Mă aflam la muncă astă-seară, mai toată treaba era pe terminate, aşa că mi-am zis să profit de ocazie şi să vizionez liniştit testul cu Stuttgarter Kickers. Ţi-ai găsit! Băi, nene, ai noştri au dat zece goluri, iar eu n-am prins vreunul nici live, nici în reluare! Vinovat şi acum, ca de altfel în ultima vreme, deja celebrul stream. Ca să mă exprim elegant:

Ce lupa mea se-ntâmplă?

Aşa nu mai pot continua, e limpede. Am avut probleme cu stream-urile la ultimele meciuri, dar ghinionul de azi mi-a depăşit aşteptările. Cu toată funcţionarea lor de căcat, pe site-urile cu pricina tot am reuşit să prind în direct, duminică, două din cele trei goluri ale partidei cu Schalke. Iar acum dăm zece şi eu mă aleg cu praful de pe tobă?!

Am cam urlat de nervi, e de-nţeles.

Urmează amicale şi mai tari, începe Cupa, başca campionatul şi eu nu mai pot să văd o partidă fără dureri de cap. Site-urile, respectiv stream-urile care mergeau acceptabil nu demult se comportă mai nou ca nişte cururi. Nu mă prea pricep la chestii tehnice, aşa că v-aş foarte mulţumi de-aţi vrea să-mi daţi un sfat, două sau câte or fi, acolo.

Stuttgarter Kickers – FC Bayern 0:10

Au marcat: Gomez 15 şi 86, Olici 58, 68 şi 83, Müller 60, 77 şi 81, Altintop 61, Görlitz 72

FC Bayern: Butt (46 Rensing) – Lell, Demichelis (46 Breno), Badstuber (46 Görlitz), Lahm - Baumjohann (52 Müller), Van Bommel, Sosa (46 Ottl), Pranjici (46 Altintop) – Gomez, Olici.

Fenerbahçe’nin Hamit Altıntop transferini gerçekleştirmek için kesenin ağzını açtığı, bu futbolcuyu ikna etmek için her yolu denediği bu gün internet sayfalarına düştü… (Örnek haberi okumak için tıklayınız…)

Aldığımız duyumlara göre Türkiye’de tatilde olan Hamit Altıntop transferini Fenerbahçe bitirmiş… Hamit transferi çok yakında açıklanacakmış…

Bu büyük transfer Fenerbahçe’mize hayırlı olsun…

Imaginaţi-vă că sunteţi antrenor sau conducător la FC Bayern şi că trebuie să alegeţi un jucător, unul singur!, care să rămână pe Allianz Arena, în primul unsprezece sau măcar pe bancă, în condiţiile în care a dezamăgit destul de mult în sezonul 2008-2009. Dacă alesul vostru nu se regăseşte în sondajul de mai sus, votaţi “altul” şi nominalizaţi-l la comentarii, vă rog!

În ceea ce mă priveşte, vă spun doar atât: că nu l-am votat pe Schweini! Spre marea surpriză a lui Vlad, probabil .

Revenirea lui Andreas Görlitz (27 de ani) de la Karlsruher SC la FC Bayern, anunţată oficial, astăzi, de Uli Hoeness, ar putea reprezenta soluţia pentru întărirea flancului drept al defensivei, transformat în şvaiţer de prestaţiile catastrofale ale lui Lell şi de cele mediocre ale lui Oddo. 

Managerul pretinde că soarta italianului va fi decisă abia la sfârşitul lunii mai (se întoarce la AC Milan sau continuă la noi?), dar cea a lui Lell pare pecetluită, acesta riscând să devină rezervă de rezervă. Pe de altă parte, Görlitz este în stare să joace şi mijlocaş dreapta, aşa că nici Schweini sau Altintop n-ar trebui să se culce pe o ureche.

Hoeness a mai făcut încă două afirmaţii legate de transferuri. Reîntoarcerea lui Toni Kroos, împrumutat la Bayer Leverkusen, va fi decisă de viitorul antrenor, iar numele noului tehnician, din ce în ce mai probabil Louis van Gaal, va fi făcut public pe 31 mai, cel mai târziu.

