Filmuleţ postat în principal pentru jocul de cuvinte din incipit (foarte inteligent), dar şi pentru restul conţinutului, recomandat în special pentru cei indecişi în privinţa facultăţii pe care să o urmeze, printr-o soluţie, zic eu, foarte bună, şi-anume facultăţile din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi(ngton) (UAIC).

Pentru şi mai multe informaţii:

• Blogul oficial al pro-decanului cu probleme studenţeşti – Dr. Sabin -Corneliu Buraga
• Site-ul universităţii Alexandru Ioan Cuza.

Pentru alte informaţii pe care, prin absurd, nu le găsiţi pe blog şi/sau site, mă puteţi întreba.

Am fost duminica ce tocmai a trecut în IOR la o plimbare. Adevărul este că nu mai văzusem parcul ăsta de o eternitate.

Parcul este superb amenajat. Peste tot locuri de joacă  pentru copii. Eu am numărat cel puţin vre-o 14.

Locuri amenajate pentru skateboard si roleri. . Chiar şi pe aleea principală din loc in loc sunt amenajate diferite obstacole pentru ei.

Terenuri de baschet (aste nu înţeleg de ce le-au lăsat în folosinţă doar pentru copii de până 14 ani  ? ).

Totul este nou, amenajat cu gust. Curăţenie chiar exista ceea ce m-a surprins de asemenea.

După ce am dat o tură de parc pe partea cu insula pensionarilor ne-am aşezat pe o bancă la umbră să mai savurăm o gură de suc şi apă plată în combinaţie cu o ţigară. Aici vine partea care m-a surprins mai mult decât frumuseţea parcului. Parcul este destul de mare şi pe când am început să-i dăm roată tocmai treceau către insulă o ceată (10 – 15 indivizi) mai inchişi niţel la culoare de toate varstele care s-au dus la scăldat deşi peste tot erau afişe cu scaldatul interzis. Cum dădeam roată lacului ei se scăldau de mama focului şi vociferau, aruncau cu sticle de plastic in apă. În acest timp  pe lângă ei au trecut 2 gardieni publici si un agent de la BGS care nu i-au băgat in seamă. Asta este zic, dacă sunt mulţi şi mai negricioşi nu se ia nimeni de ei. Surpiză! Cât stăteam pe bancă a venit un agent BGS care i-a poftit afară din apă si de pe insulă. Sau lăsat destul de greu duşi, au mai comentat câte ceva, dar cel de la BGS a rămas ferm pe poziţie. Între timp am plecat şi noi de pe bancă să ieşim din parc. Şi cum am urcat scările am văzut că cei de la BGS şi gardienii se inmulţiseră şi se coordonau cu succes să-i dea afară din parc, ceea ce au şi reuşit.

Am rămas mască. Deci se poate. La mai mare.

*Când mă mai duc iau şi aparatul foto. Chiar merită.

Că tot vorbeam de bănci, am fost în seara asta în plimbare de unul singur prin parcul Titan și am văzut că l-au „pimp-uit”..scuzați-mi expresia. Adică l-au cosmetizat. Nu-i rău! Au pus în lac o țâșnitoare cu lumini, au schimbat băncile și coșurile de gunoi cu unele noi și  frumoase, au amenajat niște amfiteatre pe pantele abrupte ale parcului, au schimbat iluminatul, pavajul, aleile, au pus bare și pante din-alea pentru skateuri și role, au făcut multe locuri de joacă pentru copii. Mi-aș fi dorit să fi făcut mai multe poze, dar nu m-au ajutat bateriile de la aparat. N-am fost inspirat să le schimb. Sper să revin cu poze în plus mâine.

Problema e că aproape totul a fost făcut pe jumătate. Au schimbat iarba de la natură și buruienile auxiliare cu gazon, dar cam pe sfert. Pentru cei care nu cunosc parcul, el se desfășoară în jurul unui lac artificial în formă de clepsidră. De aici deducem că are două jumătăți. Și cum de obicei la clepsidră o singură parte e plină, la fel e și în parcul ăsta. O singură jumătate e aranjată ca lumea, cealaltă momentan e destul de neprimitoare, mai ales că s-au apucat să bage cablurile de pe stâlpii de iluminat pe sub pământul din parc. Deci jumătatea respectivă e un sistem complicat de tranșee. În partea nearanjată băncile, schimbate totuși, sunt deja umplute cu semnături cu sprayuri. Yuck!

Sper totuși că i se va da o șansă și jumătății celeilalte să fie parc.

*the park parade

Traficul pe soseaua Nicolae Titulescu este restrictionat, pentru circa sase luni. Motivul: incepe lucrul la rampa de acces pe pasajul suprateran Basarab.

Astfel, circulatia va fi inchisa, pentru aproximativ sase luni, pe sos. Nicolae Titulescu, pe tronsonul dintre Calea Grivitei si bd. A.I. Cuza, circulatia desfasurandu-se pe cate o banda de circulatie cu latimea de 3 metri, doar pentru riverani, pe lateralele bd. N. Titulescu.

Click pentru marire

De asemenea, se va institui sens unic pe str. Petru Rares, sensul dinspre Calea Grivitei catre bd. A.I. Cuza. De asemenea, sens unic va fi impus si pe str. Comana, dinspre sos. Nicolae Titulescu catre Calea Grivitei, circulatia desfasurandu-se pe doua benzi de circulatie.
Sursa: ziare.com
Foto: dinmasina.ro

În imediata vecinãtate a liceelor bârlãdene sunt lipite afise publicitare care-i îndeamnã la distractie pe elevi. Nu ar fi nicio problemã dacã acestea nu ar avea în programul anuntat animatoare sexi si concursuri de dans premiate cu bãuturi alcoolice.

