Fiind abonata la diverse site-uri care transmit comunicate de presa, primesc zilnic tot felul de anunturi si instiintari. Din cele pe care nu le sterg, unele imi atrag atentia prin subiect, altele prin lipsa de profesionalism. Fara sa mai cad in retorica “Unde ne sunt specialistii?”, ma voi multumi sa arat azi 3 exemple de greseli care pur si simplu nu se face, dom’le.

1.     Sa folosesti diacritice intr-un mesaj trimis bulk unei gramezi de cititori despre care nu stii ce fel de computere, programe si setari au. Cum risti sa arate comunicatul tau pe monitorul userului Iulia Bertea (care, intamplator, este si un potential client)? Precum cel de mai jos, apartinand – of! – unei companii specializate in PR. Daca a avut cineva rabdare sa descifreze ce scrie in randurile urmatoare, il/o rog sa ma anunte ca sa-i dau un premiu pentru buna-vointa. PR-istii de la newAD Communication ar fi trebuit sa salveze diacriticele pentru un comunicat transmis in format .pdf unui numar limitat de ziaristi si alte persoane targetate. Sau sa se abtina, ca toata lumea stie sa citeasca romaneste si fara virgulite si caciulite.

2.     Sa nu pui virgula unde trebuie si sa ai o topica intortocheata. Comunicatul de mai jos incepe cu o fraza pe care a trebuit sa o citesc de mai multe ori ca sa inteleg la ce se refera:  “Dupa o perioada de testare si feed-back din partea publicului coolio.ro sau website-ul pasionatilor de shopping, s-a lansat”. O simpla virgula pusa dupa “publicului” ar fi eliminat intrebari existentiale precum: al cui e publicul? si cine s-a lansat? Sau, mai bine, fraza putea fi formulata astfel: “Dupa o perioada de testare si feed-back din partea publicului, s-a lansat coolio.ro, website-ul pasionatilor de shopping”. E chiar asa dificil?

3.     Sa pui virgula intre subiect si predicat. Daca nici TVR-ul nu are bani sa angajeze un copywriter care sa cunoasca regulile elementare ale gramaticii, inseamna ca avem inca un motiv sa ne para rau ca platim abonamentul. “Marina Almasan si Dan Bittman, au emisiuni speciale de Sf.Valentin”.  Nu mai are rost sa comentez. Vizionare placuta!    

Chiar ma gandeam azi ca a trecut o groaza de timp de cand n-am mai expus oprobriului public un exemplu de comunicare defectuoasa si neprofesionista. Cand colo, ochiu’ meu pica pe un e-mail de vanzare trimis de o doamna de la banca RBS care pretinde in semnatura ca este Area Sales Manager, deci o persoana de la care ai cat de cat niste pretentii (de exemplu, sa fi terminat scoala generala).

Iata mai jos continutul mesajului copiat intocmai, cu greselile de gramatica si ortografie evidentiate cu rosu, la care se adauga virgulele si punctele… lipsa acolo unde ar fi trebuit sa fie, plus spatiile aiurea dintre cuvinte care arata ca dumneaei nu cunoaste nici regulile de baza ale tehnoredactarii (nu se da Enter inainte de virgula, ci dupa virgula, daaa?).

Buna dimineata,

Stimate client

Ne face o deosebita placere sa va prezentam cardul de credit Card Perfect oferit de RBS BANK (ROMANIA S.A.).

Cardul de Credit Card Perfect este insotit de o multitudine de avantaje ,de  aceea v-am atasat prezenatrea acestui card de credit cat si coditiile  pentru al obtine

Imi exprim dorinta cat si intentia  binenteles cu acordul dumneavoasta de a va prezenta acest produs al bancii noastre personal

Oferta este atat pentru dumneavoastra ,cat si pentru  colegii dumneavoastra din incinta institutiei in care va desfasurati activitatea.

Va multumesc anticipat

Sunt doua concluzii de tras din mailul de mai sus. Una e ca bancile (si nu numai) au lipsuri grave la resurse umane si promoveaza in functii manageriale persoane care nu-si merita statutul de “resursa”. A doua concluzie este aceea pe care o repet cu orice ocazie: in ziua de azi nu se mai invata carte. Dupa stilul naiv in care este formulat mailul, eu zic ca autoarea are vreo 25 de ani si intruchipeaza perfect aceste 2 concluzii. Daca ea e Area Sales Manager, n-as vrea sa primesc vreun mail de la un simplu agent de-al lor (decat daca n-as gasi nicio comedie buna la Multiplex). 

