding an icicle until it numbed my fingers off, cold…and I switched hands, glancing in the mirror to catch reflections of what she was doing, and she wasn’t doing nothin,’ just trying to bore holes in my back with angry black eyes.

I smiled, but held the glass in front of my face so if she was watching same mirror too, she couldn’ t see nothing but cloudy liquid.

It is a mystery, here…

Downtown Kenosha, and I didn’t even know the girl well. Maybe spent a time or two in her living room, but I certainly didn’t want to know too much about her, or her bedroom, more comfortable staying on the surface, comfortable, because then I always have the freedom to push open the door for winter nights.

Back to the bar…old guy with long, grey beard, serving drinks, so institutionalized, his skin is made of hundred year old stone and he shuffles my way, eyeing my drink.

The shot glass is still full.

I wave him off with a smile.

In the mirror, she’s still glaring at me, but I pay less attention this time. I have no obligation to her. This is just the place I come after long hard day’s work to cash my checks before moving on to the next bar, but get the impression, the way the streets line her face that she thinks differently, as if she might be entitled to some attention…from me, but no. No reason. No way. No need. I’m free, and becoming more so each day that the calendar page gets flipped, torn and discarded into Lake Michigan.

I hear the Pixies on the jukebox.

I heard the Pixies on that same jukebox fifteen years ago, and it’s still a boring song; it’s not made any better with age.

All around my bar-stool, the chatter flits about, airy and light, and I walk inside, flicking the smoky air with my hands, waving them away until I’m approached by someone I hadn’t seen in twenty-one years.

He asks me my name.

I give it.

He tells me his, but I already know and I shrug silently as he speaks of a high school I don’t think about too often, about old classmates and throwing around insults I hadn’t heard in twenty-one years, like we just walked out that door yesterday except we hadn’t, and he’s been fucking that girl behind me for the better part of his life. The last time I saw him, actually, was when he and the bartender walked out her front door, slapping each other on the back and laughing, and in the mirror, I look quick but she ignores him, still focussing in on me. Mercifully, the guy leaves, almost as quick as he came and the whole bar is the better for it, til I notice he actually didn’t leave, he’s just in the back playing darts, and losing.

My mistake.

So, i take a quick look at the shot glass again, but I still don’t drink it. I think it might be poison, and not in the way that all alcohol is effectively poison, but actually, real poison and I set it down on the bar, but keep my hand around the glass, like icicles, cold, protecting it til it melts and I can’t take this any more.

I turn back around, “So why do you think I’m gonna die?”

She smiles triumphant, like she’s been waiting all this time for  that question and I just served it up, engraved on the inside of an engagement ring.

“Because you’re homeless.”

I shake my head no, but she insists, “You haven’t known a home since you were a kid, and this place, it really is as good as it’ll get for you.”

I think briefly of listing the places I’ve lived, but I can see in her resumed glare it wouldn’t make a difference, so I don’t.

“You know who Lao-Tse is, right?” I ask.

She shakes her head.

I nod, “Okay, he was a Chinese Philosopher and over his life, he was offered many kingdoms, many titles and many homes and whereas in his youth he might have accepted, as he got older, wiser…he learned through unlearning that he should accept none of these things. Want to know why?”

Her eyes roll, but she doesn’t turn away.

“Because the only thing he ever needed to master was himself, and the only home he ever needed was within…and I kind of like the way he looked at things.”

“You’re still drifting,” she smirks, “A nomad.”

I smiled, “Well of course, I already know what the inside of this place looks like. I just come here to cash my checks and look at filled shot glasses.”

“And me, you come here to look at me.”

“Sure, you can be nice to look at every once in a while.”

She grabs a can of Tecate off the scarred bar surface and smiles, “And that’s why you’re gonna die.”

I stop, for a moment…thinking.

The Pixies song continues to play on the Jukebox and when the Pixies song is over, I know that a song by the Steve Miller Band will come on. I know this because it always does, it always has and unless there is a major sea change of sorts, it always will.

