Cand unii oameni isi vad de viata – altii stau si completeaza oracole

Andrei; Andrei; Andrei; finante; master; 1 an; Romania; da, e ok – am mai fost o data….

Deja de vreo 10 zile de cand sunt in Amsterdam am innebunit sa port aceleasi conversatii -  la mai toate petrecerile -

“buna! cum te cheama? Poftim, cum ai zis? Mai zi o data ca nu te-am auzit bine – muzica e de vina…”

“Aaahh! Buna, AndrE, eu sunt XxXxX. Imi pare bine! Si… ce studiezi?” urmand invariabilul ‘interesant’!!!

“SI – faci bachelor sau master?”

“Doar 1 semestru sau…?”

“De unde ziceai ca esti?”

“SI, iti place Amsterdamul?”

De aici incolo – fiecare dupa cum il taie capul – unii o mai dau pe “Ce fel de muzica iti place?”, altii ajung la intrebari de-a dreptul jenibile gen “Ce-ai mancat azi dimineata?” dandu-si si ei seama de cretinismul propriu si scuzandu-se cu un “Intreb pentru ca eu nu stiu sa gatesc si o tin in bere toata ziua”…

Macar de-ar include si intrebarea de pe ultimele pagini ale oracolelor din clasa a patra: “SI, de cine iti place din clasa?”

Sfarsitul conversatiilor: “Multumesc ca ai completat oracolul meu! PA!”

Si nu – inca nu pot sa zic ca am dat peste oamenii faini de anul trecut

În introducere, începem cu concluzia: peste fix 5 zile, Budi se duce dracu.

Acum, cuprinsul. Nu o să vorbim despre istoria blogului (un an bestial, în care majoritatea discuţiilor unu la unu au fost catapultate aci, în care cele mai cretine idei şi revelaţii au determinat milioanele de cititori să ia contactul cu idioţenia noastră devenită în timp celebră, în care am povestit despre aventurile noastre din America de Sud, Samoa şi Burundi, în care, alături de Ana, Anca şi Liviuţa, ne-am făcut de tot râsul – noi chiar ne-am amuzat unii de alţii). Nu o să vorbim nici despre oameni (care s-au strâns cu zecile de  mii pe lângă noi, frumoşi, urâţi, proşti, geniali, proşti, pişicheri), nici despre miile de beibişoare care ne-au pus la încercare neprihăneala, nici despre perioada horror din Costineşti ori despre leşinuri şi alte acareturi.

În concluzie, terminăm cu introducerea: Ne plictisim, ca şi până acum nu avem despre ce să scriem (a se citi orice post din urmă), dar simţim nevoia ultimului post la dublu.

in 30 de minute voi pleca la mare. momentan beat si surescitat.

in incercarea de a=mi largi sfera culturala am fost in asta seara la super concert Vali Vijelie – Focsani, Extrem Summer – 2008!! a fost nebunie si cu siguranta o lectie de viata cu multe invataminte

1) sunt putine lucruri pe lume pe care baietii le-ar face de dragul.. nimanui

2) daca nu iti plac absolut toate melodiile pe care le auzi la un ‘concert’ = inca mai auzi = inca nu ai baut suficient (sugestie personala: tequila(mai putin Pancho care te va trimtie fie in coma, fie in voma))

3) cand prostii e putini, prostii compenseaza pentru absenti

4) cand ma simt f jenat de ce fac imi musc buza; buza nu rezista cat nesimtirea din mine -> sange

5) simtul penibilulului totusi nu dispare no matter what ; asta nu inseamna ca nu poate fi disimulat

6) imi place despre mine

Numai bine!

O persoană dragă mi-a subliniat recent că oamenii au minunatul talent de a-şi repeta greşelile. Asta se aplică cu siguranţă şi în cazul meu. 3 ani de facultate nu m-au făcut nici mai inteligent, nici mai inţelept.. Sper că timpul nu a trecut în van pentru toţi.

Norocul mi-a dat în cale – în special în ultimii ani – o căruţă de oameni faini. Pe lângă aceştia mi-am păstrat şi oameni care – ori de câte ori le-am dat ocazia – m-au dezamăgit fără drept de apel. Genul de oameni care te-ar ajuta – însă doar în măsura în care nu îi incurci pe ei nici în cel mai mic mod posibil. Am realizat asta demult, însă masochismul propriu combinat cu scuzele unor amintiri frumoase ce ne leagă m-au făcut să îmi impun să trec peste noile dezamăgiri.. Şi totuşi mai am tupeul să mă consider o persoană cerebrală!

In timp ce lucram cu drag şi spor la licenţă mi-am făcut tot soiul de promisiuni care să mă facă să visez la viaţa frumoasă, sănătoasă si palpitantă de după licenţă. Mi-am promis că am să mă las de fumat, că am sa mănânc mai sanatos şi, în general, am să imi pun ordine în viaţă. Inainte de licenţă – evident – nu aveam cum – căci eram prea ocupat cu ea şi abia abia aveam suficientă putere cât să mai scriu câte vreun paragraf – darămite să mă mai las şi de fumat…

A trecut blestemăţie de licenţă! Visam la starea euforică de după – în care să mă ştiu lipsit de griji, de nervi, de stresss şi de toate relele pământului.. Starea de fericire nebună – dacă a existat – a durat cât efectul celor 3 beri de după susţinere. Licenţa a trecut, dar starea mult aşteptată de după nu mai vine

Rezolvarea problemelor mele este aşadar o beţie supărată in Vamă

au mai ramas vreo 2 zile pana la licenta.. evident – chef am mai putin ca oricand.. in schimb vesti bune – desi am sa prezint marti – nu e nici marti 13, nici marti la ora 13 – asa ca acum chiar am toate sansele sa trec… daca ar fi fost sa prezint pe 13 nu m-as prezenta – serios – in schimb m-as duce frumusel in zona de triere a  urgentelor de la Spitalul Universitar si as astepta… daca m-ar intreba careva ce caut acolo le-as zice simplu – ’stati linistit ca e 13 – vine vine un lesin.. daca nu  – dati-mi va rog o prezentare powerpoint, un public si eventual un microfon si vedeti atuncea urgenta! hai ca ma duc sa ocup scaunul ala cu rotile daca tot s-a eliberat de pe acuma’

spor la treaba la toata lumea

Pornind de la fata de la pagina 5 dintr-un PREA citit ziar romanesc am ajuns sa ma intreb – de ce nu se face nici o campanie care sa ofere direct oamenilor curve/curvi – pentru o noapte. Serios! Adica – masini, electrocasinice si mai stiu eu ce tampenii au ajuns sa ne lase reci. Toate campaniile ofera aceleasi chestii in diverse cantitati (noroc cu astia de la sprite care iti ofera tricouri imense, picioroance si tot soiul de alte treburi inutile, dar funky).

Imi si imaginez: ‘cumpara ziarul X (sau XXX) si o poti castiga pe Roxana, Gianina sau Vanessa precum si mii si mii de alte curve roscate, brunete, blonde..’ Sau un individ razuind cu spor si entuziasm nu stiu ce eticheta si citind ‘Ne pare rau! Da o laba si mai incearca si maine’… sau alti indivizi vorbind ‘Bah – am vazut in Ziar ca ai castigat la Marea Tombola curve pentru toata luna. Bine bah baiatule!’.

Ti-a fost intotdeauna jena sa te duci la curve?! Libertatea ti-o aduce acasa!

GSP: Cea mai tare partida din campionat!

Antena 1: Mereu aproape!

Radio DaDa: N-are grija doar de urechile tale!

Pe timpul campionatului european, ProSport iti face cinste cu o curva

Cu Cotidianul ai si carte, ai si parte!

Sprite: iti potoleste setea…

Bergenbier – prietenii stiu de ce…

Pepsi: Don’t worry – there’s no sugar, sugar

astea toate-s din seria Sex Complex La Metrorex…. Sau (din calificari) O curva – o lectie de viata pentru copilul tau

Tanar viitor finatist (sau PR-ist, avocat sau ce-o mai vrea D-zeu), oaresicum prezentabil si cvasisociabil, ofer companie pentru nunti, botezuri, cumetrii sau pur si simplu reuniuni de familie, intalniri cu parintii etc. – pe perioada verii

