Ziarul Lumina publica un text care exprima perfect, in opinia mea, conservatorismul dispretuitor (ceva de genul “compassionless conservatism”) al BOR, asta ca sa nu mai punem la socoteala teribilul sau cinism si mirobolantul medievalism. Iata cateva mo[n]stre:

Nu spun nimic despre faptul că infestarea cu HPV este boala fetelor (şi chiar a băieţilor) necuminţi, exclusă la persoanele care-şi păstrează castitatea până la căsătorie şi fidelitatea în cadrul căsătoriei. Puţini sunt medicii (şi laudă lor, că sunt şi dintre aceştia) care vorbesc despre şi care recomandă castitatea şi fidelitatea drept măsuri categoric sigure în vederea prevenirii bolilor cu transmitere sexuală, între care şi cele cauzate de HPV. Niciodată nu se vor infesta cu HPV fetele cuminţi, soţii care s-au căsătorit curaţi şi care păstrează curăţia familială.

Utilizarea funcţiei genitale de către tineri înainte de căsătorie sau, de către soţi, în afara căsătoriei este păcat capital, adică un păcat care duce spre alte păcate, cum ar fi, spre exemplu, moartea, fie crimă, fie drept consecinţă logică a desconsiderării şi bagatelizării unei funcţii sacre cu care Dumnezeu a înzestrat fiinţa umană, aceea prin care se transmite viaţa.

["utilizare functiei genitale"??? adica nu poti sa faci pipi inainte de casatorie]

Din statisticile noastre, elaborate prin metodele noastre specifice, am constatat că au alergat şi aleargă să-şi vaccineze copilele patru categorii de părinţi, mai ales mame, şi anume: ignorantele (cele care cred că tot ceea ce se numeşte „vaccin“ sau „medicament“ merită acceptat fără rezervă), cele care în perioada lor „de pregătire“ pentru viaţa de familie nu şi-au pus prea mult problema sensului sexualităţii umane şi nu şi-au întemeiat căsnicia pe o feciorie matură (contractând sau nu ele însele anumite maladii pe cale sexuală), cele care nu sunt nici acum convinse că viaţa de familie presupune fidelitate totală a soţilor unul faţă de altul şi părinţii care nu au încredere în proprii lor copii. Toate sunt cazuri nefericite, în ultimă instanţă.

Ar fi de dorit ca medicii de şcoală creştini să nu facă disjuncţie între calitatea pe care o au în şcoală şi credinţa şi viaţa lor creştină. Ar fi de dorit să încerce să devină din activişti ai propagandei pentru un vaccin cu probleme, dar mai ales ai ideii că putem să facem cu viaţa noastră intimă ce vrem, apostoli ai curăţiei şi bunului simţ, educatori pentru virtute şi voci prin care copiii să audă ceea ce Dumnezeu a spus cândva fiilor lui Israel şi, prin ei, nouă: „Să nu faci desfrânare!“.

Citat din “preot prof. dr.” Vasile Raduca. B[o]rrrrrr!!!

Martie 2005

Dragi prieteni

Am citit gândurile voastre la început de zi şi simt nevoia să vă mulţumesc că le împărtăşiţi cu noi. Am învăţat să privesc alcoolismul ca pe o boală în urmă cu doi ani şi jumătate când i-am cunoscut pe prietenii noştri din Programul Sf. Dimitrie Basarabov, cu ocazia unui curs ARCA. Deşi sunt medic şi profesez de 10 ani într-o comunitate rurală, nu aveam prea multe cunoştinţe legate de dependenţă şi în special de alcoolism. Iniţial am mers la cursuri pentru a căpăta informaţii care să mă ajute să privesc şi să înţeleg alcoolismul ca boală. Doream aceste informaţii pentru pacienţii mei aflaţi în suferinţă, pentru familiile acestora care au apelat la mine de nenumărate ori.

În doi ani şi jumătate, viaţa mea s-a schimbat mult. Deşi în familia în care am crescut nu am avut probleme cu consumul de alcool, am înţeles că există şi alte dependenţe care se manifestă similar şi care îmbolnăvesc întreaga familie. Am pornit la drum cu dorinţa de a-i ajuta pe ceilalţi şi am ajuns să mă cunosc mai bine şi să doresc să mă schimb pe mine însămi. Am înţeles că numai dacă am grijă de viaţa mea pot să-i ajut şi pe alţii.

Particip la întâlnirile grupului Al-Anon din Cluj, citesc literatură de specialitate AA şi Al-Anon şi încerc puţin câte puţin să pun în practică aceste principii cu ajutorul lui Dumnezeu.

