Sunt intr-o gara.Sala de asteptare este formata din sase randuri de scaune.Trei pe o parte si 3 pe alta.pe fiecare scaun se afla cate un om.Eu ma aflu pozitionat pe primul rand, pe scaunul din centru apartinand partii drepte de scaune.In fata mea se afla trei randuri pline cu oameni .Pe primul se afla 6 violoniste imbracate la fel,pe al doilea,se afla 6 violonceliste iar pe al treilea 6 contrabasiste.

Le privesc cu dragoste si ma gandesc de ce nu am putut niciodata canta…..brusc se alineaza toate luand pozitie de inceput de concert.

Incep sa cante in cel mai bizar mod posibil.Contrabasista isi intinde arcusul catre violoncel,violoncelista isi intinde arcusul catre vioara iar violonista canta la contrabasul care s-a pozitionat exact pe mijloc, dar in lateral, pentru a face posibila aceasta combinatie.Incredibil,dar au cantat divin.Dupa ce au terminat ,ma priveau atent si stateau in expectativa…Cant sau nu cant!?Ce se intampla cu partea mea !?Privesc in spatele meu si ce vad ?erau surdo-mutele compozitoare, care cantau din tipetele mele, obtinute dupa ce ma intepau cu partituri scrise pe lame de otel ascutit ca o minte de spion.

am o oboseala linistita aparent definitiv.uneori asa par.dar sunt un car roman plin cu explozibil iraqian declansat de un chistoc de tigara aruncat de un roman intr-o piata din italia .in visul meu viitor sunt aruncat in toate partile si in contact cu oamenii aduc o pata de culoare intr-un loc decolorat de timp.sangele apare pe strazi atunci cand oamenii traiesc prea mult in cenusiu.cenusiul si rosul cred ca sunt foarte armonioase impreuna dar aparitia rosului e data de cenusiu.rosul apare pentru a salva cenusiul de negru.totul pare scuzabil pe pamant.si mai cred din ce in ce mai mult ca somnul ii reprezinta pe romani si ca atunci cand se trezesc sunt nervosi ca s-au trezit din cel mai adanc somn si anume,cel de moarte si taie totul pe unde apuca fiecare si dupa asta se culca la loc.ceea ce cred ca o sa fac putin mai tarziu.