Anyone following our blog this season will know that a centerpiece of our work in AIE this fall was the fantastic collaboration between Arm-of-the-Sea Theater, local schools, and ourselves in celebration of the 400th anniversary of Henry Hudson’s discovery of the river that bears his name. Director and teaching artist, Patrick Wadden spent many hours in-residency in George M. Davis School, Greenville School and Garrison UFSD, producing art works based on the history, culture and ecology of the Hudson River. The work culminated in a thunderous parade on November 16th ahead of Arm-of-the-Sea’s first performance of “Mutual Strangers: Henry hudson and the River that Discovered Him”. As the upper lobby thundered to the chants of 400 4th and 5th grade students it was a perfect example of education and celebration combining in artistic transformation.

Thanks to our Director, Wiley Hausam, the build up, climax and aftermath of the parade was caught on camera, and the video below captures the excitement and humor of the day for all who participated.

]

President-elect Marian Lupu failed to get the 61 votes necessary to be elected.

Moldova has failed to elect a president, meaning there is now a large likelihood that the country will have to go to a third general election in this calendar year.

After a coalition of the country’s left-leaning parties won the last election in July there was hope that the country could move out of the shadow cast by the rule of the Communist PCRM party since 2001. The previous elections in April were marred by alleged fraudulence and violent protests in Chisinau which were probably instigated by the ruling Communists.

With a mandate to restore libertarian values that any democratic nation should regard as —- and the move Moldova closer towards the European integration that its people crave, the Alliance for European Integration selected Marian Lupu as its candidate for the presidency.

However, the problem which was always likely to arise was that a new president would require 61 votes from the parliament in order to be elected. In the end Lupu polled only 53 votes, largely because former president Vladimir Voronin successfully prevented Communist deputies from voting for him by imposing a voting ban on all PCRM members.

Even before the dreaded concept of another election comes into play, the Moldovan constitution decrees that a parliament must be dissolved if a president is not elected BUT it also decrees that parliament cannot be dissolved twice in one year.

The AIE is now thinking about changing the constitution so a president may be voted by a majority of deputies, or by the electorate directly, thereby minimising the harm that can be dealt by Voronin’s tactics.

AIE politicians remain confident that the PCRM’s tactics will not prevent the election of Lupu, with Prime Minister Mihai Ghimpu saying it may not happen today or tomorrow, but “the day after tomorrow”.

Although the PCRM’s boycott may have derailed the democratic process for now, it is only isolating itself further, and disaffecting more of the electorate who want an end to the megalomania of Voronin and the inherent corruption of his regime.

For now though, it looks like going back to the drawing board once again for Moldova.

Voronin's stalling tactics have worked - for now.

It is happening again! AIE is hosting PAWS!!

Students from grades 9-12 are joining us at our Performing Arts Workshops! We offer all kinds of different performing art classes ranging from acting to staging to Latin dance! We have over 350 students coming from Westchester, Rockland, and Connecticut to attend  our all day workshops at Purchase College. Paws can let you find your inner performer by exposing students to art that they would usually not be able to see or actually be a part of.

Students are going to be able to choose 3 workshops from a variety of classes that last 1h 15 min. They can experience what it is like to be a dancer, an actor and even improv on stage. It will be a day of laughter and joy filled with new experiences. We are really looking forward to our 2010 PAWS workshop!

-Dominique Schwenner administrative intern

Funcţia de director la ziarul FLUX mă obligă să am tot felul de discuţii cu persoane care vin la redacţie şi ţin cu tot dinadinsul să-mi povestească despre problemele lor sau să-mi ceară să le rezolv anumite chestii sau, pur şi simplu, să-mi spună părerea lor într-o problemă sau alta. Trebuie să recunosc că de multe ori aceste discuţii nu-mi produc multă plăcere, mai ales că-mi răpesc mult timp şi deseori se dovedesc a fi absolut inutile, îţi pierzi timpul în nişte discuţii sterile. Dar se întâmplă ca cei care trec pragul redacţiei să fie oameni valoroşi, integri, bine documentaţi şi bine intenţionaţi. Aşa, spre exemplu, cu câteva zile în urmă m-a vizitat un omulean care mi-a povestit ce se întâmplă la SIS. Potrivit acestuia, după ce Alianţa pentru Integrare Europeană l-a numit în funcţia de director pe Gheorghe Mihai, în cadrul acestei structuri au început remanieri importante de cadre. Din spusele informatorului meu, mulţi dintre ofiţerii tineri, care nu au experienţa activităţii în structurile de securitate sovietice, adică în KGB, ofiţeri care au absolvit şcoli în Occident, inclusiv, în România, sunt concediaţi, iar în locul lor sunt angajaţi vechii kaghebişti sovietici. Cel care mi-a servit această informaţie spune că el însuşi face parte din prima categorie. Şi tot el afirmă că noul director SIS îi angajează în special pe foştii săi tovarăşi de KGB.

Nu sunt în măsură să mă pronunţ în acest caz, mai ales că este vorba despre un serviciu special şi secret, din care este greu să obţii informaţii. Admit totuşi că informatorul meu voluntar ar putea avea dreptate sau, cel puţin, în mare parte să aibă dreptate. Deschid pagina de internet a SIS. Dau la căutare biografie lui Gheorghe Mihai şi, surpriză, constat că acesta este un vechi kaghebist. Aşadar, primul lucru care îţi sare în faţă este că „prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.24-XVIII din 25 septembrie 2009, domnul Gheorghe MIHAI a fost numit în funcţia de Director al Serviciului de Informaţii şi Securitate” şi că acesta este „colaborator emerit al Serviciului de Informaţii şi Securitate, decorat cu distincţii de stat şi departamentale”. Foarte frumos până aici. Dar ce e mai departe? „Între anii 1975-1977 a îndeplinit serviciul militar în termen. În anul 1978 a fost încadrat în serviciul militar în cadrul organelor securităţii de stat. După absolvirea cursurilor superioare specializate din or. Minsk în anul 1979, a activat în calitate de împuternicit operativ, împuternicit operativ superior în secţia raională Briceni. Între anii 1983 şi 1985 a urmat cursurile de pregătire a cadrelor de conducere la şcoala superioară a Comitetului Securităţii de Stat al fostei URSS din or. Moscova, după care a deţinut diferite funcţii de conducere în cadrul organelor securităţii de stat, avansând până la cea de şef de direcţie generală din cadrul aparatului central al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova”.