Disco-barurile din Bârlad îsi fac reclamã cu nesimtire chiar în apropierea unitãtilor de învãtãmânt. Împrejurimile liceelor sunt ticsite cu anunturi care îi tenteazã pe tineri sã meargã sã se distreze, cu toate cã programul “artistic” al locatiei nu este destinat vârstei lor. Este si cazul unui club bârlãdean care va organiza disearã un spectacol interzis minorilor. Pe afis scrie clar: “supershow cu animatoare în clubul …, accesul minorilor este interzis”. Dar cum tot ce-i interzis e palpitant în viatã, partea care spune cã nu este permis accesul persoanelor care nu au încã 18 ani este doar de formã si are menirea de a-i determina pe tineri sã participe la dezmãt.
De fiecare datã când cluburile organizeazã petreceri (adicã în week-end), publicul tintã este cel juvenil. Pustanii bârlãdeni sunt în fiecare sfârsit de sãptãmânã pe ringul de dans, la bãut si agãtat. Liceul în apropierea cãruia cluburile îsi fac cel mai des reclamã este Colegiul National “Gheorghe Rosca Codreanu”, unde sunt cei mai multi tineri cu bani si dornici de distractie. Pe stâlpii de la poartã, aproape în fiecare sãptãmânã, se gãsesc afise noi de genul “petrecere cu animatoare si bãuturi gratis pentru fete”.
Nici la celelalte licee reclama de acest gen nu lipseste. Acum douã zile, la Liceul Industrial “Alexandru Ioan Cuza” afisul aceluiasi club era lipit chiar pe usa de la intrarea elevilor.
Problema e cã discotecile respective chiar stiu sã-si facã reclamã. Pun o bulinã rosie cu 18+ în mijloc si tenteazã astfel adolescentii sã le calce pragul. Chiar dacã petrecerile sunt destinate majorilor, n-ai sã vezi anunturi de acest gen lipite în apropierea spitalului, politiei, primãriei sau prin alte locuri în care predominanti sunt maturii. E clar cã nu ar avea rost, nu ar fi nimeni interesat. Scolile sunt cele mai importante pepiniere de petrecãreti, fapt demonstrat de numãrul mare de elevii care calcã pragurile discotecilor.
La intrãrile cluburilor, securitatea este mai mult de formã. Singurii minori cãrora nu li se permite accesul sunt cei care nu sunt îmbrãcati cu haine de “fite”, deci care nu pot sã facã prea multã consumatie.

Minorii ies pe sapte cãrãri
Odatã ajunsi în locurile de pierzanie, multi adolescentii beau alcool la greu. Spre surprinderea noastrã, cei care dau startul la betii sunt chiar minorii. Fie cã vor sã se “rupã în figuri”, fie consumul de alcool a devenit o obisnuintã, tinerii aduc sãptãmânal profituri foarte mari disco-barurilor. Cine vrea sã se convingã cu ochii lui e de ajuns sã calce în toaletele cluburilor aflate în plin chef. O sã vedeti acolo pustani de clasa a IX-a ori a X-a cum suferã de pe urma alcoolului consumat. Scot “rãul” din ei si dupã aia se apucã iarãsi de bãut.
Un alt obicei care a prins aripi prin locurile de dezmãt din oras sunt concursurile de dans destinate fetelor, care au ca recompensã bãuturi alcoolice. De cele mai multe ori, nu se înscriu tinere majore la aceste competitii, ci tot pustoaice de 15-16 ani, care îsi unduiesc soldurile mai ceva ca Shakira pentru a prinde un pahar de ceva cu grade.
Întrebarea noastrã e unde sunt politistii în astfel de situatii. Potrivit legii, cei care servesc bãuturi alcoolice minorilor ar trebui aspru amendati. Numai cã, din pãcate, pe la noi legile care se aplicã sunt cu totul altele decât cele scrise. Minorii participã la petreceri erotice fãrã sã le zicã nimeni nimic, barmanii servesc alcool copiilor fãrã a fi sanctionati, iar politistii stau bine mersi acasã, mãnâncã popcorn si se uitã la televizor. De ce?

Sursa: Obiectivu de Vaslui

Ieri s-au implinit 150 de ani de la Unirea Principatelor Romane, formarea Romaniei Mici in perspectiva marelui act istoric de la 1 dec 1918, care a insemnat formarea Romaniei Mari.

Aceasta unire s-a facut in jurul personalitatii lui Alexandru Ioan Cuza, figura emblematica a istoriei nationale. Dupa dubla sa alegere in 5 ianuarie si respectiv 24 ianuarie 1859, Printul Unirii a inceput reformarea din temelii a Romaniei Mici.

Prin reformele sale, Alexandru Ioan Cuza a pus bazele statului modern romanesc si a construit Romania viitorului pe principii solide. Reforma invatamantului, secularizarea averilor manastiresti, reforma fiscala, reforma agrara, un nou sistem electoral, si multe altele au facut din Alexandru Ioan Cuza un personaj central al Istoriei moderne si contemporane a Romaniei.

Astazi, la festivitatile priviind celebrarea unirii s-a vorbit despre o noua modernizare a statului roman. Despre necesitatea stringenta a schimbarii Constitutiei, despre modernizarea mentalitatilor, pana la urma s-a vorbit despre despre un nou lider de factura lui Voda Cuza. Trecand peste faptul ca romanii beneficiaza nu numai de o Constitutie la nivel european dar si de un sisitem legislativ, economic si social bazate pe aceleasi principii democratice si europene, consider ca unele declaratii facute ieri reprezinta o incercare electorala de confiscare a imaginii marelui domnitor.

Prin faptele sale Alexandru Ioan Cuza a marcat in mod benefic istoria nationala. Si chiar daca istoria e facuta mereu de invingatori, iar numele si imaginea lui Cuza sunt confiscate de unii si de altii in scopuri pur electorale sa nu uitam aceasta poveste, care nu este despre flota sau marinari.