V-aţi întrebat vreodată care sunt proverbele preferate ale fotbaliştilor? Ce principii contează pentru ei, în afară de celebrul mingea e rotundă şi altele ca el? Mai jos este lista motto-urilor apreciate de jucătorii lui FC Bayern, aşa cum le-am găsit la prezentările individuale de pe site-ul oficial al clubului. Mie mi se par interesante, pentru că îţi “spun” câte ceva despre ei. Am adăugat scurte observaţii personale, pentru fiecare caz în parte.  

RENSING (Unde e voinţă, există şi putinţă şi Trăieşte clipa!). Ce să zic, Michael? Mie îmi pare că, în cazul tău, ba e voinţă, dar ciuciu putinţă, ba invers, dar deloc amândouă în acelaşi timp. În ritmul ăsta, vorba ta, ar trebui să apreciezi fiecare minut ca titular, că la anul nu se ştie când mai joci.

LUCIO (Munceşte mult şi ai credinţă în Dumnezeu). Mda, în principiu sună bine: munceşti, munceşti, dar hai s-o facem mai cu cap, altfel chiar că numai Ăl de Sus poate pricepe ce vrei să faci câteodată pe teren.

VAN BUYTEN (Fără trudă nu există răsplată). Ce să înţeleg de aici, Daniel: că nu tragi destul de tare la antrenamente, de prinzi din an în paşte primul unşpe?

ŞESARUL (Nu te da bătut niciodată). Exact! În cazul în care colegii din atac au obrăznicia să ducă echipa în avantaj, arată-le tu lor şi fă o gafă d-aia mare, ca să marcheze adversarii. Dacă ăştia sunt prea boi, dă-o tu în aţe, în ale noastre, normal.

LAHM (Câteodată puţin înseamnă mai mult). Aici m-ai pierdut, Philipp! Fiind piticul lotului, încerci să-ţi maschezi complexul de inferioritate în spatele unei cugetări alambicate? Sau tu chiar vorbeşti serios? Să conteze mai mult un sezon fără trofee decât unul reuşit? Pe asta chiar că n-o pricep.

ODDO (Râzi şi iubeşte viaţa). Nu mă aşteptam la altceva de la un macaronar. Viaţa ca viaţa, Massimo, dar impresia mea e că ţii prea mult până şi la adversarii din teren. Tu-i iubeşti, ei râd de tine.

LELL (Trăieşte şi lasă-i şi pe alţii să trăiască). Christian, eşti la fel de hippy ca şi Oddo! Make love, not war on the pitch! Am dreptate? Excelent principiu: tu-ţi vezi de ale tale pe teren, adversarii îşi văd de ale lor. Vă ignoraţi complet, chiar dacă sunteţi face to face. Lasă-l şi pe el să treacă de tine (o dată, de două ori, de trei ori… de o sută de ori), că doar n-o fi bai! Eşti un mototol, băi Lell! 

ŞEPTARUL (Să crezi mereu în Dumnezeu). Complet de acord, cu minima condiţie de a lămuri o chestie: Dumnezeu e chiar Dumnezeu? Sau e Barcelona? Sau tricoul lui Henry? Ce variante aberante, alea ultimele două.

ALTINTOP (Viaţa nu are valoare, dacă nu ştii pentru ce trăieşti). Nici fotbaliştii nu prea au valoare, dacă nu ştiu unde să stea pe teren şi ce să facă cu balonul.

ZÉ ROBERTO (Puterea mea stă în Iisus). La vârsta ta este normal. Pentru că nu vreau să mă gândesc că ai putea să te dopezi.

OTTL (Cel mai exigent în ceea ce te priveşte eşti chiar tu şi Unde e voinţă, există şi putinţă). Trag concluzia că eşti cam indulgent cu propria-ţi persoană, dacă mă gândesc la ultimele evoluţii. Oricum, cazul tău îmi aminteşte de al lui Rensing.

VAN BOMMEL (După ploaie, iese soarele). Aş inversa niţel proverbul ăsta, pentru că ţi se şi ni se potriveşte mai mult aşa: după soare, vine ploaia. N-am dreptate? Parcă eram mai optimişti, mai relaxaţi şi zâmbitori la startul sezonului, decât acuma, la final.

