Ninge cum nu a mai nins de mult… de sapte ani, sa fiu mai exacta. Inca nu’mi vine sa cred ca au trecut deja sapte ani de cand am intrat in randul “oamenilor mari”. Oameni mari, majori, adulti, maturi — cuvinte prin care se definesc cei peste optsprezece ani, dar suntem toate astea sau suntem tot nite copii cu drept de vot si care’si pot cumpara singuri alcool si tigari? Eu tare inclin spre cea de’a doua varianta.

A fost o iarna frumoasa si atunci, o iarna bogata in zapada si un an imbelsugat; imbelsugat nu neaparat din punct de vedere al recoltelor, cat din cel al realizarilor mele, am mai crescut un pic, am intrat in ultimul an de liceu si a trebuit sa iau prima mea decizie importanta: ce fac mai departe?! Poate ca altii sunt mai decisi, sunt mai hotarati in ceea ce priveste viitorul lor, dar eu… eu nu. Am mai spus’o de multe ori, si o sa o tot repet (ca de, repetitio mater studiorum est, doar am terminat filologia!): cele mai importante hotarari din viata mea le’am luat pe loc si in ultimul moment. O fi bine, nu o fi bine, nu stiu, dar acele usite pe care le’am deschis in cel din urma ceas m’au adus pana aici, m’au facut cea care sunt azi.

Ninge cum nu a mai nins de sapte ani. In momentul pseudotransformarii mele in “om mare”, ii aveam alaturi, printre altii, pe cei mai importanti , cei mai buni prieteni ai mei – ”sora” mea mai mare, colegele de banca si, nu in ultimul rand, doua copii ale mele (sau originalul si o replica?!), Bunica si Mama. Ele doua sunt proiectiile mele in viitor, uitandu’ma la ele ma vad peste 20 sau 40 de ani. O sa fiu si eu ca ele? O sa fiu mai buna? O sa ma pierd undeva pe drum? Sper ca nu!

Era si Bunicul. E singura aniversare la care a venit. Si ce drag mi’a fost, cum si’a facut el loc in program sa vina la majoratul nepoatei, singura nepoata.

Ninge cum nu mai nins de sapte si peste putin timp o sa fiu deja de un sfert de veac pe lumea asta… Zapada, alta si totusi aceeasi; eu, aceeasi si totusi alta. Nu o sa mai merg la sanius la miezul noptii — nu mai am cu cine, suntem impartite cu toatele prin lumea asta mare, nu mai am nici unde, dealul s’a umplut de case. Si nici Bunica nu o sa mai vina, iar Bunicul… nu stiu daca o sa mai fie.

Ninge cum nu a mai nins de mult si ninge si in sufletul meu.

Nu stiu de ce, dar citatul asta’mi vine in minte periodic. Azi, din nou. Probail pentru ca fiecare moment important, fiecare rascruce de drumuri la care ajung trece la fel de usor si de repede ca o frunza dusa departe de vantul toamnei…

Am avut azi prima mea lectie demonstrativa/deschisa, lectie la care a participat intreaga catedra de socio-umane si doamnele director. Emotii mari, atat din partea mea, cat si din cea a elevilor. Totul s’a incheiat cu bine, lectia a fost un succes, mai ales avand in vedere faptul ca nu a fost o lectie obisnuita, gramatica sau vocaular. Am ales ca tema sarbatoarea Craciunului in diferite regiuni ale Angliei si am putut astfel sa le impartasesc si elevilor mei cateva dintre cunostintele mele in materie de cultura si civilizatie britanica. Mi’au placut, mi’a placut mai ales faptul ca, simtindu’mi emotiile, au facut tot posibilul sa ma ajute, au cooperat pana si cei mai “comozi” sau cei cu un vocabular destul de redus. Am reusit sa cream o atmosfera degajata, calda si “zambitoare” si sa strabatem toate activitatile pe care mi le propusesem.

Au aflat si ei si colegele mele obiceiuri si traditii specifice celor patru regiuni ale Marii Britanii si sper ca astfel am reusit sa le starnesc interesul pentru cultura aceasta si vor fi mai curajosi in ceea ce priveste invatarea limbii engleze.

Un  moment hazliu a fost in momentul in care au trebuit sa imi dea exemplu de obiceiuri sau mancaruri specifice regiunii noastre, iar un elev m’a intrebat cum sa’mi spuna el in engleza ca taie porcul de Craciun, “GUITZ?”