Majoritatea membrilor din grup vin la întâlniri pentru că au sau au avut în viaţa lor un alcoolic activ sau în abstinenţă. Eu mi-am legat viaţa de un alcoolic în abstinenţă de 5 ani, pe care l-am cunoscut la un grup AA deschis, la un an de când am început să particip la întâlniri. Este cel mai frumos lucru ce mi s-a întâmplat şi împreună căutăm drumul spre seninătate. Pentru a fi mai aproape de alcoolicul din viaţa mea, am început să folosesc programul pentru dependenţa mea de tutun şi în prezent am un an şi şase luni de când nu mai fumez, urmând acelaşi program de recuperare. Pe alcoolicul din viaţa mea îl respect pentru alegerea pe care a făcut-o, de a trăi o abstinenţă senină şi pentru curajul de a se însoţi cu mine şi de a-şi reclădi viaţa.

Alcoolicul meu în abstinenţă este o persoană la fel de complexă şi de dificilă ca şi cel activ. Absenţa consumului de alcool nu implică schimbarea “peste noapte”, viaţa noastră este imprevizibilă, tensionată şi agitată uneori, dar avem parte şi de multă iubire, credinţă şi încredere că Dumnezeu poate să facă pentru noi ceea ce pe noi ne depăşeşte.

Dimineţile îmi sunt cele mai dragi pentru cele câteva minute pe care le petrecem citind împreună rugăciunea de început a zilei şi gândurile pentru ziua respectivă din cărticelele primite de la prietenii noştri.

Viaţa mea, şi nu este uşoară, este plină acum şi mă bucur de fiecare prieten pe care îl am în Al-Anon. Le sunt recunoscătoare pentru grija pe care mi-o poartă, pentru căldura şi liniştea pe care o simt alături de ei şi le mulţumesc că fac parte din viaţa mea.

Îmi doresc să cunosc alţi membrii Al-Anon din ţară şi să particip la iniţierea unor grupuri de suport acolo unde este nevoie. Poate că va veni o zi în care toate acestea se vor întâmpla. 

Laurentia.

Martie 2005

Dragele mele

Pentru mine, Al-Anon este o minune. Am ajuns să cunosc acest grup de la fostul meu soţ care a devenit abstinent şi participă la grupurile AA.

Grupul nostru este pentru mine un loc, unde, noi cele ce participăm ne punem sufletele împreună într-un suflet mai mare şi mai puternic care are putere şi energie să găsească soluţii pentru cazurile în care unele din noi ajung la disperare sau nu găsesc nici o soluţie la o problemă.

Acest mare şi puternic suflet se constituie de fiecare dată când ne întâlnim şi-l ducem cu noi acasă de fiecare dată.

Vă transmitem şi vouă acest mare şi puternic suflet format din sufletele noastre.

Cu drag,

Lily

Ceea ce Vrăjmaşul le cere oamenilor ia forma unei dileme: fie abstinenţă totală, fie monogamie absolută. De la prima mare victorie a Tatălui Nostru, am făcut-o foarte dificilă pe prima. Pe a doua am blocat-o în ultimele secole, ca mijloc de scăpare. Am făcut-o prin poeţi şi romancieri, convingîndu-i pe oameni că o experienţă neobişnuită şi de obicei de scurtă durată pe care ei o numesc „a fi îndrăgostit” este singurul motiv onorabil pentru căsătorie. Mariajul poate şi trebuie să facă permanentă această exaltare şi o căsnicie care nu o face nu-i mai leagă. Ideea asta e parodia noastră după o idee primită de la Vrăjmaş.

(…) Acum urmează poanta. Vrăjmaşul a descris perechea căsătorită ca „un singur trup”. El nu a spus „un cuplu fericit în căsătorie” sau „o pereche care s-a unit pentru că s-a «îndrăgostit»”, dar tu poţi face ca oamenii să ignore asta.

Poţi să-i faci să uite şi că omul pe care ei îl numesc Pavel nu a restrîns aceasta la perechile căsătorite. Pentru el, simpla împreunare face „un singur trup”. Astfel îi poţi face pe oameni să accepte ca elogii retorice ale „îndrăgostirii” ceea ce erau, de fapt, simple descrieri ale adevăratei semnificaţii ale relaţiei sexuale.

Adevărul e că oricînd un bărbat se culcă cu o femeie, fie că le convine sau nu, acolo se formează o relaţie transcendentală de care trebuie să se bucure veşnic sau s-o îndure veşnic.