SOSA (Nimic nu este imposibil). Măi, să fie!? Chiar aşa? Îmi promiţi mie solemn că sunt ceva şanse ca din tine să iasă un fotbalist mai acătării?

BOROWSKI (Bucură-te de fiecare zi). Eşti cumva masochist, Tim? Ai plecat de la Bremen, unde erai senator de drept, şi ai ajuns la noi, rezervă de lux. Să înţeleg că îţi convine, prin urmare. 

SCHWEINSTEIGER (Nu ai voie să-ţi pierzi credinţa). O, nu! Niciodată! O tot dau aici, pe blog, cu Schweini în sus, Schweini în jos, şi nimeni nu mă poate contrazice. Încă mai cred că ai putea fi şi vei fi un mare fotbalist, pentru că deocamdată nu pot folosi prezentul. Nu vreau să ajung la formula “ai fi putut fi”.

TONI (Nu te da bătut niciodată). Bravo, Luca! Perseverează, aruncă-te-n careu, dă-le discret la gioale fundaşilor adverşi, ţine-i de tricouri şi arată-te mirat de fiecare dată când nesimţiţii de arbitri nu-ţi răsplătesc efortul cu penalty-uri.

PODOLSKI (Cine nu riscă, nu câştigă). Clar! Doar tu eşti dovada vie a succesului! Ai plecat de la Köln ca să cucereşti Bavaria. Ai riscat. A câştigat?

KLOSE (Dă întotdeauna ce ai mai bun). De acord cu tine, Miro! O întrebare, de-mi permiţi: te-ai referit şi la goluri, sau alea intră la oferte speciale, de genul celor care apar exclusiv de Sărbători?

Nach einer sehr schwachen Leistung haben die Bayern das zweite Auswärtsspiel 1:2 in Berlin verloren, aber der Manager Uli Hoeness ist sicher: “Am 34. Spieltag - und nur darauf kommt es an – sind wir ganz oben” (Abendzeitung). Ich  träume auch vom Titel, obwohl ich zu viele Sätze bemerkte, die mit der Konjunktion “wenn” beginnen. Zum Beispiel:   

Wenn wir mal drei Spiele gewinnen, dann ist der Spuk vorbei. Und das muss ja irgendwann kommen. Wenn wir heute gewonnen hätten, wäre das unser Tag gewessen. (Uli Hoeness, nach 1:2 gegen Hertha)

Wenn wir so spielen wie heute, wird es recht schwer für den Rest. (Uli Hoeness, nach 5:1 gegen Stuttgart)

Wir sind schwer ins Spiel gekommen, obwohl wir die erste 100-prozentige Chance haben durch Bastian Schweinsteiger. Wenn wir die reinmachen, so wie gegen Stuttgart, sind wir schwer zu schlagen. (Philipp Lahm, nach 0:1 gegen Hamburger SV)

Ich bin mir sicher: Wenn zu der Klasse, die ohnehin schon in der Mannschaft steckt, sich noch der eine oder andere weiterentwickelt, dann kommt der Meistertitel von ganz alleine. (Jürgen Klinsmann, in Winterpause)

Wenn wir so weitermachen und kein Spiel verlieren, kann uns keiner stoppen. (Mark van Bommel, nach 2:2 gegen Stuttgart)

Wenn wir unsere Leistung bringen, bin ich überzeugt, dass wir gewinnen. (Philipp Lahm, bevor 2:0 gegen Leverkusen)

Wir haben gegen Bochum Zuhause 3:3 gespielt, hier 2:2. Wenn wir diese vier Punkte mehr hätten, wären wir mit Sicherheit heute Tabellenführer. Diese Spiele muss man einfach gewinnen. (Karl-Heinz Rummenigge, nach 2:2 gegen Mönchengladbach)

Und so weiter… Was kann man darüber schreiben? Meiner Meinung nach holen wir den Titel, wenn: Rensing wenige Fehler macht; Lell nur auf der Bank sitzt; Oddo (oder Altintop) als Rechtverteidiger spielt; Demichelis seine Stärke wiederfindet; Schweini einfacher spielt; Van Bommel die gegnerischen Aktionen präziser anhielt; Toni und Klose wirksamer sind; alle von Anfang an Gas geben.

