…un îngerel de fată (Simona Sindreştean) a cântat A. Marcello – Concertul în do minor pentru oboi şi orchestră:

Acoperim cu soapte distanta …

Alessandro Marcello – Adagio in D minor :

Eu m-am nascut ca sa iubesc. ( Sofocle )

Dragostea este poesia simturilor … ( Honore de Balzac )

… acoperim cu soapte distanta …

… de mult nu se mai arata in urme drumul,de mult se arata in urme locul … soptesc despre miracol cocotat pe lumina unei lumanari sosind in pantecul apei si te strig: nimeni acasa, umbra vorbitoare in taina de rau? …
… hai sa traversam petece de cer semn ca drumul exista pe obrazul subtire al unor fire de iarba…sa ne asezam inaintea lumii zicand vorbe de a gata pe traseul timpului din noi …
Mai crezi tu ca prietenia dintre noi e doar o problema a sufletelor noastre? … stii foarte bine ca inaintea unui zambet in noi se termina cantecele,in fiecare dintre noi ramane o usa deschisa faptele trecand in rugina cand umblam printre zile …
… de ai fi fost mai aproape doream sa ti spun ca fluturii mor tineri si doar pentru ei moartea este politicoasa, numai pentru ei moartea este mireasa …
Stiu ca zambesti acum tinand minte doar prima litera si amendand faptele vederii preschimbate in mila dar crede ca la capatul distantei plange un barbat …

Liviu Elmmar

Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: “Există o singură datorie. Aceea de a iubi”. ( Albert Camus )

Să dărui totul, să sacrifici totul fără speranţă de răsplată; asta înseamnă iubire. ( Albert Camus )

Fiecare clipă a vieţii poartă în ea o valoare de miracol şi o faţă de eternă tinereţe. ( Albert Camus )

Da, se doarme la ora asta, şi asta e liniştitor, deoarece marea dorinţă a unei inimi neliniştite este să posede la nesfârşit fiinţa pe care o iubeşte sau să poată să scufunde această fiinţă, când timpul despărţirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârşească decât în ziua revederii. ( Albert Camus )

Cucerirea sau jocul, iubirile fără număr, revolta absurdă, sunt tot atâtea omagii pe care omul le aduce propriei sale demnităţi într-o luptă în care este dinainte învins. ( Albert Camus )

Nimic de pe lume nu merită să te facă să renunţi la ceea ce iubeşti. ( Albert Camus )

Liviu Elmmar

imagini preluate de pe google.ro

citate preluate de pe www.citapedia.ro

Contrariamente a quanto si trova scritto in rete o sul sito ufficiale di Mediaset, la sigla del programma giudiziario e di spettacolo, Forum, non è un “pezzo” scritto da Dino Siani e Giampiero Boneschi. Semmai questi due signori hanno preso l’originale, l’hanno amputato di brutto (per gli ovvi motivi che immaginiamo), vi hanno aggiunto una stupida batteria (per rendere il tutto ancor più osceno) e aggiunto una sorta di conclusione che non è altro che la prosecuzione di un periodo in-divenire dello stesso brano (la continuazione in sostanza).

Ora con esattezza non ricordo chi sia l’autore, se Benedetto Marcello o, il meno conosciuto, Alessandro Marcello (o forse un altro barrocco dell’epoca *). Si tratta di un concerto (sarò più preciso in seguito). Certo sta che è pura musica classica (barocca) e non opera di “compositori” contemporanei che molto probabilmente si sarebbero cimentati in pezzi (è proprio il caso di chiamarli pezzi) di altro tipo con effetti un tantino più azzeccati e “intonati”.

* Farò presto una ricerca per darvi il nome esatto, titolo dell’opera e eventuali pubblicazioni.

*alessandro marcello-concerto per oboe e orchestra*

Ragazza col turbante (nota anche come Ragazza con l’orecchino di perla)-Jan Vermeer

Di te

anima che vaga

cerchi

sillabari d’armonie

e sonanti chiavistelli apri al tocco dei tuoi colori

nella grafia delle emozioni

scompagina la geometria d’ogni vacuo pensiero

e-lidi il dove

il quando

nei tratti dei tuoi mille lampi

radica nel verde del sempre

nuovo il timore della rosa confondi

il rossore di ogni pausa di vuoto

dentro l’incanto dei tuoi petali

vocali ingemma tra le mani e l’incauto sorriso di chi vorrebbe afferrarti

strappando a te il giallo sole dei sogni .

Sconcerto è il massimo tuo teorema

errore di una pausa nel salto irrefrenabile

del vento che ti anima

tu libera

senza regno e senza re-te.

Gracias ó canal en YouTube de OedipusColoneus podemos escoitar unha versión dun coñecido concerto para oboe, cordas e baixo continuo, en “re menor”, de Alessandro Marcello (1669 – 1747). Johann Sebastian Bach fixo unha transcripción para teclado (BWV 974).

Creo que esta interpretación é de Il Giardino Armonico: