Dupa ceva timp…

Am decis ca și acest <blogulet> are rostul sau pe …”lume”. Voi încerca sa abordez subiecte politice în propria maniera cât și alte subiecte autohtone și câteva de importanta internationala.  Voi filtra articolele în functie de cred ei ca ar trebui discutat nu ma voi referi aici la politica in forma..doctrinelor si teoriilor, deoarece la noi acestea exista doar in limbajul analiștilor politici ei câștigând un ban de pe aceste minciuni preluate de la politicieni și transmise mai departe.

Aici pe acest blog politicianul nu are prezumția de nevinovăție prin simplul fapt ca cei 20 de ani de ..”democrație “, ne-au arătat ca pe la noi asa ceva nu exista.

Mi-a devenit extrem de simpatic un analist occidental, pardon – unicul analitic occidental, pentru că doar el apare la rubrică botezată chiar aşa de unele agenţii de presă ca “Noutăţi-Moldova” sau “Omega”: “analist occidental”. Deci renumitul analist occidental care ne instruieşte politic la EU TV şi care este citat şi invocat cu sfinţenie de o agenţie roşiatică (Omega), se numeşte Vladimir Socor. Şi este foarte răbdător acest Vladimir Socor, tot el analist occidental. Căci indiferent dacă afară plouă sau ninge, dacă comuniştii pierd sau câştigă, el ne cântă aceeaşi partitură. O face ritos, emfatic, cu accent de regăţean care a locuit un timp îndelungat la Paris, şi acum nu poate vorbi decât cu accent de Sena.

Bineînţeles că un analitic occidental vede mai profund lucrurile, realizează că realitatea imediată, brută e amăgitoare şi încearcă în generozitatea sa nemărginită să cureţe privirea înceţoşată a consumatorului de politică incult şi inocent, să-i scoată plasa de pe ochii naivi. Şi toată truda asta o face neremunerat, numai ca lumea să nu gândească greşit.

Deci, Socor ne tot spune de ceva timp că greşim atunci când blamăm comuniştii, că aceştia sunt băieţi de treabă, că ar trebui să depăşim faza pubertăţii, să ne maturizăm, să fim constructivi şi să vedem realitatea politică în toată complexitatea ei, cu comunişti de treabă şi de bun-simţ, adevăraţi patrioţi care se sacrifică pentru patrie fără a-şi trăda doctrina.

Acum mai nou, analistul occidental s-a luat de partidele liberale şi a început să ciripească despre discrepanţa dintre denumirea acestor partide şi doctrina lor, că liberalii moldoveni nu sunt în realitate liberali. Sunt de acord pe alocuri cu ideea, dar îmi pare de-a dreptul scârbos modul în care o vehiculează Socor, numai ca să placă comuniştilor şi să-şi merite simbria. La urma urmei, calificativele de liberal, socialist sunt atât de laxe în Europa. Una e să fii de dreapta în Olanda, unde chiar şi extrema dreapta nu are nimic împotriva homosexualilor, şi alta – în Grecia, unde religia a fost eliminată doar recent din şcoală, la insistenţele UE, deşi la putere au fost mult timp socialiştii.

Oare cât vor mai dura cursurile de politologie ale analistului occidental, care vine în Basarabia ca un vechil pe moşie, cu aerul că este unicul intelectual din acest spaţiu?

7 iunie 2009. Ziua când un mare campion a jucat la adevărata sa valoare şi a oferit exemplul personal de muncă, talent şi fair-play tuturor copiilor şi numai. A câştigat singurul trofeu ce-i lipsea: Roland Garros. Şi a plâns de bucurie de data aceasta. Bravo, Federer! Tot respectul!

Nu am votat! Dacă ar fi fost să merg la vot, aş fi ales între a le adresa apelative direct pe buletinul de vot şi a-i trimite pe toţi la Bruxelles de simpatici ce sunt… Sau, dacă aş fi ales răul cel mai mic, aş fi ales lista PNL. Dar mi-am petrecut timpul mult mai bine, am mers la iarbă verde, am vazut meciul campionului Federer de la Roland Garros şi m-am uitat la televizor.

La ora aceasta, îi ascult pe cretinii analişti politici care stau să se gândească cu voce tare de ce nu au votat românii. Unul mai breaz zicea că nu e nimic deosebit la noi  pentru că au fost scoruri mici în aproape statele Uniunii Europene. Ei, bine, analiştilor… eu – cel puţin eu – nu am votat pentru că nu aveam pe cine alege. Da, nu aveam pe cine alege aici în ţara lui Choice.

Stai să vezi cum va fi în zilele următoare cu acuzele de fraudă electorală. Mi se rupe! Să-şi scoată ochii, să verse sânge… mă doare în vârful p… papucului.

Întrebările mele, câteva dintre ele:

Îl suportaţi pe Geoană când acuză Guvernul din care face parte el şi partidul ce-l conduce?

L-aţi fi votat pe Stolojan? Omul politic Stolojan, din punctul meu de vedere, e compromis; până la cursa aeriană pentru Bruxelles se răzgândeşte de trei ori.

Oamenii care au votat EBA, pentru ce au votat-o? Ăştia sunt sănătoşi la cap?

Gigi Becali şi Vadim ne vor reprezenta în Europa? Frumos, nu?

Oh, nu! Alegerile nu merită nicio atenţie pentru că ciolanul se împarte între ei. Pentru noi, nimic nou: vom plăti oalele sparte ca şi până acum.

Asta e tare: întrebare pe TVR1, un fel de Radio Erevan – românii nu au votat din cauză că au ceva cu UE sau sunt siguri pe statutul lor în cadrul Uniunii? BĂ, ANALIŞTII P****, ROMÂNII NU CRED ÎN POLITRUCII ROMÂNI; EUROPA E CEL MAI BUN LUCRU CE S-A ÎNTÂMPLAT ROMÂNILOR MĂCAR PENTRU DREPTUL LA MUNCĂ ŞI DREPTUL DE A CĂLĂTORI LIBER. Dacă se putea, votam bine-mersi un candidat din alt stat, mai rău nu avea cum să fie.

Îmi reproşez mie însumi faptul că mi-am consumat energie gândindu-mă să merg la vot.

Aşa că 7 iunie 2009, va fi pentru mine ziua când Roger Federer a reuşit să câştige printr-un joc perfect singurul trofeu ce-i lipsea. Sau o zi frumoasă cu mult soare.