My life keeps getting busier and busier, and this is nothing out of the ordinary. I am known for being a serial overachiever and always want to do a bit of everything, even when it’s not quite feasible. But things seem to take a bit longer in France, and this makes my normally fast pace lag more than I’m used to. So in an attempt to stay sane, I’m trying to adjust quickly and not bite off more than I can chew.

Thanksgiving Abroad

My last Thanksgiving abroad (in Wales) ended up being more like an international affair with not only Americans but also British, Chinese, Canadians and Germans to boot. I am proud to say that this year’s festivities were not much different! Two of the assistants in Annecy opened their apartment up to what must have been about 30 of us (almost all fellow assistants of various languages and from various countries). Everyone brought a dish and/or item to share, and we ended up with quite a feast! I baked sweet potatoes with marshmallows, Lynsey made mashed potatoes, and we also bought a chicken (turkey is way too expensive in France). The entire spread turned out to be huge with the Americans contributing mostly traditional fare (stuffing, cranberry sauce, etc.) and of course some nice French contributinos as well: baguettes, cheese, wine, fruit and more! It was a lot of fun to see everyone in our area again and to share a part of my culture with foreign friends.

The White Stuff – IN Annecy

Yesterday it snowed in Annecy for the first time this season. But unlike in Louisiana, when I am the first one up and out of the door to play in the frozen white powder, I wasn’t too excited this time. Sure, waking up at 6:30am, gazing out the living room window and realizing that I WASN’T dreaming – that the backyard really was completely white – was a pleasant and beautiful surprise. But then the practical side of my brain took over as I realized that winter had finally set in and, unlike in Louisiana, life in the Alps does not stop just because of a little bit of snow. lol. And I can’t ride my bike safely when it’s icy (which means walking or taking the bus – both of which are slower options than I’d like). But it was nice to finally see Annecy blanketed in white, and maybe next time it will snow on a day when I don’t have to work so that I can go out and take some photos! Oh, and P.S. French city sidewalks are known for their doggie doo doo (thankfully it’s not that bad in Annecy), but doo doo + mushy snow = an even worse combination that one should attempt to avoid at all costs. Trust me!

It’s nice to be legal!

In case you’re wondering, I am finally a legal resident of France (at least until May when my visa runs out)! It feels great to be legal and have my infamous “carte de sejour.” I think this also means that I have French social security as well, which is a huge relief considering that the H1N1 virus seems to have caught up with this part of the Alps in full force and everyone is trying to avoid it as best they can. It’s going to be especially difficult for me to avoid, however, because I come in contact with so many students each week. Hopefully I can escape Swine Flu in France like I did in Baton Rouge.

But back to the carte de sejour… it all started with a trip to the French consulate in Houston to get my visa – 8 hours round-trip just to arrive, sit in front of a glass window, hand over my passport and official assistantship papers and then go back home to wait for my passport and new visa to arrive in the mail a week later. Once I got to France there was a lot more paperwork to complete, but this wasn’t really a big deal compared to finding housing and opening a bank account. Finally, after going back and forth with the OFII immigration office, I received a SS# (although some people tell me it’s only temporary?) and found out the date off my medical visit. This final step was the most “interesting” because it first required me to get an X-ray of my torso (all non-EU assistants have to do this to make sure we don’t have tuberculosis…lol). I arrived at the radiology office early in the a.m. and was taken into what looked like a clothing store dressing room – closet-sized room with a big mirror but two doors, one on each side. The lady let me in through one door, told me to take of everything above the waist – yes everything – and then opened the other door a minute later and ushered me into the X-ray room. She then had me stand against a black, wall-like X-ray machine and squish my torso and shoulders against the machine while taking a big breath and holding it. The good news is that this whole process takes less than 3 minutes and I got to keep the X-ray, which I had to show to the doctor for my physical. So after re-robing and glad that one more step was behind me, I walking down the street to the OFII office to find out my weight in kilos and height in meters, and that I do NOT have tuberculosis. The doctor seemed quite surprised when I told her I had never had an X-ray of anything except my teeth. She was also happy to discover that I spoke enough French to get through the consultation without using English. Afterward I noticed a giant stack of medicine vocabulary books in just about every major language on the corner of her desk and understood why she was so relieved.

French Progress

As far as French goes, apparently I have an accent. You’re probably thinking, well duh, everyone has an accent. But mine is “special.” Because instead of sounding like an American speaking French, everyone thinks I’m Polish, Russian, Czech, etc. lol. “It’s the ‘r,’” they all say. Now, I know I can’t do the proper French “r,” but I wonder what the difference is exactly. I have yet to meet a Polish, Russian or Czech person who speaks French, so I guess I’ll just have to wait and see.

I’ve started going to an evening French class twice a week, and it has really opened my eyes to how much better my spoken French has gotten vs. how much worse my written French is (a.k.a. I don’t write very often in French and have forgotten how to spell simple conjugations! Needless to say, I have begun a new campaign to brush up on this ASAP because I’ve signed up to take a DELF preparation course (it will certify that I know a certain level of French) beginning in January and I want to get the most out of it! Then in March I will actually take the exam. At the moment I think I’m around the B1 level, but I would love to pass the B2 exam next spring. The only problem is that there’s a big jump between the two levels, so I’d better get studying!

