Tinerii studenti romani din Bucuresti au iesit astazi in strada manifestand impotriva fraudarii alegerilor. Cativa dintre ei au fost dusi la sectie pentru ca era o manifestatie neautorizata.

S-a scandat: Fara violenta! Vrem dreptate, Vrem democraţie! Ruşine, nu vrem un preşedinte al morţilor!

“Vrem sa aratam ca suntem revoltati, pe calea asta facem apel la toti tinerii din Romania sa  se alature noua daca s-au simtit furati, daca s-au simţit nedreptatiti”, spunea in fata unei camere de luat vederi George Paduraru, unul dintre protestatari.

Secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, sustine ca, in urma protestului studentilor privind fraudarea alegerilor, jandarmii au inceput, joi seara, legitimarea studentilor in caminele din campusul din Regie.

“Jandarmii bat din usa in usa ca sa legitimeze studentii. Ce se intampla este politie politica” a declarat Liviu Dragnea, joi seara, la Realitatea Tv.

Ce parere aveti voi despre asta?

Vi se pare cunoscut?

De ce au iesit in strada studentii bucuresteni?

Va rog sa nu incercati sa imi spuneti ca sunt niste comunisti, ca nu tine.

Protest-la-Cotroceni-impotriva-voturilor-mortilor

Domnule presedinte, suntem aproximativ 5 milioane de alegatori care nu am votat pe 22 noiembrie cu dumneavoastra.

Stiu ca va enerveaza cei care va sunt impotriva.

Stiu ca pe dusmanii dumneavoastra politici doriti sa ii distrugeti prin fabricarea de dosare penale.

Stiu ca pe unii incercati sa ii subordonati.

Descopar acum ca pe cei mici, slabi si fara aparare ii loviti.

Cu noi cei 5 miloane de alegatori ce aveti de gand sa faceti, domnule presedinte?

Suntem prea multi, nu puteti sa ne bateti pe toti, nici locuri in inchisori nu sunt destule. Ne alungati din tara?

Acel copil este al nostru al celor 5 miloane care au votat impotriva dumneavoastra.

Noi toti ne simtim obligati sa il aparam.

Ce ati face daca cineva v-ar lovi copilul domnule presedinte?

Ce masuri ati lua?

O filosofie populara despre riscuri si prudenta spune ca cine s-a fript o data, sufla si-n iaurt… Stilul agresiv, certaret al lui Crin Antonescu a fost primul lucru care m-a facut sa fiu prudent. Cand era prins cu mata-n sac (ca in episodul cu absentele din Parlament, dar nu numai) riposta necritic si cu vehementa, confundand probabil liberalismul cu libertarianismul. Satula pana peste cap de scandaluri, toata fiinta mea a respins acest conflictualism de copil sturlubatic, fiindu-i dor de consensualism…

Faptul ca nu-i plac cifrele, venind cu mainile goale la dezbatere, ca si cand economia s-ar relansa cu poezii (nimeni nu i-ar fi cerut sa vina cu tomuri, care l-ar fi facut la fel de ridicol, dar o solutie mixta ar fi fost decenta si necesara), mi-a sporit, pentru a doua oara, rezervele… Deh, urechile mele n-ar mai fi suportat sa auda, din nou, de la viitorul presedinte, justificari si disculpari pe motive de… nepricepere  economica (!).

In sfarsit, o problema elementara de  strategie, la care onorabilul prezidentiabil a picat cu brio, m-a facut, pentru a treia si ultima data, sa nu dau curs ofertei sale electorale, ademenitoare precum un cantec de sirena ce ascunde multe pericole. Orice strateg stie ca lupta pe doua fronturi este in general perdanta, din motive de raport de forte. Ignorand proeminenta si viclenia unor adversari de talia lui Basescu si Geoana, Antonescu a facut o greseala de novice, ce s-a dovedit a-i fi fatala, alegand sa lupte cu acestia deodata, ca si cand ar fi fost un Fat-Frumos care ar rapune dintr-o singura lovitura un balaur cu doua capete. Daca ar fi urmarit sa le fragmenteze adversitatea pe cele doua tururi de scrutin, concentrandu-se la inceput pe caderea unui cap si apoi a celuilalt, altele ar fi fost sansele de castig… Deh, instinctul meu de alegator s-a revoltat impotriva posibilitatii de a avea un presedinte cu asemenea inabilitati strategice, indemnandu-ma in acelasi timp sa sar in trenul invingatorului… 

Pentru bilele albe, care nu au fost putine, Crin merita insa din plin felicitarile noastre si o melodie cu parfum de …crin.

Cand are voie sa stea in genunchi un barbat adevarat?

Sunt foarte putine cazuri cand un barbat adevarat are voie sa stea in genunchi.

Cateva situatii in care este permis:

1. La biserica daca este credincios
2. Cand isi cere iubita in casatorie – nu este obligatoriu
3. In fata copilului cand il leaga la sireturi
4. Iarna cand cade pe greata (sau gheata dupa preferinte).
5. In propria locuinta cand incearca sa repare de unul singur instalatia sanitara defecta.