Continui să cred că avem prima şansă la titlu, asemenea lui Uli Hoeness, chiar dacă am suferit a doua înfrângere consecutivă în deplasare şi am ratat din nou ocazia de a deveni lideri, pentru întâia oară în acest sezon. M-am liniştit suficient de mult de ieri după-amiază până în această seară, dar tot nu pot să nu remarc - în ciuda optimismului care mi-a revenit în obraji – că momentan suntem campioni doar la vorbe. Conducătorii, antrenorul şi jucătorii nu mai prididesc în a promite trofeul, dar folosesc prea multe propoziţii introduse prin conjuncţia “dacă”, care condiţionează triumful final. Câteva exemple: “Dacă vom câştiga trei meciuri consecutive, totul va reintra în normalitate” (Hoeness după 1:2 cu Hertha); “Dacă vom juca ca astăzi, concurenţei îi va fi extrem de greu” (tot Hoeness, după 5:1 cu Stuttgart); “Dacă marcam la marile ocazii avute, am fi fost foarte greu de învins” (Lahm, după 0:1 cu HSV); “Dacă unul sau altul dintre jucători îşi va îmbunătăţi evoluţiile, titlul va veni de la sine” (Klinsmann, în pauza de iarnă); “Dacă vom continua la fel şi nu vom mai pierde niciun meci, nimeni nu ne va putea opri” (Van Bommel, după 2:2 cu Stuttgart); “Am făcut 3:3 cu Bochum, acum am remizat iar, 2:2. Dacă am fi avut în cont cele patru puncte pierdute în aceste două meciuri, acum am fi fost cu siguranţă pe primul loc. Acestea sunt partide pe care trebuie să le câştigi” (Rummenigge, după 2:2 cu Mönchengladbach). Aşadar, tot felul de condiţii care, dacă le vom îndeplini, ne-ar asigura câştigarea campionatului. Am întocmit şi eu o listă asemănătoare, din care reiese că ne vom bucura la final, dacă: Rensing va face mai puţine greşeli; Lell va sta numai pe banca de rezerve; Oddo (sau Altintop) va juca fundaş dreapta; Demichelis îşi va reveni la forma de altădată; Schweini va juca mai simplu; Van Bommel va fi mai precis în stoparea acţiunilor adversarilor; Toni şi Klose vor fi mai eficienţi în faţa porţii; toţi vor trage tare din primul până în ultimul minut al meciurilor. Vi se pare suficient pentru titlu?

Da wir mal wieder das ganze Wochenende im Ruhrgebiet verbringen, konnte man den Bundesliga-Alltag erst um 13:00Uhr beginnen. Parken am Sportparadies und erst mal zu Fuß zum SFCV um die Karte für Enschede abzuholen. Danach gemütlich ein Bier bzw. Glühwein zusammen mit Claudia und Silke getrunken, bevor es zur 1000 Freunde Mauer ging um für Charly eine Kerze anzuzünden. Ich schätze mal so 1200 Kerzen

standen schon da, neben Bildern

und dem ein oder anderen Schals.

Vor dem Spiel erwiesen die Schalker dem verstorbenen Mannschaftsbetreuer Charly Neumann mit einer Schweigeminute

und Trikots mit seinem Vornamen

die letzte Ehre. Auch im Gladbach Block wurde Charly die letzte Ehre erwiesen.

Dann legten die Blauen gleich mächtig los. Nach gerade einmal vier Minuten wurden aber auch wieder böse Erinnerungen wach: Wie schon in Leverkusen vergab Kuranyi eine hundertprozentige Torchance. In der 17.min spielt Bordon das Leder aus der eigenen Hälfte zu Kuranyi, der auf Rakitic verlängerte. Seinen Rückpass ließ Kuranyi vorbeilaufen, denn auch Altintop

war mitgelaufen und zirkelte das Leder mit der Fußspitze an den Pfosten, von dort sprang der Ball ins Tor 1:0.

Nur 5min. später war Farfan auf dem Weg in den Strafraum, Levels wusste sich nur mit einem Foul zu helfen. Den fälligen Elfmeter

lupfte der Gefoulte selber

frech in die Tormitte zum 2:0.

Doch nur sieben Minuten verkürzte Rob Friend für die Gäste nach einem genauen Pass des Ex-Schalkers Alexander Baumjohann auf 2:1.