Exista momente in viata in care e musai sa te prezinti in societate cu una bucata pereche – fie pentru ca tre’ sa te duci la vreo sindrofie sau te piseaza parintii la cap iti cunoasca pretenul/pretena.. Si mai sunt momente in viata 1) in care pur si simplu n-ai perechea necesara sau 2) ai prefera – din tot soiul de motive (sa nu creada ca relatia devine prea serioasa, sa nu o sparii cu frumusete de rude etc) sa nu te afisezi cu ea in astfel de momente. Mie mi s-au intamplat ambele variante si de fiecare data m-am aflat in dificultate.. Acesta este motivul (plus lipsa de activitati interesante) pentru care m-am decis ca in aceasta vara sa ma dedic acestei cauze nobile si sa prestez munca de voluntariat, sa devin partener de ocazii pentru domnite aflate la ananghie. CV-ul ma recomanda – muuuult prea multe intalniri cu tot soiul de rubedenii, participari la petreceri familiale (sau extinse) de tot soiul. Fac usor fata conversatiilor incomode, momentelor de tacere stanjenitoare si surprizelor ce pot aparea de te miri unde. Mi s-a intamplat ca – ajuns pentru o simpla intalnire cu o mama – sa fiu tarat la o pomana de familie – si – la mai putin de 4 ore de la coborarea din trenul ce ma adusese in orasul de bastina al pretenei cu pricina, sa ajung sa fac cunostinta cu toate matusele, toti unchii, verisorii, prietenii de familie, nepotii, bunicii ramasi in viata, sa vad poze cu operatiile unui unchi ce plecase ca doctor in Africa si se ocupa cu extirpatul a tot felul de tumori care mai de care mai dragalase si sa trebuiasca sa ingan ‘Tatal nostru’ de fata cu tot acest puhoi de oameni – in amintirea bunicii raposate. Am reusit sa trec peste faptul ca – din lipsa de exercitiu – cuvintele rugaiunii nu mai gaseau calea gurii mele – insa “Si ne iarta noua Doamne pacatele noastre…” a iesit din mine din tot sufletul. Am reusit sa trec si peste sarmalele foarte fierbinti ce mi-au fost tuflite in poala de catre o matusa aiurita si peste cele 50 de intrebari ale bunicului “Da’ pe tine cum te cheama?”. Povestioara s-a terminat cu un happy-ending clasic: familia incantata, fata fericita, eu bucuros de izbanda.. Fat Frumos cu merele lui de aur era mic copil pe langa mine! Luptatul cu balauri e floare la ureche pe langa intalnitul familiei adverse..

In timp am ajuns sa capat gustul acestui sport extrem asa ca…daca aveti nevoie de un pertener de ocazii pe perioada verii…

Limba romana este o limba data naibii! Am mai aflat despre unii nebuni de prin alte tari care n-au avut lucruri mai bune de facut decat sa incerce sa invete limba romana – si nu pot decat sa le urez -bafta, baieti! Se intampla adesea, ca vorbitori nativi, sa nu stim cum s-o fi zicand corect o anumita chestie..  Mie cel putin mi s-a intamplat de foaaaarte multe ori in ultimele zile sa ma exprim cu foooaaaarte multe agramaticalitati …- culminand cu momentul de debusolare – pluralul de la vacă sa fie oare văci?!, urmat de si mai inspiratul vace! Am acceptat atunci si insuccesurile Elenei Basescu consolandu-ma ca oboseala – surata prostiei crase – mai impunge oamenii in greseala

In seara asta – o noua dilema… in grup!… Cum sa fie corect? Randunici sau randunele.. Controverse, dezbateri – nebuneli. Unii acceptam ca singularul e randunica, dar pluralul e musai randunele.. Livia a transat categoric problema lamurindu-ne ca randuneaua e o randunica mai bad ass, iar eu am conchis ca randunele identifica paria din societatea randunelelor.. Dexonline-ul contine ambele variante

Multumiri limbii romane pentru faptul ca mai taie din cand in cand din cate o tacere stanjenitoare – oferindu-ne frecvent teme de meditatie si de profunde nedumeriri.. si m**e noului DOM care accepta toate prostiile si ne lasa sa ne complacem in… prostie

