Aş fi vrut să intitulez articolul “ELENA UDREA FAŢĂ CU REACŢIUNEA”, dar mi-am amintit aserţiunea “Madame Bovary c’est moi”.  L-am preferat pe Flaubert lui Caragiale.

Deci… Elena Udrea! Un subiect sau o temă pe care o văd, a posteriori, încadrabilă în mai multe dintre categoriile acestui blog: “Creionul chimic”, “Gică Contra”, “Atitudini” şi “Întrebări deschise”…

Opiniile pesediştilor şi liberalilor despre ea nu se califică pentru o discuţie cât de cât serioasă. Şi unii şi alţii sunt ori complexaţi, ori vindicativi, ori în general şi una şi alta. De asemenea, părerile publicului de matracuce bovarice (că tot venise vorba) aflate la menopauză, sau de tatai frustraţi, bolnavi de “sindromul anti-Udrea“, care o detestă motivat, nu mă interesează.

Nici crizele erotico-economice ale unor maniaci vulgari şi misogini, de tipul C.T. Popescu, Dinescu sau Nistorescu, nu pot fi luate în discuţie, aceştia fiind incurabili şi motivaţi doar patologic şi financiar.

Dar constat că şi oameni cu un presupus scaun la cap, pe cât posibil neutri sau chiar susţinători ai preşedintelui Băsescu, se lasă bântuiţi de obsesia Udrea. Persoane, personaje şi, din păcate, chiar personalităţi din societatea civilă cu ştaif se lasă duse de această “convenienţă” inedită şi absurdă: distanţarea de Elena Udrea. Ultima pe care am “prins-o” este poeta Angela Marinescu.

Desigur, când eşti om de cultură, sau jurnalist din categoria “quality”, dă prost să te contrapui intelectualismului alinamungiupippidic. Nu te poţi pune rău cu dumnezeirea academică în chiloţi tetra şi ciorapi mercerizaţi dându-te cu necurata care se îmbracă de la Prada.

Noţiunea “Elena Udrea” – că a ajuns o noţiune, o sintagmă –  este mereu întâmpinată în cercurile înalte cu “văleu ma chère” sau “olio dear“. De ce? Nu cred că ştie nimeni. Cum ziceam şi despre raportarea la Traian Băsescu în articolul «“Şozul” de a fi anti-Băsescu», probail că acelaşi curent “şoz” funcţionează şi în cazul Elenei Udrea.

Hai să fim lucizi şi în fond respectuoşi cu noi înşine.

Cine şi mai ales CE este, de fapt, Elena Udrea, dincolo de personajul folcloric şi imaginar (creat de aspectul ei plăcut, de o incontestabilă inteligenţă, de un talent şi un curaj politic şi de o certa charismă) maculat scatologic prin trecerea din gură-n gură de la grobienii Ciutacu şi Badea, prin obscenul grotesc Dinescu până la toţi cei care cred că demnitatea proprei lor autobiografii necesită o trecere pe trotuarul celălalt când vine vorba despre ea?

Există bigoţi ai lui “crede şi nu cerceta” care trăiesc cu convingerea fermă că Elena Udrea s-a născut la Pleşcoi, că firma “Dalli” îi aparţine ei sau soţului ei, Dorin Cocoş, că a achiziţionat perdele în valoare de 75.000 €, că toată activitatea ei s-a rezumat la tricotat, dat cu mopul, călărit, plimbat cu bicicleta şi scris pe zidurile pariziene “Romania land of choice”, doar pentru că aşa a apărut în gazetele lui Patriciu, Sorin Roşca Stănescu, Vântu, sau Voiculescu sau aşa s-a văzut la televizor. Deşi alegaţiile şi calomniile au fost dovedite ca mincinoase, deşi turismul s-a mişcat bine, deşi, în ciuda crizei şi a infrastructurii, TUI a revenit în România.

De unde provine această voluptate a calomniei, a asocierilor porcoase şi a dispreţului extrem faţă de o persoană?

Şi atunci chiar întreb:

• De ce se crede, fără niciun temei serios şi concret, că Elena Udrea ar fi imorală, când ziarele au publicat fotografii sau secvenţe video şi au arătat-o pe sfânta Adriana Săftoiu vinovată de adulter, pe Ana Birchall în ipostaze… (de)favora(bi)le, sau pe Paul Păcuraru făcând cybersex de unul singur.
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai proastă, dacă a făcut acum nu ştiu câţi ani, când nu ocupa nicio funcţie importantă, o gafă privind Norvegia, decât Adrian Severin (cel cu H2O-ul), decât viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu (care habar n-are cât este dobânda de politică monetară), decât ministrul Adomniţei (pe care l-au învăţat copiii câte stele sunt pe drapelul Europei), sau decât mulţi, mulţi alţii?