Nu stiu ce se intampla cu primii patru  candidati la presedintia Romaniei, Antonescu, Basescu, Geoana si Oprescu (in ordine alfabetica ca sa nu stranesc comentarii)

Mie mi se pare ca sunt in genunchi.

Sunt in genunchi pentru ca le tremura picioarele.

Le tremura picioarele de frica.

Le este frica unul de altul, ca altfel nu imi explic de ce naiba nu se poate organiza o confruntare intre ei.

Este revoltator ce se intampla.

Eu alegatorul roman vreau sa vad o confruntare intre primii trei, primii cinci sau primii sapte candidati.

Dupa parerea mea candidatii dau dovada de:

1. lipsa de comunicare,
2. lipsa de responsabilitate,
3. lipsa de respect pentru alegatorul roman,
4. lipsa de curaj politic
5. lipsa capacitatii de negociere si mediere.

Cred ca asta e ultima postare in categoria politic.

Ma apuc sa scriu versuri sau romane SF, scuze romane SiFi ca sa inteleaga si sustinatorii PDL-isti.

Sunt eu, fostul tău alegător. În 2004, te-am votat cu speranţa că voi trăi mai bine, într-o ţară normală şi liniştită. Te-am votat cu speranţa că vei stârpi corupţia, că nu ne vor mai conduce baronii şi clientela abonată la banul public, ci oameni competenţi şi integri. Te-am votat cu speranţa că vei fi un preşedinte care-şi respectă cuvântul dat. Am sperat că vei fi un preşedinte pentru mine, nu pentru tine.
Din păcate, m-ai dezamăgit. Ai fost un preşedinte numai pentru tine, pentru partidul tău şi pentru clanul tău. Ai provocat scandal după scandal, încercând să-mi distragi atenţia de la ceea ce vreau eu, ca să mă gândesc numai la ceea ce vrei tu. Ai promis ceva şi ţi-ai luat cuvântul înapoi de zeci de ori, încercând să mă prosteşti în faţă. Ai pus în funcţii şi în demnităţi publice oamenii tăi, care s-au dovedit a fi nişte incompetenţi cu o singură calitate: slugărnicia faţă de tine! Poate că tu ştii mai bine ce calităţi personale o avea doamna Udrea, dar eu am văzut doar nesimţire, incultură şi clientelism politic. La fel, şi la prietena dumneai şi a ta, doamna Ridzi…
Apropo, nepoata mea, care acum cinci ani era în clasa a IV-a, se apropie acum de vârsta majoratului. Ce zici, crezi că are vreo şansă să ajungă europarlamentar, ca EBA aia mică, a ta?!
Da, într-adevăr, patru ani am trăit mai bine. Am simţit că muncesc pentru mine, că am un salariu mai bun şi un venit mai mare. Chiar şi maică-mi i-a crescut pensia de trei ori, faţă de cât avea pe vremea lui Năstase. Dar ăsta nu e meritul tău! Tu chiar n-ai făcut nimic. Ba nu, de fapt ai făcut. Ai purtat un război politic permanent, bazat pe minciună, manipulare şi dorinţă de distrugere. În utimul an, trăiesc muuult mai rău. Firma la care lucrez e sufocată cu taxe şi impozite, o jumătate din oameni au fost deja daţi afară. Mie, deocamdată, mi-au redus salariul şi mă aştept ca, oricând, să devin şomer. Iar tu mă pui să-ţi plătesc din buzunar (eventual şi pe fie-mea, când s-o angaja) împrumutul la FMI, bani pe care nu ştie nimen i cum îi cheltuiţi tu şi ai tăi… Apropo, mi-amintesc cum ziceai acum un an, când te pupai cu Geoană: „Guvernul PD-L-PSD este guvernul la care am visat”. Şi, de-atunci, o ducem tot într-o criză! O criză economică, politică şi morală.
Dragă Traiane,
În schimbul votului meu, ţi-am cerut să fii un adevărat Şef de Stat, iar tu te-ai comportat ca un şef de trib, obsedat de putere. Eşti un om meschin şi rău, căruia nu-i pasă decât de sine însuşi şi care ar face orice ca să rămână în fruntea bucatelor. În cinci ani de mandat, ai avut o singură realizare: nesimţirea la putere în România!
Eu, unul, m-am săturat şi n-am de gând să stau cu mâinile-n sân. Ştiu că ai vrea să mă ţii acasă în ziua alegerilor. Ştiu că, în ziua aia, ai vrea să iasă din casă doar băieţii tăi (eventual şi ai lui Geoană), aduşi la urne cu autobuzul sau cu hârtia de o sută. Ştiu că ai vrea să intri în turul II cu prietenul tău, Geoană, un om slab şi şantajabil, care a jucat mereu după cum i-ai cântat tu. Ştiu că vrei să furi alegerile, profitând de indiferenţa mea şi a celor ca mine. Dar te asigur că pariezi greşit de data asta!
Te asigur că, duminică, 22 noiembrie, voi ieşi din casă. Şi îi voi lua şi pe ai mei!
Voi vota un Preşedinte care ne uneşte, nu ne dezbină.
Voi vota un Preşedinte competent, integru şi neşantajabil.
Voi vota un Preşedinte care-şi respectă cuvântul dat.
Voi merge la urne şi voi vota un om de bun-simţ, pentru ca, împreună să scoatem România din criză.
Voi vota ANTONESCU PREŞEDINTE!
Semnat,
Un cetăţean de bun-simţ al României
P.S.: De ANTONESCU ţi-e cel mai frică în turul II, nu, Traiane?! (nu aştept răspuns scris, poţi să-mi dai replica la televizor, că oricum apari fără contracandidat, de frică să nu te ia ANTONESCU la întrebări…).