Deci, directorul SIS a făcut carieră în KGB şi doar printr-un accident istoric a devenit ofiţer în cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, pentru că, dacă URSS nu s-a fi destrămat şi nu ar fi apărut Republica Moldova, Gheorghe Mihai era şi astăzi ofiţer KGB.

Este greu de înţeles de ce noua conducere de la Chişinău, Alianţa pentru Integrare Europeană, a ales să plaseze în fruntea SIS un fost kaghebist pensionat, mai ales că avea posibilitatea să opteze în favoarea unui tânăr, format în cadrul SIS şi şcolit în Occident.

Din alte surse am aflat că, în perioada guvernării lui Voronin, Gheorghe Mihai nu a fost ofiţer activ, ci un cadru pensionat şi că datorită relaţiilor sale s-ar fi ocupat cu „protecţia unor afaceri”. O ocupaţie devenită deja tradiţională pentru foştii kaghebişti.

Am decis să plasez acest text, să relatez despre acest „fapt divers” doar pe blog. Dar le promit cititorilor mei că atunci când voi deţine mai multe informaţii privind remanierile de cadre de la SIS, voi scrie un material mai bine documentat la ziar. Să avem puţintică răbdare, căci s-ar putea ca între-timp să-mi mai treacă pragul vreun doritor să discute cu directorul de la FLUX sau chiar poate un binevoitor care mai ascunde şi o mapă sub braţ. Şi atunci să vedeţi cum toate lucrurile vor deveni clare. Inclusiv şi cele de la SIS.

Se pare ca noua guvernare pro-europeana intentioneaza sa transforme statul RM in unul religios, renuntand implicit la titulatura de stat laic. Conform stirii transmise de JurnalTV, Ministerul Educaţiei da un raspuns hotarat in acest sens la un recent demers al Mitropoliei Moldovei prin care o asigura ca noua guvernare va intreprinde masuri hotarate in vederea introducerii religiei in scoli.

Deci, evident, se intrezareste o noua dictatura, religioasa, care s-ar putea sa-si arate roadele pe termen lung, totul fiind escamotat de palavrageala ziaristica, profesorala si politicianista despre bune intentii, moralitate, asanare spirituala si alte eufemisme destinate sa distraga atentia de la adevaratele repercursiuni ale indoctrinarii religioase.

As remarca si prestatia gazetaritei de la JurnalTV, care e sub orice critica sau nivel. Pune intrebari stupide, si mai ales retorice, inducandu-le cobailor intervievati raspunsul. Ar fi, cred, binevenita organizarea unui sondaj in randul ziaristilor aborigeni din RM care sa ne elucideze privitor la gradul lor de religiozitate. Pentru ca nu rareori urmaresc stupefiat si plin de indignare reportajele lor de mironosite habotnice, care informeaza publicul din perspectiva mitropolitului sau a unui popa mai sarac cu duhul, si nu obiectiv si echidistant, asa cum le prescrie etica profesionala.

Interviu realizat de Vlad Cubreacov cu prof. dr. Iulian Chifu, analist de politică externă, director al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning, Bucureşti

- Stimate domnule profesor Chifu, am văzut cu toţii rezultatele alegerilor prezidenţiale de duminica trecută din România. Cum apreciaţi şansele celor doi candidaţi rămaşi în competiţie pentru turul doi de scrutin din 6 decembrie?- Şansele depind atât de modul în care se va dezvolta Campania electorală în cel de-al doilea tur de scrutin, cât şi de capacitatea de generare a unor alianţe şi soluţii de guvernare în această perioadă. Şi criza economico-financiară are impactul său asupra alegerilor pe care le vor face românii. Apoi există şi trenduri care vor juca un rol important, trenduri care au sensuri divergente pentru cei doi candidaţi. Fără a putea da un verdict la această oră, este cazul să reamintim că în România, începând de la alegerile din 1996, nici un preşedinte nu a putut să-şi păstreze un al doilea mandat, rezultat al exigenţelor societăţii româneşti.

- Mulţi dintre cetăţenii români de dincoace de Prut nu au prea înţeles de ce România ar trebui să renunţe la parlamentul bicameral, chiar dacă, în principiu, există un soi de unanimitate privind necesitatea reducerii numărului de parlamentari. Care este importanţa votului exprimat în cadrul referendumului consultativ din 22 noiembrie şi ce va schimba el în fapt?

- Are un caracter consultativ, fără efect juridic direct. Dar referendumul reprezintă un semnal politic dat de societate şi alegători ce reconfirmă lipsa de încredere în clasa politică. Deşi a fost un scrutin complementar parazit, care a avut mai degrabă menirea de a maximiza şansele şi voturile pentru un anumit candidat şi a-i oferi un subiect de tur doi – şi imaginea unei victorii, pe care doreşte să şi-o transforme într-un vehicul cu efect de antrenare – credem că lectura potrivită a semnalului o poate face doar instituţia abilitată să dezbată un asemenea subiect, respectiv o comisie constituţională.

- Privind de la Bucureşti situaţia actuală din Republica Moldova, cum vedeţi şansele acesteia de integrare europeană şi euroatlantică? Cum apreciaţi faptul că unele componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană de la Chişinău au renunţat la puncte esenţiale din programele lor electorale, aici avându-se în vedere renunţarea la obiectivul de aderare la NATO şi la cel de abandonare a CSI?

- Şansa integrării depinde, în primul rând, de Republica Moldova însăşi şi de forţa şi ştiinţa sa în a produce reformele interne necesare unei asemenea perspective. Apoi, fireşte, dacă aceste reforme sunt îndeplinite, se poate trece la o dezbatere reală în cadrul UE pe această temă. După cum ştiţi, UE a trecut cu bine de perioada de reflecţie şi de validare a Tratatului de la Lisabona, un adevărat Tratat Constituţional, fapt ce-i permite să revină la agenda sa. Numai că o asemenea dezbatere trebuie să aibă la bază o voinţă reală manifestată şi fapte, respectiv reforme efectuate, care produc efectele potrivite în bine pentru cetăţenii Republicii Moldova. Cât despre NATO, şi aici ţine de voinţa manifestată de autorităţile şi cetăţenii Republicii Moldova să facă paşii necesari, dar trebuie început cu cooperarea pentru reformarea sectorului de securitate, apoi trebuie o campanie reală de informare asupra a ceea ce este şi ce înseamnă Alianţa, apoi trebuie gestionată voinţa populaţiei pe această direcţie, în fine se poate ajunge la discutarea oportunităţii cu statele membre. Având în vedere starea reală a Republicii Moldova, cred că o discuţie în momentul de faţă sau pe termen scurt este prematură şi poate avea consecinţe negative dacă se ard etapele. Dezbaterea la nivelul experţilor este însă binevenită.