“Cuza-Vodă obişnuia adesea să se îmbrace ca un om de rând şi să se amestece prin norod. Dorea să afle el însuşi cum trăiesc cei mulţi. Aşa, într-o zi, şi-a pus căciulă şi suman ţărănesc, a luat două putini cu lapte acru şi s-a dus în târg la Galaţi. Pasămite, aflase măria-sa că unii negustori nu foloseau ocaua cea mare, aşa cum hotărâse o lege din acea vreme, şi căreia poporul îi spunea «ocaua lui Cuza». A căutat, deci, «ţăranul» să vândă laptele la un băcan, despre care se spunea că n-ar fi tocmai-tocmai cinstit şi că vinde cu «ocaua mică”, iar nimeni nu-l putea prinde cu înşelăciunea.
- Jupâne negustor, nu-ţi iau bani, s-a tocmit «ţăranul» ci ne învoim ca la şase ocale de lapte să-mi dai o oca de untdelemn.
- Bine, a primit negustorul, clipind şmecher din ochi.
A luat de pe tejghea ocaua mare, «ocaua lui Cuza», şi-a măsurat laptele: douăzeci şi patru de ocale. A socotit că trebuie să plătească,în schimb,patru ocale de untdelemn.
- Caută să-mi masori drept, cu aceeaşi oca, a stăruit «ţăranul».
Nu se poate, că-i plină de lapte. Îţi măsor cu asta! Şi a scos de sub tejghea altă oca.
- Păi, ocaua asta-i mai mică, a zis «ţăranul».
Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i oca şi gata!

Atunci, «ţăranul» a scos căciula din cap, a lepădat sumanul şi s-a arătat în tunica albastră, cu epoleţi auriţi, ca un domnitor. Neguţătorul a înlemnit. De multă uimire a scăpat ocaua din mână.
- Ei, negustorule, mai zici şi-acum că nu te-am prins cu ocaua mică?
- Nu mai zic, măria-ta!… Iertare… milă prea bunule.
Cuza-Vodă a poruncit să-i lege de gât cele două ocale şi să-l poarte pe uliţi, să afle lumea că a căutat să înşele cumpărătorii.
-Să ridice ocalele pe rând, să le arate lumii şi să spună tare cu care va vinde şi cu care n-are să mai vândă de-aici încolo.
Străjuit de slujitori domneşti, neguţătorul mergea pe uliţi, ridica ocaua mică şi striga cât îi ţinea gura:
- Cu asta, nu!
Apoi, ridica ocaua mare şi striga şi mai tare:
- Cu asta, da!
Şi aşa l-au plimbat slujitorii domneşti prin tot târgul: «Cu asta, nu!»… «Cu asta, da!»… Şi i-a fost de ajuns această plimbare ca să se facă om cinstit.”

Asadar, Cuza Voda a intrat definitiv in folclor si abia pe urma in istorie.
“La vremuri noi avem nevoie de oameni noi”, spunea Kogalniceanu.
Ce-o sa facem cand istoria se repeta si cand unii se viseaza lideri providentiali?! Pentru ca blestemul Romaniei este dictatura…

Minunile sunt savarsite de catre oamenii uniti !

In UNIRE sta taria !!!

Desteapta-te romane … !!!

Vorba UNIRE e azi in toate inimile. Toti o voim ! ( Nicolae Balcescu )

Unirea bratelor maresc averile popoarelor si asigura apararea lor. ( Dimitrie C Bratianu )

Unirea face puterea statelor si, prin urmare, fericirea lor. ( Nicolae Balcescu )

24 ianuarie este ziua in care sarbatorim an de an, din 1859 incoace, un mare eveniment al istoriei poporului roman: Unirea Principatelor.

Este vorba despre Moldova si Tara Romaneasca, doua tari diferite in acele vremuri, dar care s-au unit la 24 ianuarie 1859, sub conducerea comuna a lui Alexandru Ioan Cuza. De atunci, aceasta data este amintita anual prin diferite manifestari, dintre care nu lipseste niciodata “Hora Unirii”, cunoscutul cantec pe versurile poeziei cu acelasi titlu scrise de Vasile Alecsandri si publicate pentru intaia oara, la Iasi, in numarul 51 al revistei “Steaua Dunarii”.

1859, IANUARIE UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE

Acest eveniment de o deosebita importanta pentru istoria noastra s-a petrecut la data de 24 ianuarie 1859. Romanii afirmasera de foarte multe ori ca doreau sa se uneasca intr-un singur stat, lucru precizat si in Rezolutiile Adunarilor ad-hoc din octombrie 1857.

Conventia de la Paris din 7/19 august 1858, adoptata de marile puteri garante cu scopul stabilirii organizarii Principatelor, nu excludea, dar nici nu incuraja problema unirii depline a tarii Romanesti si Moldovei. In aceste conditii, romanii au profitat de situatia creata si au actionat, pas cu pas, in vederea unirii depline a Principatelor. Inceputul trebuia facut prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor si in tara Romaneasca, dupa ce acesta fusese ales in aceasta functie in Moldova, la data de 5 ianuarie 1859.

Dar lucrarile Adunarii elective a tarii Romanesti se desfasurau intr-o atmosfera tensionata. Conservatorii ii aveau drept candidati la tron pe Gheorghe Bibescu si pe Barbu Stirbei, in timp ce unionistii inca nu-si desemnasera candidatul. Liberalii radicali au actionat pentru ca unionistii sa-l sustina pe Cuza in cursa pentru alegerea domnitorului tarii Romanesti, convinsi fiind ca dubla alegere a acestuia in fruntea Principatelor reprezenta primul pas catre constituirea statului national.

Dezbateri furtunoase s-au desfasurat, in 22 si 23 ianuarie 1859, in Adunare, iar in noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859, Dimitrie Ghica a propus unionistilor alegerea lui Cuza. Lucrarile Adunarii elective, din data de 24 ianuarie 1859, s-au desfasurat in cladirea din dealul Mitropoliei, in conditiile in care in jur se gaseau mase mari de bucuresteni, adunati de liberalii radicali, care erau gata sa intervina prin forta, la nevoie, pentru a impune alegerea lui Cuza pe tronul tarii Romanesti.