-            Servus, Vasile!

-          Servus, Nelule!

-          Ce faci?  Incotro  ?

-           Am fost pin’ la policlinica sa iau medicante pt muiere, ca tare s’or  scumpit; amu ma duc la piata.

-           Da, ce, îi bolnava, Veta?

-           Apai, asa cum stii… ca ea cum iivremea. Tu unde meri ?

-           Da’ vreau sa gat de trotuarul din curte si caut ciment, ca ma tot bat copiii la cap sa  asfaltez , de parca nu la bloc la ei , nu stau toata ziua pe asfalt.

-           Las’ ca de cind cu primarul asta , or mai plantat ceva pomuleti s’o mai facut ceva locurid e joaca pentru aia mici.

-           Da, asa-i, dapai, tu stii ce iarba faina am io in curte; vecinul mei Sorin tot la mine face chefuri cind ii vin sefii  si discuta politica.

-           Care, ala de la PDL? De la  Compania  ZZZ?

-           Da,da, el. Io ma retrag in casa sau in gradina, ca nu vreausa creada ca’s curios ce  vorbesc ei; eu le duc vinul, ei ma intreaba nu doar asa ca din intimplare banui io, ce cred despre unul despre altu, despre aia mari de la Bucuresti.

-           Si?

-           Si io le zic asa  in graba, ca nu le am cu politica, ca nu ma intereseraza. Unu’ odata m-o cam luat la zor ca nu-i bine, catreb sa ascult, sa    ma uit la tv sa am incredere in Domn Basescu , ca el numai binele nostru il vrea.

-          Da acuma, daca tot veni vorba, tu ce crezi despre tăţi astia  ?

-           Toti o apa si’un pamint; nu-i nici unu mai breaz.

-           Ma uit ca de cind is impreuna la guvernare parca si-au apropiat sediile si aici.

-           La postul nos’ de tv, nu vezi in consiliu, ca se contrazic, dar voteaza la fel?

-          Vad ca inca n’o aparut nici un afis cu alegerile.

-           Pai la 1 oct incepe campania, dar in cutia de posta nu ai gasit tat felul de  reclane, fluturasi sau cum le zice

-           Ba ie, da’ cin’ le citeste, ca nici de’mpachetat ceva nu’s bune.

-           Tu cre crezi? Cine  o sa cistige ?

-          apai daca ma iau dupa  ce vad pe la tv si aud oe aici n oras si judet, tot Basescu; vecinul tau care e ceva sef la ZZZ, ce zice

-           zice si el ca si sefii lui , ca basesscu e cel mai bun si c’ar fi pacat sa nu candideze. Ca nimic nu’i adevarat din ce se zice rau despre el.

-           Dar la ZZZ aia toti is  de-ai lui, cu PDL-ul.

-           Las’ ca nici aialalti nu’s mai buni, am vrut sa angajez fata ca o gatat facultatea la XZX  si psd -istul de’acolo o zis ca nu are post liber, ca peste 2 zile sa aangajeze pe baiatul unuia din consilu, de la ei, de la partid.

-          Vasile, o fi adevarat ca  la noi Eba , fata lui Baselu, cum ii zice baietul ala simpatic, M Badea, a luat cele mai multe voturi de la noi, in Ardeal ?

-           Da’ la noi 70% din oras is cu ei, ma; la Gaz, si la transporturi, comert,  tot ei is peste tot.

-           Lasa ca nu sunt ei mai puternici decit ala de la YYYD. Cam ei intre ei si-au impartit si conduc orasul;

-           Liberalii si Taranistii mai exista? Da, dar is putini si slab organizati.

-           De liberali nu stiu, la taranisti, de cind nu mai sunt aia batrini, a mai ca nu mai exista; se zbate un  baiet tinar, tot de la XZX, unul dinsatul de este deal, ca au si primar acolo, dar cam degeaba

-           De, cind nu mai esti la smintina  si la miere, nu ai cu ce ademeni, cu muzica folk , saracii de ei se mai  amagesc singuri.

-          Servus Gyuri, vezi ca deseara trec pe la tine sa imi imprumuti storcatorul pt struguri.

-           Fiindca veni vorba, de UDMR ce zici ?

-            Ei is organizati si disciplinati. Aici nu avem pb cu ei, io chiar am prieteni din copilarie multi unguri si nu am treaba cu ei, nu discutram politica.

-           Si tu crezi ca ei acolo, intre ei nu discuta, despreTokes, M Bela s, Verestay si ailalti

-           Bada, ma, cum sa nu, daer aici, cel putin nu razbate  sovinismul

-           Deocamdata

-          Da, deeocamdata, dar nu cred

-           Aia  de la Bucuresti, daca e apropie alegerile, isi mai amintesc si ca Ardealul e romanesc, in rest…

-           Asta cam asa e.