E, concluzia este ca, si o clasa de mecanici poate sa faca o lectie sa fie un succes si sclipirile lor de inspiratie pot sa duca lectia in puncte nebanuit de inalte…

                                              ***

Un alt moment frumos, la fel de scurt, si care m’a incurajat inainte de lectie a fost pauza in care fetele din clasa a 9a Textile maghiara  au venit sa’mi aduca darul lor Sf. Nicolae. Au facut o mica felicitare, handmade, personalizata fiecarui profesor, iar catrenul creat pentru mine mi’a dovedit ca, in ciuda tuturor momentelor neplacute care ar putea aparea in timpul orelor, le place ora mea si… cred ca le place si de mine. O sa scriu in continuare caracterizarea pe care mi’au facut’o in ravasul pe care l’am primit:

“Guma’n par ne’ati bagat

Dar noi nu ne’am suparat

Engleza nu am invatzat

Pentru ca casetofonul e stricat”

Am respectat ortografia lor, si de data asta le accept cacofonia:).

Cadru alb,
Topeai zapada intre pleoape
Sau radeai cu lacrimi,
Cine sa deosebeasca
Zambetul tau de cer,
Tu spuneai:
-Uite cum ne ingroapa Dumnezeu in iubire!
-Aripi din nea ,iubito,
Se deschide eternitatea in fata ta!

Acoperisul trosnea
Apasat de uitarea cea alba,
Ne confundam cu
Impreunate troiene
Uitate de maine,
De gelozie ,de egoism,
Ningea de jos in sus ,
Iar noi faceam dragoste
In cer.
Ningea de sus in jos,
Peste bulgarele negru ce isi zice pamant
Cu furia unei apocalipse
Acum departe de noi,
Peste iarna din oameni
Si trecute rani cicatrizate ningea:
-ingeri suntem iubito,cu aripi din nea!
Ea radea.

Surrender is not an option. There’s nothing to do but continue.

Sometimes you want to give up, but you can’t – something deep inside you won’t let you.

No white flags, no bailing out, no throwing in the towel for you.

You have to keep going; you must carry on; you just take the next step…and the next…and the next…

Iar “m-a lovit” MP3-ul ….. cu asta:

Intamplarea a facut ca ieri pe tren sa ascult o piesa pe care am asociat-o rapid cu un plan al meu, iar dupa ce am ascultat-o mai atent am constientizat ca in mare parte povesteste intentia mea de a avea …. radio.

Chiar weekend-ul viitor ma voi intalni cu prietenii “priceputi in ale radio-ului online” si sper ca in doua weekend-uri sa fie online. Chiar mi-au mai si venit cateva idei legate de el, dar le veti descoperi pe parcurs.

In orice caz aceasta piesa cred ca va deveni piesa “generic” a acesui post de radio, care cred ca se va numi RELAX FM (dar nu va fi cu muzica relax doar, ci va cuprinde muzica asemanatoare cu cea de aici, adica MUZICA BUNA ), dar inca nu este perfect hotarat!

Piesa generic: Vama Veche – La radio

cam ce fel de inteligenta poti sa ai astfel incat sa intelegi in loc de: “buna mona, ce mai faci?”,  “buna guma, niste zahar ai?” ))) si sa ramai cu impresia ca ti-a spus ca esti cu acru si ca ti-ar mai trebui ceva dulce ))

priceperea fara calorii

Plateste-ti zambetul infantil cu un infinit de ganduri indecent de vesele.
Fa-l sa cante cand e liniste deplina.
Promite-i ca ii cumperi ciocolata alba Primola si il dai cu ruj,
Sedeaza-l cu cafea amara pana poti sa-l modelezi cum vrei.
Mangaie-l cu degetul tau palid si fa-l sa se intinda,sa se dezmorteasca incet.
Deseneaza-i contur cu creta sau leaga-l de cercei.
Arata-i florile vecinului,si fa-l sa le miroase ca sa-l poti droga apoi cu o melodie de vara,la chitara.
Lasa-l sa zboare pe fiori anarhisti de vant,pana in ochii altora.
Tine-l de maini si indeamna-l sa faca o hora cu norii incolori de furtuna.
Injecteaza-i imagini si amintiri intime,claustrofobic de frumoase.
Ascunde-l dupa buzele lui,lasa-l sa se contopeasca fin cu al lui..
Nu-l lasa sa fuga,incearca sa-l tii cat mai departe de lacrimi..

