Exact intr-o padure. Intr-un loc linistit si oarecum retras. Din punctul de vedere al retragerii intotdeauna mi se pare ca se poate mai bine.

Pana la urma il consider retras pentru ca am avut placerea sa intalnesc nu unul ci trei ursi. La aceasta intalnire nici ca m-am asteptat si nici ca mi-o doream sa o am in momentul in care ma voi trezi.

Asa e viata, ni se intampla uneori lucruri pe care le credem aproape imposibile.

Ai ascultat vreodata frunzele cum cad? Incearca.

Am avut ocazia uikendul trecut sa merg la munte si nu oriunde ci chiar pe Transfagarasan. Mi-am dorit vara asta sa ajung pe acolo, dar din diverse motive nu s-a putut. A dat norocu’ peste mine si uite ca mi-a facut cineva o surpriza tare frumoasa.  Vineri dimineata pe la 9 deja eram nerabdatoare sa plec si pe la 3 asa ma rugam sa termin mai repede treaba sa pot pleca si eu mai devreme. NU de alta dar iepurasul, ursul , puiul de urs si ursoaica asteptau dupa mine   Am reusit intr-un final sa plec, m-a recuperat iepurasul de pe drum si m-am asezat confortabil pe scaun pentru ca avea sa fie un drum lung ( cat se poate de confortabil pentru rochita care o avea si pantofii cu toc inalt ; sa nu va ganditi ca asa am ajuns la munte, m-am schimbat pe drum ) . Toata lumea era in masina, echipata, pregatita de lupte si am pooorniiit!

Drumul a fost destul de lejer, am avut noroc si nu a fost aglomerat. Ne-am pierdut un pic prin Curtea de Arges, dar in final am reusit sa nimerim si hotelul. Pana sa ajungem am primit nspe mii de telefoane : ca unde suntem? cat mai avem? ca se raceste mancarea.. uof.. si eram lihnita de foame. Cred ca ursul in spate era si mai lihnit. Ah mai trebuie sa spun ca puiutul de urs pe care o sa il vedeti in poze a fost foooarte cuminte. N-am vazut asa copil cuminte sa stea atata drum linistit. A dormit, a cantat cu noi, a dansat si a facut piruete pe acolo prin spate, ce sa mai, copilul a fost ok.

A doua zi dimineata ne-am trezit cu chiu cu vai ( nu cu ursii mei ) si am luat masa, dupa care am pornit in drumetie spre Balea Lac. Drumul a fost cam aiurea, pentru ca era ceata si nu am reusit sa vedem mare lucru la dus. La intors a fost alta treaba , se inseninase un pic si am putut sa facem si ceva fotopoze   Seara a fost nebunie.  Am avut foc de tabara, am dansat ca indienii in jurul lui , am cantat, am tipat cat ne-au tinut plamanii si am ras pana ne-am tavalit pe jos . Am avut si cantece de grup, ne-a cantat Dragos muuuulte cantiecele si vesele si porno si de jale , de eram toti adunati acolo ca la corul madrigal   Am stat pana noaptea tarziu si i-am chinuit pe cei din personalul hotelului care se uitau cu jind la mesele noastre si parca voiau sa spuna : haideti oameni buni la somn!

Duminica dimineata a fost programata o drumetie pana la Vidraru. Daca stiam pe ce drum ne ducem , nu mai mergeam . Era un drum forestier “super”  pe care ne-am zdruncinat toate cele si unde am vazut si vulpita ( pacat ca nu am fost pe faza sa o pozam , cred ca era Lia ) . Pana in final privelistea de pe lac a meritat tot chinul. De ce spun chin? Pentru ca fiind vreo 20 de oameni ne-am impartit in masini si marmota a nimerit la o soferita in masinaa.. Si fata, desi conducea foarte bine, pe drumul ala m-am rugat sa ajung cu bine inapoi la hotel. La intors am putut sa vad toata prapastia in splendoarea ei si am zis ca daca trage de volan un pic mai la dreapta , fac si o baie in Vidraru

Pe la amiaza, dupa ce am luat masa ( sa va spun ca am mancat ca o marmota nebuna??? ) am hotarat sa plecam spre casele noastre. Am salutat hotelul, am salutat tractorasul din fata hotelului, piatra de langa scari, podul pe care se facea accesul si jarul de la focul de tabara care ramasese de seara trecuta. Cu inima stransa am pornit la drum, ne-am oprit la Curtea de Arges si am vazut manastirea si apoi destinatia : Bucuresti.