Azi mergeam la ceremonia de absolvire, cand, din senin, m-a stropit o masina pe incaltari. In timpul ceremoniei – cand ma uitam lung la petele ce mi-au aparut dupa ce s-a uscat apa de balta – mi-am dat seama ca se aseamana cu petele de pe vaci – cu petele de pe vacile bălţate. Si atunci tot universul a capatat semnificatie si am inteles si de unde provine cuvantul bălţat: o vaca normala se afla prea aproape de o balta exact in momentul in care a trecut pe acolo un cioban calare pe un magar 4×4, improscand-o pe aceasta. Balta avea probabil un continut cu accentuat caracter radioactiv, un soi de substanta mutagena – astfel incat petele s-au impregnat nu numai pe vaca cu pricina, ci si pe toate prasilele acesteia. Orisicum – etimologia cuvantului s-a impus si este fara doar si poate get-beget romaneasca: cuvantul bălţat face referire la ceea ce a fost accidentat de catre o balta: iar in cazul vacilor – toate descendentele bietei nefericite care s-a aflat prea aproape de balta primordiala. Exista si caini baltati, si pisici baltate si tot soiul de alte lighioane baltate. Animalele aflate intr-un contact apropiat cu apa nu sunt baltate: majoritatea oamenilor nu sunt baltati intrucat au stiut sa se spele dupa orice eventual accident, iarasi – lebedele nu sunt baltate! Cine a vazut vreo lebada baltata?!

Numai bine

Din seria ‘pubertate redescoperita in timpul lucratului la licenta’, citind postul lui Gxg ‘Razlet’ mi-au revenit in minte tot soiul de intrebari dintre care si ‘cum se autosatisfac fetele?’ Asa ca am inceput sa intreb pe unde am putut…

Am aflat cu stupoare ca multe fete (3) nu se gandesc la nimic in timp ce-si dau singure o mana de ajutor. Pai la ce bun se mai zgaiesc ele la tot soiul de barbati si ne mai tarasc la filme cu Antonio Banderas, Brad Pit sau mai stiu eu cine? Si ce mama naibii se petrece in mintea voastra in momentele alea? Va ganditi la copiii din Africa, la cumparaturile de Craciun sau la stratul de ozon?! Caci nu poate fi un blanc total! La noi e simplu – cateva cadre cu muieri, iar sangele ramas in creier nu ne permite sa ne mai gandim la mare lucru. De asemenea, noi ne zgaim la dudui ca sa facem tot soiul de poze mentale ce vor fi folosite ulterior.. ca se mai intampla ca buzele Angelinei sa se amestece cu sanii lui Sharon Stone si fundul vreunei profe din liceu – asta e alta discutie.. dar macar nu ne zgaim degeaba! Oricum, nimic nu se pierde… totul se foloseste!

O alta mare dilema existentiala.. Frecventa! Adica la mine cel putin poate varia intre 1-20 de ori pe saptamana – depinzand de anotimp, umiditatea aerului, stres sau mai stiu eu ce. Am doar niste idei f vagi cu privire la frecventa la fete..

Ok – cu aceste intrebari existentiale in gand am sa incerc eu sa adorm in noaptea asta.. Sper ca nu ma voi busi de o timiditate exagerata si ca se va indura vreo fetiscana sa imi mai elimine din necunoscute… Iar daca sfiala nu va lasa si nu va lasa sa postati cu numele propriu – folositi si voi un username fals, dar credibil, gen Marghiolitza, Sofronia, Stelutza, sau chiar de baiat ce se da atotcunoscator – Naum, Piropircanitza sau Petronius. Si nu – nu va temeti ca o sa va judecam – si noua ni s-a mai intamplat sa avem tot soiul de ganduri necurate cu persoane nu tocmai potrivite (si in momente nu tocmai potrivite) sau sa facem netrebnicii in Sfantul Post!

Inchei apoteotic prin – ‘cel ce se simte fara de pacate sa arunce primul cu piatra!’ (/cea ce se simte fara de pacate…) si ‘ce-i frumos si lui … …’

Si da – sunt un sustinator patimas al ajutorului de sine caci ma ajuta sa raman neprihanit pana in noaptea nuntii! (asta si personalitatea).

Noapte buna!