Unmittelbar vor der Pause sorgte Altintop

mit seinem zweiten Tor nach genialem Zuspiel von Orlando Engelaar für die Vorentscheidung.

Der türkische Nationalspieler machte damit seinen ersten Bundesliga-Doppelpack seit dem 11. November 2006 gegen Mainz 05 perfekt. Nach der Halbzeitpause tat sich bis zur 60.min nichts. Dann wieder einen Moment, den Kevin Kuranyi wohl gerne ungeschehen machen würde. Nach Farfans punktgenauer Hereingabe brachte es Kuranyi fertig, den Ball erneut aus vier Metern neben das Tor zu setzen. Die Enttäuschung darüber war nun auch auch dem Publikum deutlich anzumerken. Kurz darauf wurde er für Asamoah ausgewechselt.

Die letzte Aufregung gab es dann 5 min vor dem Ende. Friend klärte nach einem Kopfball von Krstajic auf der Linie mit der Hand, Schiedsrichter Dr. Drees ahndete die Aktion aber nicht. Schalke tritt am Donnerstag im UEFA-Cup gegen Manchester City an bevor am Sonntag das Spiel in Stuttgart folgt. Ach ja und dann war ja noch etwas. Was den Fußball angeht, bin ich ja ein bisschen abergläubisch und so hat es sich in den letzten Jahren ergeben, das ich nach jedem verlorenem Spiel ein Accessoire in meinem Outfit änder. Tja und heute habe ich mir für einen Gutschein einen ca. 60cm großen Ährwin gekauft.

Und was soll ich sagen, der muss jetzt wohl die nächsten Spiele immer mit Durch den kurzen Heimweg saß ich bereits um 18:00Uhr auf dem Sofa und konnte mal wieder in den Genuss der Sportschau kommen.

Glück auf

“der Schalker”

……nach dem uns das letzte Erstrunden DFB-Pokal-Spiel in den Westen von Rheinland-Pfalz, nach Trier, geführt hat, ding es diesmal noch ein Stück weiter in den Süden, ins Saarland, nach Homburg.

Das erste Pflichtspiel der neuen Saison sollte diesmal mit dem Bus vom SFCV in Angriff genommen werden, so das wir gegen 11:00 Uhr die Fan-Kneipe “auf Schalke” betreten haben uns unser obligatorisches Freigetränk einverleibt haben und mit den ersten bekannten Gesichtern die Lage der “königsblauen” Nation besprochen haben. Auf diesem Wege mal einen Gruß an die Busbesatzung “Bus 1″ und hier ganz besonders an Jens (ist doch alte Tradition) zum DFB-Pokal mit dem Bus zu fahren. Nach dem alle Plätze zur Selbstzufriedenheit der Fan-Ordner besetzt waren, ging es fast pünktlich um 12:20 Uhr auf die 372km lange Etappe ins Saarland. Was hat sich seit letzter Saison auf solchen Busfahrten geändert? Busse sind jetzt wohl alles Nichtraucherbusse, Bier ist um 50% teurer geworden (….nicht wahr Jens : und der Verband ist schuld ) Zwei Pausen und etlicher Schalkelieder später wurden wir gegen 17:15 Uhr von einer kompletten Hundertschaft

in grün/weiß am Homburger Waldstadion empfangen. Keine Ahnung wen die behelmten erwartet haben, aber für ein DFB-Pokal-Spiel im Westen ein ganz schöner Aufmarsch. Unser Bus durfte auf den später vom THW ausgeleuchteten “Busparkplatz” und wir haben uns die letzten 200m zu Fuß auf den Weg zur großen Fanmeile

