“You bitches will answer to me for Sevastopol!”

Brother 2 (Brat 2) is the follow up film to 1997’s Brother (Brat). Both films are directed by Aleksey Balabanov and star Sergei Bodrov Jr in the leading role of Danila Bagrov. Sergei Bodrov Jr was tragically killed during a glacier slide in the Caucacus in 2002. What a tragic loss to his family and to Russian cinema as this actor certainly had a great career ahead of him.  

Brother 2 (Brat 2) begins with Danila (Bodrov), along with two other Russian army veterans Ilya (Kirill Pirogov) and Kostya (Alexander Dyachenko), meeting at a television station for an appearance on the show “World of People,” and in this segment of the show the groundwork is laid illustrating the bond these three Chechen war veterans share. While in the first film, Brother, Danila claimed he just had a desk job in the army, this segment of Brother 2 makes it clear that Danila was involved in combat. After the taping of the TV programme, the three friends meet at a spa and Kostya mentions that his twin brother, ice hockey star Dmitri, plays in America for the Chicago Blackhawks. But while Dimitri should be raking in the big bucks, he’s locked in under contract to a corrupt American businessman, Mennis (Gary Houston). Mennis’s contract ensures that Dmitri, who should be a wealthy man, plays on a major team but gets a fraction of his check. Kostya discusses the problem with Ilya and Danila and mentions that since Mennis is about to arrive in Moscow, he will bring the problem to the attention of his slimy boss, Nikolyaevsky Bank executive Valentin Belkin (Sergei Makovetsky)–a business partner of Mennis.

Bad idea….

Soon Danila and Ilya are on the run from Belkin’s henchmen, and along the way they get some colourful assistance from weapon hoarder and merchant Fascist (Konstantin Murzenko). The quest for justice takes Danila and his brother Viktor (Viktor Sukhorukov), a professional hitman known as The Tartar on a journey from Moscow to the clubs of Chicago. Brother 2 seems to be fairly standard fare at first, with Danila on the run from some blockhead baddies, but once Danila and Viktor hit America’s shores, the film ramps up and the fun really begins. A great deal of the fun comes from the encounters both men have on American soil; Danila is ripped off by his fellow Russians, makes friends with a truck driver (Ray Toler) and falls foul of a pimp. Meanwhile Viktor has the time of his life unleashed in Chicago.

The film also includes a few sly and not so-sly digs at American culture–including an enormous hamburger and the corruption and laziness of American law enforcement. According to Chicago police, it’s apparently ok to drink alcohol in broad daylight as long as the booze bottle is in a brown paper bag and the bottle isn’t exposed. Viktor fails to grasp this subtlety, and he soon shows Chicago’s police force what they can do with their laws. In its depiction of American culture, there is much to offend, but it should be remembered that some of the film is played for laughs, and the view isn’t flattering. Danila hangs out in a mostly black Chicago ghetto, and this section of the film gives a view of black culture that isn’t positive. This however is counterbalanced by Danila’s fortuitous and painful meeting with leggy black TV news reporter Lisa Jeffrey.

The film, while extremely funny, also has a serious side when it comes to the issue of American vs Russian values. Danila’s opinion of American culture is that money makes power, and by extension in American society, money supersedes all morality. Russian arms merchant, Fascist, for example is painstakingly honest in his dealings with Danila, and this can be compared to the dishonest Brighton Beach car merchant who appears later in the film. Brother 2 portrays some Russians who seem to have forgotten their country’s values and have gone native by placing money as the supreme value. Dmitri, for example, is one such soulless character. Similarly, the Russian prostitute, Marilyn/Dasha (Dariya Lesnikova) is another character who’s more or less forgotten her Russian code of behaviour until she gets a few refresher lessons from Danila.

The character of Danila continues to be every bit as intriguing as in the first film. Too often sequels neglect to flesh out their characters while the emphasis goes on plot rather than character. Filmmakers guilty of this error seem to feel that nothing else is required as the popular characters are already so comfortably ’established’ with the audience. Brother 2 shows Danila’s sentimentality–towards friends, children, and towards his homeland–Russia. A couple of scenes focus on Danila’s face as he looks at his brother lovingly murmuring the word, ‘brother.’ And of course in this film, music fiend Danila rather appropriately has a relationship with Russian pop star, Irina Saltykova.