Mai este si a treia concluzie: banca RBS nu are nici macar o scrisoare de vanzare “beton” gata pregatita pentru bizonii de la departamentul de vanzari, care au invatat numai matematica la scoala, desigur, neavand suficiente ore de romana la profilul “real”. Din ce-am citit prin ziare in ultimele luni, angajatii bancilor din toata lumea sunt tot mai preocupati sa dea petreceri cu droguri si sex in cinstea salvarii de la faliment de catre stat si sa-si cheltuiasca bonusurile de neam prost pe care continua sa le primeasca in ciuda situatiei albastre. Cine naiba sa se mai ocupe de copywriting?

Gramatica e grele, tată…

Nu știu ce tarifuri practică alte saloane în materie de cocuri, dar aici mi s-a părut convenabil.  Îmi trebuia un coc(k) pentru o ocazie.  Mă mir că n-au scris cuafor.

Astăzi vă voi povesti despre unul dintre cele mai comuniste restaurante montane care s-au păstrat pînă în zilele noastre. Este vorba de Restaurantul Carpați din Sinaia (restaurant și pizzerie). În ceea ce privește această crîșmă situată chiar în centrul stațiunii, istoria-mi personală asociază multe episoade care mai de care mai trăsnite cu acest local.

Am aflat de acest restaurant de la Maria în urmă 4 ani și ceva de zile, dar, conform celor spuse aici, s-ar fi înființat în 1991 (ceea ce nu l-ar încadra în era comunismului, dar atmosfera este întocmai aceea). Nu luați în seamă cuvintele de laudă de pe net, că nu e deloc așa cum zic ei.

Drumurile pe care le făceam la munte începeau tot timpul dis-de-dimineață, întocmai ca să ajungem să luăm micul dejun la acest restaurant – gustoasele ouă ochiuri cu cașcaval la capac. Un deliciu, extraordinare, de nemaipomenit (fără caterincă). Numai că o dată s-a întîmplat să ajungem la 11:50, știind că micul dejun se servește pînă la 12. Dar cică sanchi, era pînă la 11. În fine, plecăm. Într-o altă escapadă montană am ajuns ca tot omu’ la 10:54. Eram convinși că vom mînca ouă la capac fiindcă mai erau 5 minute de mic dejun. Stupoare, nu a fost posibil cu niciun chip să ne căpătăm ouăle, chiar dacă eram în timp și mai cu seamă că nu aveau absolut niciun client în restaurant. I-am înjurat și am plecat. Oricum dacă rămîneam și-i înduplecam să ne facă ouă la capac, aveam toate șansele să aibă și un extra topping de scuipat (sînt finuț…) din partea casei. Și din clipa aceea mi-am zis că virgulă cît oi fi, nu mai calc acolo. Și uite că nu mi-am ținut promisiunea. Asta din cauza nenorocitelor ălora de ouă care sînt criminale. Numai pentru asta merită să mergeți acolo și să probați.

Trecînd la partea haioasă a postului, simțul mereu critic din mine și obsedat de corectitudine, m-a făcut să fac poze la meniu.

LEGENDĂ FOTOGRAFII

1. Din ciclul “Să muară dușmani mei”, restaurantul Carpați ne oferă în meniu Salată de roși. Mai are și mozzarela cu un singur “l”, dar tradus în engleză e corect, cu doi.

2. Un franțuz ar rîde cu lacrimi… Chiox a la crème, altfel spus șio a la crem. Parcă era șoa a la crem, ceea ce s-ar scrie Choix à la crème. Bine că au accent grav pe “e”. Unul în plus pe “a” era prea mult.

3. Eu știu că o regulă de bază în limba română este că înainte de “b” și “p” se pune “m” cu cîteva mici excepții (avanpremieră îmi vine în cap). Dar Bergembier (cu sau fără alcool) nu este o excepție.

4. Orangini ca să rimeze cu Granini?

5. Am sperat ca pînă în ceasul al doișpelea să se corecteze. Canci! Avem o salată de roși de plătit. Dacă ei au tăiat un “i”, pot să mut și eu virgula cu o cifră mai la stînga?