(ja das wurde auf der offiziellen Homepage vom FC Homburg wirklich so bezeichnet) gemacht. Hier erwarteten uns weitere Schalker und neben einer Bierbude, einer Würstchenbude und einer kleinen Bühne auch das ganze Dorf . Die Homburger haben sich im Gegensatz zu Trier letztes Jahr richtig was einfallen lassen, es gab sogar einen eigens angefertigten Pokalschal Schalke/Homburg. Von der Fanmeile ging es direkt über eine ein Meter breite Treppe Richtung Stadion. Hier gab es noch die alten Traditionellen Kartenabreißer und keine elektronische Einlasskontrolle. Dialog vom Eingang: Sie:…..mach die Karte nicht kaputt, Er: …..warum nicht, Sie:…..weil ich die Sammel und hier bestimmt nicht mehr herkomme, Er:…….kopfschüttelnd…..na Anne, wer könnte das gewesen sein Schön war aber auch die Frage vom Sicherheitsmann am Eingang zu mir:” Hast du Bengalos oder Feuerwerkskörper dabei?” Meine Antwort lautete, nein ich wusste ja nicht das ich welche mitbringen sollte , na ja ist halt nur 5.Liga…….Im Stadion konnten wir uns dann zwischen Block 5 Kurve oder Block 6 zur Haupttribünen hin entscheiden, unsere Wahl viel auf den 6er was angesichts der 3 Dixies im Rücken und der kleinsten Würstchenbude

der Welt nicht die schlechteste Entscheidung war. Um 19:30Uhr war das Waldstadion

mit ca. 19.000 Zuschauern recht gut besucht und der Spielball kam in alter Mölleman-Tradition von ortsansässigen Fallschirmspringern

aus der Luft. Das Spiel selber war in den ersten 20 min nicht wirklich so Spannend, die erste echt Torchance hatte der Homburger Michael Petri in der 8 min. Spannung und Stimmung kam erst so in der 25 min. auf,

als die Würstchenbude auf der gegenüber liegenden Kurvenseite

immer mehr in Rauch eingehüllt wurde. Was am Anfang noch wie ein zu heiß gewordenes Stück Fleisch aussah entpuppte

sich in den nächsten zwei Minuten zu einem recht schönen Budenbrand,

was die unten auf der Laufbahn stehenden Feuerwehrleute mit Sandeimer und Schaufel

aber noch nicht als solchen eingestuft haben. Eine weitere Minute später kam nun aber doch Hektik in die Jungs von der Feuerwehr

und einer nach dem anderern rannte mit Feuerlöscher, Kübelspritze und Sandeimer in Richtung brennender Bude…….Herzlich willkommen im Wald(brand)stadion in Homburg Während die Feuerwehr noch versucht hat den Saarländer Staatsforst zu schützen wurde auf der anderen Seite im Schalke Block ein Bengalisches Feuer entzündet

was den Stadionsprecher nun doch mal zum ermahnen der Fans animierte. Bei der brennenden Bude hieß es mittlerweile Klappe zu Feuer aus

und wie aus dem nichts erzielte Farfan in der 45 min. den 0:1 Führungstreffer. Nach der Halbzeitpause, welche beide Mannschaften aus unerfindlichen Gründen bereits nach 10 min. beendet hatten, begann der FCH stürmend die zweite Halbzeit und hatte durch Muftawu und Rheinheimer zwei gute Ausgleichsgelegenheiten. Mit dem 2:0 des erst kurz zuvor eingewechselten Altintop war die Partie aber fast entschieden. Schalke erhöhte noch durch Kuranyi zum 0:3 Endstand. Selbst nach dem dritten Gegentor feierten die vielen grün-weißen Fans ihre Mannschaft.

Mehrfach ging die La-Ola Welle durch das des Waldstadions. Kurzum: Stimmung und Atmospähre waren auch ohne Moselindianer dank der Homburger Feuerwehr einem Erstrunden Pokalspiel angemessen.

Die Rückfahrt verzögerte sich ein wenig, so das wir gegen 02:30 Uhr wieder die Berliner Brücke in Gelsenkirchen erreicht haben.

Glück auf

“der Schalker”

Bayern Münih

• Bundesliga : 2007-08
• DFB-Ligapokal : 2007
• DFB-Pokal : 2007-08

Chi di spada ferisce di spada perisce, così dopo aver vinto le ultime 3 partite all’ultimo secondo i Turchi di Terim hanno perso la semifinale contro i favoritissimi della Germania al 90′, grazie a un goal del terzino del B. Monaco Lahm. Partita fantastica a Basilea, piena di capovolgimenti, giocata meglio dalla Turchia, ma vinta dalla Germania, la solita Germania, sempre incisiva e tremenda sotto porta. Terim può essere contento del suo lavoro, ha portato in semifinale una squadra che secondo i pronostici non doveva neanche passare il 1°turno ed ha giocato la semifinale con appena 14 uomini in rosa con il coltello fra i denti e mettendo in difficoltà i tedeschi.