Impresii, concluzii si alte treburi : mai vreau la munte, imi place foarte mult. Nasol cu serpentinele, eu sufar sa rau de masina. Mancarea buna tareeee si desertul a fost delicios. Hotelul foarte dragut si curat, vi-l recomand. Si gata cu vorbaria, jos va pun fotopozele 

Avem cea mai frumoasa tara, nu numai din punct de vedere al peisajelor magnifice, ci si din punct de vedere al senzatiei pe care muntii ti-o ofera de fiecare data cand te afli in apropierea lor. Zgomotul din oraselele de munti nu se compara cu cel al unei urbe urate, manelizate, ahtiate de masini, caldura si tigani. Asta e zgomot dezorganizat, haotic, asurzitor. Acela e zgomot lin, unde vajaie frunzele, unde ploua linistit sau nervos, unde soarele mangaie tandru pamantul, fara insa sa-l pangareasca de tot.

Asemenea taramuri nu au cum sa nu te sensibilizeze, nu au cum sa nu te calmeze si sa iti incarce bateriile. Cand esti cu EL langa tine, cand, dupa o zi de umblat in soare pe munti are grija de tine, cand simplele certuri legate de timpul petrecut in baie simti ca va unesc si mai mult, nimic nu mai conteaza decat voi doi si apropierea dintre voi. In momentul in care te intorci acasa si vezi ca iti este imposibil sa adormi fara el langa tine, si nu mai au ce geamuri mari sa iti inunde camera cu soarele acela de munte, atunci realizezi ca orasul tau este cel mai urat oras in care ai fi putut sa locuiesti vreodata. Pentru ca e plin de tarani, de oameni necivilizati, de oameni bolnavi si supraponderali, transpirati, bronzati nesanatos la stranduri, orbiti de natura artificiala ce ii inconjoara.

Acum, imi vine sa urlu din rarunchi: VREAU ACASA!

Blogdolescenta cu dor de casa.

In sfarsit, relaxarea pe care o cautam si fuga de acest oras a venit in weekend-ul 8-9 august, cand m-am trezit la 7.30 si am realizat ca e deja tarziu. Mi-am facut bagajele in graba, am incalecat pe-o sa si am aterizat la Mc-ul de la Trafic Greu, pentru plecarea de la 8… sau 8 si jumatate.

Drumul dus a fost superb, fiind o vreme neasteptat de frumoasa. Multe opriri, glume, relaxari, pauze de tigara, Sinaia, Rucar, Bran, peisaje, aer curat, serpentine si mult entuziasm. Nu ne-au ocolit nici micile peripetii, atribuite fiecarei iesiri reusite.

Ne-am oprit acolo unde pacea si seninul domneau peste intreaga priveliste, Piatra Craiului sfidandu-ne din dreapta, in timp ce Bucegii ne flancau pe partea stanga.

Bere, gratare, whiskey si foc in compania unor oameni de nota 10 – acestea au fost ingredientele care au conlucrat spre o vindecare spirituala extraordinar de rapida.

Cu greu ne-am despartit de acele locuri splendide, mai ales ca dimineata de plecare spre Bucuresti a fost presarata cu o ploaie marunta, de munte, din care am iesit dupa cateva zeci de kilometri. Drumul intors a fost si el ticsit cu aventuri, injuraturi, asteptari, ironii si haz de necaz.