Pornind de la afirmaţia adevărată că această relaţie transcendentală a fost destinată să producă afecţiune şi familie şi, dacă se intră în ea cu ascultare, aşa va fi de cele mai multe ori, oamenii pot fi făcuţi să aibă falsa convingere că amestecul de afecţiune, teamă şi dorinţă pe are ei îl numesc „a fi îndrăgostit” e singurul lucru care face căsătoria fericită sau sfîntă.

Greşeala e uşor de făcut pentru că deseori „îndrăgostirea” precede, în Europa Occidentală, căsătoriile care se fac urmînd planurile Vrăjmaşului, adică în vederea fidelităţii, fertilităţii şi a bunelor intenţii, exact aşa cum de foarte multe ori, dar nu întotdeauna, emoţia religioasă însoţeşte convertirea.

Cu alte cuvinte, oamenii trebuie încurajaţi să considere ca bază a căsătoriei versiunea viu colorată şi deformată a ceva ce Vrăjmaşul le-a promis de fapt ca rezultat al ei.

Decurg de aici două avantaje: în primul rînd, oamenii care nu au darul înfrînării pot fi împiedicaţi să vadă căsătoria ca o soluţie, deoarece nu se „îndrăgostesc” şi, mulţumită nouă, ideea de a se căsători din oricare alt motiv li se pare josnică şi cinică. Da, aşa cred ei. Ei consideră intenţia de loialitate pentru o relaţie de ajutor reciproc, pentru păstrarea castităţii şi pentru transmiterea vieţii ca ceva mai prejos unei furtuni de emoţii. (Nu neglija să-l faci pe omul tău să considere foarte jignitoare slujirea în căsătorie).

În al doilea rînd, orice înflăcărare sexuală, cît timp urmăreşte căsătoria, va fi considerată „dragoste” şi „dragostea” va fi folosită ca să scuze bărbatul de orice vină şi ca să–l protejeze de toate consecinţele unei căsătorii cu o păgînă, o nebună sau o femeie uşoară. Dar despre aceasta îţi vei scrie mai pe larg în scrisoarea următoare.

(…)

Te plîngi că ultima mea scrisoare nu arată clar dacă consider sau nu îndrăgostirea ca o stare de dorit pentru oameni.

Dar bine, Pelinişor, asta e o întrebare pe care ne aşteptam să o pună ei! Lasă-i pe ei să discute dacă „Dragostea”, patriotismul, celibatul, luminările de pe altar, abstinenţa sau educaţia sînt „bune” sau „rele”.

Nu vezi că nu există nici un răspuns? Nimic nu contează, afară de tendinţa unei anumite stări de suflet, în anumite situaţii, de a aduce un anumit pacient, într-un anumit moment mai aproape de Vrăjmaş  sau  mai aproape de noi.

Aşa că ar fi foarte bine să–l faci pe pacient să decidă dacă „Dragostea” e „bună” sau „rea”.

Dacă e un om arogant şi are pentru trup un dispreţ bazat de fapt pe scrupule, dar considerate de el drept puritate – şi unul care-şi găseşte plăcerea în a dispreţui ceea ce majoritatea prietenilor săi aprobă – lasă–l neapărat  să hotărască contra  dragostei.   Inoculează-i  un ascetism nemăsurat şi apoi, cînd i-ai desprins sexualitatea de tot ce ar putea să umanizeze, copleşeşte–l cu ea într-o formă mult mai brutală şi mai cinică.

Dacă, pe de altă parte, e un om sentimental, credul, hrăneşte–l cu poeţi minori şi cu scriitori de mîna a treia, de şcoală veche,  pînă ce–l faci să creadă că „Dragostea”  este irezistibilă şi, într-un fel intrinsec, meritorie.

Îţi garantez că părerea asta nu e de prea mare ajutor pentru producerea întinării accidentale, dar e o reţetă nemaipomenită pentru adultere prelungite, „nobile”, romantice şi tragice ce sfîrşesc, dacă totul merge bine, în crime şi sinucideri.

Dacă asta nu reuşeşte, poate fi folosită pentru a–l conduce spre o căsătorie folositoare, deoarece căsătoria, deşi invenţia Vrăjmaşului, are foloasele ei.

Trebuie să fie prin vecinătatea pacientului tău cîteva tinere care i-ar face viaţa de creştin grozav de grea dacă l-ai putea convinge să o ia în căsătorie pe una din ele. Te rog să-mi trimiţi un raport despre asta cînd îmi mai scrii.