În ceea ce priveşte actuala majoritate de la Chişinău, este formula clasică a guvernării în coaliţie ce presupune negociere şi un program ce are la bază cel mai mic numitor comun. Vom vedea în ce măsură viziunea şi politicile raţionale, dar şi valorile actualei majorităţi vor determina în viitor o revizuire şi îmbunătăţire a programului şi acţiunii guvernamentale.

- Readucerea raporturilor dintre Chişinău şi Bucureşti pe coordonata normalităţii deschide noi posibilităţi de cooperare între cele două părţi. Care credeţi că sunt proiectele prioritare menite să strângă şi mai mult aceste raporturi de apropiere reciprocă şi integrare interstatală?

- Nu există un proiect sau proiecte ce vizează integrarea interstatală în proiectul nici unui partid politic, candidat prezidenţial, om politic în România, şi cred că un asemenea proiect este marginal în Republica Moldova. Proiectele din această categorie aparţin unei alte perioade istorice. Astăzi interesul României este sincronizarea dezvoltării Republicii Moldova spre direcţia occidentală, asigurarea securităţii, prosperităţii şi standardului de viaţă al tuturor românilor din Republica Moldova (că se autoidentifică români sau moldoveni) ca şi a tuturor românilor din lume la nivelul comparabil cu cel al României. Din acest punct de vedere va exista un sprijin permanent pentru integrarea europeană şi euroatlantică a Republicii Moldova şi orice tip de sprijin va fi necesar cetăţenilor Republicii Moldova. Viziunea politică a României este cea a două state româneşti în UE şi NATO, cu acelaşi nivel de securitate, prosperitate şi libertăţi, cu posibilitatea liberei circulaţii în lume şi a dreptului de muncă în Uniunea Europeană, cu respectarea egală a tuturor drepturilor de proprietate, cu formule economice care să promoveze investiţiile reciproce şi dezvoltarea ambelor economii.

- Domnule profesor Chifu, vă mulţumim.

Vlad CUBREACOV, FLUX

În joia de 26 noiembrie Marian Lupu, candidatul Alianţei pentru Integrare Europeană (Vladimir Filat, Mihai Ghimpu, Marian Lupu, Serafim Urechean) i-a prezentat oficial Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (Vladimir Voronin) un Dodecalog pentru votarea sa ca şef al statului. Lista celor 12 principii ale prezidenţiabilului AIE, de altfel foarte diluate, propuse spre îmbrăţişare PRCM-ului, se încheie cu unul formulat în premieră absolută la răsărit de Prut după 1940: “Promovarea politicilor îndreptate spre consolidarea statalităţii Republicii Moldova (până aici nimic de obiectat, dar, atenţie la ce urmează!), COMBATEREA FENOMENELOR IREDENTISTE ce pot submina suveranitatea ţării”.Iată că termenii de “iredenta” şi “iredentism” au fost lansaţi în circuitul politic autohton (Iredentism – mişcare politică de eliberare naţională a unor teritorii aflate sub ocupaţie străină, mişcare anexionistă şi naţionalistă. Iredenta – regiune sau teritorii legate etnic şi istoric de un stat, de regulă vecin, dar controlate politic de un altul). Candidatul AIE ne flutură pe dinaintea ochilor bau-baul Republicii Moldova ca iredenta a României. Asta să fi discutat domnii Lupu şi Filat la ultimele lor întâlniri cu Putin? Întreaga clasă politică de dincolo de Prut, ca şi toţi participanţii la ceea ce ni s-a prezentat, mai ales de la Bucureşti, a fi un fel de “Mare Revoluţie Românească din 7 Aprilie” ar fi bine să citească şi să recitească de o mie de ori acest “principiu” născut de mintea marelui candidat: COMBATEREA FENOMENELOR IREDENTISTE. Ca să fie înţeles până la capăt de toată suflarea, marele candidat trebuia să mai adauge: ROMÂNEŞTI.

P. S. În pofida acestui “cadou” făcut românilor în preajma Zilei Naţionale de 1 decembrie de către candidatul AIE, le transmitem românilor din Republica Moldova şi România, ca şi celor din lumea întreagă, gândurile noastre de încurajare împreună cu urarea de La mulţi ani!

Vlad CUBREACOV, FLUX

În chiar ziua în care Procuratura Generală a anunţat clasarea tuturor dosarelor în care era cercetat Valeriu Pasat, acesta s-a produs într-o conferinţă de presă, în care a proferat ameninţări în adresa tuturor celor care au dat în vileag ilegalităţile de care acesta a fost acuzat şi, în special, i-a ameninţat pe cei care, în virtutea obligaţiunilor de serviciu, au instrumentat respectivele dosare. Ieşirea la rampă a ex-securistului nr. 1 nu este o chestiune spontană, ci dimpotrivă, una minuţios planificată şi coordonată cu noua conducere a Republicii Moldova, liderii AIE. Însuşi Valeriu Pasat a recunoscut în conferinţa de presă din 23 noiembrie că în perioada celor două săptămâni de când se află în Republica Moldova a avut întrevederi cu Mihai Ghimpu, Vladimir Filat, Serafim Urechean şi Marian Lupu.Valeriu Pasat şi-a imaginat că îşi poate reabilita imaginea publică fluturând în faţa jurnaliştilor deciziile Procuraturii cu privire la clasarea dosarelor sale din „lipsă de probe” şi făcând o grimasă de victimă inocentă a regimului comunist al lui Vladimir Voronin. El crede că opinia publică este atât de naivă sau atât de îndobitocită încât nu înţelege că Procuratura Generală se află la cheremul Guvernului şi a majorităţii parlamentare, că aceasta a clasat respectivele dosare din raţionamente eminamente politice, că lucrul acesta nu ar fi fost posibil dacă avocatul său, Alexandru Tănase, nu ar fi ajuns ministru al Justiţiei. Nici liderii AIE nu au înţeles că percepţia societăţii va fi exact inversă, desculparea lui Pasat este proba cea mai elocventă a cârdăşiei noilor guvernanţi de la Chişinău cu anumite cercuri moscovite care au planificat lovitura de stat din 2005 de la Chişinău. Filat, Lupu, Ghimpu, Urechean s-au gândit probabil că ameninţările proferate în mod public de Pasat pot servi drept instrument de intimidare a opoziţiei, în special a deputaţilor comunişti, de voturile cărora AIE are nevoie pentru a-l face pe Lupu preşedinte.