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai abuzivă decât tot guvernul Tăriceanu, care a prăpădit pe nimic 3,5 milarde de Euro la sfârşitul lui 2008? Sau decât Rodica Stănoiu, care şi-a aranjat vânzarea unei  coşmelii din Filiaşi, în valoare reală  de 2.500 $, către SNP Petrom (companie de stat pe atunci!) cu 100.000 $? Sau decât atâţia alţii despre ale căror abuzuri, acte de corupţie sau matrapazlâcuri ziarele au tot scris de 20 de  ani încoace?
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai putin onorabilă decât aceeaşi Stănoiu, sau decât Voiculescu, Roşca Stănescu, Ghişe şi ceilalţi turnători la Securitate? Sau decât Vadim Tudor ori Adrian Păunescu? Sau decât alte persoanje feminine sinistre de teapa Aurei Vasile?
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai puţin cinstită decât Hildegard Puwak, Mircea Beuran, Şerban Mihăilescu, Ovidiu Muşetescu, Sorin Pantiş, Ioan Avram Mureşan?

• De ce se crede că activitatea ministerială a Elenei Udrea ar fi mai “oneroasă” decât cea a lui Orban, Mitrea, Nicolăescu, Remeş, Dan Ioan Popescu, etc.? De ce ar fi ea o membră a unei camarile şi n-or fi toţi clienţii politici ai PSD şi PNL? De ce ar fi ea o jefuitoare de bani publici şi n-ar fi cei care au privatizat ca în codru, la comision, tot ce s-a putut, cei care au returnat ilegal TVA în valoare de miliarde sau cei care au cedat subsolul Mării Negre? Cazuri în care, democratica şi transparenta coaliţie majoritară din parlament nu a găsit de cuviinţă să ceară, prin intermediul unor justiţiare comisii (şi încă cu celeritate) nicio începere a vreunei cercetări penale.

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai cu tupeu decât Adrian Năstase, primul care a introdus golănia în discursul politic invitând, de la tribuna parlamentului, să i se numere coaiele. Pe care a dovedit că nici nu le are, ascunzându-se, de ani buni, pe sub scaunele parlamentului şi în fustele mătuşii Tamara de justiţia care îl caută.
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai incompetentă decât miniştrii Chiuariu, Adomniţei, David, Nicolăescu sau Cioroianu, ca să nu-i pomenim decât pe unii mai recenţi. Sau mai incapabilă decât Crin Antonescu care n-a realizat absolut nimic într-o intreagă carieră de politician şi de parlamentar, care n-a votat nici măcar o singură dată în sesiunea parlamentară de toamnă a anului 2007 şi care este cunoscut ca un chiulangiu notoriu de la serviciul în care l-au trimis credulii care l-au votat.
  

• Şi a propos, de ce se crede că Elena Udrea nu este un bun ministru al turismului? Au făcut mai multe şi au fost oare mai buni şi mai competenţi: Mihai Lupoi (guvernul Roman), Dan Matei Agathon (guvernele Văcăroiu şi Năstase), Akos Birtalan (guvernul Ciorbea), Sorin Frunzăverde (guvernul Vasile), Ovidiu Silaghi (guvernul Tăriceanu)??? Îşi mai aminteşte cineva de ei? N-au consumat şi ei bugete? Proiectul ţeapă al cuplului Agathon-Năstase “Dracula Park” n-a existat? Palmierii din Mamaia morţi de mici n-au existat? Ce amnezii subite handicapează astăzi onorabilele creiere din societatea civilă şi din mass media de salon?

Doamnelor şi domnilor intelectuali civili, civici, cinici, cum oţi mai fi, sunteţi nişte ipocriţi!

De ce vedeţi, abia acum, şi numai în Elena Udrea, toate defectele şi toate metehnele celor enumeraţi mai sus de care nu v-aţi indignat decât prea puţin?

Cu ce, prin ce şi de ce este Elena Udrea mai rea sau mai puţin bună decât oricare dintre noi sau dintre voi?

N-aveţi şi domniile voastre scăpari şi bâlbe, interese şi veleităţi, ambiţii şi putere, cadavre prin dulap?

Vă rog puneţi mâna şi citiţi Ioan 8,7.

Obiecţia că ea, spre deosebire de dumneavoastră, este demnitar, nu ţine. La fel aţi gândit şi v-aţi comportat şi când nu era ministru.

N-am onoarea!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

___________________________

* O fi oare necesar să mai precizez că acest dezacord al pronumelui de întărire are un schepsis?

HotNews.ro:
Cristian Adomnitei a lasat statul cu o datorie de 1 miliard de euro

Fostul ministru al Educatiei, deputatul PNL de Iasi Cristian Adomnitei, a “lasat” o datorie
de 1 miliard de euro statului. Intr-o ancheta HotNews.ro se arata ca in timpul mandatului lui Adomnitei s-au deschis in Romania peste 4.000 de santiere la scoli si gradinite. Lucrarile nu aveau si fondurile necesare, iar acum scolile au ramas neterminate, iar constructorii asteapta banii.