Între timp, reţine că starea asta de îndrăgostit  nu e, în ea însăşi, nici în favoarea noastră, nici în a celeilalte părţi. E doar o ocazie pe care şi noi şi Vrăjmaşul încercăm să o exploatăm. La fel ca cele mai multe lucruri pentru care se agită oamenii, ca sănătatea şi boala, tinereţea sau bătrîneţea, războiul şi pacea, din punctul de vedere al vieţii spirituale este în primul rînd materie primă.

Din “Scrisorile lui Zgîndărila. Scrisorile unui drac bătrîn către un drac tânăr” de C. S. Lewis

am auzit expresia “abstinenta senina” la o întâlnire deschisă a Alcoolicilor Anonimi fără să o înţeleg prea bine din prima. din povestile celor prezenti, am priceput pana la urma ca era vorba de o abstintena fara frica, fara obsesii nebunesti, fara o dorinta si o nevoie continua de a primi acel lucru care i-ar face sa se simta instant mai bine. si ce este mai important, este o abstinenta in care alcoolul este prezent peste tot in viata lor, doar ca sunt suficient de puternici sa nu il vrea.

in ultimele doua saptamani am fost si senina, si “abstinenta”, dar din pacate nu pot spune cu mandrie ca am practicat “abstinenta senina”. pur si simplu fost plecata de langa “drogul meu”, adica nevoia aceea de a fi iubita de cineva anume (vorbeam despre care ar fi echivalentul alcoolului în cazul codependenţei, aici).

si a fost bine, nu neg. cer senin, veselie, eu fara priviri pierdute melancolic in nu-stiu-ce zare, eu fara sa trantesc din senin ceva, eu fara sa ma imbufnez, fara sa dau replici acide, eu convinsa de frumusetea vietii…

iar apoi m-am intors si in cateva priviri, cateva minute, cateva replici, cateva evenimente, un gram de viata trait din nou in viata mea cea adevarata si m-am intors ascultatoare in cei patru pereti ai codependentei mele.

abstinenta prin absenta este taaare usoara.

Sunt multe încercări în viață prin care trebuie să treacă cineva, și toți tratează aceste probleme diferit. Unii scriu. Alții se luptă. Toți din familia mea păreau că își îneacă problemele în alcool.
Ca și copil, la vârsta de 6 ani, n-am văzut problemele cu care s-a confruntat familia mea. Lumea era mare și plină de minunății în ochii unui băiețel curios, dar faptul că aveam părinți alcoolici a făcut lumea mea mult mai mică. Nu puteam spune în cuvinte cât de speriat eram.
Am învățat repede să-mi dau seama ce gândesc și simt părinții mei. Aveam nevoie să știu dacă veneam acasă într-o zonă la liniște, un loc plăcut cum ar trebui să fie casa, sau într-o zonă de război unde oamenii se temeau să își exprime sentimentele.
La un moment dat, părinții mei s-au gândit că ar fi o idee bună ca mama mea să plece. În tot acest timp, mama mea și tatăl meu aveau o abstinență în salturi.
Într-o vineri noapte, tatăl meu a plecat, lăsându-mă pe mine și pe prietenul meu acasă. Când am văzut că nu se mai întoarce, am mers acasă la prietenul meu. Tatăl meu m-a găsit și am petrecut ceva timp împreună. A spus că vrea să se schimbe.
Am văzut-o pe mama după aceea, și era abstinentă. Ea mi-a atras atenția asupra Alateen-ului. I-am spus că voi încerca. Apoi, i-am spus tatălui meu că vreau să merg, și s-a decis și el să meargă la AA. Am început călătoria spre recuperare împreună.
Îmi aduc aminte prima ședință destul de bine; chiar dacă mi se pare că s-a întâmplat acum câteva veacuri. Erau mulți copii mai vechi, și toți îmi erau complet străini. Încercam să găsesc un colț întunecat în care să mă ascund când o fată în vârstă de 18 ani a venit la mine și a îngenunchiat, astfel încât eram la același nivel vizual. Cu o voce sinceră și un zâmbet cald, m-a întrebat: „Ești emoționat?” Am aprobat ezitant. M-a apucat de umerii tremurânzi, i-a zgâlțâit bucuroasă și a strigat: „Nu fi emoționat!” Am sărit. Toți au râs și m-au îmbrățișat.
În acel moment, toată frica și tensiunea pe care am avut-o în suflet s-a împrăștiat. Din anumite motive, atunci m-am simțit iubit mai mult ca niciodată. Nu m-am putut opri din a zâmbi și a râde împreună cu restul grupului. Am fost fericit cu adevărat pentru prima dată în viață.
În timpul primei întâlniri am împărtășit și am plâns. M-am simțit așa de bine – parcă pluteam. Am mers mulți ani, fără să pierd nici o întâlnire.
Mă gândesc ce ar fi viața mea dacă nu aș fi fost niciodată la acea primă întâlnire Alateen. Aș fi putut să mă rănesc pe mine sau pe altcineva. Aș fi putut să sfârșesc în închisoare sau aș fi putut deveni alcoolic. Când îmi imaginez lumea pe care aș fi putut să mi-o fac, mă simt binecuvântat că Dumnezeu a avut suficientă grijă de mine încât să mă conducă în program.
Alateen nu m-a „reparat”, nici nu m-a făcut perfect. Mi s-a arătat unde să pun lucrurile în viața mea așa încât să pot iubi produsul final. Am învățat că viața mea merită să fie trăită. Fericirea este atunci când privesc la cărțile pe care Dumnezeu mi le împarte, mă relaxez și zâmbesc. S-ar putea să nu-mi împartă cea mai bună mână , dar nici cea mai rea.