La toate magazinele nu mai au decât brichete anti-copil, la toate gamele de preţ. Nu mai există niciuna normală. Dacă pînă acum era un întreg ritual şi-un gest suprem în a-ţi aprinde o ţigară, focul apărea imediat, abordai ce stil vroiai, apucat, boem, jmecher, misterios, încet, brusc, acuma tre’ să ne chinuim, să înjurăm, să ne stresăm, s-o dăm în penibil, să ne tăiem şi să ne rănim de dragul siguranţei copiilor. Nişte aberaţii stresante, enervante şi inutile!

Dar dacă un ţânc are apucături de piroman, foloseşte chibrituri (ar trebui şi astea dotate cu sisteme de siguranţă, gen cutia să aibă parolă ). În plus, sunt convins că aştia mici pot aprinde o brichetă de-asta anti-baby mult mai repede decât cel mai stresat fumător. Ăştia de la Protecţia Consumatorului nu-şi dau seama cât de evoluaţi sunt copiii din România. 

Eu cred că ar trebui să pună un sistem de siguranţă la pachetul de ţigări. Să se deschidă numai pe bază de CNP.

am venit acum 3 ani cu oareshce pofta de viata, cu nitzele cunostinte in spate si cu suficient entuziasm… cateva cursuri si seminarii mai tarziu si iata ca ma trezesc absolvind – azi am avut ultimul examen care se pune. stand intr-un cot si intrebandu-ma – cu ce-am ramas? – conchid frust ca n-am ramas cu mare lucru.. am ramas cu buza umflata… poveste de altfel similara cu a mai tuturor aseistilor cunoscuti.

printre randuri – au fost si mici bucurii – mers la seminariile de la 7:30 direct din club A, satisfactiile examenelor bine copiate – cu stil si cu finete… frumusetea rasariturilor de soare – cu farmecul lor aparte din sala de lectura a caminului Moxa D, in diminetile de dinainte de examen…  si – somnul de dupa examene…………….

Eu pana acu’ vreo doi ani practicam intens sportul superstitiilor: 3 pasi inapoi cand vedeam o matza neagra, obiecte care imi purtau noroc si fara de care nu plecam din casa (in special la concursuri mergeam plin de tot soiul de ‘amulete’), credeam in numere norocoase (1,3,7,10,20) si ghinioniste (13, 4, 6, 13, 13, 13….) etc. etc. Am renuntat la ele dupa ce mi-am mai prins capul pe umeri si mai ales dupa contactul cu modul de a gandi american (si anume cu ideea ca tu iti definesti viata, iar accidentele sunt doar accidente). Si mi-a fost foarte bine!

Dupa cateva intamplari in lant de anul acesta am inceput sa cred din nou in prostii:

Nr. 1: Cum iti incepi anul asa o s-o duci pana la capat. Se face ca eu (Andrei), George si Iuliu am inceput anul printr-un mic accident de masina. A doua zi – dus sa ma intalnesc cu ei – taxiul cu care mergeam s-a mai busit intr-o masina. Ciudat. De atunci oricum – nu ne-a fost bine: multe alte mici/mari nenoroace, printre care: eu am lesinat in timpul unui concurs pt care munciseram ca chiorii cateva saptamani, lui George i-a fost pradata camera de camin (lasandu-l fara niste bani, acte si mai grav – deodorant). Livia – care desi nu era prezenta fizic in masina la inceputul anului, (dar e mereu in gandurile noastre, asa ca se pune) a avut nu stiu ce interventie chirurgicala f bizara. Iar Iuliu – se pare ca si-a pierdut mintile si vrea sa-si cumpere pusca/harpon. Dupa care probabil o sa ne omoare pe toti si el o sa ajunga la puscarie. Serios

Nr. 2: Numere cu ghinion: 13. O intamplare f recenta m-a facut sa imi amintesc ca m-am despartit de ultima prietena pe 13. De prima prietena din viata mea tot pe 13 ma despartisem (ce-i drept acum nu stiu daca astea sunt noroace sau ghinioane…) Pe 13 mi-am luat primul 2 la mate, mi-am rupt un picior pe scari… a – si da – lesinul de anul asta care m-a facut sa ma plimb cu ambulanta si sa fiu dus in camera de Desocare langa un batranel ce se incerca resuscitat, tot pe 13 a avut loc. Yup ii

Nr. 3: Iarba rea nu piere. De fapt – aici trebuia sa fie alta idee – dar de-al naibii nu mai reusesc sa imi aduc aminte care!, cel mai probabil datorita faptului ca cele putin prea multe jointuri de semestrul trecut din Amsterdam mi-au subrezit memoria – si efectele inca sa mai resimt.