* In Guvernul Tariceanu, cand ministru a fost Cristian Adomnitei, fondurile pentru 3.617 de contracte au fost alocate exclusiv pe baza de Hotarari de Guvern.
* Intr-un top al judetelor cu cele mai multe contracte de lucrari la scoli si gradinite conduce judetul Iasi, de unde provine fostul ministru al educatiei, Cristian Adomnitei.

Filiera contractelor pe bani publici

1. contractele pentru reabilitarea scolilor si gradinitelor s-au derulat prin inspectoratele scolare si primarii
2. in unele cazuri, valoarea lucrarilor depasea valoarea fondurilor alocate prin HG. Constructorii au finalizat lucrarile, iar acum asteapta diferenta de bani, care nu a fost acoperita bugetar
3. unele contracte au fost date fara a se tine cont de faptul ca poate nu era nevoie de acele lucrari

Ecaterina Andronescu, ministrul PSD al Educatiei in 2009: “A existat o intelegere neoficiala intre autoritatile locale – de cele mai multe ori primarii, inspectoratele scolare si firmele de constructii care au castigat intr-o prima instanta licitatia. Au lucrat mai mult decat era cazul pentru ca, in spatele fiecarui contract trebuie sa existe o hotarare de guvern care sa asigure resursele si aceasta nu a existat.”

Efectele:

* 3617 de contracte au fost alocate exclusiv pe baza de Hotarari de Guvern
* 1 miliard de euro datorii fata de contructori
* bugetul ministerului pe 2009 pentru lucrari a fost depasit de 3,6 ori
* mii de scoli nu au primit avizele de la ministerul Sanatatii
* in prezent sint 4.300 de santiere in scoli si gradinite

Pentru achitarea integrala a datoriilor
catre constructori, ministerul are nevoie de 4.3 miliarde de lei, adica peste un miliard de euro.

Cristian Adomnitei, ministrul PNL al Educatiei 2007-2008:
“Acest raport pare de rea credinta deoarece probabil ca cei de la minister au calculat aceste sume adunand valorile toatale ale contractelor, ori multe contracte cum sunt cele pentru construirea de campusuri universitare, care nu se termina in 2009 … si aceste sunt multe, 160. Este clar ca cei de la minister nu mai stiu cum sa isi motiveze taierile de fonduri. La ultimele rectificari, ministerul a pierdut bani”.
“In mandatul ministrului Hardau banii ajungeau de la minister la consiliile locale care apoi faceau licitatii. In 2007, cand presedintele Traian Basescu m-a facut corigent la constructii, problema era ca nu aveam un control asupra banilor care ajungeau la consiliile locale si primarii. Astfel ca am introdus si posibilitatea ca prin hotarea de guvern sa alocam banii pentru reparatii direct la Inspectoratele Scolare unde aveam un control asupra inspectorilor”

Iasul, in topul lucrarilor neacoperite financiar

Intr-un top realizat de minister se arata ca cele mai multe contracte au fost acordate in judetele: Iasi-310 contracte, Botosani-232, Vaslui-205, Bihor-197, Bacau-187. Cristian Adomnitei a fost deputat de Iasi in perioada 2004 -2008, iar in 2008 a devenit deputat in colegiul
7 rural din Iasi (Podu Iloaiei).

Potrivit Ziarului de Iasi, din sumele alocate de minister in 2008 pentru lucrari la scoli si gradinite in tot judetul Iasi, mai mult de 34% din bani au fost alocati pentru gradinitele si scolile din colegiul 7, unde a candidat si a iesit pe primul loc Cristian Adomnitei. Presa locala a mai notat si faptul ca banii pentru reparatii la scoli au fost dirijati de catre ministerul Educatiei condus de Adomnitei catre orasele sau comunele unde primari sunt membrii ai PNL.

Contractul cel mai mare, la Fenechiu

Unul dintre cele mai mari contracte pentru care Ministerul Educatiei a alocat fonduri in 2008 este si cel pentru constructia unui nou corp de cladire pentru gradinita nr 4 din Iasi. Contractul in valoare de 2,2 milioane de lei a fost castigat in urma unei licitatii de catre compania Fene Grup, companie al carui actionar este Relu Fenechiu, seful PNL Iasi si cel care l-a propulsate pe Cristian Adomnitei pe functia de Ministru al Educatiei. Presa locala din Iasi a relatat ca in perioada 2007-2008, compania lui Fenechiu a beneficiat de mai multe contracte de lucrari pe bani publici.