La chiave della partita è stata sicuramente la rete di Boral che sveglia i tedeschi e galvanizza i turchi. Schweinsteiger risponde a Matthäus che lo aveva criticato in settimana (“Il tedesco è un buon giocatore ma non è un campione. In Italia ne abbiamo molti di giocatori bravi almeno quanto lui.“) e segna il suo secondo goal ad Euro08 in 4 partite, assistito dall’amico e compagno di squadra Podolski, sempre precisissimo nei passaggi. La partita dopo il goal di Bastian (basta, non scrivo più quel cognome) non cambia, è la Turchia a fare il gioco, i tedeschi provano a sfondare un paio di volte ma la squadra di Terim è messa troppo bene e va vicino un paio di volte al gol del vantaggio.

Gol che arriva, ma dalla parte opposta, infatti dopo uno splendido cross di Lahm, Rustu esce male regalando a Klose l’opportunità di segnare il suo secondo goal ad Euro08, opportunità che ovviamente non spreca. La Germania adesso può far quel che vuole della partita, ma la Turchia dimostra ancora di essere un osso duro ed all’86′ (seguendo sempre la regola del gol negli ultimi 5 minuti) pareggia con Semih, che insacca d’esterno dopo un ottimo lancio di Sabri. Per i Turchi è un sogno andare ai tempi supplementari, ma Low non ci sta, i favoriti salgono tutti in attacco, e proprio al 90′, complice la difesa della Turchia, ed anche un pò di fortuna, Lahm chiude bene il triangolo con Hitzlsperger e porta a casa la vittoria.

Fantastica partita, che in molti ricorderanno, la Germania vola dunque in Finale, aspettando Russi o Spagnoli, ma con la consapevolezza di essere ancora la vera favorita per la vittoria finale.

I am just exhausted. You know what the Turkish team reminds me of – the trick birthday candle that you just can’t blow out. So you finally get a big bucket of water and douse it. That’s what Germany had to do. I still don’t believe the Turks lost since the last two minutes of injury time were black screened due to technical difficulties. I had absolutely no doubt that Turkey would come back and score during that time. However, it was not to be. It is amazing that everyone who saw this run will talk of this Turkey team’s performance long after anyone remembers who won the tournament. Hats off to you. You played with possibly four starters and almost made it to the final.

However, the Dwarf (that’s not my nickname for him – it’s what they call him in Germany) made Turkey pay. First he crossed for Klose to leap and nod in in typical Miroslav fashion, then he got turned inside out by Sabri who crossed for Semih to score with the touch of the tournament and finally he cut in on the left wing, dished off, kept running and finished off by wrong footing Rustu with a high blast at the near post. It was a brilliant finish. And it didn’t give the Turks enough time to get another goal back.

Turkey started the game very well and had the Germans looking very ordinary. Ballack really had a sub par game and Lehmann was up to his usual walkabout tricks. Kazim Kazim blasted one off the crossbar before mishitting another one off the other side of the crossbar. Lehmann was totally lost on the rebound, Friedrich was ball watching and Ugur Boral put it in between a confused Lehmann’s legs. This after Lehmann almost let a cross by Altintop leave him stranded too far out of the six yard box. So, Germany was lucky it was only 1-0. They were also lucky that the Turks didn’t immediately shut up shop for the half and instead allowed Podolski space on the wing to cross for Schweinsteiger to make a brilliant touch finish to the far post.

Pre-game prediction: Germany 3 Turkey 1

Result: Germany 3 Turkey 2

Scorers: Bastian Schweinsteiger, Miroslav Klose, Philip Lahm (Germany) Ugur Boral, Semih Senturk (Turkey)

I didn’t see enough from Germany in this game to change my prediction that the winner of Russia v Spain wins this tournament. The German backs are going to have a hard time dealing with the movement, passing and trickery of Villa/Torres/Silva or Arshavin/Pavlyuchenko/Zhirkov. I hope the Russia v Spain semi final delivers what it’s capable of – the best game of the tournament…

Podolski, Yakin, Altintop, Aurelio. Eine Liste, die noch länger werden kann. Poldi freut sich nicht so richtig über sein Treffer gegen Polen. War das gerade der schweizer oder der österreichische Türke? Bürgert Portugal einen Brasilianer ein und es gilt das primae noctae?