Doar câteva exemple. Pasat a declarat în conferinţa de presă că deja doi angajaţi ai Serviciului de Informaţii şi Securitate au venit la el să-şi ceară scuze: „Mai deunăzi, pe la vreo 6 dimineaţa au venit doi colaboratori ai SIS cu o singură rugăminte: „Iertaţi-ne! Noi am fost unii dintre cei care am fabricat dosare şi ne este ruşine să ne întâlnim cu dvs. Am ştiut că o să fiţi achitaţi”. Şi le-am spus: „Înseamnă că nu e totul la voi pierdut dacă aţi venit să vă cereţi scuze”. Să mori de râs, nu alta! Iată că după instaurarea regimului democratic Filat-Chirtoacă-Lupu-Urechean, ofiţerii serviciului special de informaţii şi securitate îşi cer scuze de la un fost puşcăriaş, care în virtutea conjuncturii politice a fost pe de o parte amnistiat, iar pe de alta disculpat.

Pasat îl instigă pe Guboglo să se răfuiască fizic cu Iurie Roşca

De-a dreptul şocante sunt afirmaţiile lui Pasat cu referire la Iurie Roşca şi, în genere, la creştin-democraţi. Anterior Pasat a declarat că îl va acţiona în judecată pe Iurie Roşca pentru mărturiile făcute de acesta în dosarul privind tentativa loviturii de stat din 2005. Acum însă, Pasat îl instigă pe un fost general de armată, cercetat în dosarul privind tentativa de lovitură de stat din 2005, să se răfuiască fizic cu liderul creştin-democrat. Este aproape de neimaginat ca o persoană care a deţinut funcţia de ministru al Apărării şi de director al serviciului special de informaţii al unui stat european să lanseze într-o democraţie chemări la răfuială fizică. Iată declaraţia lui Pasat reprodusă ad litteram: „Generalul Guboglo a fost învinuit că a vrut să facă lovitură de stat şi s-a anunţat că a fost dat în căutare internaţională, iar până la urmă am aflat că nu a fost dat în căutare internaţională şi nu a putut să vină omul acasă să-şi înmormânteze mama. E o tragedie foarte mare. Lucrurile acestea nu pot fi trecute cu vederea.

Pentru că am pomenit acest caz al generalului Guboglo, m-aş adresa ministrului de Interne, domnului Catan, să fie luat sub o protecţie deosebită Iurie Roşca, pentru că eu ştiu că în cel mai apropiat timp domnul Guboglo urmează să se reîntoarcă acasă, să-şi vadă mormântul mamei. Eu ştiu prin ce chinuri a trecut acest om. Un general care a trecut prin Afganistan, prin conflictul din Transnistria, care a apărat ţara, dar pe maică-sa nu a putut să o îngroape”.

Vai, Valeriu Pasat este atât de înduioşător când se referă la soarta generalului Guboglo şi atât de grijuliu când vorbeşte de riscurile care îl pasc pe Iurie Roşca. Nici n-ai spune că ar avea vreo implicaţie în tentativa de lovitură de stat din 2005 şi în cea de asasinare a liderului creştin-democrat. Dar oare nu ar dori Valeriu Pasat şi mentorii săi de Procuratura Generală (sau poate relaţia este inversă, Pasat este mentorul noii conduceri a Procuraturii?) să facă publice respectivele dosare, să ştim şi noi ce propuneri i-a făcut generalul Guboglo lui Iurie Roşca la sediul PPCD, mai ales că existată şi martori ai acestei discuţii. Şi în general, Procuratura Generală a clasat dosarele în care este inculpat Pasat susţinând că nu există probe relevante. Dar, dacă dosarele au fost clasate, atunci să se facă publice, căci asta nu mai poate să afecteze mersul anchetei, să ştim şi noi, muritorii de rând, pe cât de irelevante au fost probele aduse în instrumentarea cazului. Convingerea mea este că nu există nici un temei pentru clasarea acestor dosare şi criteriul politic a fost singurul care a stat la baza deciziilor procuraturii. Oare procurorul general nu ar dori să ne spulbere această bănuială?

În conferinţa de presă, Pasat a recunoscut fără ocolişuri că el a fost eliberat în iulie 2007 în urma presiunilor venite din partea Moscovei (el însă a pretins că şi Guvernul SUA ar fi exercitat asemenea presiuni asupra lui Voronin, ceea ce este, desigur, cel puţin exagerat). Ne amintim bine că această decizie judecătorească a fost luată de Colegiul Curţii de Apel a două zi după o întrevedere dinte Putin şi Voronin. Iată ce spune însuşi Pasat despre eliberarea sa: „Dimineaţa la ora 7 încă nu erau găsiţi judecătorii care vor lua decizia de-a-l elibera pe Pasat. Condiţia dură pusă de Voronin a fost de a părăsi urgent ţara, nici nu am reuşit să mă duc acasă”. Deci, ex-securistul numărul unu recunoaşte că decizia de a-l elibera nu a fost juridică, ci politică. Şi încă spune chestia asta cu multă mândrie de sine. Ia vedeţi şi dumneavoastră cât de tare şi mare este Pasat: este pus în libertate chiar dacă este implicat în delapidarea patrimoniului public şi în organizarea unei lovituri de stat!

Pe tot parcursul conferinţei de presă Valeriu Pasat s-a străduit să-i convingă pe jurnalişti că în 2005 nu s-a încercat nici un fel de lovitură de stat. Că Moscova a încercat să organizeze proteste de masă după alegerile parlamentare din 2005 în urma cărora să-l răstoarne pe Voronin a scris şi a recunoscut nenumărate ori până şi presa rusă (în FLUX am prezentat mai multe exemple, dacă va fi cazul vom putea reveni), numai Pasat nu recunoaşte. Şi cum ar putea să recunoască, căci, de! nu e prost omul să-şi bage singur capul în laţ, întrucât, conform mărturiilor acumulate la dosar, tocmai el era unul dintre principalii organizatori ai acestora.