-           Tu cu cine votezi  ?

-           io? Nu stiu daca ma duc la vot, desi baiatul imi zice sa votez cu Crin sau, daca nu vreau, sa anulez buletinul, punind stampila aiurea…

-           Dar pe Crin asta cine il sustine in oras ?

-           in oras, nu, dar e la nivel de tara, asa ca se pare ca are sanse

-           Il toaca Basescu.

-           Da, e cam plapind fata de marinar.

-           Dar de Geoana,ce zici ?

-           E fara caracter, pacat de capul lui, ca se pricepe la politica exerna, dar se lasa condus d e altii, nu cu ajutorul lui l-au infundat pe Nastase ?

-           Da, si io cred ca e slab sa conduca un parid asa  de  mare.

-           De Oprescu ce zici, cica ar candida si el….

-           Am auzit; nu stiu ce sa zic, nu stiu ce sanse are in afara Bucurestiului, pe aici doar doi am auzit ca l’ar vota

-           Crezi ca e independent, sau tot se uita catre PSD si Iliescu

-           Cam tot, dar si sa vrea, ca independent nu prea are sanse

-           Da, asa e; si primarul nostru a cistigat ca independent a doua oara, dar ca sa reziste, a trecut la PDL.

-           Se aude ca  ar aparea in ult moment si Johanes, primarul a la, din Sibiu.

-           E o moda, pare-se sa fii primar si sa vrei  jiltul de la Cotroceni.

-           Io ma gindesc ca dupa ce o fost Oprescu in Sibiu s’ori inteles intre ei.

-           Da ca doi buni gospoidari, dar cam atat, ca la nivelul tarii…

-           Si sasii?

-           Atitia cit mai sunt stiu ce vor : si-au recuperat casele, desi au luat ceva o data pe ele, dar sa ceri inapoi scoli, gradinite, spitaale, e cam…

-           Las’ ca macar ei nu cer autonomie…

-           Deocamdaata.

-          Da, ca bine zici.

-           Mai,  omule, noi ne-am luat cu politica si am uitat de noi.

-           treb sa ajung si la piata; anul asta o fosst buna si destul de ieftina piata..

-           Ti s-or facut strugurii?

-          Je,je, s’or facut

-           Atunci ne vedem la un pahar.

-           Da, neaparat.

-          Sau dupa  ce votezi, treci pe la mine.

-           Bine, trec si daca nu ma duc la vot. Servus!

-           Servus, sanatate!

-           Asta conteaza, numai ca  de asta nu se ingrijeste nimeni

-           Acum 4 ani am votat sa traim bine.

-            Si traim mai prost. Asa ca,  hai la ale noastre. Servus si numai bine.

-           Cu bine. Servus!

Sa zicem ca maine statul roman adopta o lege facand votul obligatoriu. Sa zicem ca legea prevede o reducere de 2% a impozitului personal pentru fiecare persoana care voteaza la fiecare tur de scrutin (sau ceva asemanator sau chiar o pedeapsa simbolica – aici e loc mult de discutie). Partidele din .ro ar fi nevoite sa devina mai bune in ceea ce fac si sa prezinte solutii mai inteligente si candidati mai credibili. De ce?

Acum partidele se bazeaza pe prezenta redusa la vot. Ea inseamna ca vor veni la urne mai ales cei care sunt deja convinsi si/sau activisti. Adica partidele nu trebuie sa foloseasca resurse pentru a convinge electoratul si pentru a-l atrage la vot. Prezenta si intentiile de vot sunt in mare cunoscute. Nu e nevoie de fete noi, de bani, de programe coerente, de evenimente, de campanii coerente, de ideologie reala pentru ca totul e, in mare, predictibil.

Obligativitatea votului ar mari prezenta pe loc (e drept prin ceva ce se poate numi, depinzand de unde privim, o constrangere din partea statului – depinde mult de pozitia filozofica de unde privim statul si cetatenul). Asta ar inseamna ca partidele au in fata o situatie mult mai putin previzibila. Ar trebui sa cerceteze votantii, sa vada ce vor, de la cine, ce ideologie prefera. Ar trebui, in fapt, sa ii informeze si sa ii educe, sa ii atraga. Partidele ar trebui sa munceasca pentru voturi mai mult decat acum.

E drept ca multi cetateni sunt neinformati si needucati politic. E drept ca am putea avea votanti care voteaza fara informatie relevanta. Avem si acum. Sunt insa sigur ca o varianta de implementare bine gandita de vot obligatoriu ar putea sa duca la o imbunatatire a vietii politice din Romania…

A limita sau a suprima libertatea de expresie nu înseamnă, în mod mecanic, a impune restricții gândirii. Gândirea nu poate fi cenzurată decât de prejudecăți sau de convingerile proprii (politice, economice, religioase), de preferințe, de afecte și de interese. Afecțiunea obturează luciditatea: când investim sentimente într-o persoană, tindem să-i ignorăm defectele. Fizice, de gândire, de caracter. În cazul unei persoane publice, disjuncția este mai severă decât în cazul anonimului (sunt judecate faptele, deciziile, nu felul în care se îmbracă, kilogramele în plus, celulita sau chelia). Anonimul pe care se sprijină, de fapt, autoritatea acelei persoane. Nu se organizează alegeri tocmai pentru a conferi legitimitate puterii? Chiar dacă puterea se alienează de mulțimi, mai devreme sau mai târziu tot la mulțimi se va întoarce. Mulțimi cărora, persuasiv, le va cere votul. Sau pe care le va manipula. Supraliminal, prin abundența mesajelor sau prin repetarea unui set limitat de mesaje formulate simplist.