Fans of the first film should catch the complete reversal of fortune that occurs at the beginning of Brother 2. Viktor is stuck at home with his mother, and she urges him to go join his brother Danila in Moscow. This is at once a replay but a reversal of the beginning of Brother when Danila is told to go and visit his successful brother, Viktor in Moscow. If you enjoyed Brother, then grab a copy of  Brother 2. It’s a bitter-sweet experience–a very enjoyable film, but tragic that Sergei Bodrov will make no more for his fans.

I have spent the day watching television just as I once did on this date in 1963.

It began with PBS “Bill Moyers Journal”, an hour-long program of Lyndon Johnson’s telephone tapes with his military and civilian advisors trying to wrestle with the complications of Vietnam.

Take out “Vietnam” from the conversations and insert Afghanistan and Iraq and you might be overhearing the conversations that are going on in Washington these past months in the lead-up to President Obama’s announcement about our course in that war.

It was chilling.  It was presented without contemporary commentary as the listener provided all the stunning parallel to make the point.

Next, were several installments of another PBS program, “American Experience” about Native Americans.  One that miraculously told the truth.  As one of the narrators in the introduction states, “what happened here was nothing short of ethnic cleansing.”

Yes.  This is the program that Ken Burns should have done rather than the National Parks.  I’m not sure there’d be an IPHONE App for this bit of American history, though.

As I began to feel glued and cemented into the chair, another American Experience program followed about the Kennedy family.  It was not the idealized hagiography that one might expect on this anniversary of JFK’s assassination, but fearless in presenting the strengths as well as the profound weaknesses of their personal as well as public behavior.

So, now, it’s time to turn it off.  I’m not in a college “smoker” room as I was in 1963, but I’m feeling a bit shaky just as I did all those years ago.

I could change the channel and watch professional football, The New England Patriots and the NY Jets pummel one another into the ground.

Somehow, history and sport all seem like the same thing to me in my shakiness.

Cocoa with marshmallow is the only option.

©Pat Coakley 2009

PHOTOGRAPHY CANNOT BE USED WITHOUT WRITTEN PERMISSION

Miercuri, 25 noiembrie, American Experience împreună cu Asociaţia Studenţilor de la Universitatea din Oradea (ASUO) invită studenţii interesaţi (şi de la celelalte centre universitare din oraş) la prezentarea programului Work and Travel. Potrivit lui Ruben Budău, director regional al American Experience, a fost deja demarat procesul de înscriere pentru noul sezon de “Work and Travel in America”. Studenţii care se înscriu până la sfârşitul anului au mai multe şanse să prindă o slujbă mai bine plătită. Programul costă între 490 şi 790 de dolari, în funcţie de opţiunile alese, iar banii se plătesc în tranşe, pe parcursul anului şcolar. Se pare că mii de studenţi din toată ţara s-au întors de curând din Statele Unite, unde au avut ocazia să testeze pe propria piele cum e să trăieşti ca un american.
Evenimentul de prezentare Amercian Experience va avea loc în Aula Magna a Universităţii din Oradea, în data de 25 noiembrie, începând cu ora 12.

To mark the passing of Sen. Edward Kennedy, NPT will be rebroadcasting AMERICAN EXPERIENCE’s “The Kennedys” tonight, August 26, 2009, from 7:00-10:00 p.m. We will pre-empt all of the currently scheduled prime time programming on our main NPT channel for this special program. We will move the regularly scheduled GREAT PERFORMANCES “Harlem in Montmarte,” WE ALSO DANCE and WIDE ANGLE “Once Upon a Coup” to NPT2 (Comcast 241, Charter 176, over-the-air channel 8.2), pre-empting the regularly scheduled cooking shows. AMERICAN EXPERIENCE “Harlem in Montmarte” will also replace the daytime repeats on NPT2 for Friday morning, August 28, 2009 and Monday afternoon, August 31, 2009.