Deputatul unionist Vasile Boerescu a propus Adunarii elective candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Moldovei, la tronul tarii Romanesti. Aceasta a fost acceptata in unanimitate de cei prezenti, astfel ca nu a mai fost nevoie de interventia maselor populare in Adunare. Dubla alegere a lui Cuza ca domnitor, la 5 si la 24 ianuarie 1859, a reprezentat un pas important in lupta pentru constituirea statului national roman.

HORA UNIRII

Hai sa dam mana cu mana
Cei cu inima romana,
Sa-nvartim hora fratiei
Pe pamantul Romaniei!

Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
Intre noi sa nu mai fie
Decat flori si omenie!

Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere;
Unde-s doi, puterea creste,
Si dusmanul nu sporeste!

Amandoi suntem de-o mama,
De-o faptura si de-o sama,
Ca doi brazi intr-o tulpina,
Ca doi ochi intr-o lumina.

Amandoi avem un nume,
Amandoi o soarta-n lume,
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
In noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grabire
Sa-l secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare

Si sa vada sfantul soare,
Intr-o zi de sarbatoare,
Hora noastra cea frateasca
Pe campia romaneasca!

(Versuri: Vasile Alecsandri
Muzica: Alexandru Flechtenmacher)

Surse : www.lumea-copiilor.ro si www.studentie.ro

” Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari. “

” Piatra nu spera sa fie nimic altceva decat piatra. Dar, colaborand, se alatura altor pietre si devine Templu. ” ( Antoine de Saint Exupery )

*******

*******

*******

Unirea nu s-a infaptuit pentru ca sa ne lasam dezbinati acum, in vremurile tulburi ce le traim, nu avem voie sa ne lasam mintiti, manipulati, orbiti de fatarnicia, ticalosia, niminicia cameleonilor ce numai ” grija ” poporului si-a tarii n-o au, avem insa o datorie morala fata de inaintasii nostri si fata de urmasii nostri, meritam alta soarta, noi, poporul roman ! Nu ne vom indeplini destinul pana cand nu ne vom trezi din amortire si pana cand nu vom intelege ca numai ” uniti in cuget si-n simtiri “, uniti in credinta, luptand pentru pastrarea identitatii nationale si a valorilor spirituale, doar impreuna vom reusi ! Desteapta-te romane … sa fie stindard, pentru a ne pastra libertatea, identitatea, valori, traditii, cultura, neamul, si aceasta prin unitate !

Se rasuceste Domnitorul Cuza-n mormant si urla muntii pe care ” s-au incapatanat a ramane agatati dacii liberi ” mii de ani, cand ” vad ” ce haos si anarhie ne incetoseaza mintile … Trist, dar atat de adevarat … Pe ici pe colo, cate-un pui de dac mai ridica vocea sufletului deprins a trai liber : ” cum nu vii tu, Tepes, Doamne … ” , umerii poporului n-au fost niciodata mai incovoiati si povara umilintelor mai grea ca acum, trebuie sa recunostem si … trebuie sa ne trezim !

De ce sa acceptam cenzura si dictatura ce ni se impune-n tara muma ? Ce vrea a insemna violarea tuturor drepturilor, ce-i cu mascarada si nemernicia trimbitata a fi chipurile ” lupta impotriva terorismului ” prin violarea intimitatii, ingradirea exprimarii opiniei personale, obstructionarea accesului la informatii de interes public, etc. ? In spatele expresiilor vehiculate public, a directivelor UE folosite ca instrument de hartuire si amutire a ” prostimii “, sub masca bunelor intentii se ascund ei, cameleonii si adevaratele lor interese, care interese numai neamului nu servesc dar deservesc, numai Dumnezeu stie, cui nu … Ascultarea telefoanelor, monitorizarea conversatiilor de pe messenger si verificarea mailurilor e primul pas, urmeaza sa acceptam , sa ne resemnam si sa-ncepem a ne turna apoi unii pe altii pentru un codru de paine ? Astfel inaltam noi romanii, neam de traci, dacii liberi , infaptuirea UNIRII, prin acceptarea dezbinarii sub toate formele ?

Vai steaua ta popor roman de zaci in incremenire … citim, auzim vorbindu-se, meditam la TREZIREA SPIITUALA, va trebui sa facem pasul dintai spre DEVENIRE, spre renasterea simtamintelor, trezindu-ne si redevenind luptatorii ce-am fost, nu avem de ales ! Numai impreuna, UNITI putem A NE OPUNE CENZURII SI DICTATURII !

Proverbele ne-nvata, sunt pildele de la care sa pornim :

” Si cei slabi daca-s uniti, devin puternici ! “

” Unirea biruieste pe cel mai tare dusman . “

” Unirea este mai tare decat o fortareata. “

” Unirea, ca funia cea intreita, mai mult tine. “

” Minunile sunt savarsite de catre oamenii uniti ! “

************************************

Iarba rea din holde piara!

Piara dusmania-n tara!

Intre noi sa nu mai fie

Decat flori si omenie!

***********************************************************

Hai, sa dam mana cu mana … !!!

Suntem impotriva abuzurilor, cenzurii si impunerii dictaturii !!!

Noi suntem romani, noi suntem aici de veci Stapani … suntem daci liberi, dintotdeauna !

Sibilla

informatii preluate de pe google.ro

imagini preluate de pe google.ro

Hora Unirii – youtube

Si dupa cum cunoastem   justitia in Barlad si totul merge pe  “pile”   vom sta cu ” ochii pe voi ! “

Agresorul elevei de la Liceul Industrial Bârlad bãtutã chiar în incinta institutiei este fiul viceprimarului comunei Ciocani.