Anonimul urmărește cu ochi critic și detașat activitatea personalității alese, chiar dacă o admiră și o respectă. Pentru că și anonimul a votat conform intereselor sale, nu din motive abstracte. Când constată că personalitatea pierde aderența la realitate, o sancționează. Prin cuvinte. Prin vot. De obicei, anonimul critică persoanele publice, nu invers. Anonimul își critică aleșii, nu invers. Cetățeanul își critică guvernanții, nu invers. Când raportul se răstoarnă, aleșii își sabotează șansele de realegere. Ei nu au dreptul să disprețuiască alegătorii anonimi. Și naivi, uneori. Alesul este, teoretic, mai puțin liber decât alegătorul: el poate să gândească orice despre alegător, dar nu își poate exprima întotdeauna gândurile. Mai cu seamă cele cu potențial jignitor.

Persoana publică poate să producă dezamăgiri și frustrări. Situație frecventă. Și trebuie să-și asume onest eșecurile. Chiar dacă sunt dureroase. Pentru că persoana publică trebuie să răspundă așteptărilor. Nu să se dezică de ele. Expectanța este, de fapt, dezideratul anonimului. Și anonimul îl vrea împlinit. Hiatusul uriaș dintre vorbe și fapte nu poate fi acoperit cu consolări. Din nefericire, atitudini arogante din partea persoanei publice nu întârzie să apară. Nu mai suportă criticile. Își arogă infailibilitatea ideilor și deciziilor. Privește cu dispreț spre anonimul care îndrăznește să gândească (fie și eronat). Să-și expună sincer opinia. ”Cine ești tu, să vorbești? Persoana pe care o ataci are în spate o carieră profesională și politică impresionantă.” Formă derivată din argumentum ad auctoritas. Persoana publică, având notorietate morală, științifică și/ sau politică nu poate greși… Alt sofism evident.

Confuzie de neiertat, mai ales când este făcută cu intenție: atacul nu este sinonim cu critica. Atacul, de regulă, este un sofism care vizează persoana (argumentum ad hominem), nu ideile susținute: ”Ești prea gras, nu ai dreptate!” Sau: ”Ești cam scund, așa că nu ai dreptul să vorbești!” Se pot aduce nenumărate exemple de erori grosolane de raționare. Reala sau presupusa lipsă de autoritate a celui care formulează critica nu este un argument pentru a o ignora. ”Nu ești magistrat, nu ai dreptul să critici justiția!” Potrivit unor asemenea sofisme, sancționate de logica de factură aristotelică, aria criticilor se reduce la sfera specialiștilor. Ce e de făcut când emitentul opiniei critice face parte din sistem și este lovit de o decizie aberantă? I se va răspunde: ”Ești prea tânăr! Nu ai anvergura persoanei pe care o critici! Decizia este în favoarea ta, dar ești prea lipsit de experiență ca să îți dai seama!” Sau: ”Nu ești membru al parlamentului, deci nu ai dreptul să-i critici activitatea!” Sau: ”Ești novice, mai ai multe de învățat!” O asemenea atitudine de depreciere forțată și de aruncare în derizoriu a criticilor este primul pas spre intoleranță. Dacă nu chiar forma primară a intoleranței.

Critica se îndreaptă împotriva ideilor. Argumentat. Dar argumentele valide și susținute de realitate deranjează. Cum ripostează persoana care vrea să sufoce critica? Dacă argumentele ad hominem, ad verecundiam și ad senectutem nu au efect, atunci se recurge la o compilație: limitarea punctului de vedere prin invocarea cunoașterii deficitare sau a proastei înțelegeri a problemei, persoana nu are dreptul la opinie pentru un motiv oarecare (este divorțat sau nu frecventează biserica) și contestarea atitudinii critice din diverse pretexte (nu poartă cravată, are barbă etc.). Cel mai utilizat instrument discursiv eronat, folosit cu scopul de a reduce la tăcere opinia critică, este ignoratio elenchi (ignorarea respingerii sau argumentul irelevant), constând într-o replică la altă problemă decât cea aflată în discuție. Doar că persoana publică aleasă omite că anonimul ar putea avea cunoștințe de logică și că refuză să adere la pseudo-logica turmei sau să se lase înșelat de falsele raționamente. Și ar putea să mediteze mult mai mult înainte de a-și da votul…

In primul rand e cam greu. Nu de alta dar dupa ce trece prin Parlament proiectul trebuie sa fie aprobat prin vot popular de 50% + 1 din numarul total al votantilor. Ceea ce e greu, asa cum s-a vazut la ultima modificare, cand a fost nevoie de 2 zile de vot si de urne foarte mobile ca sa reusim sa o schimbam.

In al doilea rand nu e important daca e prezidentiala, semi sau parlamentara. E important ca legea fundamentala a unui stat sa reuseasca sa puna bazele unui sistem coerent de checks and balances, adicatelea de modalitati clare prin care cele 3 mari puteri sa se controleze si sa se completeze una pe cealalta. Asta e tare greu si e cu atat mai greu cand iesi dintr-un sistem totalitar si ai un sistem politic dominat de personalitati si nu de idei, asa cum e la noi.

In mod ideal as vrea ca presedintele sa poata sa demita atat prim ministrul cat si dizolve Parlamentul, in timp ce legislativul ar trebui sa aiba puterea sa demita presendintele si sa demita prin ministru, aproband in acelasi timp un program de guvernare si deci un guvern. Bineinteles, e nevoie de conditii pentru demiteri, ca personalitatile puternice sa nu aiba loc de manifestare prin demiteri sau dizolvari continue. De asemenea, e nevoie ca guvernul sa legifereze mai putin si sa administreze mai mult in timp ce, daca mergem pe bicameral, atributiile celor doua camere trebuie sa fie separate mai mult. Avand in vedere marimea Romaniei as putea sa vad o miscare spre unicameral si spre o noua forma de administrare teritoriala dar nu stiu daca neaparat Constitutia trebuie sa vorbeasca despre asta. Mai degraba o lege a administratiei publice.

Altfel mi se pare absurd modul noduros si apocaliptic, mereu legat de Basescu si de republica sa noua, in care media abordezza subiectul. Comparatiile cu Lucasenko nu au deloc sens. Nici alea cu Putin. Suntem o democratie, desi una destul de schioapata pe ici pe colo. Nici o noua constitutie nu poate sa schimbe treaba asta, asa cum nici o persoana nu prea poate sa schimbe sistemul singura sau aproape singura.

A, nu mi se pare corect ca parlamentul sa nu mai poata sa demita presendintele. Dar trebuie sa fie prevazuta o “pedeapsa” clara pentru un legislativ care pune presendintele sub acuzare daca votul popular in re-pune in rolul de presedinte.

Pana la urma alegerile care tocmai au trecut (imi zice si mie cineva cam cat la suta au fost pana la urma voturi albe?) au produs o situatie interesanta.

PSD e cuplat cu PC si partenerul junior, adica micutii conservatori, care nu au sansa sa intre singuri in Parlament, vor accepta probabil in cativa ani, mai putin de 4, inglobarea in PSD cu cativa dizidenti mergand spre alte partide. Nu vor risca de accea sa miste in front si sa mearga cu alta coalitie decat una care include si PSD.

PD-L din pacate e disperat sa guverneze (singur sau in grup) asa ca e deschis si pregatit sa cedeze si spre PSD si spre PNL. Problema aici e ca PD-L are toate sansele sa piarda, fie ca merge cu unii fie ca merge cu ceilalti din cauza ca origum trebuie sa se asocieze cu niste entitati pe care nu prea le inghite.

PSD pare iar in buza unei rupturi majore, cu zvonurile tot mai prezenta legate de doua aripi, una mai pro PNL, una mai pro PSD. Din pacate ruptura ar putea sa fie o solutie buna pentru acest partid. Spun “din pacate” pentru ca ar inseamna ca am avea partide mai multe si mai slabe.

UDMR s-ar putea sa nu mai intre la guvernare, dar nu cred ca maghiarii sunt in pericol sa piarda intrarea in Parlament la urmatorul ciclu electoral.

Altfel oricare doua partide pot sa contruiasca un guvern si, la rigoare, chiar si PSD sau PD-L plus UDMR si minoritati plus cativa dizidenti ar putea sa duca un guvern, bazat in principal pe teama de alegeri anticipate. Personal as fi dezamagit de un guvern PSD – PD-L, mai ales in conditiile in care se implementeaza o alternanta a premierilor.

Acum ceva vreme, mai precis pe 24 septembrie Turambar a deschis o mica bursa a previziunilor legata de scorul partidelor la alegerile ce or sa vina. O sa imi adaug si eu astazi contributia prescienta: PD-L – 32%; PSD – 31%; PNL – 16%; PRM – 5%; UDMR – 5%; PNG – 4%; Restul – 6%. Participarea la vot – 45%.

Radu Carp, cu care am studiat la facultate drept european (parca) scrie un extrem de bun articol despre uninominal la Hotnews. Cateva chestii esentiale:

- reforma clasei politice si eficienta sistemului e dinamitate de supra-reprezentare; ar trebui sa fim vreo 35 de milioane in tara asta la cati parlamentari avem; mai bine ii ducem pe ei la un numar de maximum 300;

- asa cum am tot spus si eu (mi-e lene sa imi caut si sa imi pun link la postare) sistemul nostru de dinainte, zis prorportional, facea neste rezultate al naibii de majoritare; s-ar putea sa fim surprinsi cat de familiare ni se pare rezultatele generale ale noului sistem; s-ar putea ca o mutare spre un sistem mai proportional sa fi fost o idee buna;