If you’re willing to stay up late or have a DVR or TIVO, GREAT PERFORMANCES “Harlem in Montmartre” WILL air on NPT later tonight/early tomorrow (Thursday 8/27) at midnight, Friday, 8/27 (late Thursday night) at 2 a.m. and on Monday, 8/31 (late Sunday night) at 2:00 a.m. WIDE ANGLE “Once Upon a Coup” can be seen on NPT on 8/27 at 3:00 a.m. and on 8/30 at 1:00 a.m.

odcinek AE3 ::: Zapraszamy do posłuchania

Under the belief that her daughter’s life was in imminent danger, Mai Thi Kim sent seven year old Heidi to America along with over 2,000 other Amerasian children as part of what became known as Operation Babylift. Over twenty years later, PBS documentary Daughter from Danang follows their heartbreaking journey.

i’m torn about my obsession with PBS. part of me is motivated to see every single episode of frontline, american experience, american masters. the other part of me thinks i’d be better off reading books? i just can’t decide. something about the multimedia presentation of these documentaries is addicting. it’s as if “unsolved mysteries”, “sex and the city”, and the evening news are all combined.

odcinek D24 ::: Zapraszamy do posłuchania

Pe Mya am cunoscut-o toamna trecuta. Eram amandoi candidati la FJSC si ne doream neaparat sa intram aici. Inainte vorbisem de cateva ori on-line, iar ea a fost atat de draguta incat m-a invitat sa merg cu ea si inca o candidata, Andela, in prima zi de inscriere la examen sa ne depunem dosarele. M-a asteptat, in fata la Real, o fata rupta din revistele de moda. Eu eram inca buimac si nu stiam bine Bucurestiul. A urmat intalnirile candidatilor din Tineretului si Herastaru in care amandoi am fost prezenti si am incercat pe cat posibil sa le organizam. Pe urma, examenul. Am fost in aceiasi sala, unde ea a stat cu doua randuri in fata mea. Examenul a trecut si pe amadoi ne-a lasat un pic frustrati. Niciunul nu a obtinut ceea ce si-a dorit ceea ce ne-a intristat putin pe amandoi. Dar nu a fost prea mult timp pentru regrete pentru ca primul an de studentie batea la usa. Si mai un curs, mai un seminar, timpul a trecut pe nesimtite insa fara sa uitam unul de altul. Vara asta ea e in America, iar eu tocmai ce incep sa patrund in breasla jurnalistilor.

Asadar, pe Mya o vom descoperi in acest interviu in care vom vorbi de experientele ei in America in care a ajuns prin American Experience (un program de Work and Travell pentru studenti) unde lucreaza in 3 mall-uri ca vanzatoare de cosmetice. De asemenea vom mai vorbi despre moda si primul an de studentie.

1. Vara asta te-ai decis sa lucrezi in America. De ce ai ales aceasta varianta?

De fapt, vara aceasta am decis sa nu raman in Romania. Asa ar trebui pusa “problema”. M-am gandit ca va fi o experienta care ma va ajuta mult si chiar asa este. Genul de experienta care te maturizeaza, care te invata despre viata. A lucra in State a fost de fapt pretextul care m-a ajutat sa ajung aici. Pe langa asta, ma si distrez, am cunoscut oameni interesanti, am vazut locuri interesante, m-am confruntat cu multe situatii noi si neprevazute, altele decat cele pe care le-as fi avut in Romania

2. Cum decurge o zi acolo?

O zi din cursul saptamanii sau weekend? Ma trezesc in fiecare zi (exceptand ziua mea libera si duminica) la 8 AM si lucrez pana seara. Munca pe care o depun presupune multa incredere in sine, energie, dinamism. Trebuie sa fii foarte concentrat  si sa nu lasi niciun factor extern sa-ti diminueze energia. Altfel, la sfarsitul zilei vei constata ca ziua a trecut pe langa tine.

3. Ai ajuns in America printr-un program American Experience. Cum a decurs procedura de recrutarea? Ti se pare eficienta si corecta?