Cazul elevei de la Grupul Scolar Industrial “Alexandru Ioan Cuza” (Liceului Industrial) Bârlad care a fost bãtutã de un individ chiar în incinta liceului capãtã noi valente. Dupã cum am mai scris, fata (elevã în clasa a XII-a) a fost agresatã de fostul ei iubit în cursul zilei de 12 ianuarie. Totul s-a întâmplat, potrivit spuselor fetei, sub ochii unor colegi si ai paznicului.
Ancheta declansatã de oamenii legii a scos la luminã faptul cã agresorul, Ovidiu Tofan, este nimeni altul decât fiul viceprimarului comunei Ciocani, Eugen Tofan. Tânãrul a fost, pânã în iarna aceasta, elev al Liceului Industrial, moment în care s-a transferat la Grupul Scolar “Marcel Guguianu” Zorleni. Individul nu este la prima abatere de acest gen. În evidentele oamenilor legii, acesta figureazã cã a mai fost cercetat în cursul anului trecut tot pentru comiterea unei infractiuni de lovire. Dosarul a fost finalizat cu neînceperea urmãrii penale, întrucât victima si-a retras plângerea.
“Noi am declansat cercetãri în acest caz si pânã în momentul de fatã reiese cã eleva a fost într-adevãr bãtutã de acest individ, de fatã fiind si alte douã colege ale sale. Fata este hotãrâtã sã-si mentinã plângerea împotriva agresorului sãu. Vom definitiva ancheta si vom decide mãsurile legale care se impun”, ne-a declarat comisarul Vasile Chelaru, comandantul Politiei Bârlad.

Links : Chat Club 13 | Horoscop 2009 | Valentine’s Day

Totul a pornit de la faptul cã între cei doi tineri a existat pânã de curând o relatie. În toamna anului trecut, povestea de dragoste s-a terminat, dar tânãrul nu a vrut sã renunte cu una cu douã si a continuat sã o hãrtuiascã pe fatã. Totul a culminat la începutul acestei sãptãmâni, când a mers la liceu si i-a aplicat acesteia o “corectie”.
Cât despre faptul cã la întreg incidentul ar fi asistat fãrã sã
intervinã unul dintre paznicii liceului, conducerea institutiei sustine cã în realitate acesta ar fi ajuns în zonã abia dupã terminarea scandalului. Si asta pentru cã era ocupat cu repararea unei conducte sparte. Politistii bârlãdeni au verificat si acest aspect si, din primele verificãri, a reiesit cã, la momentul incidentului, tocmai se fãcea schimbul de turã între cei doi paznici.

sursa : obiectivul

Alte Articole  :

Dovezi ca Eminescu a fost omorat si nu a murit de sifilis

A 13 – a zodie din  horoscop – 2009

Eleva porno – “căţea” toata viata

Claudia Cream – Candy Mp3 Download free 2009

Are 107 ani si vrea sa se marite

Cantaretul Boy George la inchisoare

2,5 milioane de euro pentru o partida de sex ! afla cu cine …vezi foto

Mult prea TARE !…. Durex video

Jocul anului 2009

Eleva porno nu mai vrea in filme XXX

Download Film Eleva Porno Exmatriculata

112 – Vedeta porno Alina Plugaru in stare critica

Dan Diaconescu aruncat in tomberon de Tolea

Leptina hormonul pentru slabit

Download Windows 7 32 & 64 bits

Mircea Badea acuzat de viol

Atac extraterestru in Anglia

“Alexandra Adam – Lily Star Club Download” – cel mai cautat

Sandra Bullock dezbracata ( poze / video )

elevul porno bisexual 2009 – Batut si dat afara din casa

Primul film al elevei porno | ” Eleva porno, exmatriculata ” | Sex in Public

Si “elevul porno” s-a apucat de prostitutie pe doar 200 lei cu femei si barbati

Sexy-braileanca si sanii ei cei noi

Club al homosexualilor in PlayStation Home

…si urmeaza sa-l bagam in cutiuta si sa cerem bani pe el .

Ieri a  avut loc la Cuza “balul bobocilor” cine a castigat!? Dragul nostru colegutz!:X

Si cum noi ieri am avut motiv de bucurie…azi transmitem la toti fericirea! Deci…mister avem in clasa!? Avem! Misse!? Toate suntem misse! Missele Misterului ) Gianiiiiiiiiii pazea ca ai misse acum!:)))

Despre sintagma “neghiobimea ortodoxistă”, inventată de tînărul teolog ortodox  român Cristian Bădiliţă, am găsit comentarii la multe adrese URL:

http://www.rostonline.org/rost/aug2008/lamuriri.shtml

http://www.rostonline.org/blog/claudiu/2008/06/o-punere-la-punct.html

http://infocrestin.wordpress.com/2008/06/

http://groups.yahoo.com/group/credinta_ortodoxa/message/13178 .

Toată această discuţie mi se pare futilă. Dacă este să aleg  între Petru Pavel Aron şi Popa Tunsu, îl voi alege pe acela care a luptat realmente pentru cauza românismului. Iar cauza românismului a fost slăbită şi de chinga limbii slavonice inventată  de iluştri cărturari ai primului umanism bizantin, şi de influenţa neogrecismului stopată abia cu intervenţia statală a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Chiar şi în perioada comunistă de la  noi, unii cărturari români care vizitau Grecia constatau, neplăcut  surprinşi, atmosfera  culturală prăfuită, provincială, de la Atena. Nu avem ce să învăţăm de la neogreci, chiar  şi în materie de ortodoxism! De aceea am rămas deconcertat să văd promovată, pe blogul domnului Victor Roncea, cartea mitropolitului grec Hristodoulos Paraskevaidis – Razboiul impotriva satanei, vezi postarea: http://victor-roncea.blogspot.com/2008/11/sfintii-arhangheli-si-razboiul-nevazut.html .

Este adevărat, fraza liminară scrisă de Victor Roncea este inteligentă şi coerentă : “SFINTII ARHANGHELI SI RAZBOIUL NEVAZUT/DESPRE RAZBOIUL IMPOTRIVA SATANEI, IN CARE SUNTEM AJUTATI PERMANENT DE SFINTELE PUTERI  INGERESTI”.