Jeremy,
Revista „The Forum”, decembrie 2007

Papa, ale carui antecedente conservatoare sunt bine cunoscute, a facut, in timpul unei vizite in Africa, o declaratie cum ca distribuirea de prezervative nu amelioreaza problema SIDA, ci o agraveaza. Politicienii si opinia publica europeana au explodat – mai multi oficiali din Franta sau Germania, ori de la OMS, au luat (o)pozitie ferma.

Este, se pare, prima declaratie oficiala a Papei Benedict XVI privind utilizarea prezervativelor. Totusi, #XVI nu face altceva decat sa reitereze pozitia inaintasului sau, pe care l-a slujit ca eminenta cenusie.

Trei sferturi din decesele cauzate de HIV de pe glob au loc in Africa sub-sahareana. Iar eforturile de a inclina balanta prevenirii dinspre talerul utilizarii de prezervative inspre cel al abstinentei si monogamiei, eforturi sprijinite si de administratia Bush (si de episcopii americani), s-au dovedit potential periculoase.

O parcurgere fugara a presei americane sugereaza ca nu exista o pozitie oficiala a administratiei Obama sau a unor membri ai acesteia cu privire la declaratia Papei. Lucru care nu e neaparat surprinzator, dar contrasteaza puternic cu reactiile din Europa. Una peste alta, ar fi ceva daca schimbarea de politica anuntata de no. 54 ar fi insotita si de o schimbare de retorica…