6. Nu o să vedeți așa ceva nicăieri în lume. Masa rezervată pentru meniu complet. Ce înseamnă asta? Că dacă ești calic și mănînci ca haplea și aperitiv, și felu-ntîi, și felu’ doi, și desert te poți așeza nestingherit la masa de la geam, care are și geam deaspura și plante împrejur.

Sînt obsedat de corectitudine. Chiar dacă știu că inerent mai apar greșeli și pe la mine prin context, totuși nu sînt strigătoare la cer. Pînă mai deunăzi aveam o problemă de punctuație pe care sper că am rezolvat-o de la sine. Era vorba de locul unde se pune punct la sfîrșitul propoziției cînd sînt ghilimele prin zonă. Înainte sau după?

De exemplu, cum este corect?

1. Dinu Lipatti a zis “Muzica e un lucru grav”. sau

2. Dinu Lipatti a zis “Muzica e un lucru grav.”

Al doilea calup este:

3. Mi-am cumpărat un accesoriu “must-have”. sau

4. Mi-am cumpărat un accesoriu “must-have.”

Estetic vorbind, sînt convins că varianta 3 este corectă, excluzînd-o pe a patra. Însă la primele două am încă un dubiu, deși nu știu de ce înclin să cred că tot varianta cu punctul înăuntrul ghilimelelor e validă… Poate mă ajutați voi, cititorii mei fideli, cetățenii cinstiți, plătitorii de taxe și impozite, contribuabilii români. De menționat faptul că o a cincea variantă din start valabilă este “Muzica e un lucru grav.” (Dinu Lipatti)

***

De ce scriu cu î din i? Pentru că-mi place mult, mult, mult de tot și pentru considerentele veridice aduse de regretatul George Pruteanu. Totuși nu a reușit să mă convingă cu adoptarea scrierii fonetice a cuvintelor din engleză, precum și a dispariției cratimei ce desparte cuvîntul original de articolul hotărît (de cele mai multe ori). Exemple: sit, badigard, maus etc. Voi folosi în continuare site, bodyguard sau mouse, plus articulările lor: site-ul, bodyguard-ul, mouse-ul. Uneori pot apărea și unele fără cratimă. De obicei, apelez la o citire cît mai ușoară cu putință. Găsesc mai facil bodyguard-ul decît bodyguardul (sau badigardul), dar și mai ușor supermarketul decît supermarket-ul. Deci este doar o chestiune vizuală. Și nu-mi place sit/situl, pentru că nu vreau să ajungem ca spaniolii, de pildă, care pocesc toate denumirile din toate limbile pămîntului. Cel mai caraghios e cu engleza: Steven Spielberg este Estiven Espilberc. Shania Twain este Saneia Tuai. Will Smith este Uil Esmit. Burger King este Burher Ching. Renault este Renol. BMW este Bemeuve. Pepsi este Pefsi (peltic). FBI este Efebeii. Si lista poate continua. De ce românii sînt în stare să imite orice limbă din lume aproape la perfecție (și fără să se cunoască)? Neam de neamul lor n-a văzut atîta cultură cîtă zace în poporul nostru suprem…

***

Iar din ciclul Să muară dușmani mei, iată “agramaticalitățile” din trustul Intact.

Sursa: www.antena1.ro

Prin natura profesiei mele, in ultimii 7 ani am conceput, corectat si dat bunul de tipar pe sute de postere, flyere, brosuri, cataloage, newslettere si alte chestii scrise. Colac peste pupaza, sunt si absolventa de facultate umanista cu literatura, gramatica si alea-alea. Ca urmare, mi-am dezvoltat un ochi de vultur care detecteaza greselile de ortografie si din avion. Pe bune, sunt in stare sa vad o greseala de cum imi arunc privirea pe orice material scris, de parca litera sarita sau cratima lipsa sar in sus, tipa la mine si ma pocnesc peste ochi. Si nu doar ca detectez greselile, dar am si un profund dispret pentru cei care nu stiu sa scrie corect gramatical. Mi s-a intamplat chiar sa renunt la un tip care imi placea dupa ce mi-a scris pe mess “rautacioas-o”. (Ok, poate nu imi placea tipul CHIAR atat de mult, but you get the point.) Cu atat mai mult ma uimesc, deprima si scot din sarite “agramaticalitatile” pe care le vad peste tot, de la ziare si reviste cu staif pana la mailuri si discutii pe forumuri. Am mai dat pe fostul blog exemple cat se poate de reale de exprimari execrabile venite de la profesionisti in ale comunicarii, dar spre dezamagirea mea vad ca lista se lungeste…

