Opeth  – Porcelain Heart

Nota: Melodia este mai mult instrumentala, dar oricum mi-a placut destul de mult. Sper ca va placut si voua.

Astazi: Temple de Sagrat Cor (The Church of the Sacred Heart). Din oras vezi o biserica cu o statuie uriasa deasupra ei. Cand ajungi acolo insa, ei bine, incepi sa te simti ca in Stapanul Inelelor. Pentru ca acolo sunt nu una, ci doua, o biserica si o catedrala si nu una langa alta ci una deasupra celeilalte. Pozele de mai jos stau marturie.

Interiorul bisericii de jos este fascinant prin nivelul de detaliu al picturilor si prin delicatetea sculpturilor atat interioare cat si exterioare. Odata coplesit de cele vazute gura de aer de la iesire este binevenita caci pentru a ajunge la catedrala de deasupra trebuie sa urci cateva trepte care alaturi de privelistea orasului iti taie respiratia. Brusc catedrala si statuia de deasupra ei te fac sa te simti mic caci catedrala emana forta bruta din arhitectura ei iar statuia imensa pare vie. Linistea revine insa in interiorul de o simplitate dezarmanta.

Excursia poate fi completata foarte bine cu o experienta placuta in parcul de distractii aflat la cativa metri sau cu Torre de Collserola cu ascensoare transparente care se ridica la 288 metri inaltime. Sau, de ce nu, cu relaxare la barul cu terasa de unde puteti admira Barcelona in toata splendoarea sa.

Ca sa ajungi in varful muntelui sunt mai multe variante, cea mai la indemana fiind autobuzul T2 din Plaza Catalunya, atentie insa, nu circula in toate zilele saptamanii.

“Vlog (Video Blog) cu Update 24/48 de ore din Galaxiu Studio (Petrosani/Hunedoara).”

Daca esti curios cum decurge treaba in Studio Galaxiu , 1 data la 2 zile poti vizualiza update-uri cu proiectele semnate Nicalai sau cu de-ale casei .

Previous/Anterior Galaxiu/Nicalai/Nane/Sud Hop (VLOG #7/Video)

Via: @NicolaeOncescu .

Uneori trebuie sa inchidem ochii si sa tragem adanc aer in piept. Sa uitam pentru o secunda de problemele noastre. Sa visam … la orice … la persoana iubita, la cel mai bun prieten, la ziua de maine… La orice ne face fericiti.

Asa ca opriti-va putin, si faceti ce v-am spus… Chiar si pentru o clipa, va fi mai bine :].

Poate nu are sens. Poate nici nu trebuie sa aiba  (:

Taylor Swift – Breathe

Sa aveti o zi fantastica! V-am pupat :* !

Joana

Toamna este perioada ideală pentru procreere, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii Universităţii Indiana. De partea opusă, primăvara şi începutul verii sunt perioadele mai puţin indicate pentru a concepe un copil, deoarece există riscuri majore ca bebeluşii să se nască cu diferite malformaţii sau afecţiuni respiratorii, explică specialiştii.

Din luna aprilie şi până în luna iulie, aerul din atmosferă are un conţinut ridicat de pesticide, acestea fiind extrem de dăunătoare pentru un om matur şi având efecte negative asupra embrionului, completează cercetătorii americani.

“Un semnal de alarmă trebuie tras şi în cazul cuplurilor care locuiesc în oraşe mari, deoarece acolo nivelul de poluare este peste limita admisă, iar de cele mai multe ori copiii se pot îmbolnăvi de astm”, a declarat Paul Winchester, coordonatorul cercetării.

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 200 de bebeluşi, în timp de doi ani de zile. Circa 30% dintre bebeluşii care au fost concepuţi pe perioada primăverii sau a verii s-au născut prematur, iar 22% dintre copiii procreaţi atât în cele două anotimpuri, cât şi iarna, aveau probleme respiratorii. Mai mult, 10% dintre bebeluşii concepuţi primăvara prezentau malformaţii cardiace. Totodată, 40% dintre copiii concepuţi în lunile decembrie, ianuarie sau februarie s-au născut înainte de termen.