- “Dupa ce legea a fost adoptata, s-a constatat ca este greu de respectat acest criteriu si astfel a aparut OUG nr. 66/2008 care adauga la conditia de 30% sintagma «de regula». Aceasta inseamna ca diferentele dintre colegii pot fi mai mari de 30%. O circumscriptie compusa dintr-un colegiu care reprezinta 99% din voturi si alt colegiu care reprezinta doar 1% este o aberatie electorala dar din punct de vedere legal este perfect posibil!”; se leaga cu ce a observat Turambar;

Altfel e bine ca avem un sistem unde numele candiatului coteaza. E rau ca l-am construit si apoi amendat total aiurea…

Vasile Blaga zice ca punerea pe 30 noiembrie a alegerilor ar dezavantaja cel mai mult PD-L-ul si cel mai putin PNL-ul. Poate ca are el niste segmentari demogrfice complexe, desi ma indoiesc, dar, desi sunt de acord ca s-ar putea ca prezenta sa scada nitel data fiind data, nu cred ca PD-L are de ce sa se victimizeze…

Al doilea lucru care m-a frapat este faptul ca Guvernul aparent traseaza colegii electorale fara sa ii pese prea tare de faptul ca variatiile de marime trebuiau sa fie pastrate intr-o limita de 30%. E drept ca e greu de manipulat corent o situatie de genul asta, mai ales ca-s primele alegeri pe noul sistem, dar oricum situatia nu imi place…

Asa cum toate partidele au castigat la locale (si culmea e ca, daca le asculti argumentele toti chiar au oarescare dreptate) toate partidele din Romania vor pierde parlamentarele. De ce? Pentru ca, in absenta unui eveniment cu potential cataclismic, nici unul dintre partidele din Romania nu va reusi sa construiasca singur Guvernul. Cele mai mari sanse, asa cum in parte observa corect Pavel Lucescu in Cotidianul, le alianta PSD – PC cu numarul 3 (oamenii astia chiar nu se invata minte?), dar cele mai mari sanse sunt oricum destul de mici. Pana la urma PC nu mai are nici macar forta de acum cativa ani iar puterea trustului de presa atasat e mai mica avand in vedere sistemul partial uninominal care ne asteapta. Cotidianul publica si o pozitie contrara…

Scenariul lui adi_ocs este interesant prin multitudinea de varianta prezentate, dar cred ca doar senariile 3 si 4 merita sa fie luate in considerare acolo. Pana la urma in mintea mea PD-L si PNL nu se mai apropie unul de celalalt acar vreo 4 ani.

E interesant si indemnul lui Mihnea legat de o intoarcere la origini a presendintelui care ar favoriza partidul sau. Dar parca nici o “reintoarcere” fara o oarescare evolutie nu da bine la electorat.

O sa fie interesant de vazut daca vreunul dintre partide reuseste sa se adune si sa prezinte o imagine coerenta (oameni, program, comunicare relevanta) in campanie. S-ar putea sa ia ceva voturi printr-un efort bine construit…

Am mai spus ca restrangerea prezentei la vot e cam ca reducerea audientei la televiziuni si a tirajului la ziare. Desi, din cate stiu eu, si audientele si tirajele scad constant de vreo cativa ani nici televiziunile si nici ziarele nu fac eforturi masive sa se reinventeze ca sa atraga telespectatori si cititori noi ci mai degraba se concentreaza pe cei pe care ii mai au. E mai putin consumator de resurse si e mai simplu, in general.

Cam la fel sta treaba si cu partidele. Daca tot mai putini cetateni se prezinta la vot partidele sunt (cumva) multumite. E foarte probabil ca cei continua sa voteze sa fie membrii/simpatizanti de partid. Ei sunt deja convinsi si nu mai re-analizeaza decat in rare cazuri optiunea de vot. Prin urmare partidele nu mai au nevoie sa ii convinga si nu mai folosesc resurse, adicatelea bani, oameni, idei, programe. Partidele sunt multumite mai ales din cauza ca ele oricum nu au prea multi oameni de aruncat in lupte si nici prea multe idei in .ro. Prin urmare restrangerea numarului celor care se prezinta la vot nu face decat, paradoxal, sa reduca si mai mult interesul partidelor de a atrage votanti noi. Efectul pervers este ca in loc sa fie un semnat de alarma pentru partide absenteismul este mai degraba un semnal care duce la inactivitate si stagnare.

Pe de alta parte daca cei care trebuie convinsi, folosind argumente, concepte, oameni interesanti, programe, isi declara intentia de a vota si se duc apoi si stampileaza alb/anuleaza votul/voteaza util partidele vor fi obligate ca la urmatoarele consultari electorale se ii ia in considerare si pe acestia. Ei (noi?) suntem mai imprevizibili si va fi nevoie de ceva inoire si inteligenta ca sa fim convisi. Ergo, incet incet partidele ar trebui sa se modernizeze si sa ne atraga si pe noi astia mai putin activisti si mai greu de convins.