Sunt in transa… transa de recuperare dupa 8 ore dormite in 3-4 zile, dupa o nebunie de sentimente care mi-au incercat inima in ultima saptamana, dupa muntele de informatii care mi-a fost aruncat in fata, dar cred ca a fost aruncat in cel mai frumos mod posibil.
Oricum … starea asta de “stand by” (vorba unei anumite persoana-foarte, dupa cum simt absenta ei- dragi mie) ma face sa am tot felu de ganduri zburdalnice. O mare de sentimente m-a atacat in aceasta perioada, acele sentimente noi, trairi dupa care inima mea tanjea de ceva vreme. Sentimente care m-au facut sa zambesc, sa-mi chiar simt inima ca este in perfecta stare de functionare, cel putin din punct de vedere “emotional”. In ultimile doua luni nu am mai stiut cum e sa fi in asemenea stari. Nu am mai stiut cum e sa-ti doresti ca o anume persoana sa fie prin preajma ta, fara sa-ti fie frica, ca in urmatoarea secunda te va rani din nou. Nu am mai stiut cum e sa iti tresare inima instant cand vezi acea persoana, sa simti cum ti se imbunatateste ziua doar cu un simplu zambet primit de la “el”. Sa ii simti lipsa, daca tu te-ai intors doar un moment in alta parte si nu se mai afla in campul tau vizual. Orice atingere, intamplatoare sau nu, sa-ti lanseze visele si sperantele in toate directiile universului. O privire sa faca mai mult decat o mie de cuvinte…
Mi s-a parut cea mai neinteresanta persoana din gurp… in momentul in care l-am vazut cu aparatul de fotografiat in mana, am inteles ca in spatele imaginii afisate de el se afla mult mai multe. Era ca si cum, cu fiecare fotografie pe care o facea, imi stergea o durere mai veche, “inviata” exact in ziua in care am plecat de acasa. Nu i-am dat nici o sansa acestei saptamani, credeam ca va fi cea mai aiurea treaba in care m-am bagat si, sincera sa fiu, abia asteptam sa ma intorc acasa sa-mi consum suferinta. Sa o las sa plece cand vrea ea, sa ma chinuie cum vrea ea si la fel sa ma stoarca de puteri.
Dar se pare ca cineva a avut alte planuri cu mine. Cineva a vrut sa simt iar fericirea, speranta, dorinta de dragoste si tanjala dupa un “el” . Cu cat petreceam si vorbeam mai mult timp cu el, cu atat crestea acea dorinta, ca el sa fie in permanenta in preajma mea. Dar cu cat il descopeream pe el, cu atat mai mult ma descopeream pe mine in el… acea persoana, ranita intr-o oarecare masura, ce incearca cu disperare sa-si omoare timpul si, impreuna cu el, si suferinta, canalizandu-si ultimile puteri spre una din putinele lucruri care l-ar mai putea salva acum: arta.
Am descoperit pasiuni comune, ganduri si preferinte similare alor mele. Daca stau sa ma gandesc mai bine, sub categoria “commune”, se afla si anumite temeri, nesiguranta, poate chiar si suferinta. Eu, varianta masculina, creata, cu ochii albastrii si nationalitate germana.
Chiar sunt curioasa de anumite lucruri… asa puternica par si eu, ca si el? Asa in siguranta se simt si cei din jurul meu in prezenta mea? Deoarece eu impreuna cu el am simtit ca si daca ar “cade” lumea, eu n-as pati nimic. Nu sustin teoreia cum ca “dragostea noastra” ne-ar tine in viata, nu e vorba de dragoste. Chiar deloc. Cred ca a fost si inca mai este o pasiune nascuta din caracteristicile similare dintre noi. Ma gandeam… s-a creat o punte destul de puternica intre noi, si asta s-a intamplat neintentionat, inconstient am putea spune, dar… defapt acea punte nu a existat niciodata. Asta din cauza faptului ca noi doi oricum ne aflam pe aceeasi “parte a raului”. Trebuia doar sa ajungem la un punct comun si luminos in care sa ne vedem. Cel putin asa simt eu. Daca el e la fel ca mine, inseamna ca simte la fel, chiar daca nu a aratat. Nici eu nu am facut-o. sper sa nu dispara aceasta legatura datorita distantei… ar fi pacat sa nu poti sa descoperi un suflet asemanator tie… ar fi pacat sa nu poti sa iti descoperi propriul tau suflet…
Alcoolul creaza legaturi, tradeaza sentimente, iti pierzi controlul asupra simturilor, dar in acelasi timp te face sa ii citesti mai usor pe cei din jur… Priviri tradatoare de dorinta, dar abstinenta multa. Daca e ca si mine, atunci il inteleg perfect. Se numeste constiinta. Chiar daca la unii nu este asa de bine dezvoltata, la mine, si probabil ca si la el, este. Oricat de mare ar fi dorinta din ochii tai, tot mai mare e constiinta si iti traseaza limite morale. Dar nu-l condam pentru acest lucru. Il inteleg perfect, si acest fapt imi intareste convingerile. Oricum… poate, defapt sigur, e mai bine asta.. doar stiu si eu cum m-as fi comportat in anumite cazuri si situatii, care cu siguranta ar fi rupt orice legatura posibila. Am fi fost sau proiectati. direct in planul imposibilului. Atunci sunt convinsa ca as fi regretat la um moment dat mai mult ca nu am avut ocazia sa “ma” cunosc. Mult mai mult decat simt acum durerea, nostalgia si tristetea, ba chiar lipsa lui. Macar stiu ca exista. Stiu ca posibilitatea sa ne intalnim iar este mica, dar nu imposibila.
Oricum .. acest “el” a lasat o amprenta adanca in sufletul meu. M-a impresionat profund ….

măcar alcoolicii pot spune precis “sunt abstinent de 2 ani, 4 luni şi 10 zile”. au un moment precis pe care pot să-l pipăie, să-l prindă între degetul mare şi cel arătător şi să-l ridice ca pe un cartonaş în faţa celor cărora le vorbesc. se lasă de un ceva şi lucrurile stau destul de clar – te-ai lăsat sau nu te-ai lăsat. 

noi, codependenţii, de ce ne lăsăm, mai exact? ce este în paharul ăla pe care îl înghiţim cu obsesie zilnică? ce este substanţa aceea care pare ATÂT de gustoasă în primele secunde dinainte şi lasă atât de mult amar în sufletele noastre după?