E sentimentul pe care il ai cand ceri o pauza de jumatate de ora de la servici pentru a ajunge la un interviu. E acelasi sentiment ce te invadeaza pe drum, in momentul in care aerul rece iti inroseste obrajii, ploaia se opreste, iar de dupa vesnicii nori iese soarele pentru cinci minute.

Esti pe mijlocul trotuarului si te opresti pret de o clipa. Tragi aer in piept, inchizi ochii si strangi din pumni.

Esti pe picioarele tale, iar acasa e deja departe.

The chief executive of Belfast City Airport says the remarks of the Aer Lingus chief were "ill informed"…. From BBC News. Full story

This site may contain information about: florida city. The blog is also related to: mackinaw city.

Partea a doua a filmului Amintiri din Epoca de Aur tratează, la fel ca prima, legendele urbane din „perioada regimului Ceauşescu, consacrată de propaganda comunistă sub numele de Epoca de Aur”. Spre deosebire de prima parte, Dragoste în timpul liber vorbeşte despre trei legende ce au în prim-plan oameni simpli, fără funcţii importante în structurile de stat sau în partid.

Ce film e? Bonnie şi Clyde

Primul mit urban, Legenda vânzătorilor de aer, îi vizează pe doi tineri, o elevă şi un student, care dau dovadă de spirit antreprenorial şi reuşesc să pună la cale un plan destul de solid pentru a se „îmbogăţi” – noţiune care în mintea lor reprezintă valoarea unui autoturism Dacia. Bughi, studentul care „dă video”, o iniţiază pe Corina în arta escrocheriei, dar ajunge să ia lecţii de la tânăra mult mai hotărâtă să profite de naivitatea oamenilor.

Idila dintre cei doi stă însă sub semnul lăcomiei, iar lucrurile se precipită când afacerea calculată şi bine pusă la punct de Bughi începe să ridice suspiciuni. Cu toate că legenda este una dintre cele mai populare şi exemplele celor care au făcut „avere” din reciclarea sticlelor, pentru că despre aste este vorba, există şi azi în amintirea celor care au trăit epoca, Mungiu a surprins mai mult decât afacerea cu borcane: spiritul studenţesc din anii ’80, când blugii, părul lung şi aparatul video nu erau singura formă de rebeliune. Coincidenţă sau nu, una dintre primele case de schimb valutar din Cluj-Napoca a fost deschisă de un tânăr care şi-a pornit afacerea din vânzarea de sticle şi borcane. Pe când era student.

Ouă roşii, cozonac şi monotonie

Grigore, şofer la Avicola, este subiectul celei de-a doua legende urbane, conform căreia angajaţii care transportau găini vii aveau un singur scop: camionul sigilat trebuia să ajungă până seara la destinaţie. Pentru Grigore, personajul principal din Legenda şoferului de găini, care de şapte ani face drumul Baia Mare – Constanţa, termenul limită impus de conducere devine o problemă odată ce se îndrăgosteşte de „şefa” unui restaurant de pe traseu, unde se opreşte în mod regulat. Cămaşa cu gulerul ieşit de sub acelaşi pulover, viaţa monotonă alături de soţie şi cei 750 de kilometri până la destinaţie îl fac pe şofer să încalce regulile, în speranţa că va reuşi să o cucerească pe bucătăreasa cu şorţul strâns bine la brâu. Poate că titlul filmului se potriveşte cel mai bine acestei legende, care vorbeşte despre viaţa unui cuplu mai preocupat de cozonaci, raţia de ouă şi sărbători, decât de ce se întâmplă sub plapumă odată cu terminarea programului de la TVR 1.

Nu tot ce zboară se dă mită la doctor

Legenda curcanului zburător încheie partea a doua a filmului într-o notă mai optimistă. Acţiunea epsiodului se petrece după anul ’89, în Bucureşti, unde o fată de la ţară trebuie să convingă un doctor de necesitatea unei intervenţii chirugicale. Înarmată cu lapte, brânză şi dolari, tânăra se vede nevoită să îşi sacrifice prietenul cel mai bun – un curcan pe care îl învaţă să facă diferenţa între pătrat şi cerc. Confruntată cu o lume nouă, în care nu ştie cum să se comporte, fata de la ţară învaţă repede regulile: 50 de dolari în buzunarul din stânga, 100 de dolari în buzunarul din dreapta – în funcţie de cât de complicată e operaţia. Mirajul lumii moderne nu o impresionează în final pe tânără, care nu se lasă copleşită de Casa Poporului şi rămâne fidelă valorilor simple de la sat. Chiar dacă regimul s-a schimbat, ultimul episod din seria legendelor urbane ne aduce aminte de puterea pe care o exercită în continuare PCR – Pile Cunoştinţe Relaţii.