Cum explică Pasat că a fost arestat de Voronin

Referindu-se la motivele reţinerii sale de către autorităţile moldovene pe data de 11 martie 2005 pe Aeroportul internaţional Chişinău, Pasat a spus că a fost arestat la indicaţia lui Voronin pentru că:

„1. Voronin l-a arestat pe Pasat pentru că am refuzat să adun material compromiţător împotriva membrilor PCRM, cei care l-au adus la putere pe Voronin. Aceşti oameni urma să fie şantajaţi şi probabil că acum sunt şantajaţi cu ajutorul materialului pe care l-au acumulat alţii, pentru că noi, colegii mei de la SIS, am refuzat ă facem acest lucru.

2. Cel care a venit la putere în 2001, cu lozinci proruseşti, cu nostalgii faţă de URSS, a fost tot acel om care începând cu 7 iulie 2001 a încercat să vândă nelegitim, din arsenalul Armatei Naţionale, un lot de armament pentru doborârea aparatelor de zbor, care urmau să ajungă la gherilele din Cecenia. Asta a vrut să facă cel mai bun aliat la Federaţiei Ruse.

3. Staţia de la Cuciurgan. Am depus tot efortul pentru a fi privatizată în folosul Reţelelor Electrice din Federaţia Rusă, pe care am avut onoarea să o prezint la acel moment şi care era o întreprindere din Federaţia Rusă, un partener strategic al Republicii Moldova. Staţia urma să fie privatizată ori de compania rusească, ori ca această privatizare să fie efectuată în numele tatălui, a fiului şi a unui sfânt duh de la Odesa pe nume Goldinberg Eduard. Am ales prima variantă şi nu regret”.

Nu pot să ştiu pe cât de reale sau de imaginare sunt aceste trei cauze din care, potrivit lui Pasat, Voronin ar fi dispus arestarea lui. Eu sper că Pasat va aduce şi ceva probe la cele afirmate de el. Dar, imediat ce l-am auzit pe Pasat enunţând cu vocea sa aceste trei cauze, mi-am adus aminte că prin ianuarie 2006, surse din cadrul Procuraturii Generale anunţau că Pasat era atunci pasibil de a i se mai intenta un dosar penal pentru că, abuzând de funcţia de director SIS, făcea, contrar legii, copii xerox, ale diferitelor documente secrete, inclusiv dosare ale unor agenţi ai SIS. Sursele din Procuratură susţineau atunci că un interes deosebit avea Pasat faţă de dosarele unor agenţi cu misiuni speciale în autoproclamata republică nistreană şi că ancheta ar fi constatat, de asemenea, că Pasat a avut întâlniri cu aşa-numitul ministru al securităţii naţionale din Transnistria, Vadim Antiufeev, căruia i-ar fi transmis dosarele agenţilor moldoveni şi că ulterior, respectivii ofiţeri ai SIS, au fost deconspiraţi – unul a fost asasinat de către killerii transnistreni, altul a dispărut fără urma. Nu ştim ce a fost cu acest dosar şi dacă cu adevărat lui Pasat i s-au adus şi astfel de acuzaţii. Dar exact în acea perioadă, în apărarea lui Pasat s-a ridicat şi cunoscutul expert de la Tiraspol, directorul filialei transnistrene a Consiliului pentru Strategie Naţională al Rusiei, Dmitri Soin, care a declarat pentru presa transnistreană că Pasat a fost trimis la puşcărie inclusiv pentru faptul că a refuzat să execute acţiuni de diversiune şi subminare împotriva Transnistriei şi a Rusiei, „contrar voinţei lui Voronin”. Pentru cei ce au uitat cine este acest Dmitri Soin, amintim că acesta era în acea perioadă angajat titular al „ministerului” securităţii naţionale de la Tiraspol şi a fost dat în urmărire de organele de drept din Republica Moldova, fiind suspectat de săvârşirea unui omor premeditat. Iată că ceea ce spune astăzi Pasat coincide aproape integral cu cele afirmate de acest Soin la sfârşitul anului 2005, începutul lui 2006. În mod sigur că nu este vorba aici doar o simplă coincidenţă.

Dar să revenim la declaraţiile lui Pasat. Este foarte interesant ce spune acesta despre scopul venirii la guvernare a liberal-democraţilor. „AIE are un deosebit scop de a reabilita mii de oameni care au suferit în urma acestui regim (guvernarea comunistă – n. n.). Mari schimbări economice nu vor putea fi realizate în ţară pentru că aşa este situaţia internaţională pe plan economic, mă refer la criză. Dar sarcina de-ai reabilita pe toţi este o sarcină deosebită a aceste alianţei”. Foarte bine, dacă există oameni care într-adevăr au avut de suferit din cauza vechii guvernări, mă îndoiesc totuşi că ar fi vorba de mii, atunci bineînţeles aceştia trebuie reabilitaţi. Important este ca această reabilitare să nu însemne desculparea criminalilor şi infractorilor, aşa cum pare că înţelege lucrurile Valeriu Pasat, şi totodată să nu degenereze în răfuieli cu adversarii politici, să nu se transforme într-o vendetă a criminalilor cu cei care şi-au făcut onest datoria de anchetatori, detectivi, procurori, judecători. Atâta doar că, potrivit logicii lui Pasat, în cohorta celor suferinzi si reabilitabili ar trebui să se regăsească şi prieteni de-ai săi ca Dmitri Soin, Igor Smirnov, Vadim Şevţov-Aniufeev, Grigori Maracuţa şi Grigori Karamalak, care, sărmanii de ei, au fost persecutaţi de regimul dictatorial al lui Voronin şi care, ca şi Pasat, au stat la cald sub pulpana Kremlinului! Cât însă despre faptul că AIE nu-şi propune să realizeze mari schimbări în ţară pe plan economic, aceasta este chiar o noutate trăsnet. Din câte cunoaştem, Pasat nu a fost abilitat să vorbească din numele AIE, dar s-ar putea ca aceasta să fie o idee cu care bântuie în capetele guvernanţilor şi pe care Pasat a recepţionat-o în urma recentelor discuţii purtate cu Filat, Lupu, Urechean şi Ghimpu.

În cadrul conferinţei de presă de luni, supărat pe eşecul planurilor pregătite în 2005, Pasat a mai făcut un şir de afirmaţii, printre care una cât se poate de sinceră: „În Moldova este foarte complicat să organizezi o lovitură de stat, căci este trădare la fiecare pas”. A fost un fel de a se plânge pe soartă, al ex-securistului nr. 1. Păcat că nu a vrut să ne spună pe cine anume i-a avut în vedere când s-a referit la trădătorii planului de lovitură de stat. La alte perle din gândirea acestui personaj vom reveni cu proxima ocazie.