Ineaca-l in fericire…

Am gasit intr-un final, bineinteles intamplator!

si au mai aparut si altele pe acolo, in Youtube, care si ele merita mentionate!

curios ca si asta era tot pe acolo, dar fie, ca merge si ea!

si inca una care este un mic bonus de la mine pentur ca era si ea prin zona

Visam chiar interesant si la un moment dat a inceput o melodie preferata sa imi mangaie timpanul. Nu era in vis, ci chiar in camera mea. Era telefonul care isi facea datoria sa ma destepte cu o piesa selectata de mine, este adevarat! Mai exact:

Chiar m-a facut sa ma ridic din pat cu zambetul pe buze. Am ajuns la calculator dupa ce mi-am facut cafeaua si am dat drumu la Winamp, iar acolo a inceput, neselectat de mine

Trebuie sa mentionez ca Winamp-ul este selectat pe RANDOM. Imediat dupa piesa de mai sus a inceput, ceea ce canta si acum:

Melodiile astea sunt unele dintre preferatele mele si avand in vedere ca mi-am inceput ziua cu ele, fara ca eu sa le solicit, cred ca se anunta o zi buna si frumoasa!

Chiar imi palce, cel putin melodia melodia …. sau nu numai ea!

dar si varianta in romana cu Iris este placuta tare

Avanc in vedere ca deja timpul s-a scurtat si ca mai avem locuri destule arunc invitatia catre voi, cei care intrati pe aici. Mai exact la ce se refara ea?! Noaptea de Revelion (si ziua mea ), durata: 30.12-03.01, cost 300 RON/persoana, echipament paint-ball, gasca ok si muzica buna, adica daca intrati aici clar o sa agreati muzica de acolo. Apropo de muzica, daca va plac si manelele, cum am mai auzit texte gen “la un chef merge si o manea” , puteti sa nu luati in calcul invitatia pentru ca in general, in gasca in care sunt eu, se mai asculta manele, dar doar cand nu sunt eu printre organizatori! Partea legata de mancare ne priveste pe fiecare in parte, in general pe grupulete, care ajunge la maxim 50 RON de caciula. Deci cine vrea mai multe detalii sa ma contacteze aici printr-un mesaj, sau pe mail catalin.ionita@gmail.com.

Cam toata lumea care a auzit de costul trebii asteia a zis ca e mai mult decat o super-oferta, si cam asa este, ca doar eu ma ocup de organizare! Oricum trebuie sa mentionez ca mai sunt cam 10 locuri disponibile, iar daca aveti o gasca mai maricica putem sa va oferim o camera de 5 sau 6 locuri.

Deci

si un P.S. ( )

Stiu ca sunt cam rapid, mai ales ca mi s-a tot spus in ultima vreme , dar acum am gasit mesajul de la tine si vad ca este dat chiar in aceasta dimineata. Curios este ca si mie imi venea sa o ascult iar tu mi-ai dat motivul!

In continuare o sa iti ofer o piesa care mie mi-a picat destul de bine cand …… nu eram in apele mele, sa spun asa, si anume

Oricum sa spun sincer, am remarcat cel putin la mine, ceva de genul “ai grija ce dedici ca e posibil sa ti se intample!” . Ideea este ca am afcut prostia sa dedic niste melodii pentru cateva versuri care le simteam, dar fara sa analizez restul piesei care se referea la altceva. Tocmai ce nu analizasm am ajuns sa o simt pe propria piele. Deci sper sa savurezi piesele, cel putin prima de care spuneai si nu uita: STAND AND FIGHT!

Si oricum, o spun din proprie experienta, ca melodia urmatoare o sa o tot fredonezi, dar cu zambetul pe buze!

Astazi am aflat ca data mai sus mentionata vreau nu vreau o sa o am ocupata. De fapt recunosc ca imi doresc sa fie ocupata …. si va fi cu evenimentul de la Sala Palatului. Va prindeti voi din cele ce urmeaza!

…. etc. Mai multe veti vedea pe 5 decembrie, daca o sa fiu in stare, dupa concertul extraordinar. Sper sa nu intervina nimic, cu toate ca nu stiu cate lucruri imi pot curma planul.

(pentru ca imi plac mult prea mult …. si nu numai )

restul ca in linkul de mai jos

http://ts.fujitsu.com/home/products/notebooks/amilo_xi_3650.html

Niste piese care “m-au lovit” acasa care imi palc mult si mi-au dat o stare de ….. nu stiu cum sa ii spun, dar poate o sa gasesc vreo babuta ghicitoare sa im spuna ea ce, unde si in ce fel am fost “lovit”

si

Este drept ca au fost mai multe doar, recunosc, doar pe ele le-am retinut.