Lunch with Frenchies

Last Sunday I had the pleasure of spending the day with a woman from choir and her lovely family during their Sunday lunch in the countryside. We ate raclette, a traditional Swiss dish that is quite common in these parts since we’re close to the border. Everyone in the entire extended family was extremely welcoming and they seemed quite interested in my different perspective of things as well. The two children (9 and 4 years old) were also quite eager to show me their toys and the older boy acted as translator for his sometimes incoherent but adorable little sister. Afterward, we drove back to Annecy and admired the Christmas lights that had been turned on that weekend. All in all it was quite a relaxing and enjoyable Sunday!

Next Big Adventures

I am very excited about this weekend’s adventure to Lyon to see a friend from Baton Rouge and the Fete des Lumieres! Then in just a couple of weeks Elise will be arriving in Geneva and we’ll be off on our whirl-wind tour of France (Annecy, Aix-en-Provence, Marseille, Chamonix) and Switzerland (Lucern, Lugano, Zurich, Zermatt) with hardly any time to be homesick in spite of the holidays! My, how time has flown by!

Deşi de o lună şi 26 de zile locuiesc în acelaşi loc, camera B348, uneori, mai exact când sunt zombie, abătută sau pur şi simplu absorbită de altceva nimeresc în cu totul şi cu totul altă cameră. Căminul are 3 corpuri, două sunt accesibile de pe scara pe care urc eu, camera mea e în corpul B iar cealaltă, în care nimeresc din când în când, e în corpul C. Nici acum nu ştiu ce cameră tot vizitez pentru că în momentul în care văd că nu pot descuia mă retrag cât pot de rapid ca nu cumva să iasă cineva şi să mă întrebe de sănătate.

În seara asta însă s-a întâmplat inevitabilul. Nu ştiu exact de ce am greşit din nou uşa cert e că îmi dau seama cam târziu că nu e camera mea, arunc o privire fugară peste plăcuţă, văd «C şi ceva» şi dau să plec ca de obicei însă de data asta uşa se deschide larg şi în prag cineva … mai înalt decât mine cu vreo 7 cm. Arunc în fugă un “Bonsoir” şi îmi cer scuze pentru confuzie, îi explic că am greşit corpul şi deşi mă aşteptam să găsesc o figură încruntată şi nervoasă primesc o invitaţie la cafea oricând am chef  (şi tipul arată chiar bine, ba chiar are părul creţ ).

Cel puţin am văzut şi eu o figură nefantomatică, pentru că deşi se aud destul de mult voci nu cred să fi văzut mai mult de 5 persoane în căminul ăsta de când am venit. Doar uşi ce se închid în faţa mea, hârtii în cutiile poştale, coşul de gunoi plin … nimic altceva însă care să îmi confirme viaţa.

De când am plecat nu mai stau pe messenger decât din an în paşte din simplul motiv că atunci când ţi-e lumea mai dragă şi eşti cel mai prins în nu ştiu ce activitate se găseşte cineva care să dea un mass care te distrage de la ce făceai înainte prin simplul fapt că ai o fereastră care clipoceşte până te hotărăşti să îi dai atenţie.

Acum trei zile am început să îl refolosesc pentru că aveam impresia că pierd ceva (de fapt pe cineva) drept pentru care nu am fost scutită de cele câteva amestecuri nepoftite dar îndreptăţite poate de lunga-mi lipsă …de parcă ar da cineva doi bani pe toate astea … dar se pare că din lipsă de activitate mai vorbeşti şi cu rataţi care mai apar prin peisajul ferestrei tale de messenger. În fine, poate sunt prea răutăcioasă … Să îmi reiau însă firul ideii. Printre multele începuturi fără noimă de genul “ce mai faci mah? mai trăieşti? cum mai e viaţa ta (şi mă enervează la culme expresia asta)?” şi printre zecile de link-uri cu faze din nu ştiu ce meci de fotbal ajung astăzi să vorbesc cu un fost coleg de facultate, tare drag mie de altfel şi de care mi-e foarte dor deşi ştiu prea bine că, aşa cum e cazul multora, nu am fost decât “un Salut! în ascensiunea pe scara socială”  – e o expresie pe care am auzit-o de curând şi care m-a amuzat pentru o zi întreagă, dar care se pare că este luată  în considerare de mai multă lume decât mă aşteptam. Mdea, ce m-a marcat în toată discuţia foarte scurtă cu el de altfel, pentru că deja mă enervasem, este că unul dintre punctele definitorii după care o persoană să îşi formează o idee de ansamblu despre o altă persoană este detaliul (i.e. dacă te vede cineva de două-trei ori la o bere cu prietenii sau dacă în jumatea sesiunii zici că ai chef de o seară în care să îţi faci de cap clar eşti un petrecăreţ fără şanse de recuperare .