Ajuns acasa duminica seara, am incununat aceasta calatorie cu o baie prelunga si fierbinte.

| View Show | Create Your Own

Eu m-am simtit bine, sper ca si voi ….. (protagonisti pe ziua de azi Ionut, Ralu, Oana and me ) . Acum somn , maine @ The Prodigy unde? @ Peninsula

Post-ul asta se vrea a fi lung, nu inseamna ca si va fi. Sursa de inspiratie: dushul pe care tocmai l-am facut.
Avand in vedere ca e vacanta, nu pentru toti ce-i drept, dar pentru majoritatea, fiecare incearca sa fuga undeva departe de agitatie, canicula, aglomeratie.
Dupa 3 zile petrecute la mare, am revenit acasa. O sa merg si la bunici curand. Momentan, sunt sus in varf de deal.
In timp ce faceam dus in seara asta, dus in aer liber, admirand privelistea – dealuri cu lumini ici colo si un cer senin fara pic de nor, dar cu multe stele, iar in departare luminile stralucitoare ale Ploiestiului, mi s-au nazarit cateva idei.
Vant linistit si miros de fan cosit.
Dap, seara perfecta.
Oare cati dintre cei de varsta mea, si nu numai, au parte de asemenea momente? Sau au avut vreodata?
Oare cati stiu sa aprecieze lucrurile non-urbane si nu innebunesc daca se desprind cateva zile de agitatie, metrou, praf, internet, intersectii aglomerate, canicula?
Pun pariu ca un om dependent de toate cele de mai sus (cu toate ca le considera “insuportabile”) ar lua-o razna daca l-ai pune sa traiasca 2 zile intr-un varf de munte, fara apa curenta, fara electricitate si cu toaleta la mama natura sau dupa un copac.
Da, stiu ca toti batem campii pe chestiile astea.. cat de frumoasa e natura si bla bla bla. Dar una e sa bati campii si alta e sa si constientizezi chestiile pe care bati campii.
Ma bucur ca exista totusi oameni care apreciaza cateva zile departe de civilizatie, la bunici sau casa de vacanta unde merg sa curete curtea si sa faca un gratar, sa stea seara sa bea un pahar de vin bun si sa asculte o gluma faina.
Poate s-ar schimba mult din comportamentul unora daca ar avea parte de tratamentul asta din cand in cand. Poate laptele si OO-lele n-ar mai veni de la Milka, Fulga si Carfur.
In fine, le multumesc alor mei ca au facut eforturi si astazi am coltul meu cu aer curat, miros de fan cosit, multe stele si zapada iarna.

PS: si daca aveti curiozitatea unui dus in natura, luati-va 2 zile libere si mergeti undeva cu cortul sau la prieteni care stau la curte.

Soare…

Deschid ochii, ma uit la ceas. Imi sopteste ca e ora 8 si 15 minute. Dupa o scurta vizita la baie, imi prepar o cafea. “Cafea” e o denumire generica, licoarea fiind, de fapt, ness cu miere si lapte… il servesc langa un pahar cu apa plata, de fiecare data.

Deschid geamul, inspir lumina cuminte si aerul proaspat…

Liniste…

Dubios de liniste…

Azi chiar m-am trezit bine, fara ca vreun vecin sa bocaneasca, fara sunete de bormasina, fara zgomotul masinii de gunoi, fara latrat de caine…

Astazi va fi o zi frumoasa.

Dupa nervii acumulati de dimineatza si dupa emotiile dinaintea unui examen ai neaparat nevoie de cateva ore de relaxare. Bun si facut… impreuna cu niste colegi de facultate ne-am suit in masina si am plecat la o scurta plimbarica in afara Bucurestiului.

Dupa vreo jumatate de ora de mers prin trafic am ajuns inre-un loc verde, aer curat, liniste si daca din intamplare aveai si o undita cu tine + cateva rame te alegeai si cu ceva bun de mancare.. in cateva cuvinte - relaxare si buna dispozitie!

Dupa vreo 3-4 ore plecam inapoi spre imbacsitul Bucuresti si ne hotaram sa mai facem un mic popas in parcul IOR (nu am fost niciodata acolo si da.. traiesc si sunt nascuta in Bucuresti..) sa mai mancam o corcodusa – o duda!