sursa: HotNews.ro

Ar fi mai interesant de vazut care sunt preturile trecute in devize…
Sper ca cei din presa sa gaseasca si aceste informatii si sa le faca publice ca sa vedem si noi cat costa mp de termopan de exemplu…

Ministrul educatiei, Cristian Adomnitei, a ajuns cu noroc la propria cununie civila. Asta dupa ce ministrul administratiei si internelor, Cristian David, a fost dispus sa-l transporte cu elicopterul. Sambata, la Guvern a avut loc o sedinta, iar printre participanti se numarau Cristian David si Cristian Adomnitei. La un moment dat, sustin surse care au participat la sedinta, l-au vazut pe ministrul educatiei foarte impacientat ca nu se mai termina convocarea facuta de primul-ministru. Atunci, Cristian David l-ar fi intrebat care este problema. El i-ar fi spus ca se grabeste sa ajunga la Iasi, la propria cununie civila si ca nu mai are timp. Cristian David, care avea programata la Albita, in judetul Iasi, o vizita de lucru la Politia de Frontiera s-a oferit sa-l conduca fiindca mai avea loc in elicopter. Ministrul educatiei a acceptat, iar de la Albita s-a descurcat pe cont propriu sa ajunga la Iasi, sustin surse din Guvern. Aceasta varianta a fost confirmata si de purtatorul de cuvant al MIRA, Marius Tache, care a declarat ca, intr-adevar, in elicopter s-a aflat ministrul educatiei si ministrul de interne. Zborul s-a efectuat intre Bucuresti Baneasa – Albita, fara escala la Iasi. Surse din cadrul Politiei de Frontiera au confirmat faptul ca ministrul de interne s-a aflat la Albita sambata trecuta, unde a avut loc o evaluare pentru preaderarea la spatiul Schengen. Surse din cadrul Inspectoratului de Aviatie din cadrul MIRA ne-au declarat ca la bordul elicopterului s-au aflat ministrul Cristian David, insotit de aghiotant si de un consilier, si ministrul Cristian Adomnitei.

Circulă, pe diverse surse, o ştire privind o ieşire a premierului Tăriceanu, prin care, unii îl plasează undeva, în mahalaua preşedintelui Băsescu.

Cică, luni seara, la TVR, în “culise”, înainte de a intra în direct la Jurnal, şeful Guvernului s-ar fi exprimat cam aşa despre plimbarea mirelui Adomniţei, de la Învăţămînt, cu elicopterul: “Nu sînt responsabil pentru toţi proştii din Guvern.

Mai dă-l în măsa de idiot!”. Prost, prost, dar e prostul liberalilor. Mă rog, una-i una, alta-i alta, însă, este cert că papagalul care s-a aflat, din fericire, tot vremelnic, ca şi predecesorii săi, în fruntea învăţămîntului şi educaţiei, este un idiot.

Chiar dacă ar fi să aducem ca exemplu doar zborul cu elicopterul “internelor”, care, absolut neîntîmplător, avea misiune să-şi care şeful tocmai în zona unde se desfăşura nunta colegului de partid.

Păi, Adomniţei ăsta, care ştia că se însoară, ştia că are un program încărcat – mai ales datorită “meciului” pentru “dăruirea” dăscălimii cu 50% creştere de salariu, pe care a votat-o şi el, altă idioţenie, deşi ştia că este imposibil de pus în practică – putea foarte bine să discute cu vreunul dintre “donatorii fruntaşi” ai partidului, posesor de elicopter(e) şi să-şi rezolve problema.

Tot “moca”. Mai mult, dacă nu era atît de tîmpit solicita şi o factură, pe care o storna după ce o prezenta naţiunii curioase. Ar fi fost un dar modest, faţă de ce ştie toată lumea că se “licitează” la nunţile prin care politicienii, în general, îşi refac viaţa, pentru că mai toţi şi-au lăsat nevestele, care nu mai corespund pretenţiilor lor.

Aşa că, Tăriceanu a avut dreptate. Chiar dacă exprimarea a fost licenţioasă. Adomniţei are şi el o consolare, pentru că, orice s-ar spune, cel mai dobitoc conducător al învăţămîntului a fost predecesorul său, cel care se lăuda cu cîtă vodkă poate să bea, cîte femei să … şi cu ce lovituri posedă el la tenis…

Noroc că nu a apucat să intre în competiţia “cel mai mare idiot de la cîrma învăţămîntului românesc” şi “prestatoarea” pesedistă, surprinsă, de “camera ascunsă”, în exerciţiul funcţiunii.

Ţara arde şi Adomniţei se da cu elicopterul. Totuşi, ar fi fost penibil să întârzie la propria nuntă. Este incredibil cum unii oameni uzează de puterea cu care au fost investiţi, cu o naturaleţe dezarmantă şi fără urmă de regret.

Este aproape la fel de nesimţit ca baiatul ăsta, care s-a grăbit să inaugureze o piscină.