Arhanghelul Mihail era numit  într-un limbaj medieval: “căpetenia peste cetele de puteri fără de trupuri”. Traducând limbajul românesc medieval într-un limbaj modern, trebuie să explicăm că “Puterea fără de trup” este Valoarea, imaterială şi imponderabilă, valorile alcătuind un “set de valori”  însemnând  “cetele de puteri fără de trupuri”.  Toate acestea ţin nu doar de teologie, ci şi de cunoaşterea prudenţială în general.  Mă aşteptam ca mitropolitul grec Hristodoulos Paraskevaidis să ne prezinte aici, http://www.razboiulnevazut.org/carte/113/Razboiul-impotriva-satanei , “tactica şi strategia” acestui război dialogic, plecând  de la o definiţie a valorilor şi de la felul cum valorifică ortodoxismul neogrecesc de azi, ca ideologie, vechile arhetipuri culturale bizantine. Nu neg, tema este foarte interesantă. Dar  am rămas la fel de însetat după această cunoaştere prudenţială. Cartea mitropolitului Hristodoulos Paraskevaidis este provincială şi prăfuită. Noi, românii, nu avem ce învăţa din ea, şi trebuie să spunem aceasta la modul intelectualiceşte cel mai onest şi politiceşte corect.

Titus Filipas

Nu o sa stau sa fac lectii de istorie deoarece toti cunoastem problema Basarabiei si cum a fost furata poporului roman. Basarabia va ramane pentru totdeaua PAMANT ROMANESC!

Probabil o sa-si aduca si poporul roman aminte atunci cand o sa se descopere cine stie ce zacamant important cum a fost si in cazul Insulei Serpilor! Ar trebui sa aratam ca ne pasa pana nu va fi prea tarziu! Si asa am pierdut cam mult : Insula Serpilor, Cadrilaterul, Bucovina si TEZAURUL! Urmeaza Tinutul Secuiesc! Mai avem sa pierdem Moldova, Dobrogea, Muntenia si Transilvania si ne pierdem si identitatea.  Ar trebui sa ne trezim pana nu ajungem ca Iugoslavia!

Daca am putea sa-i clonam pe Mihai Viteazul, Cuza sau Carol probabil am rezolva problema teritoriului romanesc in cel mult un an. Dar asa, cand suntem condusi de Iliescu, Nastase, Stolojan sau Basescu ar trebui sa mai asteptam inca un secol ca sa ne desteptam! Pana atunci probabil o sa avem soarta Iugoslaviei.

BASARABIA PAMANT ROMANESC !

romania

Caut cea mai bună metaforă pentru România de acum, aşa cum rezultă ea din multitudinea de comentarii plictisitoare, lozinci răguşite într-o piaţă a violenţei verbale, programe politice aparent generoase dar ascunzând totdeauna interese de grup, expresii ale dorinţelor egoiste ce vor să ne convingă  de altruismul lor, încercări abile de ştergere a istoriei şi de uitare a crimei, absenţa analizei într-un spaţiu al exorcizării metodice, şi nu găsesc altceva decât o chinuitoare fractură în această naţiune. Este oare fenomenul politic  românesc de astăzi comparabil vidului dintre faimoasele emisfere de la Magdeburg, întru despărţirea cărora se încordează două echipaje ecvestre contrare?

 Prima variantă a textului  datează din 2001. Atunci scriam :

+ Pe de o parte vedem atelajul acelora care vor să ne convingă de faptul că între 30 decembrie 1947 şi până acum, eventual cu o concesie făcută pentru 22 decembrie 1989, pe teritoriul acestei ţări uitate de Dumnezeu s-ar fi instaurat un hiatus existenţial aproape total, că România, dacă ea a mai fost dincolo de textele clasicilor noştri în Limba Română, ar fi existat numai prin actul rezistenţei înarmate din munţi, cât se poate de reale şi cu legende homerice care nu au fost scrise din păcate niciodată, pentru că barzii lor au murit, prin suferinţele de nedescris ale deţinutilor politici şi înălţătoarea lor perseverare de a menţine într-un spaţiu al creierului şi al limbajului cotidian conceptele şi abstracţiunile româneşti adunate până atunci, ‘delicatese’ ale spiritului pe care oportuniştii români, de orice nivel, nu au putut să le ingurgiteze niciodată, pur şi simplu pentru că aleseseră, liberi şi nesiliţi de nimeni, să fie comunişti, apoi al “dizidenţei”, să-i zicem şi aşa, între ghilimelele de rigoare, unora dintre oportuniştii ce ajungeau să nu mai fie mulţumiţi de avantajele prin care au fost atraşi iniţial în atât de imbecilizanta structură cu şedinţe lunare, ori erau mai dese?, de spălare a creierelor, ori prin difuzia, aleatoare ca orice difuzie, fugarilor români într-o diaspora despre care presupusesem până atunci că era doar rezervaţia altor naţii, veşnic rătăcitoare în colbul lumii.