Iata in continuare 3 exemple documentate, ca sa nu ziceti ca inventez:

1. Intr-un cotidian central, un jurnalist responsabil de rubrica de filme vrea sa fie cool si ne invita intr-o engleza dobandita la scoala generala nr.2 din comuna Mugetu de Sus sa cumparam bilete la un film care lui i-a placut foarte mult. Nu mai conteaza despre ce film e vorba, pentru ca dupa ce am vazut titlul “Take that tickets” am dat urgent Print Screen ca sa imortalizez momentul.

2. In newsletterul celei mai prestigioase si citite reviste de business, dupa cum se lauda ea, aflam ca o companie a fost pacalita de “proprii angajati”. Baieti, pai eu in clasa a opta eram in stare sa recit si in somn ce inseamna cei 3 “i” din “copiii”, “geamgiii” si, in acest caz, “propriii”. Nu va mai plictisesc aici, ca oricum cei care au nevoie sa invete gramatica nu citesc chestii d-astea.

3. Nu in ultimul rand, intr-un newsletter dedicat PR-ului, o domnisoara care este, bineinteles, General Manager la firma ei de PR cu (probabil) 2 angajati, ne da noua, profanilor, lectii despre ce inseamna word of mouth si cu aceasta ocazie ne spune “nu i-au in calcul…”. Ca sa fiu corecta, o sa precizez ca dupa cateva zile greseala a fost indreptata pe site, dar acum spuneti-mi, va rog, ce curaj as avea eu, ca manager de comunicare sau ca antreprenor, sa o angajez pe aceasta duduie sa ma reprezinte in relatiile cu presa si cu clientii? As putea eu sa dorm linistita, stiind ca firma de PR tocmai trimite un comunicat de presa in care colcaie greselile?

Nu cred ca are rost sa ma mai intreb retoric “cine i-a angajat pe astia sa scrie la ziar?” si “cat de jos poate ajunge nivelul specialistilor in comunicare?”. Insa cred ca, pe langa initiativele de genul sa salvam planeta, balenele, delfinii, padurea, copiii etc. ar trebui sa avem in vedere si sa salvam cultura generala si gramatica. Altfel, peste vreo 40 de ani, cand o sa murim noi, astia din generatia pionierilor care au invatat cu adevarat ceva carte de pe manuale urate cu foi cenusii, vor ramane doar piaristii si ziaristii din tanara generatie si zau daca s-or mai intelege unii cu altii!

Cam asa ar suna frazele scrise din ziua de azi daca toata lumea ar scrie cum o taie capu’.

Mi-a venit sa scriu de nervi postul asta cand am citit solutia unui incident din aplicatia de suport de la birou, gestionat si rezolvat probabil cu succes dar notificat in cel mai pur stil miserupedelimbaromana.

parola schimbata, cont deblocat comunicate utilizatorului telefonic

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Nu ştiu, o fi moldovenii cei mai umili dintre români sau au îmbrăţişat cel mai strâns filozofia “capul plecat sabia nu-l taie”, “tăcerea e de aur”, “dacă tăceai, filozof rămâneai” etc., dar e clar că ei (de fapt, noi, ce să mai…) vorbesc de parcă ar prefera să tacă. În loc să deschidă gura şi să articuleze frumos fiecare silabă, moldovenii parcă strecoară cuvintele printre dinţi, alterând sonoritatea lor şi omiţând terminaţiile.

Trebuie să precizez că această pronunţie tipic moldovenească mă deranjează doar în cazurile în care ar trebui să se vorbească limba literară. Nu am pretenţia să vorbească exemplar toţi politicienii, funcţionarii, vânzătorii de la piaţă (deşi n-ar fi rău), dar măcar oamenii din presă, care se presupune că au făcut şcoală pentru asta, ar trebui să fie în stare. Şi nu mă refer la greşelile gramaticale aici – ar fi cu totul altă discuţie – ci la aspectul fonetic.