Finally, I take one more look at the shot glass in my hand. In one quick movement I throw it back and cringe at the burn, burning all the way down my throat. I try to ignore that my eyes are watering.

“And that’s,” I say, quickly lighting a cigarette, “Is why I have to do this…”

I stand from the bar and turn towards the exit. Walking casually, I strive for the door, opening, and then I exit. I don’t look back. I don’t wanna see her anymore and as I skip down the steps, I quickly realize it’s time to find a new place to cash my checks, once and for all.

Em parceria com a Ellus, a Absolut criou uma nova garrafa num clima Rock’n Roll fez uma edição limitada da vodka Premium. A garrafa custa R$89,90 e é envolvida por uma “jaqueta” de couro com tachinhas!!

Além da capinha, a Ellus também criou uma mini-coleção, a “Ellus Absolut Rock” , que vai ficar nas lojas nos próximos 2 meses e está repleta de jaquetas, tachinhas, camisetas, bolsas, correntes.

Vale a pena dar uma olhada

Cu durere am constatat similitudinea dintre situaţia acestui moment – dintre două tururi de prezidenţiale – cu perioada similară din 2000. Doar că, acum, îmi este mai greu să definesc “răul cel mai mic”! Am primit o glumă tematică, pe care v-o împărtăşesc:

Învăţătoarea le cere copiilor să scrie o compunere despre T.B., promiţându-le că nu le va notă, doar le va comenta lucrările.

A doua zi, a adus lucrările şi a început să-şi spună părerea despre fiecare.

Udroiu: o lucrare buna, dar ai niște greșeli gramaticale, de exemplu, verbele bagamias, bagaias, luamiar, se scriu despartit, in silabe, la sfirsit.

Placintoiu: aceleasi greseli, verbele daias, cacumas, sugemiar se scriu despartite, in silabe, la sfirsit.

Rideanu: aceleasi greseli la verbele lualar, belimear, buzulimear.

Casuleanu: la verbele futul şi futelas.

Toti aţi făcut aceeaşi greşeală: pentru că verbele se referă la un nume foarte important, trebuiau scrise cu iniţială mare.

Dar, nu ştiu la cine se referă!? De-aceea, am folosit culoarea “puţin mov” pentru text.

Are vreo legătură cu fotbalul?

Mai gândiţi-vă!

Artă cu tendinţă

Am găsit tunelul. Unde-i Luminiţa?

Între măturători şi adunători

Pepiniera de plastic

Gunoi şi pubelă avem. Tomberon şi bun simţ …

Erata: Titlul postării mi-a ieşit cu eroare la tastare. Mult mai corect ar fi fost “Zile de plâns-gândire“!

grumazul elevator benign

creație de viermi eviscerați

tare mascat comoție la indigo

deux nox rex vox

acr penitență primul sărut

luna apune și în loc soarele nu răsare

întuneric etern pînă viitorul va sucomba

doctor docil tegumentat facial

ape stătute vis ideal

lostrița cîntă veste rea

fără sfîrșit înainte noaptea

Conform legilor ţării, care sunt luate în seamă … uneori, ieri a fost zi de pauză electorală. A trebuit să ne gândim, să ne gândim şi să ne răs-gândim! M-am uitat în jur: nimic despre campania electorală, nimic care să-mi tulbure liniştea necesară luării unei hotărâri juste. Pe care să nu o regretăm … ca în ultimii cinici ani!

Jandarmii sau IGSU-ziştii ori poliţiştii, veghează!

Despre porc!

Restricţie

Pubela e pentru gunoi

La CIT nu ne-am putut informa: după mintea lui Indrei, turiszta nem kel beselni sâmbăta!

Căutăm luminiţa de la capătul tunelului …

… altfel, o punem de mămăligă!

(cu lapte şi smântână, e deliciosă! am verificat aseară, parol de gurmand!)

Mulţi au râs de ideea unui „blog canin”! Ce, eu nu am voie să latru?