Celălalt atelaj, să-i spunem al “republicanilor”, vrea să ne convingă că RPR-ul şi-ar fi avut începutul nu între 23 august 1944 şi 30 decembrie 1947, ci cu un veac mai devreme, între elanul revoluţionar autentic al paşoptiştilor şi alegerea lui Alexandru Ioan Cuza pe tronul Munteniei. Ei vor să ne determine să uităm că “monstruoasa coaliţie” a fost o acţiune de o luciditate extremă a politicienilor români de atunci, care ştiau că puterile lumii erau absolut conştiente de artificiul alegerii din 24 ianuarie 1859, incontestabil forţată de mulţimea de patrioţi unionişti desemnaţi de adunările din judeţele ţării şi care ajunseseră până la Bucureşti mergând pe jos, purtând o brumă de merinde în trăistuţă, dar, aşa cum am spune noi acum, într-un ‘timing’ perfect, într-o sincronizare ce arăta duşmanilor noştri dinlăuntru organizarea excepţională a celor care ştiau cum să iubească această naţie. Acea coordonare în acţiunea comună între oamenii obişnuiţi după  normele acelor timpuri, dar extrem de neobişnuiţi, într-adevăr, după  ’standardele’ actuale care îl califică pe aristocraticul Radu Chesaru drept un ‘ciudat’, face oarecum nedrept diminutivul ‘Unirea cea mică’ dat sărbătorii din 24 ianuarie. Ea este ‘Unirea cea mare’! Modelul acela de cooperare umană a servit ca sursă de inspiraţie pentru romanul ‘Toate pânzele sus!’, care nouă, sufleteşte vorbind, chiar ni se pare ştiinţifico- fantastic, scris, vă reamintesc, de Radu Tudoran, sub a cărui pană construcţia corăbiei ‘Speranţa” semnifică speranţa, imensă însă realistă în acele vremuri, întru şi pentru clădirea României moderne.  Hotărârea divanurilor ad-hoc, care fuseseră în fapt prima adunare constituantă ce votase într-un mod irevocabil şi indelebil în faţa tuturor contorsionărilor interne produse de evenimentele din exteriorul nostru, atât de puternice şi lucrând de cele mai multe ori chiar împotriva dreptului nostru natural de a mai consuma oxigenul de pe planetă vorbind româneşte, forma de organizare statală  a României moderne, prin aducerea unui prinţ străin, bineînţeles din Occidentul Europei, pe tronul Principatelor Române, acţionase prin ‘lovitura de stat’ ce îl înlăturase pe A.I. Cuza, determinând astfel încetarea statutului factice al unirii pasagere, chiar dacă sincere şi incomensurabile pentru noi, prin întronarea aceluiaşi domnitor pământean în cele două  principate dunărene. Iar dinastia de România, inaugurată de Carol I, şi-a arătat adecvarea pentru că prinţii săi şi-au înţeles menirea, desigur, doar atunci când evenimentele externe îşi mai păstrau raţionalitatea.Nu este mai puţin adevărat că  şi ‘republica de la 30 decembrie’, de ce 30 decembrie?, doar pentru a coincide cu ziua de naştere a URSS -ului, şi a pregăti, într-o eventualitate cominformist gândită, aderarea RPR -ului la acea ‘Uniune a republicilor’ estice a cărei atracţie perenă ne va absorbi poate ca un black hole după realizarea oleoducului american ce va traversa Afganistanul purtând petrolul de la Marea Caspică  înspre un ţărm mai sudic, a primit o binecuvântare şi o încuviinţare la fel de istorice, prin vizita lui Charles de Gaulle în România, în luminoasa dacă nu chiar fericita primăvară din 1968 ce părea deschisă tuturor speranţelor noastre.

Neîndoios, cuvântarea generalului de Gaulle în faţa deputaţilor români, a căror calitate intelectuală  nu era chiar cu nimic inferioară  celei a parlamentarilor de acum, a fost cel mai inteligent dintre discursurile pronunţate vreodată  în faţa Marii Adunări Naţionale, discurs ce legitima, vrem nu vrem să admitem aceasta, chiar acea formă de adunare supremă în statul român de atunci, şi doar în acest fel trebuie să înţelegem insistenţa lui Nicolae Ceauşescu pe fraza “Nu răspund decât în faţa Marii Adunări Naţionale!”, de care s-a rîs şi probabil că se va mai rîde copios încă multă vreme.

În fine, să încercăm să uităm crimele perfecte, deşi ele conţin toată substanţa care îi fascinează pe scriitori, şi nu mă refer aici doar la autorii de romane poliţiste. În “Memoirs d’Espoir”, Charles de Gaulle îşi declara în modul cel mai categoric opoziţia la oricare tentativă de continuare iresponsabilă a politicilor partidelor de dinainte de război, acelea care au dus de fapt la marele debaclu al Franţei, ce a antrenat, printr-un efect de domino, mai adăugăm noi, şi debaclul României, în care stagnăm, în ciuda ‘revoluţiei’. Nu -i mai puţin adevărat că şi politica ţărăniştilor, un partid de stânga, ce a câştigat pentru România de la ruşi o minusculă parte a tezaurului, dar a pierdut Basarabia, nordul Bucovinei, Herţa şi apoi către bulgari Cadrilaterul, prin neglijarea totală  o forţei militare a ţării, să amintim numai faimoasa renunţare a lui Nicolae Titulescu la material militar din Franţa în favoarea Spaniei republicane, acţionând deci chiar împotriva tradiţiei monarhice spaniole!, tradiţie susţinută de generalul Franco, a fost la fel de vinovată. Vizita lui de Gaulle în ţara noastră afirma, pe de o parte, că soarta României continua să fie legată de politica Franţei, pe de altă parte că schimbările ce avuseseră  loc în România, chiar integrată lagărului comunist, erau, cel puţin în acel moment, pe o linie favorabilă  intereselor Franţei. Din punctul de vedere al lui Nicolae Ceauşescu, aceasta era o incontestabilă confirmare a succesului politicii sale prezidenţiale. Putem să bănuim că intenţia de confirmare a succesului politicii preşedintelui României fusese şi în planurile politicii răsăritene a lui Charles de Gaulle. Să privim faptele brute. Prima vizită de stat a lui de Gaulle la un dictator european autoritar avusese loc în Spania franchistă. Noi suntem absolut convinşi de uriaşa statură de om politic a generalului Charles de Gaulle. Însă destul de bizar, în ceea ce priveşte propriile opinii ale lui de Gaulle, acesta îl considera pe generalul Franco drept cel mai mare om politic european al timpului său. Cum a fost Franco real, cel atât de detestat de un geniu al diplomaţiei precum Nicolae Titulescu ? Să apelăm la un citat din opera unuia dintre faimoşii săi contemporani. În memoriile sale, pentru care a primit Nobelul literar, Winston Churchill scria, cu intenţia declarată de a-l înnegri cât mai mult pe dictatorul spaniol în faţa opiniei publice ‘progresiste’ : “Franco este un personaj cu ochelari de cal. El nu este în stare să vadă în faţa ochilor lui decât un singur lucru : Apărarea intereselor spaniolilor.” La începutul politicii sale, şi Nicolae Ceauşescu părea a fi sincer şi în întregime dedicat apărării intereselor supreme ale românilor.