din punctul acesta de vedere cu alcoolul, cu drogurile, cu mâncarea, cu dependenţa de cumpărat pantofi este mai simplu. nimeni nu se întreabă ce este ăla alcool, ce sunt ăia pantofi. ştii. şi te laşi. 

drogurile codependenţilor sunt multe: atenţia celorlalţi, aprobarea celorlalţi, notele de la şcoală, încurajările, iubirea, crizele, sfaturile, aşteptările, grija, cerinţele celorlalţi, dorinţele încă neformultate ale celorlalţi, controlul, vinovăţia, responsabilitatea pentru ceilalţi… multe. 

uneori înghit drogul şi nu-mi dau seama decât după aceea. dacă aş fi fost dependentă de şosete, aş fi ştiut: poftim, iată o şosetă, iată o şoşetă fascinantă desigur, dar nu, astăzi mă abţin de la şosete.

cu alte cuvinte, la noi abstinenţa îmbracă o formă mult mai bâjbâită. uneori se poate, alteori nu, de cele mai multe ori nu-i clar ce-i aia. alcoolicii au o vorbă: “abstinenţă senină”. cred că noi trebuie mai întâi să ne descurcăm tare bine la partea de “senină”.

New York Times anunta ca Obama va elimina restrictiile impuse de administratia Bush in privinta cercetarii stiintifice care implica utilizarea de celule susa embionare. Vechea politica limita finantarea federala la liniile deja existente, interzicand sprijinul financiar pentru cercetarea care ar fi presupus distrugerea de embrioni umani. No. 43 si-a folosit chiar dreptul de veto pentru a impiedica adoptarea unei legi votate de Congres prin care embrionii ramasi in urma procedurilor de fertilizare in vitro ar fi putut face subiectul finantarii federale. Desigur, vederile religioase cu privire la viata, conceptie si statutul fetusului au jucat un rol crucial in politica administratiei trecute.

In plus, cum arata si NYT, politica finantarii in acest domeniu era strans legata de antipatia mai generala a administratiei Bush fata de stiinta care punea sub semnul intrebarii temele centrale ale ideologiei republicane (vezi si cartea jurnalistlui Chris Mooney). Incercarile lui Bush & co. de a tine departe de ochii publicului informatii privind contraceptia sau modificarea climei pe glob sunt bine cunoscute. Obama a fost deja foarte raspicat in privinta incalzirii globale si temelor conexe. Suntem foarte curiosi daca va modifica si politicile in privinta educatiei sexuale (faimoasa mantra sonservatoare a ABC-ului – acronimul pentru abstinenta pana la casatorie, monogamie si utilizarea de prezervative, cu accentul pe “A”).

Post rated C. Pentru explicaţia ratingului, apasă AICI înainte de a citi postul.

Apropo de campania cu prezervative gratuite de pe 1 decembrie. Probabil dubios (NOT!), dar ăsta e unul din subiectele care mă interesează/atrage cel mai mult. Tocmai pentru că este atât de important şi, din păcate, sunt prea mulţi care nu-s conştienţi de asta. Mă refer şi la adulţi pentru că tocmai am înţeles că, de fapt, tinerii sunt mult mai preocupaţi de protecţie şi prevenire. Ce părinţi ignoranţi!

Pe scurt, HIV e un virus nasol. După ce face scandal prin sistemul imunitar, devii vulnerabil la orice. Dureri de cap nenumărate, febră, tot felul de infecţii, tubercoloză, pneumonie, tumori. Aşa ajungi bolnav de SIDA şi, în următoarea fază, vei muri. 100%, nu există cale de întoarcere – şi probabil că nici nu va exista în viitorul foarte apropiat. Ştiu că s-au făcut filme despre virusuri mortale ţinute în eprubete care trebuiau protejate de partea întunecată a forţei bla bla. Cam ăsta este profilul virusului HIV, nu poţi găsi ceva mai naşpa pe piaţă.

Cum a apărut virusul şi polemici inutile nu cred că interesează pe nimeni. Dacă da, vă veţi informa din altă parte. 

Prevenire şi conştientizare

Cu excepţia unei transfuzii de sânge cu ghinion (rată de infecţie 90%), HIV se transmite destul de greu. DAR (!!!) se transmite şi fix aici e buba. Ce vreau să spun e că nu prea merită să-ţi rişti viaţa oricât de generoase ar fi statisticile, dar dacă tot vrei să ţi-o rişti, încearcă să eviţi cât poţi de mult infectarea.