Intr-una din zile m-am hotarat sa ma duc la sediul AE cu inca trei prieteni foarte buni. Asta se intampla prin aprilie. Stiam de program, cunosteam studenti care au fost implicati in proiect si care urmau sa plece vara asta in State. Pentru ca m-am dus asa de tarziu sa aflu cum sta treaba cu plecarea, cu job-ul si cazarea, ofertele ramase erau foarte putine. Mai aveau la dispozitie trei, patru posturi, fiecare in zone diferite. Din patru cati ne-am dus la sediu, doar eu si inca o colega de grupa, o prietena foarte buna, am acceptat conditiile propuse si am semnat, in aceeasi zi, contractul de munca. Cred ca au fost cateva secunde in care pur si simplu mi-am urmat instinctul, in care nu am stat sa gandesc rational ce se intampla. Am simtit ca vreau sa fac asta si am semnat. Apoi a fost o chestiune de cateva zile pana am achitat prima rata a programului. Am avut pana si un interviu cu angajatorul, care a venit din State sa ne cunoasca. Cel mai dificil pas in procedura de recrutare este interviul pentru viza. Esti practic la mana lor. Iar interviul are loc cu putin timp inainte de plecare, dupa ce achiti intreg progamul. Partea buna este ca daca nu iei interviul (da, sunt si cazuri de-astea, unele inexplicabile), iti primesti banii inapoi, exceptand o mica suma. Nu, nu mi se pare corecta recrutarea. Este foarte stresant sa astepti atatea luni pana la interviu. Practic, esti la mana celor de la Ambasada.

4. Crezi ca a lucra in America e o chestie buna pentru studenti, de care trebuie sa profite neaparat cand au ocazia? Sau, din contra, implica si pericole?

Bineinteles ca implica si pericole. Pana nu ajungi aici, sa vezi ce fel de oameni sunt, care este sistemul, nu ai de unde sa stii cum este viata din State. Este o experienta proprie, diferita pentru fiecare. Programul propus de AE nu inseamna doar un job de vara in State. Reprezinta mult mai mult: o experienta de viata, o vara in care esti fara mami, fara tati si trebuie sa te descurci pe cont propriu, sa muncesti, sa faci cumparaturi, sa speli, sa faci de mancare. Cel putin asta inseamna pentru mine. Este o experienta care te maturizeaza.

FJSC – locul sacru care a devenit mai putin sacru

5. Cum a decurs primul tau an ca studenta FJSC-ista?

Fara nicio restanta. FJSC-ul pentru mine inseamna foarte mult inainte sa devin, oficial, studenta. Era un fel de loc “sacru” in care voiam sa ajung. Dar locul sacru s-a dovedit a nu fi chiar atat de “sacru”. Cu toate astea, aici am intalnit oameni minunati cu care am legat prietenii, oameni inteligenti care m-au ajutat si care au crezut in mine.

6. Ce ti-a placut mai mult in acest an? Dar mai putin?

Oamenii, persoanele pe care nu le voi uita probabil niciodata. Urasc testele grila. Prietenii stiu de ce.

Moda, plina de compromisuri

7. Vara trecuta ai lucrat in modeling si stiu ca cel mai mult iti place sa defilezi la prezentarile de moda. Spune-mi mai multe despre aceasta experienta! Ce te atrage la ea? Care sunt aspectele placute? Dar cele mai putin pozitive?

Ma ocup de modeling din toamna lui 2007. Ca sa ajungi sa faci ceva maret in modeling, trebuie sa faci multe compromisuri. De multe ori stai si te intrebi de ce lucrurile se intampla asa, si nu altfel, de ce altcineva si nu tu. Si este si foarte obositor totodata. Desi pare un job foarte usor, in realitate este foarte solicitant. Pentru o aparitie pe catwalk de un minut, se repeta saptamani intregi. Pentru trei poze care apar intr-o revista, poti face un photo shooting de cateva zile. Cu toate astea imi place. Este impresionant cand esti in fata a sute de oameni care te privesc, te admira, te aplauda pentru ca esti bun in ceea ce faci, pentru ca impresionezi. Ca in orice alt domeniu. Primesti recompensa pentru meritele tale. Iar aici recompensa nu se masoara numai in bani.

8. Insa cand a inceput anul ai renuntat la acel job. Iti pare rau? Sau aveai nevoie de o pauza? In urmatorii ani vei reveni ca prezentatoare de moda?