Să luam ProTV-ul, de exemplu, biroul din Chişinău, primul post de televiziune (pe când exista doar postul “naţional” de propaganda) cu ştiri locale alternative, care mă interesează, celelalte emisiuni ale lor contează mai puţin acum. În ciuda experienţei şi a transferului de know-how românesc, încă o aud pe Angela Gonţa, “faţa” ştirilor ProTV, pronunţând, printre altele, “metio” sau “victimilor” şi mă mir că în atâţia ani de zile de când citeşte prompterul nu a îndrăznit nimeni să-i spună: “Angela, fă un efort, deschide gura ceva mai tare si pronunţă: metEo, victimElor …” Nu este singura care păcătuieşte astfel, dar pentru o veterană în meseria asta e chiar ruşinos.

La cealaltă extremă sunt cei care fac exces de zel. La radio, mai ales. Mă dor urechile când îi aud pe unii pronunţând “i” în loc de “î”, li se pare ca sună mai “româneşte” dacă zic “incă o melodie de la Kylie”, “in continuare”. Parcă n-ar avea producători sau editori care sa urmărească ce se dă pe post. Sau sunt pe dinafară oamenii aceia şi nu-şi merită salariile.

Poate că nu vi se pare o catastrofă problema despre care vorbesc eu, dar mie îmi plac lucrurile bine făcute, vreau să urmăresc cu plăcere emisiunile de pe la noi, nu să schimb postul cu dezgust după primele fraze rostite. În plus n-aş vrea ca tinerii sa vorbească în acest hal doar pentru ca aşa au auzit la radio sau la TV, căci nu prea au de unde învăţa din altă parte.

A inceput inca de aseara. Taximetristul, vanzatorul de fructe de la colt si vecinul care fuma chiar langa usa (fapt care nu ma bucura deloc, ca sa zic asa…) s-au grabit sa-mi ureze zambind larg cordialul “Cu sarbatoarea!”

“Ce-i cu ea?”, le-am raspuns invariabil si i-am lasat sa se balbaie.

Oare de cati ani de tratament este nevoie ca sa scapam de calcul asta iritant? Pentru cei care au avut norocul sa se nasca in afara spatiului (ex-)sovietic, implicit rusificat, trebuie sa explic ca urarea lor reprezinta traducerea mot-a-mot a unei expresii din rusa – “s prazdnikom”, cu sensul de “La multi ani!”, “Felicitari!’ etc. Din aceeasi serie, moldovenii isi mai ureaza: “Cu primavara!”, “Cu ziua de nastere!”, “Cu Anul Nou!”, “Cu 8 martie!”, “Cu independenta!”, culmea fiind “Cu limba!”, de Ziua Limbii Romane… Funny si nu prea. Imi zgaraie timpanele formularile astea.

Azi dimineata – aceleasi interjectii. Chiar si animatorii de la radio pacatuiesc in felul acesta… Pana am ajuns la serviciu, numai de sarbatori n-aveam chef. Dar acolo, eu si cele cateva colege ale mele (suntem intr-o minoritate ingrijoratoare fata de numarul de masculi in companie) eram asteptate cu flori, baloane si ciocolata Si cum poti refuza asa ceva? In plus, pentru ca avem “trubadurul” nostru de birou, ne-au fost dedicate si versuri, care ar fi facut deliciul unor militanti anti-8-martie

Pana la urma, tot baietii s-au distrat cel mai bine, cand au realizat ca baloanele sunt umplute cu heliu si au inceput sa vorbeasca si sa cante ca in reclama aia la bere Sfatul meu: nu incercati asta in prezenta fetelor pe care vreti sa le impresionati )

…adica nu mai sunt necesari pentru perpetuarea speciei, ar trebui sa renegociem conditiile convietuirii pe aceasta planeta.

Razboiul sexelor a luat sfarsit si femeile sunt declarate invingatoare. Pentru inceput, preluam titlul de “sex puternic”, ca doar ne putem inmulti fara aportul vostru pretios, beat that Voi puteti fi… “sexul celalalt”, de exemplu Asta pana va hotaram soarta.

Totusi, daca sunteti cuminti, poate ne mai gandim si decidem sa va pastram.

Deci fiti si voi mai draguti: nu mai intarziati, nu uitati sa sunati, nu scuipati in strada, nu asteptati sa ne rugam de voi sa duceti gunoiul si multe alte chestii marunte care ne-ar face (noua) viata mai frumoasa si (voua) mai indelungata

———

Ah, si aviz stiristilor analfabeti care zilele astea au tot preluat prostia si au dat-o mai departe: se zice “procreare”, nu “procreere”.