Charles de Gaulle trebuie să fi fost tentat de vizita în România numai pentru a încuraja componenta dictatorială de tip franchist din politica lui Nicolae Ceauşescu. Acea vizită istorică  a liderului Franţei în România republicană, şi repet ideea mea că România ca statalitate diplomatic recunoscută, „la Roumanie”,  a fost într-o foarte mare măsură o invenţie franceză  din secolul XIX, trasează pentru noi şi jaloanele după care putem să judecăm succesul politicii prezidenţiale româneşti. Să-l judecăm după aceste norme şi pe actualul preşedinte al României.  Preşedintele  Ion Iliescu  a urmat o carieră politică post-decembristă, de cele mai multe ori, la începuturi, contrariantă. Domnul Octavian Paler, în a cărui totală luciditate am crezut multă vreme, a instilat prin editorialele sale virulente însă impecabil argumentate, publicate pe vremuri în ziarul ‘România liberă’, opinia că domnul Ion Iliescu ar fi fost cel care a organizat sinistra joaca de-a teroriştii, pentru a-şi consolida puterea. Abia în anul 1998 au apărut suficiente date în presa de la noi, care îl disculpă; în lumina lor, ar fi o naivitate derizorie perseverarea în a crede că acel Ion Iliescu s-a jucat de-a teroriştii. Ar însemna să-i atribui abilitatea unui geniu al răului, de felul unui Ossama Bin Ladin. Iar Ion Iliescu este departe de a fi aşa ceva. Pe de altă parte, este şi amuzant acest Ion Iliescu, în convingerea senină a domniei-sale  că este un revoluţionar de la ‘89. Domnul Ion Iliescu a înfăptuit primul său act cu adevărat revoluţionar pentru naţiunea română, şi poate că şi pentru el, ţinând seama că provenea dintr-un partid comunist, abia în anul 1996, atunci când a predat, într-un stil absolut exemplar, caracteristic unui stat democrat, puterea unui preşedinte care se revendica de dreapta. Apoi, să amintim tranziţia istorică în limbajul prezidenţial, anume folosirea adresării cu ‘Majestate’ faţă de regele Mihai I; fără îndoială, Ion Iliescu, acela de astăzi, a ajuns să fie un politician desăvârşit. În fine, chiar şi ‘Afacerea Costea’, atât de lamentabil instrumentată, i-a făcut până la urmă un serviciu domnului Ion Iliescu ; ea a arătat cât de uşor poate să fie ‘îmbrobodit’ acest om politic, totuşi politicianul post-Ceauşescu bucurându-se de cea mai mare carismă, fără nici un fel de supralicitare.Domnul Ion Iliescu mai declara în public că este sedus de ‘modelul spaniol’, însă acela post- franchist. Câştigul său în carismă ar fi fost cu mult mai mare dacă ar fi inclus ultimii ani ai epocii Franco în această ‘paradigmă spaniolă’. Mă refer la intensificarea acelei componente de tip franchist care a putut asigura stabilitatea şi succesul Spaniei monarhice de astăzi. Tentative se vedeau la un moment dat, ori cel puţin nouă ne place să interpretăm în felul acesta unele dintre gesturile sale. Succesul total al politicii sale prezidenţiale ar fi fost asigurat numai printr-o determinare de tip franchist, de racordare a politicii sale interne pe termen mai lung la tradiţie, la hotărârea divanurilor ad-hoc din secolul XIX, cele care au decis statalitatea monarhică a României. Ion Iliescu a spus odată : “Un despot luminat ar putea îndeplini un rol util în România”. Ciudat, dar aici Ion Iliescu şi Radu Mihai Chesaru se întâlneau pe acelaşi teren, în aceeaşi epocă, pierdutul nostru veac al XVIII-lea, furat de fanarioţi; oricum, cei doi nu erau singurii care credeau că secolul luminilor ar fi undeva înaintea noastră. Am putea oare decela în aceasta frază un Ion Iliescu personaj cu ascunse simpatii de dreapta? Continuarea cu un rege tînăr al Casei de România, pe care nu îl văd cu nici un chip, Doamne fereşte!, ca pe un ‘despot’, focul şi cenuşa secolului al XVIII nu trebuie în nici un caz percepute aşa, ar fi un act extrem de temerar, în mare măsură chiar riscant, pe care numai un abil politician al echilibrului, aşa cum este Ion Iliescu, ori aşa cum ar  evolua Ion Iliescu până la finalul ultimului său mandat prezidenţial, l -ar fi putut realiza. Câştigul personal, ca imagine,  ar fi trecerea accentului de la respectul popular pentru congenialitatea sa, la intrarea în istorie prin autoritatea genialităţii sale de om politic.+ 

Era un scenariu ipotetic. Ion Iliescu a ales stagnarea în congenialitate.

Titus Filipas

*am reactualizat acest post, pentru că tag –ul Radu Chesaru nu îl mai prinde

Hmm am vazut niste posturi legate de facultatea de informatica de la Alexandru I Cuza din Iasi si acum ma bate gandul sa nu aplic doar la ase ci sa imi incerc norocul si acolo , so e posibil ca din octombrie sa ma pot numi din nou iesean . Can’t wait mai ales ca din ce am vazut nu trebuie sa dau examen de admitere , admiterea in facultate facanduse dupa nota de la mate bac, media de la bac si media din liceu