Am ramas putin impresionata de ce am vazut acolo, un parc imens, un lac ce gazduia ratuste, pestisori – pe cel de aur nu l-am intalnit ca as fi avut cateva dorinte de indeplinit- , broscute testoase si niste gaze care-si faceau datoria in voie. Printre mirificul peisaj, daca aruncai privirea la stanga vedeai copilasi prin leagane, alergand dupa o minge, traind viata la intensitate maxima iar de cealata parte, la dreapta, puteai observa  cateva fetite facand topless la soare… baiat era bine sa fii.. 

Am stat si p-acolo cateva ore dupa care am inceput sa ne retragem usor-usor, fiecare in barlogu’ lui.. ca de, dupa asa plimbare era bine venit si un pui de somn. 

In concluzie.. o zi frumoasa in ciuda intamplarilor urate, o zi in care am reusit sa ma recreez un pic, sa respir aer curat, sa ma distrez, sa ma simt bine alaturi de cateva persoane dragi mie! Chiar m-am simtit bine si am vazut locuri deosebite, thx!

Pana una-alta,

…am fugit la un pui de somn.. V-am pupat!

P.S: pt mai multe poze din mica excursie intrati pe pagina PhotoGraphy!

Hristos a inviat!!!!
Astazi, prima zi de Pasti, pot sa spun ca am avut o zi aproape perfecta. Am fost in vizita la niste prieteni foarte buni de familie, undeva la tara, in comuna Iepuresti. Cum am ajuns acolo e mai dificil, pentru ca am asteptat aproape o ora la maxi-taxi, insa toata asteptarea a meritat, avand in vedere restul zilei. De ce spun ca a fost o zi atat de frumoasa? Pentru ca am petrecut-o la aer curat, departe de Bucurestiul poluat si aglomerat, alaturi de niste oameni extraordinari, foarte haiosi si de treaba. M-am simtit in largul meu, am uitat de toate supararile si durerile din suflet, m-am eliberat de toate relele….
Am ciocnit oua rosii, albastre, galbene, de gaina si de gasca, am baut palinca de prune, am mancat oua cu cozonac(obiceiul Familiei Albu, adica a familiei mele), am ras, am glumit….asta asa de inceput…dupa care ne-am pozat, in peisajul acela extraordinar de tara, am admirat un tap sau caprita, nush sigur ce era, pt ca avea si tzatzishoare, dar si coarne ), ne-am facut poze cu el/ ea, am mancat ciorba fooooarte buna de legume si pui, subliniez fooooarte buna, exact ca la tara, si apoi iar ne-am pus pe glume si rasete, pe facut poze si admirat natura….au mai venit invitati si ne-am pus pe facut gratar…(ca si cum n-am fi mancat o gramadaaaaa pana atunci)…dar nu-i nimic, pentru ca gazda avea de gand sa ne indoape, asa ca a avut grija sa faca un grataaaaarrrr, de a tinut 4-5 ore, pana s-a sfarsit de gatit….si bineinteles ce a urmat??? normal, iar am mancat, si am baut vin de tara, am facut din nou poze….ne-am umflat burtile, ne-am prapadit de ras si pe seara, cum era normal, am mai plecat si noi la casele noastre, dupa ce le-am facut prapad oamenilor si la mancare si la bautura si la memoria aparatului foto =))….
In concluzie, spun ca a fost o zi perfecta pentru ca am sarbatorit-o impreuna cu mama si sora mea si m-am simtit perfect, n-am simtit nici o lipsa, nici o grija….alaturi de familia mea si prieteni….pentru ca asa e frumos, sa sarbatoresti romaneste, in familie si prieteni, la aer curat si cu voie buna….
Acum ca v-am povestit eu cum mi-am sarbatorit ziua de Paste, sper ca si voi sa-mi povestiti cum v-ati sarbatorit Pastele….Sarbatori fericite in continuare!!!