Mai crede careva in superstitii bizare?

Sesiune. Pauza de la invatat. Cantina. Cu Budi, plictisiti la o ciulama. De la ideea ca Budi era un ciudat (si) cand era mic, am ajuns la:

Oan, ciu, fri / Pamela vrea copii / Bobi nu o lasa / Ca e prea frumoasa

sau

Din oceanul Pacific / A iesit un peste mic / Si pe coada lui scria / Iesi afara dumneata

sau

Am dam dez / Dizi mani frez / Dizi mani comparez / Am dam dez

sau

Impacare, impacare / Fara nicio suparare / Cine s-o mai supara / (si aici ne-am blocat)

sau

La popa la poarta / Sta o matza moarta / Cine-o rade… (iar ne-am blocat)

si apoi

“La perete, la perete, STOP!”, “V-atiascunselea”, “Prinselea pe cocotate”, “Tara, tara, vrem ostasi!”, “Ratele si vanatorii”, “Hotii si vardistii” si una cu imparatul care dadea mamaligi, pasi de furnica si pasi de urias.

si apoi

“Cum te cheama, Zori de zeama, cum te striga, mamaliga (iar ne-am blocat)”, “Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor, Nu te iau ca esti mic, Si te cheama Polonic”, “S-au spart oalele, Si-ai mancat sarmalele”, “Stai acolo usturoi, ca stai bine pe butoi”.

Si mai era una…”Am, dam, diiina, S-a ouat gainaaa, ….”

Si alta … “Coana Mitza, biciclista, a cazut si si-a rupt…, Piiiitpalac intr-un tufis, Mie-mi vine sa ma…Piiiitpalac intr-un copac, Mie-mi vine sa ma Caaalule mananci ovaz, Mie-mi vine sa ma … Baaaietelul face baie si se scarpina la … Cooaaana Mitza biciclista” (asta a aparut la pubertate).

Mai stie cineva vreun joc, cantecel, expresie din copilarie? Sau macar continuarile la alea de mai sus?

andrei budescu

amsterdam! mai mult decat iarba, hasis, ciuperci, fetitze, pederasti, drogati si traficanti… mai mult decat toate acestea, mai pregnante decat toate mi se par.. bicicletele!! la toate colturile, in toate cladirile, la toate etajele! daca auzi clopotei cand mergi linistit pe strada nu e din cauza ciupercilor magice de mai devreme… nu, nu! esti in pericol!!! urmeaza contactul… ce noroc! ai scapat de data aceasta – dar cine stie?! data viitoare… ehee! de mic mi-a fost frica de o moarte stupida. puteam sa jur ca o sa mor calcat de vreun trabant. dar nu – acum stiu – riscul ma paste… mereu cu ochii in patru! ffff… e greu (( sunt piete cu sute, chiar mii de biciclete. micutele fiare inca sunt tinute in loc cu lanturi – nu cu unul singur – de obicei cu cel putin doua – atat sunt de periculoase! iar amsterdamul e templul lor. de poduri, garduri, stalpi si de toate cele atarna roata din fata agata cu cate vreun lant. serveste ca amintire – un fel de cruce.. aici a incetat din functionare roaba lui Dumnezeu, fiind dezmembrata, furata si batjocorita… nu a mai ramas nimic din ea – decat acea roata din fata ce sta legata…trista, singura si ruginita…de 4 zile imi suna in cap I want to ride my bicycle, I want to ride my bike! I want to ride it where I like!Si iata ca norocul mi-a suras si am dat peste un junkie care mi-a dat si mie o bicicleta pt doar 15€. tantiii mama lu’ nelutzuuu! tantiii maaama luuu’ neeelutzuuuu! mi-am luat bicicleta – tanti mama lu’ nelutzu!!! gata! am scris mult prea mult si trebuie sa plec. ma asteapta un individ neamt cu nu stiu ce pistol gasit pe strada! ne exersam tintitul pe drogati – ademeniti cu bicicleta ‘uitata’ dezlegata in fata hotelului.. ehhh – tre’ sa iubesti amsterdamul