P.S. Iniţial am scris textul pentru o temă la master, dar m-am decis să-l urc şi pe blog. Dacă vi se pare ok, rogu-vă, pe ăştia 4-5 care citiţi blogul, să-mi spuneţi, că mai sunt multe filme pe care aş vrea să le recomand, sau nu, dar nu m-am încumetat până acum.

Irish airline Aer Lingus says sales fell by 9.7% in the third quarter after it suffered a drop in long-haul passenger traffic…. From BBC News. Full story

This site may contain information about: shopping square. The blog is also related to: shoping.

Miros, gust, vaz, pipait, auz… Plus înca ceva: capacitatea de a simti cand cineva te iubeste, te minte, te domina. Adica intuitia. Nu, nu vom vorbi despre asta azi. Ci despre al saselea simt, o gaselnita de marketing a celor de la Whirlpool, prin care definesc o tehnologie inteligenta si inovatoare care permite produsului sa reactioneze mai usor si mai repede, asigurand rezultate mai bune si economisind considerabil consumul de energie, apa si timp. Al saselea simt consta in senzori integrati in produsele electrocasnice si ale caror masuratori permit auto-reglarea permanenta a aparatelor, permitand consumatorului sa prepare si sa depoziteze alimentele, sa curete si sa usuce hainele sau sa spele vasele pur si simplu mai eficient.

Ce spune producatorul despre al saselea simt?

In cazul frigiderelor:
Simte. Senzorii intelligenti verifica variatile de temperatura la fiecare secunda.
Adapteaza. Restabileste automat temperatura ideala de 5 ori mai repede.
Controleaza. Monitorizeaza temperatura pentru a pastra cat mai bine prospetimea alimentelor.

Pentru congelatoare:
Simte. Senzorii intelligenti detecteaza orice variatii de temperatura din congelator, cu mar fi cele cauzate de adaugarea unor noi alimente.
Adapteaza. Restabileste automat temperatura ideala cu 30% mai rapid, utilizand cu 30% mai putina energie.
Controleaza. Monitorizeaza constant temperatura si mentine temperatura normala de congelare doar cand alimentale sunt perfect congelate.

In cazul masinilor de spalat rufe:
Simte. Senzorii intelligenti recunosc tipul si marimea incarcaturii.
Adapteaza. Regleaza automat resursele la tipul si dimensiunea incarcaturii, utilizand in cel mai eficient mod timpul, apa si energia.
Controleaza. Monitorizeaza intreg ciclul de spalare, asigurand o curatare perfecta pentru toate tipurile de tesaturi.

Uscatoarele de haine:
Simte. Senzorii inteligenti monitorizeaza constant nivelul de umiditate al hainelor.
Adapteaza. Regleaza automat ciclul de uscare, economisind timp si energie.
Controleaza. Monitorizeaza ciclul de uscare pentru a asigura o uscare optima, pastrand hainele moi.

In cazul cuptoarelor cu microunde:
Simte. Senzorii intelligenti verifica in mod constant nivelul de umiditate al alimentelor.
Adapteaza. Regleaza automat durata de gatire si puterea microundelor.
Controleaza. Monitorizeaza ciclul de gatire, asigurand rezultate exceptionale fara distrugeri ale texturii sau compozitiei alimentelor.

In cele din urma, pentru aparatele de aer conditionat:
Simte. Monitorizeaza constant si regleaza temperatura camerei.
Adapteaza. Senzorii de temperatura din unitatea interioara detecteaza automat temperatura aerului din incapere si decid combinatia ideala a functiilor de operare: racire, incalzire, doar ventilator sau dezumidificare, pentru a atinge confortul maxim.
Controleaza. Puteti face mici ajustari la setari. Sistemul inteligent va memora acest lucru si va aplica setarea data viitoare cand porniti aparatul de aer conditionat.

Textele au fost preluate de pe site-ul www.catalogwhirlpool.ro.