Vremea a fost de partea noastră. Chiar dacă planurile au fost gândite în zilele cu ninsoare, azi ne-a întâmpinat un soare mare şi frumos.
Planul era aşa: sărbătorirea unui eveniment foarte important, fără cadouri. Fără cadouri a dus la o mică excursie.
Salina Turda-Gradina Zoologică.
Ce e mai rău las la urmă . Prima dată împărtăşesc experienţa plăcută.
Salina Turda. Unul din multele locuri care merită vizitate în ţara asta dragă a noastră. Un loc deosebit, poate prea puţin mediatizat, însă pentru care merită să răpeşti 3 ore din viaţa ta.
Ca să aveţi totul pe tavă în cazul în care vă conving la o fugă până acolo, o să dau toate detaliile necesare.
Intrarea este 8 lei pentru adulti, 4 lei studenţi sau elevi. Salina se află în oraşul Turda, judeţul Cluj. La intrarea de către Cluj, există indicatoare care te direcţionează către obiectiv. Detaliile istorice le veţi afla la faţa locului. De la şosea se poate ajunge foarte uşor şi pe jos, circa 800 m. Nu se intră în grup organizat neapărat, iar ghidul nu ne-a însoţit deci am fost liberi să explorăm totul.
Programul este până la ora 15, însă ultima intrare este la ora 13:30, întrucât vizita se estimează a fi o oră jumate.
Intrarea pare scoasă din filme. Un tunel lung de sare, de 500 m, iluminat de neoane, care din loc în loc propagau o lumină intermitentă.
Cea mai impresionantă sală a fost mina Rudolf. O vastă încăpere sculptată în sare, cu o adâncime de 40 m. Ne-am putut delecta cu peisajul atât de sus cât şi din etajul inferior. Deosebit. Munţi de sare, râuri de sare, nisip de sare. Din câte am înţeles, mina Rudolf se foloseşte periodic şi pentru concerte pentru acustica deosebită. Noi nu am avut norocul.



Altă sală deosebită ce ne-a atras atenţia a fost sala în care se afla altarul şi Scara Bogaţilor. Altar în mină, bună idee.
Locul este deosebit amenajat, iar interesul pentru salină ca şi obiectiv turistic este evident.
Mai multe, la faţa locului, însă merită deplasarea.

Acum analiza obiectivului turistic numărul 2. Gradina Zoologică Turda. Încă mă mai gândesc dacă are rost o sesizare către autorităţi, protecţia animalelor, sau către oricine e abilitat în a rezolva problemele vietăţilor de acolo.
Accesul la gradina zoologică este deosebit de greu dacă nu ai maşină. Se află într-o zonă mai retrasă şi cu siguranţă nu există interes pentru facilitarea accesului sau pentru mediatizare.
De ce? Cuştile animalelor sunt ruginite. De ar fi asta cea mai mare problemă…. am putea zâmbi.
Leul domneşte pe o suprafaţă de 4 m pătraţi. 2 pe 2. De fapt, ce a mai rămas din bărbăţia regelui animalelor e un mare nimic, o pisică mare de casă, blândă şi incapabilă de a se ridica de jos.
Ursul brun avea aceleaşi condiţii de locuinţă. Plus un miros înfiorător în jurul cuştii. Nu avea nici el chef să se ridice.
Singurul entuziasmat si iritat că nu-şi primeşte prânzul era babuinul. Se agita şi îşi mişca fundul mare şi roşu stânga dreapta. A primit un hamburger. A mancat selectiv, zgârciul si caşcavalul le-a lăsat deoparte. Poate că era singurul capabil să mai ia o decizie în privinţa mâncării.
Lupii, vulpea, struţii, erau lipsite de pene, blană şi alte cele. Un fel de animale împăiate de un om care nu ştie cum să o facă.

Mirosul şi condiţiile inumane mi-au dat mult de gândit. Cum se poate să fim atât de nepăsători? Mereu mă întreb. Cu siguranţă voi face o plângere, însă nu voi fi nici prima nici ultima.