Nu, nu am renuntat. De indata ce voi ajunge in Romania, ma voi reapuca de modeling. Cine stie, poate reusesc sa fac ceva in State. Imi place prea mult ca sa renunt. Si vreau sa ating un alt nivel, nu ma rezum doar la modelingul din Romania, care, din punctul meu de vedere, este foarte diferit de cel din afara.

odcinek D23 ::: Zapraszamy do posłuchania

odcinek AE4 ::: Zapraszamy do posłuchania

Cafeaua are mereu alt gust si poate si alt scop. E o noua vara si asta se resimte si in gustul cafelei si in momentul zilei cand e sorbita si in locul unde se serveste.

Vara lui 2007

Cafeaua pretzioasa si regulata

Locatie: Naples, Florida

Scop: bine definit – sa ne incepem bine ziua, s-avem curaj sa ne infruntam treburile si sa pierdem o ora

Momentul consumului: in fiecare dimineatza, foarte devreme – 6-7 dimineatza

Ne incepeam lucrul la ora 8 – adik la fix trebuia sa dam punch in… doar ca stateam destul de departe si depindeam de dragii nostrii cu mashina, asa ca se intampla sa ajungem mult mai devreme pentru ca la unii lucrul incepea la 7. Si ce putea fi mai placut decat sa te duci direct in bucataria restaurantului, sa umpli cana de cafea – Illy (but not much a fan of it…), sa pui zahar brun si lapte muuult si pe langa cele mai bune chocolate muffins sau melcishori cu vanilie si scortzishoara…yammm

Dupa ce puneam stapanire pe aceste pretzioase comori si dadeam buna dimineatza la toata lumea ne retrageam pentru a pierde ora in plus pe barul de pe plaja…

Sorbitura cu sorbitura… si soarele se ridica, si valurile sclipeau, nisipul era alb si fin…
Uneori mai erau si delfini care intregeau peisajul de basm…

As zice ca era un mod destul de placut de a ne incepe ziua si de a ne sorbi cafeaua…

Vara lui 2008

Cafeaua haotica, destul de rara si de toate felurile

Locatie: Atlantic City si Ventnor New Jersey

Scopul si momentul zilei: depinde de job, de zi, de chef… dar in principiu pentru a ma tine treaza

Hmm… Prefer s-o amintesc pe aia de la Seven Eleven pe care apucam s-o cumpar si s-o savurez destul de rar… insa era un cocktail al placerilor: nu prea era cafea, ci lapte cu toate gusturile posibile, nu pe rand ci de o data! siropuri…zahar de toate felurile. Yammy! mi-e chiar dor de un middle size cup coffee @ seven eleven

Mai era cafeaua preparata de mine cand nu eram in intarziere: ness si ceva lapte aromatizat: coffee-mate (care nu intzleg d c nu vine si la noi???)

Mai era cafeaua de la hotel bauta in cantitati industriale insa fara  a-si face efectul, de a ma tine treaza o noapte intreaga. Sa zicem ca o beam pt ca era calda si pt ca era un lichid negru, dulce si cu lapte… nu i-as zice cafea, nu avea gust bun pt a o numi astfel si incet incet a fost inlocuita cu ceaiul negru, caruia i-am descoperit proprietatiile tocmai din disperare caci cafeaua nu avea efectul scontat.

Nu mi-e dor de zilele haotice, mai bine zis de noptiile de munca… cafeaua nu era un tabiet si un rau necesar care nici nu isi facea treaba
Vara lui 2009

Cafeaua regala si inegalabila

Locatie: Deva – acasa, Cluj

Scop: cel mai  bun scop pe care  il poate avea o cafea: sa-tzi faca ziua mai buna
Momentul consumului: acum… zilele ce au trecut si zilele ce vor urma

Cea mai buna e tot cea pe care tocmai am terminat-o. Cafeaua mamei pe care de cele mai multe ori o primesc la pat si o adulmec inainte de a-mi deschide ochii.