El vrea iubire neconditionata. Oricare ar fi el. Dar ce este iubire neconditionata?

“Sa iubesti fara sa sufoci si fara sa-ti faca sperante,
Sa nu incerci sub nici o forma sa schimbi pe omul pe care il iubesti,
Sa-l accepti asa cum este,
Sa-l intelegi, sa constati neutru diferentele de gusturi si comportamente dintre tine si el, cel mult sa-i sugerezi, daca esti intrebata, anumite variante, mai constructive si numai daca vrea el,
Sa accepti partenerul cu intregul sau univers, asa cum e,
Sa te bucuri, de dragul lui, de realizarile lui,
Sa-i sustii sperantele si viziunile, sa-i alini esecurile, sa-i inteleagi amanarile, ezitarile si retractarile. Sa-i ierti lasitatile si lipsa de coerenta, sa-i sustii expansivitatile, sa-i crezi promisiunile,
Apoi va trebui sa inveti sa nu te gandesti la viitor, stiut  fiind ca femeile, prevazatoare, vor sa se asigure certificand relatia de iubire. Va trebui sa renunti la a mai conditiona iubirea printr-o declaratie-angajament luata barbatului tau. Si ridicand aceasta obligatie de pe umerii lui sa scutesti iubirea de inca o limitare si pe el de inca o responsabilitate impunatoare de conditii. Iubirea neconditionata te invata sa iubesti atat de mult persoana draga incat ii vrei tot binele, nedorind sa o posezi, sa o iei in proprietate. O poti iubi eliberand-o de tine, de relatie, de orice obligatie. Si acest gen de iubire, desi iti ocupa inima, ti-o lasa in acelasi timp libera pentru propria viata, pentru alte iubiri. Pentru ca neavand un angajament limitativ nu tradezi nimic, nu inseli nici o pretentie sau asteptare. Iubirea neconditioanta poate supravietui in paralel cu alte afectiuni si sentimente. Pentru ca iubirea neconditionata este total libera si omnipotenta – ca iubirea fata de Dumnezeu care ne lasa loc (ba chiar ne antreneaza) pentru alte iubiri. Dragostea generoasa, total deschisa spre persoana iubita, te face sa-l accepti pe celalalt exact asa cum este, dorindu-i tot binele din lume, respectand binele pe care si-l doreste pentru el. Fara sa judeci acest bine. Iubirea neconditioanta supravietuieste cataclismului altor iubiri si dezamagiri, devine un status-quo al inimii tale. Femeia care invata sa iubeasca neconditionat poate spune: Te iubesc, adio! Esti liber sa-ti traiesti inima asa cum vrei. Sunt libera sa-mi traiesc inima asa cum vreau.
A iubi neconditioant nu inseamana a aproba/incuraja totate excesele sau viciile celuilalt ci a intelege sufletul omului de langa tine, dandu-i libertatea de a fi el insusi. Te poti retrage oricand ti se pare prezenta sa daunatoare, dar asta nu inseamna suspendarea iubirii tale. Ci doar o sanatoasa si logica  desprindere fizica de omul care iti face rau.” (citat din “Iubirea neconditionata a unei femei” – Camelia Patrascu)

Eu nu pot sa iubesc neconditionat. Poate sunt egoista, posesiva, dar nu as putea trai fara sa fac parte din viata lui. Fara sa respir acelasi aer cu el. Si apoi, nu stiu daca, orice el, ar constientiza asta ca fiind iubire. Dar depinde de el.

Stiu ca sunt extrem de dificila, poate prea complexa. Ce vreau astazi, maine mi se pare aberant. Nu apreciz ce am, decat in anumite momente… cateodata imi dau seama ca vreau imposibilul. E o lupta vesnica intre ce mi-as dori si clasarea dorintelor pe scara unui barometru, pentru a fi sigura ca nu depasesc orice limita in nazuinta lor. Asta pentru ca tot timpul ratiunea isi pune amprenta, neingaduitoare, pe orice simtire. Si o ia … si o modeleaza ca pe o bucata de plastelina, in loc sa o lase la forma ei initiala care oricum nu are nevoie de modificari. Oscilez de la o extrema la alta a faptelor. Da.., cine a afirmat ca, gandind prea mult, nu facem decat sa stricam ce e mai frumos in viata, a avut perfecta dreptate. Analizez totul ca si cum as cauta orice motiv pentru a infirma simtirea respectiva. E greu si te simti neputincios… ca nu poti delimita ratiunea de simtire. Nu poti face nimic si nu stii incotro s-o iei. Pendulezi in a face ce simti si a face ce trebuie. Si pana la urma ce e mai bine sa faci? Ce simti, ranind pe toti cei dragi? Sau, ce trebuie, ranindu-te iremediabil pe tine?