Oare cei care stau indiferenţi şi privesc sau râd de chinurile acestor fiinţe, ar mânca la prânz slănină cu păr mai lung decât al meu?? Întreb. Pentru că ăsta era prânzul leoaicei.

Când ajungem şi noi în rând cu lumea? Ce mai e lumea? Ce ar trebui să fim şi ce suntem?
Una peste alta, am avut parte de un weekend drăguţ. Mai puţin Grădina Zoologică.

Eu încă sper să ne trezim.
Poate ar trebui să avem alte priorităţi decât cele care le avem acum.

Sunt curioasă de părerile voastre. Ce e de făcut cu această glumă proastă numită gradină zoologică? Ce se poate face? Ce se poate propune?
Întrebări deschise, acum să vedem ce mentalităţi manifestaţi voi, cititorii.

P.S. Informaţie de ultimă oră. Cred că am ceva adrese unde se pot formula plângeri asemănătoare, în cazul în care aveţi reclamaţii legate de condiţii inumane de tratare a animalelor. Pentru detalii suplimentare, pentru că nu sunt sigură dacă doar aşa se va rezolva ceva, ne auzim personal.

Aha…am nevoie de o vacanta sau macar o pauza de la job… am nevoie de trezit la ore decente, de lenevit in pat cu o cana mare cu cafea cu lapte si (mai nou) pudrata cu scortisoara, de citit pe bune, nu in fuga atunci cand prind un scaun in troleibuz sau metrou, de vazut gramada de filme pe care le-am descarcat, de ex. Yes Man, The Unborn, The Unvited, La vie devant soi (inceput si neterminat nici pana acum!), de alergat prin parc, de plimbat prin oras in zone neaglomerate, de luat trenul pana la munte…

Sunt si eu in criza… in criza de timp, nu-mi mai ajuge si nu fac altceva decat sa ma plang si sa imi doresc sa castig la loto ca sa renunt la serviciu

Stiu…nu sunt singura, dar pur si simplu am chef sa scriu despre asta…

| View Show | Create Your Own

….si da am iesit de acolo chiar daca era noroi

Imi faceam griji ca se va incalzi vremea si se va topi zapada. Insa, spre marea mea multumire continua sa ninga. Nu pe toti ii incanta zapada, insa pe mine ma fascineaza peisajul superb pe care il zaresc in fiecare zi cand ies din casa: padurile si dealurile imbracate intr-un strat alb de nea ce par peisaje din basme. O sa imi fie dor de toate astea si de micutul meu orasel, de aerul curat de munte, de susurul raului in linistea noptii…
Dar Timisoara ma asteapta…trebuie sa plec din nou…cu aceeasi amaraciune in suflet ca si cu un an in urma…
Insa afara ninge si e minunat!

Soare, aer curat iar apoi un vant care ne-a alungat acasa

| View Show | Create Your Own

Chestia se întâmpla unde prin generală, treceam în clasa a 6a. Eram două clase, în tabără la Bușteni, cu diriga noastră și încă o dirigă de la o clasă vecină. Foarte frumos la Bușteni. Soare, munte, aer curat, piste, etc. Am fost cu telecabina, ne-am căcat pe noi de frică, am mâncat pepeni de ne-au căzut vezicile pe jos, ne-am bătut cu prosoape ude cu nod în vârf, am fost la Bran, ne-am cumpărat bâte, ne-am bătut cu bâtele cumpărate de la Bran, ne-au spart hoții cabana și i-au furat unei colege aparatul foto ascuns în sobă, care e probabilitatea să îți fure careva din sobă?. Deși făceam toate acest lucruri minunate, pe vremea aceea, simțeam nevoia de ceva nou so… am inventat un joc, foarte simplu, care era format dintr-o gloată de pitici de clasa a 6a și o minge spartă de tenis. Uber cool! Ce puteau să facă 30 de inși cu o minge de tenis? Bună întrebare…Puteau să fugă cu ea în mână până ce veneau toți călare pe el să-i fure mingea, iar cea mai importantă regulă era faptul că nu existau reguli. Puteai să ataci posesorul mingii așa cum te tăia capul. Stupid I say! Toți erau conștienți că își vor lua vreo două trei șpițuri la tibie, un șut în plex, un cot în spate sau un picior la OO, dar cu toate astea toți vroiam mingea. Jocul se termina în momentul când nu mai puteam merge pentru că aveam tibiile negre de la lovituri. Stupid I say, again. Totuși, mizeria asta de joc ne-a rămas în minte timp de zece ani și continuă să stârneacă zâmbete la marginea gurii, sub numele de “Nebuneasca”.