Si pe langa gustul inconfundabil mai are un ingredient special – aroma vacantzei. Nu e legata neaparat d o ora, pentru ca nici eu nu trebuie sa am un program bien stabilit in fiecare zi…cel putzin nu acasa.

E minunat ca acasa sa fie mereu egal cu vacantza…
Locatia: variaza – Cluj sau Deva

Cafeaua are mereu alt gust si poate si alt scop. E o noua vara si asta se resimte si in gustul cafelei si in momentul zilei cand e sorbita si in locul unde se serveste.

Vara lui 2007

Cafeaua pretzioasa si regulata

Locatie: Naples, Florida

Scop: bine definit – sa ne incepem bine ziua, s-avem curaj sa ne infruntam treburile si sa pierdem o ora

Momentul consumului: in fiecare dimineatza, foarte devreme – 6-7 dimineatza

Ne incepeam lucrul la ora 8 – adik la fix trebuia sa dam punch in… doar ca stateam destul de departe si depindeam de dragii nostrii cu mashina, asa ca se intampla sa ajungem mult mai devreme pentru ca la unii lucrul incepea la 7. Si ce putea fi mai placut decat sa te duci direct in bucataria restaurantului, sa umpli cana de cafea – Illy (but not much a fan of it…), sa pui zahar brun si lapte muuult si pe langa cele mai bune chocolate muffins sau melcishori cu vanilie si scortzishoara…yammm

Dupa ce puneam stapanire pe aceste pretzioase comori si dadeam buna dimineatza la toata lumea ne retrageam pentru a pierde ora in plus pe barul de pe plaja…

Sorbitura cu sorbitura… si soarele se ridica, si valurile sclipeau, nisipul era alb si fin…
Uneori mai erau si delfini care intregeau peisajul de basm…

As zice ca era un mod destul de placut de a ne incepe ziua si de a ne sorbi cafeaua…

Vara lui 2008

Cafeaua haotica, destul de rara si de toate felurile

Locatie: Atlantic City si Ventnor New Jersey

Scopul si momentul zilei: depinde de job, de zi, de chef… dar in principiu pentru a ma tine treaza

Hmm… Prefer s-o amintesc pe aia de la Seven Eleven pe care apucam s-o cumpar si s-o savurez destul de rar… insa era un cocktail al placerilor: nu prea era cafea, ci lapte cu toate gusturile posibile, nu pe rand ci de o data! siropuri…zahar de toate felurile. Yammy! mi-e chiar dor de un middle size cup coffee @ seven eleven

Mai era cafeaua preparata de mine cand nu eram in intarziere: ness si ceva lapte aromatizat: coffee-mate (care nu intzleg d c nu vine si la noi???)

Mai era cafeaua de la hotel bauta in cantitati industriale insa fara  a-si face efectul, de a ma tine treaza o noapte intreaga. Sa zicem ca o beam pt ca era calda si pt ca era un lichid negru, dulce si cu lapte… nu i-as zice cafea, nu avea gust bun pt a o numi astfel si incet incet a fost inlocuita cu ceaiul negru, caruia i-am descoperit proprietatiile tocmai din disperare caci cafeaua nu avea efectul scontat.

Nu mi-e dor de zilele haotice, mai bine zis de noptiile de munca… cafeaua nu era un tabiet si un rau necesar care nici nu isi facea treaba
Vara lui 2009

Cafeaua regala si inegalabila

Locatie: Deva – acasa, Cluj

Scop: cel mai  bun scop pe care  il poate avea o cafea: sa-tzi faca ziua mai buna
Momentul consumului: acum… zilele ce au trecut si zilele ce vor urma

Cea mai buna e tot cea pe care tocmai am terminat-o. Cafeaua mamei pe care de cele mai multe ori o primesc la pat si o adulmec inainte de a-mi deschide ochii.

Si pe langa gustul inconfundabil mai are un ingredient special – aroma vacantzei. Nu e legata neaparat d o ora, pentru ca nici eu nu trebuie sa am un program bien stabilit in fiecare zi…cel putzin nu acasa.

E minunat ca acasa sa fie mereu egal cu vacantza…
Locatia: variaza – Cluj sau Deva

odcinek D22 ::: Zapraszamy do posłuchania