Totuşi, s-au găsit şi d’ăia care să mă bage în seamă. Chiar dacă … am ajuns în prima treime printre blogurile româneşti – vezi ZeList – unii îşi permit să mă comenteze. Le mulţumesc. Alţii, doar mă … mârâie. Le mulţumesc şi lor, că mă bagă în seamă.

Ieri, lui Zamfir i s-a spus că “de-aia nu i-a răspuns jandarmul la întrebare că i-a fost frică“! La jandarm i-a fost frică pe stradă de … o întrebare!? Păi, de ce nu s-a făcut croitor? De mine, li-i frică polițiștilor! Ăia de la Poliţia comunitară care uită să trimită raportul de activitate. Poate, nu au făcut nimic şi nu au ce să scrie în raport!?

Cine îndrăzneşte să comenteze pe un blog canin?!

Nenea Daurel – http://daurel.wordpress.com care are un blog interesant. Unde scrie … adânc!

Şi un Cristian de la – http://ro-blog.info şi îmi face publicitate.

O filumenistă? – http://www.modoro.ro Îmi amintesc de ea de când urcam împreună stâncile de la Cheile Turului. O adevărată alpinistă, ce mai!

Şi o altă femeie, Brânduşa – http://dashalovinganimals.blogspot.com care se ocupă de animale amărâte, cum eram eu înainte de a pune laba pe Zamfir! Norocul lui că ne-am întâlnit. Ce se făcea fără mine? Cine-l scotea în natură, cu cine ar fi hălăduit pe coclauri?!

Mihaela – http://mihaela13o.wordpress.com chiar dacă e o dulce, nu-mi place pentru că iubeşte pisicile. Să nu le văd în faţa ochilor mei de câine!

În schimb, îmi place de Gânditorul de Hamangia – http://iavaleriana.wordpress.com

Şi de un alt Cristian – http://cristian.alvalia.ro care pupă România. Deci, şi pe mine?!

Şi de crocodilu – http://crocodillulvostru.wordpress.com

Şi de Ionel – http://gandescptmine.blogspot.com care gândeşte singur.

Chiar şi Adia – http://note1to1self.wordpress.com pentru că suntem apropiaţi … ca vârstă!

Îmi place şi Briza – http://salubrizare.wordpress.com când îmi flutură urechile!

Mă onorează comentariul lui Radu Press – http://radupress.wordpress.com pentru că-i jurnalist profesionist adevărat, nu … auto-pârât!

Mă distrează trăznita de Mei – http://crazymei.info … N-am mâncat mei niciodată! Are oase?

Florin http://cirsteaflorin.wordpress.com se îndoieşte că ar fi blogul meu. Crede că Zamfir scrie pe el! Bă, Florine, io dau cu lăbuţa pe tastatură! Poate, vrei să te muşc! Nu mă face să-ţi arăt că-s … câine! Dacă vrei să şti, sunt pitbull … sub acoperire!

Mă comentează şi o editură! http://edituramateescu.wordpress.com Ce onoare!

Mă mai comentează şi Tanti Tamara. N-o bag în seamă că nu are blog! Şi nu-mi este nici … mătuşă! Dar, tot îi mulţumesc! Pentru că a promis că vine cu noi la Deleni. Şi Claudia, aia care susţine că Hoţu’ ei ar fi mai fain ca mine?! Poveşti! Şi Cenanca, aia care are o datorie la Zamfir. Da’, câine are? Să nu o uit pe Corina … care nu m-a văzut încă.

Mă bucură şi vizitele lui Winton. Nu are blog, dar, mi-a adus Zamfir, de mai multe ori, pungi cu bunătăţi de la el! Ham-ham, Nene Winton!

De Madi – http://madimcm.wordpress.com v-am zis?

Am văzut şi un site despre Roşia Montană – http://salvati-rosiamontana.webs.com

Zamfire, când mai mergem pe-acolo? Mi-e dor să lipăi lapte de la Jenu şi să dormim în şura cu fân!