Nu lăsa calculatorul să îţi controleze viaţa…

Pasea desculta pe gresia goala si rece … pasii ii erau nesiguri … Tremura toata … de frig, de teama, de tristete … Pasea alene, tinandu-se cu mainile de peretii albi de parca i-ar fi fost teama sa nu-si piarda si putinul echilibru pe care-l mai avea … Casa era intunecata … cateva raze de lumina strabateau prin fereastra intredeschisa spargand intunericul … Privea in jos parca cuprinsa de teama de a nu-si vedea propriile umbre pe pereti … Doua lacrimi fierbinti i se rostogoleau incet, taindu-i obrajii reci … Ajunse in fata usii de la dormitor … paradisul viselor sale ceva vreme in urma … Se prinse cu mainile de tocul usii, ezitand parca sa intre … ii era teama sa paseasca in acel loc devenit peste noapte o colivie a tristetii … Privea patul acoperit cu cearceafurile de matase neagra … isi amintea petalele de trandafiri albe presarate candva acolo … Negrul acela intens, luciul matasii o domina parca, o speria si mai tare, ii datea senzatia de tremur interior … insa in acelasi timp o atragea, o fascina … Facu cativa pasi sovaielnici si se prabusi pe pat intr-un dulce abandon … Matasa ii atingea suav trupul ei inghetat … si … paradoxal … o imbratisa, o dezmierda … Privirea i se opri pe oglinda mare in care se putea zari in intuneric ca o pata de culoare alba pe un fundal negru … ramase cateva secunde cu ochii atintiti la acea imagine din oglinda, incercand sa-si desluseasca chipul, incercand sa se regaseasca … isi vedea chipul din ce in ce mai clar … surprinsa, constata ca era tot ea, nimic nu o schimbase … doar obrajii erau prea palizi … poate pareau asa in contrast cu negrul matasii sau poate imprumutasera culoarea lenjeriei albe, iar ochii straluceau intr-un mod pe care nu-l intelegea … pareau cand calzi si blanzi, cand demonici … Inchise ochii speriata si strangand din pleoape, isi afunda capul in pernele negre lucioase, retraind amintiri, respirand parca aerul viselor traite si scrise, al sperantelor, al implinirilor si deziluziilor … Simtea cum o cuprind pe rand emotiile hototelor de ras si cele ale lacrimilor … speranta si teama … caldura si frigul … un intreg spectacol al unei singure vieti zbuciumate … Ramase acolo ceva vreme retraind totul, toata viata ei … apoi, brusc, ridica capul din perne … o raza de lumina ii mangaia pleoapele, o invita parca sa se ridice … sa nu se lase prada deznadejdii … sa paseasca … sa o urmeze … Se ridica usor, dorind parca sa nu se smulga prea brusc din imbratisarile matasii si, parca plutind, pasi curioasa pe dara de lumina … Intr-un colt, intr-o vaza, pe o noptiera zari vesnicul trandafir rosu pe care avea grija sa-l impropateze de fiecare data cand dadea semne ca si-ar pierde viata … Era atat de minunat acolo, stralucind in intuneric, emanand viata, caldura, iubire, speranta … Oare ce inseamna toate astea pentru un suflet pierdut? se opri in dreptul lui si-i atinse petalele catifelate … ce sezatie diferita fata de luciul matasii negre … si totodata cata asemanare in caldura pe care o emanau amandoua … caldura aceea care-i datea viata … Parea tot mai nelinistita … tot frigul care o cuprindea  se risipea la atingerea petalelor acelui micut trandafir … Inca nu intelegea ce se intampla cu ea, inca viata ii parea inutila, insa acea atingere catifelata parca ii aducea un licar de speranta. Simtea cum o cuprinde ameteleala, incerca sa-si mentina echilibrul sa se sprijine de unul din peretii incaperii insa erau atat de reci incat se indeparta repede cautand sa paseasca pe linia creata de raza de lumina. Ii era teama de o noua senzatie de frig, de neputinta … dar continua sa mearga cu pasi mici, nesiguri, obositi … simtea ca aerul nu-i este suficient, se chinuia sa ajunga la fereastra, avea nevoie de aer … Cu ultimele puteri, atinse draperiile grele, le trase cu miscari necontrolate si deschise larg fereastra … Aerul rece de toamna ii izbea obrajii, simtea cum sufletul i se trezeste … simtea cum lumina felinarului din fata casei ii patrunde in spatele ochilor inchisi … simtea cum toate lacrimile ei se risipesc … simtea ca vrea sa traiasca …simtea ca are pentru ce sa traiasca … Deschise larg ochii … trase aerul rece in piept … si lasa ultimele lacrimi sa se prelinga pe obraji … le simtea cum alineca usor, fierbinti, dar stia ca vor fi ultimele … Ramase acolo ceva vreme pentru a se convinge ca nu viseaza, pentru a fi sigura ca era ea, ca se regasea … Inchise fereastra si isi lipi buzele pe sticla rece ca intr-un sarut dat noptii … apoi cu degetul scrijeli usor pe aburii lasati de respiratia ei pe sticla ferestrei “destin” … Privea cum literele se amesteca, cum se transforma in firicele minuscule de apa … si pentru prima oara zambi … un zambet palid, dar care insa era singura dovada ca inca era acolo, ca exista, ca acel destin nu putuse sa puna stapanire pe ea … Triumfa in fata vietii, triumfa in fata acelui destin! Era din nou EA.