Concluzie: Fă toate prostiile când ești mic, când nimeni n-o să te judece pentru că te comporți prostește, fă-le pe toate la timpul lor, pentru că în viitor n-ai să mai poți savura cu așa o intensitate fiecare moment și nu numai că n-ai să le mai poți savura, ci n-ai să le mai poți face deloc pentru că ai să dobândești frică față de consecințe, which is so sad…

Una incarcata cu peisaje care mai de care. Am vazut si frumuseti al naturii si am vazut si accidente pana sa ajung la ele. Inafara de asta aer curat si….. pozele sunt  mai jos

| View Show | Create Your Own

Abia ce am ajuns acasa. Sincer nu ii doresc la nimeni sa mearga 5 ore cu masina mai ales pe vremea asta care se schimba fara sa iti dai seama, si mai ales fara sa fie autoritatiile gata de actiune la curatarea carosabilului. Pana in judetul Alba pot sa zic ca a fost cat de cat bun drumu, de acolo a inceput sa ninga de nu am vazut nici botu de la masina si ca de obicei nu era curatat drumu. Iar mai incolo de Luch2000 un dobitoc din Hunedoara ca ii stiu masina un Cielo cu nr de HD XX LEX se credea maiestru la condus sau pardon se credea in anglia fiindca numai partea stanga a carosabilului l-a tinut. Anyway , am ajuns acasa fara nici o problema si asta conteaza cel mai mult. Ne mai auzim.

PS: Cateva poze din weekendul asta

| View Show | Create Your Own

Buna dimineata! Da, de data asta chiar e dimineata (nu mai glumesc). E ora 06:59. Oare as fi putut sa-mi iamaginez pana acum ca eu am sa ma trezesc la ora asta? NUUUUU. Ei bine, se mai intampla si o sa se intample din ce in ce mai des. Ieri pe la o ora asemanatoare ma uitam la oamenii de pe strada. Sunt usor diferiti dimineata, sunt mai vioi, au priviri mai hotarate si zambesc mai mult decat cei pe care-i vezi in timpul zilei. Parca si aerul e mai “proaspat” sau… poate e doar din cauza frigului. Nu stiu dar probabil ca o sa inteleg si asta cu timpul. Intotdeauna am spus ca programul asta cu trezitul de dimineata este unul comunist dar incep sa cred ca e mai sanatos si ceva mai bun pentru ca te forteaza sa-ti pui ordine in activitatile din timpul zilei, in sensul ca nu mai poti trage de ele cat vrei pentru ca “nu-i asa…?” mai trebuie sa ajungi sa si dormi. Matematician fiind as putea spune ca intr-un procent de 82,356(3)% o sa-mi fie mai bine asa si voi fi mai multumit de programul meu.

Numai bine!

Buşteni este un mic oraş de munte în nordul judeţului Prahova, Muntenia, în centrul României. Este localizat pe Valea Prahovei, la poalele Munţilor Bucegi, care au altitudinea maximă de 2.505 m. Are o populaţie de 10.374 locuitori.

Altitudinea medie a oraşului Buşteni este de 850 m. Este una din cele mai populare staţiuni de munte, oferind panorame spectaculoase, o mulţime de oportunităţi şi activităţi de vacanţă, de la schi, la excursii montane. Situat la 135 km de Bucureşti, se întinde 7 km de-a lungul văii între “Vadul Cerbului” şi tunelul săpat în pintenul muntelui “Muchia Lungă”.