Prin sex neprotejat există un risc cam de 0,1% pe care-l poţi reduce până la 0,02% dacă foloseşti un prezervativ. NU Love Plus, se rupe. Poţi să ajungi şi la 0% dacă alegi abstinenţa, dar nu cred că eşti atât de paranoic (sau religios?!). 

HIV se poate transmite şi în timpul unei sarcini, la naştere sau prin alăptare (presupunând că mama este infectată). De asemenea, riscul de infectare se menţine şi când utilizezi obiecte tăioase, seringi, ace nesterile (adică “necurăţate” sau proaspăt folosite de un seropozitiv).

Din câte ştiu eu, cam la asta ar trebui să fie toţi atenţi. Orice altceva este HIV-free. ORICE. În concluzie, atât timp cât nu eşti prea intim cu cel bolnav de SIDA, riscurile sunt 0 (zero).  

Ce faci dacă eşti infectat?

Trist. E o situaţie dificilă şi regretabilă, dar nu-s prea multe de făcut. Totuşi, sfaturile cu prevenirea încă sunt în picioare pentru a evita infectarea cu un alt tip de HIV (da, mai sunt şi altele – nu ştiu câte, nu e important, iar suprainfecţia îţi micşorează şi mai mult speranţa de viaţă). Şi, presupunând că nu ai devenit un frustrat, trebuie să ai grijă să-i protejezi pe alţii. Nu în ultimul rând, NU face cunoscută situaţia ta – sfatul meu prietenesc; lumea e destul de bătută în cap şi doar cu noroc nu vei fi marginalizat. Eu aşa gândesc, dar e posibil să fie şi alternative mai bune. (Baftă!)

Din partea mea, sprijin, solidaritate. Tocmai de aceea am ataşat imaginea de sus. Susţin (re)integrarea bolnavilor de SIDA.

Voi reveni asupra acestui subiect. Pun aici două adrese care explică puţin mai pe larg ce v-am spus eu:

Facts about HIV şi Facts about HIV prevention

sebestyenm: Hello Hello
sebestyenm: Darius man
sebestyenm: ai citit maytrei de eliade ?
darius_ll: nu imi mai amintesc
sebestyenm: am nevoie de niste informatii..
darius_ll: de ce?
darius_ll: zi
sebestyenm: ma pus gajicutza la citit..si sa zicem ca am sarit peste anumite..detalii..cum ar fi cartea…:-S si vrea sa stie ce simbolizeaza cand se juca indianca cu gajiu ala cu picioarele..
darius_ll: o pana mea ce simbolizeaza
darius_ll: o dragoste casta? lol
sebestyenm: )
sebestyenm: abstinenta =))
darius_ll: scorul la meno-pauza?
sebestyenm: )
sebestyenm: e o posibilitate..
darius_ll: simboliza ca erau curati pe picioare
darius_ll: ca de le putea nasol
sebestyenm: )))
darius_ll: si in principiu ca aveau picioare
darius_ll: ca fara picoare cum sa se joace
sebestyenm: este sa stii o observatie foarte buna..
darius_ll: si mai mult
sebestyenm: multumesc ) ai fost de un ajutor necontestabil
darius_ll: ca nu aveau altceva ce sa faca..
darius_ll: adica..
sebestyenm: )
darius_ll: noah
darius_ll: de mancat erau mancati
sebestyenm: )))
darius_ll: de frig nu se stie
darius_ll: da noah
darius_ll: paote n-aveau de ales..
darius_ll: deci cine se joaca cu picioarele sa plictisit demult de taiatul frunzei la caini..
sebestyenm: taiatul frunzei la caini ?
sebestyenm: )
darius_ll: sau de mirosul de menta
darius_ll: de la freaca menta
darius_ll: ei frecau picioarele
darius_ll: vezi
darius_ll: deci probabil nu aveau menta
sebestyenm: man ur crazy ) 8-}
darius_ll: e greu asta eliade care a scriso
darius_ll: ma pune sa ma gandesc atat..
sebestyenm: ))
darius_ll: eu de exemplu
darius_ll: ma intreb ce simbolizeaza
darius_ll: ala rau din popeye cand sta picior peste picior
darius_ll: si de ce fumeaza aia in desene animate
sebestyenm: poi deobicei fumeaza personajele negative ami ales in alea vechi..popey fiind o exceptie e marinar so he is not so samrt..
sebestyenm: plus ca baga spanac asa ca se compenseaza )
sebestyenm: au incercat baietii sa bage un mesaj subliminal dont smoke..it will make u BAD!!
sebestyenm: plm