Nu doar o data am avut impulsul de a-mi cere iertare pentru felul meu de a fi. Insa nu mi-ai cerut, si nu pentru ca eu chiar n-as fi simtit asta, ci pentru ca as fi parut si mai ciudata decat sunt deja. Cu alte cuvinte, a-mi fi cerut iertare insemna apoi sa-mi cer iertare pentru ca mi-am cerut iertare.

Totusi… exista destule parti din mine care conteaza, care ma definesc si ma atribuie spatiului dedicat oamenilor speciali. Nu le voi enumera; nu-mi place, dar iti voi spune, aproape ca te voi ruga…

Niciodata sa nu-ti para rau pentru ca esti ceea ce esti. Niciodata! Multumeste ca ai ceea ce ai, ca mananci ceea ce mananci, ca respiri aerul pe care il respiri. Multumeste ca existi. Intotdeauna se vor trezi altii care sa te critice, care sa te faca sa-ti fie rusine pentru unele gesturi de-ale tale. Fii tu! Cu bune si cu rele. Fii mandru ca a vrut Cineva sa te creeze.

Si nu in ultimul rand, fii om… Si intelege-i pe cei din jurul tau in acelasi mod curat in care ti-ar placea sa te inteleaga ei. Doar fii…

….la munte. Undeva intr-o padure colorata. Sa vad in fata ochilor covorul toamnei format din frunze de diferite culori…

Sa ascult padurea si sa simt frigul pana la piele.

(Source:  FHWA’s Transportation and Climate Change Newsletter via Transportgooru)

The AER is EIA’s primary report of historical annual energy statistics. For many series, data begin with the year 1949. Included are data on total energy production, consumption, and trade; overviews of petroleum, natural gas, coal, electricity, nuclear energy, renewable energy, international energy, as well as financial and environmental indicators; and data unit conversion tables. Two especially interesting graphics are for Primary Energy Consumption by Source and Sector, 2008 (the most recent year for which data is available) and the Petroleum Overview, 1949-2008, which shows how closely petroleum consumption in the U.S. tracks with petroleum imports (see below).

Click to enlarge the image

Click to enlarge the image

Click here to read the entire report.

• compresoare semi-profesionale
• compresoare profesionale
• grup compresor
• bloc compresor
• accesorii

http://www.speroni.it/public/en/prodotti_categorie.php?id_az=21

solicita oferta

Am primit de la o colega de birou intrebarea din titlu, care m-a lasat perplex. Evident ca primul lucru la care m-am gandit a fost cum sa stopez N400 de la inflamare, nicidecum sa ma intreb ce ma intreba.