Preşedintele Partidului Democrat Marian Lupu consideră că nici una dintre componentele AIE nu susţine unirea Republicii Moldova cu România. Lupu a făcut această declaraţie pentru ascultătorii postului de Radio „Eho Moskvâ”, luni, 23 noiembrie 2009, în cadrul vizitei sale la Snkt Ptersburg, unde a participat la congresul partidului puterii din Federaţia Rusă „Edinnaia Rosia”, al cărei lider este premierul rus Vladimir Putin.În dialogul lui Marian Lupu, corespondentul „Eho Moskvâ” a afirmat că unele componente ale coaliţiei de guvernământ de la Chişinău urmăresc unirea Republicii Moldova cu România şi doresc integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană ca parte componentă a României. Lupu însă l-a corectat, făcând următoarea precizare: „Când am definitivat principiile în baza cărora vom activa în cadrul coaliţiei, am fixat în mod expres că Republica Moldova nu este un proiect de scurtă durată, ci este un stat care trebuie să fie consolidat şi să existe în vecii vecilor. Şi atunci când vorbim de integrarea europeană, nu avem în vedere integrarea prin intermediul României, ca parte componentă a statului vecin, ci să ne integrăm în Uniunea Europeană ca un stat separat, suveran şi independent. Acesta este unul din principiile acceptate de toate componentele Alianţei pentru Integrare Europeană la constituirea acesteia”, a declarat Marian Lupu.

Fostul director al Serviciului de Informaţi şi Securitate, Valeriu Pasat, îi acuză pe foştii demnitari comunişti de fabricarea dosarului său din martie 2005 privind comercializarea a 21 de avioane de tip MiG-29. Pasat susţine că Vladimir Voronin şi fostul ministru de Externe, Andrei Stratan, ar fi făcut presiuni asupra ambasadorilor acreditaţi în ţările din Occident şi CSI ca aceştia să convingă conducerea statelor în care erau creditaţi de faptul că Pasat este singurul vinovat de vânzarea ilicită a celor 21 de avioane.

„Am un document care demonstrează cum s-a lucrat până acum. Nici nu mi-a intrat sentinţa în vigoare şi viceprim-ministrul, ministrul de Externe de atunci, Andrei Stratan, semnează un document strict secret adresat şefilor misiunilor diplomatice din Occident şi din CSI prin care le dă indicaţii personal să ajungă până la primele persoane din statul în care sunt acreditaţi ca să spună că ceea ce face conducerea de la Chişinău este corect şi să le demonstreze că Pasat a vândut ilegal avioanele. În acel document se vorbeşte despre faptul că Federaţia Rusă este de vină, că au pus la cale o lovitură de stat. De asemenea, indiferent de decizia judecătorilor, care spuneau că în acţiunile din martie 2005 nu sunt implicate forţe din Federaţia Rusă, Stratan a nu a ţinut cont de acest lucru şi a mers mai departe. Mă miră faptul că Andrei Stratan a mers recent la Moscova şi a încercat să-i convingă pe ruşi că intenţionează să creeze un partid pro-rusesc pentru următoarele alegeri”, a declarat Valeriu Pasat astăzi, în cadrul unei conferinţe de presă.

Voronin a vândut instalaţii care trebuiau să ajungă în Cecenia

Fostul director al SIS a declarat că a fost arestat la indicaţia lui Voronin, deoarece, odată cu venirea PCRM la guvernare în 2001, Pasat a refuzat să fabrice dosare penale la comanda lui Voronin. „Am refuzat să adun „compromate” pe cei din PCRM, pe cei care l-au adus la putere pe Voronin, pentru că aceşti oameni urmau să fie şantajaţi în cei opt ani de guvernare. În acelaşi timp, cel care a venit la putere în 2001 cu lozinci proruseşti şi cu o nostalgie faţă de perioada sovietică a fost acea persoană care, începând cu iulie 2001, a încercat să vândă din arsenalul armatei naţionale un lot de armament pentru doborârea aparatelor de zbor, care trebuiau să ajungă în Cecenia. Toate aceste vânzări au avut loc fără hotărâri de Guvern ca şi în cazul vânzărilor avioanelor MiG”, a declarat Pasat.

Pasat le mulţumeşte lui Alexandru Tănase şi Janetei Hanganu

Valeriu Pasat mai susţine că atunci când a fost eliberat la indicaţia lui Vladimir Voronin i s-a pus două condiţii: de a părăsi imediat ţara şi de a se dezice de cetăţenia Republicii Moldova. „Niciodată nu am avut o altă cetăţenie. Îi mulţumesc celor care au mers alături de mine şi au crezut în nevinovăţia mea şi anume avocaţii mei, Janeta Hanganu şi Alexandru Tănase. Am fost achitat în luna iunie când la putere erau tot aceiaşi oameni. AIE are un scop – de a elibera mii de oameni care au avut de suferit în urma fostului regim”, a mai declarat Pasat.

Fostul ministru la Apărării regretă faptul că unii colaboratori ai SIS şi Ministerului Apărării şi unii diplomaţi au căzut pradă fabricii de minciuni a guvernării comuniste. „Voronin i-a folosit pe toţi demnitarii de stat în scopuri meschine. Chiar azi dimineaţă am fost vizitat de doi procurori, care îşi cereau scuze pentru faptul că au fost nevoiţi să spună minciuni în dosarul meu”, a mai menţionat Valeriu Pasat, care a declarat că pe viitor preconizează să înfiinţeze o fundaţie de promovarea a culturii şi istoriei în Republica Moldova.

Pasat pretinde că nu s-a întâlnit niciodată cu Karamalak

Întrebat de jurnalişti în ce relaţii se află cu unul dintre capii lumii interlope, hoţul în lege Grigore Karamalak, alias „Bulgaru”, Pasat a declarat că nu are nicio legătură cu această persoană. „Nu m-am întâlnit niciodată cu această persoană, iar ceea ce s-a scris în presă sunt doar zvonuri”, a precizat Pasat.

AIE are scopul deosebit de a-l reabilita pe Pasat şi nu va schimba situaţia economică

În altă ordine de idei, Valeiu Pasat a ţinut să precizeze că „AIE are un deosebit scop de a reabilita mii de oameni care au suferit în urma acestui regim. Mari schimbări economice nu vor putea fi realizate în ţară pentru că aşa este situaţia internaţională pe plan economic extern, mă refer la criză. Dar sarcina de-ai reabilita pe toţi este o sarcină deosebită a aceste alianţe”.