Der Nationalstaaat wird löcherig. Und auch seine Ersatzkriege verwischen. Kann ich, soll ich, darf ich? Mein Land anfeuern. Den Gegner defamieren. Beim Vereinfussball macht mir das grosse Freude. Bei der EM. Darf ich? Ist das korrekt? Ist Fußball korrekt? Miroslaw? Na klar. Aber was macht dann eigentlich noch den Unterschied? Poldi? Kuba? Altintop?

Jeder Nationalmannschaft ihren Brasilianer. Kann dem Sport nur gut tun. Aber über die Bedingungen für Turniere müssen wir vielleicht noch mal nachdenken. 2008 Deutschland wird Europameister. Aber was machen wir danach mit dem Turnier?

Der Homie Lennart Brede war nach de Viertelfinale in Berlin unterwegs, um die Stimmung einzufangen. War grandios, schauste selbst:

Kazanmak kadar kaybedebilmekte var.. Görünürde kazaniyor gibiyiz peki ya kaybettiklerimiz neler?

biz nerede kaybediyoruz? Nerede kazaniyor.. Kazandigimizi sandiklarimiz kaybettiklerimiz olmasin? Kurtulus dediklerimiz faciamiz olmasin

kaybetmeye de hazir misiniz

Nicht nur Bayern-München-Fans erkennen diese Torfolge sofort wieder

0:1 Basler (6.),

1:1 Sheringham (90.+1),

2:1 Solskjær (90.+3)

Gleich drei Mannschaften traumatisiert hat kürzlich diese Kombination:

Dabei kann einem schon etwas unheimlich werden. Bevor man nun aber abstruse, alchemistische Rituale in Erwägung zieht, werfen wir lieber einen analytischen Blick auf das letzte Aufeinandertreffen. Da hat Deutschland das letzte Tor geschossen!

Was heisst hier “aber verloren”? War doch auch nur ein Freundschaftsspiel. Das letzte Pflichtspiel war am 09.10.1999 und endete unentschieden, das taugt nicht als Referenz dieses Mal. Der letzte Sieg datiert vom 10.10.1998 und war ein 1:0 Oliver Kahn (70.) (Eigentor). Äh… Ja. Hmmm. Aber 2002 waren wir Zweiter und die Türken nur Dritter! Das wird doch ein klarer Sieg für die DFB-Elf!

Bild: Le Roi

Millilerimiz, normal süresi 0-0, uzatma bölümü 1-1 biten maçta Hırvatistan’a penaltılarda 3-1 üstünlük sağlayarak Euro 2008′de yarı finale yükseldi.

Türkiye, üçüncü kez katıldığı Avrupa Futbol Şampiyonası’nda ilk kez yarı finale yükseldi. Ay-yıldızlılar, normal süresi 0-0, uzatma bölümü 1-1 biten maçta Hırvatistan’a penaltılarda 3-1 üstünlük sağlayarak son dörde kaldı.

Uzatmanın bitimine bir dakika kala yenik duruma düşen milliler, Semih’in golüyle maçı penaltılara götürdü. Modric ve Rakitic penaltıları dışarı attı; Arda, Semih ve Hamit gole çevirdi, Petric’in vuruşunu Rüştü kurtardı ve milliler yarı finale yükseldi.

Türkiye, 25 Haziran Çarşamba günü yarı finalde Basel’in St Jakob Park Stadı’nda Almanya ile karşı karşıya gelecek.                 Hırvatistan maçında sarı kart görerek cezalı duruma düşen Tuncay, Arda ve Emre, Almanya’ya karşı forma giyemeyecek.Sakat ve cezalıların çokluğu yüzünden sıkıntı yaşayan Fatih Terim, Hırvatistan karşısında kalede Volkan Demirel’in yerine Rüştü Reçber’i, turnuvayı kapatan Servet Çetin’in yerine de savunmada Emre Aşık’ı ilk 11′de başlattı.