Ergo merita un drum pana la sectia de votare…

Vineri ma asteptat la scandal. O bucatica din mine, adica bucatica aia jurnalistico-rea, vroia ca la PSD sa iasa cu scandal. Sa-l desemneze pe Mitrea Manivelu candidat la Primaria Capitalei, sa se enerveze Vanghelie si sa ii retraga sprijinul organizatiei si sa anunte si Oprescu o candidatura independenta. N-a fost sa fie… ba chiar m-am speriat nitel cand am vazut atat unitate si, mi-e nitel teama sa o spun, inteligenta la PSD. Cine a avut ideea initiala a propunerii lui Diaconescu merita o prima, daca e consultant, si o functie mai mare in partidulet daca e om de partid. Daca a avut-o Geoana are sanse sa steraga o anumita eticheta iliesciana…

Cristian Diaconescu are un profil misto. Se leaga bine cu imaginea pentru candidat pe care o propuneam mai devreme chiar eu. Are discurs, e “PSDistul cinstit”, pare inteligent, nu intra in genul de lupta corp la corp pe la televizor care tinde sa dezguste.

Acum foarte mult depinde de partid si de organizatia locala. partidul trebuie sa fie coerent in perioada care urmeaza, adica sa ii ofere domnului Diaconescu vizibilitate si daca se poate vizibilitate constructiva (in general Cristian Diaconescu apare la televizor ca sa scoata din foc castanele declarative ale partenerilor de partid). Organizatia trebuie sa ii ofere domnului Diaconescu fondurile de care are nevoie si puterea umana de care are nevoie. Iar domnul vanghelie trebuie sa fie la ora asta destul de suparat pe propriul partid, ceea ce nu e semn bun.

Altfel trebuie sa va spun ca intre Orban, Blaga si Diaconescu am toate sansele sa ma duc sa votez un pesedist in loc de un buldog sau un trubadur. Bine, pana atunci mai e ceva timp si se pot intampla destul de multe. Nu cred ca Diaconescu o sa castige Primaria Capitalei, dar are toate sansele sa conduca o campanie coerenta si sa traga in sus PSDul in imaginea publica.

E relevant in vreun fel pragul de 5 salarii minime pe care un candidat ar trebui sa le depuna inainte de a fi inregistrata candidatura sa? Nici nu m-as fi gandit la subiect daca PES Romania nu ar fi vazut aici o diferenta intre oligarhie si democratie. Zic activistii de stanga ca o astfel de limitare a dreptului de a candida nu este demna de o tara democratica ci este o relicva mai degraba a unui moment istoric cand grupuri mici si bine sudate de indivizi care detineau bogatie controla statul si, implicit, sistemul electoral.

Postul se incheie apoteotic cu fraza: “Nu este frumoasa istoria ? Pacat ca Romania doreste sa o refaca de la inceput.”

Cinci salarii minime brute nu e deloc mult. Nu e ca si cum am cere (o cerere normala in mintea mea) ca fiecare candidat la uninominal sa isi finanteze singur intreaga camapnie intr-un mod perfect transparent si supravegheat indeaproape de Fisc. Nu e nici macar ca si cum ai cere ca acel candidat sa faca dovada unei oarescare adecvari la lupta electorala (chestie care iar mi se pre normala). Accept ca democratia presupune dreptul tuturor de a alege. Insa acela care nu reuseste sa stranga, asta daca nu are, 5 salarii minime brute pentru a le depune drept garantie nu are si mare parte dintre abilitatile necesare conducerii unei campanii (capacitate de comunicare, capacitate de strangere de fonduri, putere de convingere).

Asa ca din partea mea ar fi cazul sa construim un sistem unde candidatul sa treaca, pana la a candida, printr-un proces de selectie. El poate sa fie facut de partide, printr-un sistem de alegeri interne, sau de stat, printr-un set de bariere la candidatura. Garantia asta financiara nu e un pas mare, dar e un pas spre un astfel de sistem. Am mai propus unul chiar eu: o limitare legata de proprietate.

Sistemul de vot in sine poate sa fie discutat si discutabil. Dar nici un sistem nu are cum sa schimbe un sistem in conditiile in care doar sistemul de vot in sine se schimba.  Asa ca din cand in cand, daca si cand imi vin idei, o sa propun spre discutie blogosferica mici modificari legate de vot, dar nu de sistemul de vot, care ar putea sa produca reprezentanti parlamentari mai ‘buni”, oricum am defini acest termen.

Regula proprietatii – fiecare candidat sa faca dovada existentei unei proprietati in circumscriptia in care candideaza

Duritate? O varianta dura ar fi ca fiecare candidat sa faca dovada ca detine o proprietate care este resedinta personala in circumscriptie. Parca insa doar detinerea unei proprietati e mai ok…

Durata? As zice ca minimum ar fi un ciclu electoral, adica 4 ani de proprietate. Sincer as zice ca 8 sau 10 ani e o idee mai buna.

Relevanta? Ar fi o dovada minimala a unei conexiuni a candidatului cu circumscriptia si cu alegatorii. Ar duce la o oarecare responsabilizare.

Potentiale probleme? Cu actualul sistem mixt (altfel nu stiu cum sa-i zic) e o problema legata de candidatii care sunt alesi prin redistribuire nationala. Pentru ei conexiunea conteaza mai putin si relevanta unei asemenea masuri scade. Ramane totusi o initiative cu potential.