Si am ajuns acasa, finally.Dupa o jumatate de ora ne-am si aruncat in masina si am plecat la tara. “La tara” inseamna un sat , pe nume 1 Decembrie, la vreo 30 de Km de Barlad, asta ar fi prima locatie.

Odata coborata din masina, m-a izbit in modul cel mai placut  posibil aerul curat, proaspat, parfumat, o odoare de fan proaspat, iarba curata. O nebunie de aer!Inspiram, inspiram si parca voiam sa mai fac ceva rezerve. Cum am ajuns am pornit plimbarea prin gradina.Trebuia sa vizitez in ce stadiu sunt legumele /zarzavaturile, dar trebuia sa verfic si pomii de prin jur: merii, corcodusii, prunii.

Ce trebuie stiut, la tara ( sper sa stiti ) mancarea este dumnezeiasca,  preparata direct de la Mama Natura. Aici si ochiurile (cu mamaliga, prefer eu ) sunt de milioane de ori mai bune decat la bloc.Nu stiu daca mai are rost sa va insir felurile de mancare degustate zilele acestea. Ce prefer insa cel mai mult e casul proaspat, cu rosia parfumata culeasa din gradina (foto). Combinatia aceasta  detroneaza cele mai sofisticate feluri de mancare din restaurantele urbane, dupa mine.

Am lamurit-o cu mancarea.Acum, somnul, ei bine, somnul este  cel mai dulce la tara. Camerele inalte, racoroase si intunecoase iti induc o stare hipnotica. Aceste odai devin un vis, un miraj la care aspiri cand te gasesti inghesuit intr-un 32 la peste 30 de grade. La tara nimic nu te perturba, e o liniste profunda, poate doar un concert prelungit al greierilor si  dupa masa , din cand cand, mai auzi cocosul care  marcheaza inca o victorie confirmand cotcodacitul gainii la eliberarea unui nou ou.

Casa este undeva la marginea satului, in fata se intind pajisti si ogoare, iar la vreo 300 de m in fata se afla apa curgatoare a Barladului.Asa ca daca tot am ajuns aici, trebuia sa dam o fuga sa verificam debitul.

L-am luat si pe Ionutz (cainele nostru de paza, fratele lui Vasilica, in fine Vasilica nu mai e, e o poveste lunga).Ii trebuia si lua o pauza de la stransoare, l-am eliberat, asa ca a luat-o la pas inaintea noastra. Eu , tata si Ionutz. Pana acolo, am trecut si am verificat recoltele de porumb, de floarea soarelui,de lucerna tot fiind in drumul nostru, de parca eram in delegatie cu ministrul Agriculturii.

Apropiindu-ne de dig deja se auzea apa curgand, ne-am dat seama ca e destul de involburata. Asa si era , foarte suparata, era apa Barladului (ce se explica tinand cont de inundatiile din nord).Tulbure si in viteza, incerca parca sa rupa salciile de pe margine in treacat.

Si cam asta a fost pentru ziua aceea.Am plecat a doua zi in cea de-a doua locatie, Dodesti  inca vreo 12 km sa o mai vedem pe bunica.Ploaia a venit dupa cateva ore asa ca ne-a adunat in casa. Cu exceptia faptului ca eram la bunica, statul in casa cand esti la tara nu e prea funny.

Dupa un timp ne-am reintors la prima locatie sa profitam de inca o noapte de somn divin inainte de a ne intoarce in urbea noastra.Am mai dat o tura prin gradina, pe la copaci.Sper sa revin weekendul viitor. De linistea si sanatatea aerului si naturii de aici nu cred ca pot sa ma satur, dar macar sa ma bucur cat mai mult .

Not!

Azi a plouat in Arad aproximativ 15 minute. Nici nu cred ca o pot numi ploaie. In orice caz masina mea a devenit din un negru lucios, un pseudo-dalmatian negru patat cu mii de stropisori gri. Asta ca sa intelegem cat de curat e aerul pe care il respiram… S isa nu mai zic ca in clipa in care am dat cu apa pe parbriz, s-a format noroi. yuck!