Victor TĂNASE, FLUX

Premierul moldovean Vladimir Filat s-a întâlnit vineri, 20 noiembrie, în cadrul summitului şefilor de guvern din CSI, cu omologul său rus Vladimir Putin. Din filmările protocolare am putut observa că Vladimir Filat a fost extrem de emoţionat şi chiar timorat atunci când a început discuţia cu tizul său de la Moscova. Emoţiile premierului moldovean sunt explicabile dacă ţinem cont că, în ajunul acestei întrevederi, un expert rus, unul dintre experţii apropiaţi Kremlinului, directorul Institutului Internaţional al Statelor Noi, Aleksei Martânov, i-a recomandat lui Filat să înceapă discuţia prin a-şi cere scuze pentru eşecul planului Kozak din 2003.

“Bazându-se pe dialogul cu Vladimir Putin, premierul moldovean Vlad Filat ar trebui să înceapă prin prezentarea unor scuze personale şi oficiale pentru eşecul grosolan şi fără precedent al Memorandumului Kozak din 2003. Întrucât, prietenii de azi ai lui Filat şi cu participarea lui personală, în rol secund, în anul 2003, în faţa Ambasadei Ruse de la Chişinău, au ars în mod public portretul preşedintelui rus Vladimir Putin şi au călcat în picioare drapelul rus”, a declarat Aleksei Martânov pentru agenţia Regnum.

Kremlinul nu-l va menaja pe Filat, aşa cum nu l-a menajat nici pe Voronin

Mai mult, prin vocea lui Martânov, Moscova l-a anunţat public pe Vladimir Filat că Putin nu va accepta o altă abordare a chestiunii transnistrene în dialogul cu noile autorităţi ale Republicii Moldova, adică cu Vladimir Filat, decât cea pe care a avut-o şi în relaţia cu fosta guvernare, adică cu Vladimir Voronin. Iată ce a mai declarat directorul Institutului Internaţional al Statelor Noi: “Din păcate, politica autorităţilor moldovene timp de 18 ani este stabilită nu de convingeri şi apartenenţă de partid, ci de poziţionarea geografică dintre România şi Ucraina. Factorul rusesc se ia în considerare. Inclusiv datorită regimului transnistrean prorusesc, unde locuiesc peste 140.000 de cetăţeni ruşi, ceea ce reprezintă circa 40% din populaţia Transnistriei. Ce vrea să obţină Filat de la autorităţile ruse? Ca Rusia să lase şi să-i uite pe cei 140.000 de cetăţeni ai săi? Sau să permită nimicirea lor fizică, prin retragerea forţelor de menţinere a păcii şi a Grupului Operativ al Trupelor Ruse (GOTR) din Transnistria? Sau Putin ar trebui să ceară personal „căpitanilor” business-ului rusesc să-şi lase activele din Transnistria în favoarea lui Filat şi a prietenilor lui? Bineînţeles că acest lucru nu se va întâmpla!”, a spus Martânov.

Nu cunoaştem dacă în cadrul întrevederii avute cu Putin premierul Filat a urmat aceste indicaţii (adică dacă şi-a cerut scuze), făcute în mod impertinent de către Martânov care, de fapt, a articulat o sugestie pe care Kremlinul nu putea să şi-o asume public. Ceea ce cunoaştem, în mod sigur, este că cei doi Vladimiri au discutat despre eşecul Planului Kozak. Acest lucru îl recunoaşte chiar Vladimir Filat, care după întrevedere a declarat că „discuţia a fost pe alocuri şi emotivă, având în vedere o situaţie ce ţine de perioada anului 2003”.

Ruşii greşesc: Filat nu a dat foc drapelelor ruse şi portretelor lui Putin

Este evident că Filat nu s-a simţit conformabil în faţa lui Putin, chiar dacă el nu are pentru ce să-şi ceară scuze de la acesta. Vladimir Filat nu a ars portretelor lui Putin şi nu a avut nici un rol, nici măcar secund, în respingerea Planului Kozak. Atunci pe Vladimir Filat îl interesa mai puţin soarta ţării în care astăzi a ajuns premier, chiar dacă Moscova ar fi reuşit federalizarea şi transnistrizarea Republicii Moldova. Singurul „păcat” a lui Filat faţă de Kremlin este că încă în campania electorală s-a pronunţat, mai mult din raţionamente electorale, pentru aderarea Republicii Moldova la NATO şi acum, după ce ajuns la putere, mai are uneori imprudenţa, în special când trece hotarul de vest al Republicii Moldova, de a mai cocheta cu ideea euro-atlantică. Este evident că premierul recurge la aceste cochetării pentru a-şi crea o alură de politician proeuropean în faţa cancelariilor europene, fără a-şi asuma în fapt opţiunea aderării Republicii Moldova la NATO. Spre exemplu, la Bucureşti Filat a declarat că neutralitatea Republicii Moldova nu este opţiunea sa sau a formaţiunii pe care o conduce. Solicitat de “Cotidianul“, Vladimir Filat a recunoscut că printre ofertele făcute fracţiunii PCRM de către liberal-democraţi se înscrie şi garantarea statutului de neutralitate al Republicii Moldova. “Trebuie să precizăm că nu am făcut eu această propunere, însă având în vedere că avem o coaliţie de guvernare compusă din patru partide, am ajuns la compromisul de a nu prioritiza discuţiile legate de aderarea Republicii Moldova la NATO. Şi nu este opţiunea mea sau opţiunea noastră această situaţie. Prin urmare, ne-am axat în plan extern pe procesul de integrare europeană“, a declarat Vladimir Filat.

Vladimir Filat se bâlbâie vorbind despre NATO

În schimb, când premierul urmează să se întâlnească cu oficialii ruşi, el imediat schimbă macazul, declarând că nu se numără printre adepţii aderării la Alianţa Atlanticului de Nord, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul primei sale întrevederi cu Putin. Înainte de a merge la Ialta, Filat a respins în mod categoric perspectiva aderării ţării noastre la NATO şi, mai ales, a infirmat cu toată puterea că el ar fi un adept al integrării euro-atlantice. Această declaraţie a fost scoasă în faţă de presa proguvernamentală, în special de cea de limba rusă. Spre exemplu, chiar în ziua în care Filat se întâlnea la Ialta cu Putin, ziarul „Moldavskie Vedomosti” titra: Moldova nu intenţionează să adere la NATO. Iată ce declara Filat pentru ITAR-TASS, preluat de gazeta lui Ciubaşenko: „Într-o lună de activitate în calitate de premier, am obosit să infirm toate aceste presupuneri. Nu intenţionăm să aderăm la NATO. În Constituţie este clar stipulat că Moldova este o ţară neutră şi nu trebuie să fii jurist ca să înţelegi că această normă, în principiu, nu poate fi modificată”.