Al doilea lucru a fost sa ma gandesc unde respir, ca locul din mediul inconjurator, si daca e poluat etc… dar ea era cu mine si deci nu prea se lega nici asta.

Pana sa ajung sa ma intreb altceva, deja ea s-a prins ca se refera la “daca eu constientizez daca respir pulmonar superior, din diafragma etc.”, lucru care se poate demonstra ca nu constientizez.

Totusi ma intorc la al doilea gand… Tu unde respiri? in ce mediu, ce poluare iti place mai mult? Daca la munte (generic) e aer curat, acolo unde esti cand citesti blogul asta ce aer e?

Am putea spune că avem obsesii, că avem stereotipii comportamentale, altele în prezent decât în trecut. Dintre ele,

1. Suspiciunea şi uşurinţa de a eticheta negativ. Nu mai suntem prietenoşi, deschişi şi nu mai credem că oamenii sunt buni în mod natural, ci dimpotrivă.

2. Tendinţa de a imita fără discernământ. De exemplu, sunt mulţi care acţionează pe principul „dacă ei nu respectă, eu de ce aş face-o?, dacă lor le merge, de ce nu şi mie?”.

3. Implicarea în acţiune fără aprecierea în perspectivă a faptelor. După ideea că „mie nu mi se poate întâmpla sau acum vreau asta.”

3. Dorinţa de a trece drept „în tendinţe”.  De la telefon, la haine, la maşină şi locuri frecventate, până la oamenii din jur. Şi, nu ţinând seama de nevoi, nici neapărat de preferinţe, dorinţe autentice.

Cât priveşte bolile şi statul în curent, acesta reprezintă o problemă încă destul de controversată în ştiinţă. Adică în medicina clasică, unde nu există încă dovezi puternice care să susţină sau să combată definitiv ipoteza răcelii induse de statul în curent. Pentru că în medicina tradiţională nu suntem singuri… Încă din istoria medicinei au fost implicaţi factori patogeni din aer în geneza bolilor, la mai multe popoare. Medicina alternativă, de exemplu prin homeopatie, manifestă interes pentru aerul în mişcare, pentru vânt.

Cert este că aerul condiţionat a adus oamenilor o boală nouă, cu potenţial fatal, care la descoperirea sa din 1976 a făcut ravagii printre legionarii adunaţi la o convenţie într-un hotel cu asemenea dotări din Philadelphia. Legionella este o bacterie relativ recentă, cu multe serotipuri, care se transmite pe calea aerului. Se pare că pentru ea, ca şi pentru alţi agenţi patogeni, o sursă importantă ar fi turnurile de răcire ale instalaţiilor de aer condiţionat şi fântânile, precum şi piscinele şi duşurile din spa-uri. Ca surse naturale, pârâurile sau heleşteele.

Mulţi agenţi patogeni, virusuri sau microbi sau alte vietăţi microscopice pot „circula” în curenţii de  aer, infectându-ne. Din fericire, majoritatea dau infecţii uşoare, auto-limitate (care se vindecă de la sine).

Curenţi de aer pot modifica, ei înşişi, fiziologia organismului. Local pot produce modificări de circulaţie care pot induce reactivarea unor afecţiuni (sinuzita, rinita) sau pot duce la modificări musculare (contractura din torticolis, “gâtul înţepenit”) sau nervoase (paralizia a frigore).

În dexonline, OBSÉSIE, obsesii, s.f. Tulburare a voinţei care se manifestă prin idei fixe, prin dorinţa irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conştient de caracterul anormal al acţiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conştiinţei, stăruitor şi anormal; preocupare chinuitoare.

Aşadar, ce ar trebui reţinut din cele de mai sus?

Să încercăm:

1. Să fim conştienţi de caracterul normal/anormal al acţiunilor noastre.

2. Să evităm ideile fixe şi să realizăm că acestea sunt „preocupări chinuitoare.

3. Să acceptăm existenţa mai multor punte de vedere, mai multor alternative. În medicină, mai ales, sunt multe, multe necunoscute şi multe, multe cauze multifactoriale.

şi mai presus de toate,

să ne informăm şi să ne protejăm permanent.