Este important să menţionăm că în aceeaşi declaraţie pentru ITAR-TASS Filat a spus că, după întrevederile avute cu reprezentaţii conducerii ruse, şeful administraţiei prezidenţiale Serghei Narâşkin şi prim-vicepremierul Igor Şuvalov, el i-a asigurat pe ruşii că „noul Guvern al Republicii Moldova niciodată nu va face promisiuni deşarte, iar apoi să renunţe la îndeplinirea lor, aşa cum au făcut predecesorii noştri”. Aluzia la Vladimir Voronin şi la Planul Kozak este străvezie.

Presa proguvernamentală îi acuză pe creştin-democraţi pentru că în 2003 au respins Planul Kozak

Pentru a întregi tabloul trebuie să mai menţionăm un material, cu pretenţie de analiză politică, apărut tot în presa proguvernamentală. Este vorba de Unimedia şi de scriitura cu titlul „Şi experţii ruşi au dreptul la eroare”, preluată şi de ziarul Timpul al lui Constantin Tănase, care încearcă să-l deculpabilizeze pe Filat în faţa ruşilor, inculpându-i pe … creştin-democraţi.

„Din imaginile foto şi video difuzate atunci se vedea clar cine a dat foc portretelor lui Vladimir Putin şi a călcat în noroi drapelul rus. Eroii acestor scene fierbinţi mai pot fi găsiţi şi azi în conducerea PPCD. În calitatea sa de expert în problemele noilor state, Martânov ar trebui să ştie că liderii creştin-democraţi din Republica Moldova nu sunt nici prieteni, nici aliaţi ai lui Filat, aşa cum nu putem spune că, prin acţiunile lor infantile şi provocatoare, ar fi devenit atunci dintr-odată prieteni şi aliaţi ai numeroşilor gasterbaiteri moldoveni din Rusia. Ca prieteni şi aliaţi devotaţi fostului preşedinte comunist Voronin, liderii PPCD au luptat împotriva lui Filat până la ultimul cartuş propagandistic”, scrie Unimedia.

Este curios şi chiar îngrijorător acest punct de vedere care şi-l asumă presa proguvernamentală şi care, probabil, este agreat şi de patronii ei. Deci, cei care s-au opus in extremis Planului Kozak sunt nişte infantili şi provocatori. Să înţelegem că în felul acesta presa proguvernamentală, deci şi guvernarea, probabil pentru a face pe plac Moscovei, se desolidarizează, se detaşează de cei care au împiedicat federalizarea şi transnistrizarea Republicii Moldova, de cei care s-au opus legalizării ocupaţiei militare ruseşti pe teritoriul nostru naţional (acest material ne înclină să credem că Vladimir Filat a fost mai sincer în declaraţiile făcute pentru ITAR-TASS, decât pentru „Cotidianul”).

Bineînţeles că Vladimir Voronin şi PCRM-ul se fac vinovaţi de situaţia creată atunci: conducerea Republicii Moldova nu avea dreptul să negocieze un asemenea tratat şi să promită Moscovei semnarea lui. Dar dacă guvernanţii comunişti au comis totuşi această gafă monumentală, asta nu înseamnă că opoziţia creştin-democrată nu trebuia să se opună, să mobilizeze masele şi alte formaţiuni politice necomuniste la proteste. Căci, în definitiv, Voronin a renunţat la Planul Kozak sub presiunea străzii şi îndemnat de cancelariile europene.

Filat calcă pe grebla lui Voronin

Bâlbâiala premierului privind neutralitatea şi relaţiile Republicii Moldova cu NATO poate să-l aducă pe Vladimir Filat şi partidul pe care îl conduce exact în situaţia în care s-a pomenit Vladimir Voronin în ajunul alegerilor parlamentare din primăvară, adică fără aliaţi externi: el a pierdut atât încrederea Estului, cât şi a Vestului. Vă amintiţi de pilda lui Voronin cu viţelul care suge de la două vaci. Acum şi Vladimir Filat încearcă să se instaleze cu fundul în două luntri: când trece Prutul, el zice că vrea să adere la NATO, iar când trece Nistrul, premierul spune că nu mai vrea în NATO şi că simte destul de confortabil în CSI.

Deontologic ar fi să afirme acelaşi lucru şi la Moscova, şi la Bucureşti, şi la Bruxelles. Dacă PLDM vrea cu adevărat aderarea la NATO, aşa să şi spună, cum o face spre exemplu astăzi, în ajun de alegeri prezidenţiale, premierul ucrainean Iulia Timoşenko. Să declare şi Filat că în condiţiile în care PLDM nu este decât o componentă minoritară a unei coaliţii guvernamentale, aderarea la NATO nu este posibilă, dar de îndată ce liberal-democraţii vor deţine o majoritatea constituţională sau vor reuşi să constituie în acest sens o alianţă cu alte formaţiuni politice, ei vor iniţia procedura de modificare a Constituţiei în scopul integrării în NATO.

Nu în NATO, dar nu împotriva NATO

Nu cred că ar fi o tragedie dacă premierul Filat ar recunoaşte că nu-şi propune aderarea Republicii Moldova la NATO. Ruşii l-ar aplauda, iar occidentalii l-ar înţelege. Poate şi electoratul liberal-democrat. Mai ales că în acest moment de criză gazul rusesc este, evident, mult mai important decât promisiunile unei perspective euro-atlantice. Să spună: nu vrem NATO pentru că nu este posibil. Nu în NATO, dar nici împotriva NATO. Şi să încerce, în dialog cu ruşii, o soluţie durabilă, dar echitabilă pentru Republica Moldova, a problemei transnistrene. Să excludă, Doamne fereşte, repetarea scenariului georgian sau un Plan Kozak 2. Lumea va spune: atât a putut şi atât a făcut Guvernul Filat. Ceea ce nu va fi puţin, ci chiar foarte mult.