Ei … ce să mai zic, pe măsură ce aflu lucruri noi despre mine mă crucesc şi scuip în sân de trei ori … mare e grădina, aşa că multe specimene mai au loc să se lăfăie. Până una alta … poate se mai limpezesc apele. Din aduceri aminte (o melodie de petrecere ):

P.S: Nu m-aş mira să aud acum că sunt o depresivă incurabilă. Dar cine poate să îi mulţumească pe toţi?

Am început şi eu să mai simt miros de relaxare, nu, nu am ajuns la zi cu toate cele, am chiar mai multe pe cap decât înainte, dar faptul că mai vorbesc cu unul cu altul mă mai aduce la viaţă. Am descoperit că o cafea în faţa facultăţii alături de unul-doi colegi, parcă are aromă de Jeg deşi nu e câtuşi de puţin la fel de cald dar e mai puţin formal decât oriunde altundeva în facultate. Noile discuţii m-au readus la viaţă oarecum şi mi-au dat şi o nouă direcţie de orientare în spaţiu … se pare că aici examenele sunt integral practice (mai exact exerciţii fără strop de teorie) drept pentru care nu mai încerc câtuşi de puţin să îmi prind urechile în zecile de formule cu care sunt înţesate materialele din care învăţam, din moment ce principiul mi-e cât se poate de clar. Trebuie să vă spun că m-am apucat să redactez rapoartele (les comptes rendu) în franceză, deşi îmi consumă de două ori mai mult timp cel puţin ştiu că nu ajung la examen fără niciun fel de antrenament în prealabil.

În altă ordine de idei, azi m-am apucat de JavaScript, da Alex în sfârşit nu o să mă mai enervez sau nu o să mă mai pleoştesc subit când mă întrebi de asta. Mă bucur în fond că am o săptămână mai relaxată înainte de primul examen ca să încep să sap prin măruntaiele lui după ce mă interesează. Adevărul e că azi a fost o zi deosebită în care am încercat, m-am jucat, m-am bucurat de micile artificii pe care le aduce limbajul ăsta, deşi încă nu îi pot simţi puterea pe de-a-ntregul şi am citit cu plăcere.

Spre seară mi s-a făcut poftă de vin … din păcate nici de data asta nu am nimerit cine ştie ce soi deosebit, noroc că nu mai am decât un pahar că altfel l-aş lăsa de o parte.

P.S: Trebuie să vă povestesc cum a fost la Geneva … dar acum nu am timp prea mult…

“I Lived On the Moon”
Music video for the French band, Kwoon. Directed by Yannick Puig.

“Gobelins-Annecy 2009″
Promo produced by the French Gobelins School of Art and Aniation for the Annecy animation film festival.

“Flowers”
Music Video for Emilie Simon

Nous avons apporté une modification sur les catégories du parcours découverte en rajoutant une catégorie “mini cross” pour les enfants de 10 à 13 ans et leur famille souhaitant participer à la fête pour 5€. Pour cette catégorie il n’y aura pas de classement officiel, ni de chronometrage. Alors, venez plus que jamais participer en famille!

Le “Pioneer DJ Experience Tour” fait étape à Luçon le 25 novembre, à Annecy (Sillingny) & Poitiers  le 26 et au Mans le 27 novembre 09.

Découvrez les nouveaux lecteurs
CDJ-900 et
CDJ-2000

Luçon - Mercredi 25 Novembre 09
MBS - 3 rue Réaumur ZI Les Roches - de 12h à 19h

Sillingny Annecy - Jeudi 26  Novembre 09
SCOOP DMX - 85 route des Près Rollier - de 14h à 20h
Guest : DJ Antonin

Poitiers - Jeudi 26  Novembre 09
SONOMAX - 150 avenue de Paris – de 16h à 22h
Guest : Deejay Getdown

Le Mans - Vendredi 27  Novembre 09
TERRE DE SON - ZAC des Portes de l’Océane à Saint Saturnin – de 14h à 19h

Inscrivez- vous !

Să vedeţi ce mi s-a întâmplat azi … Mamă ce dor mi-era de începutul ăsta. De când am ajuns aici nu se întâmplă nimic…totul e foarte anost si monoton, prea liniştit pentru cineva obişnuit să simtă până în vârful unghiilor sângele curgând în fiecare zi, să se bucure că încă mai trăieşte în fiecare seară.

În fine, azi am fost în oraş, am hoinărit o vreme prin centrul vechi, am întârziat pe lângă lac şi m-am hotărât să merg să îmi iau un costum de baie că nu mai suport sedentarismul, mi-e rău, dimineaţa tuşesc ca un măgar şi depresiile mă pasc la fiecare pas ca atare mă gândesc foarte serios să îmi fac abonament la bazin. Zis şi făcut, pe la 5 suntem la Epagny unde e cel mai apropiat Decathlon unde închide la ora 19:30. Avem timp (era şi Tibi). Mergem, ne uităm, găsim, luăm … şi hai să ne întoarcem. Ajungem la casă şi hai să plătim…cu cardul. Introduc o dată codul … nu merge, mai încercăm o dată … nu merge, “Transaction refusée”. Of, deja mă simţeam ca un mic infractor, renunţ evident la tot că bani nu aveam pentru ele. Plec cu coada între picioare şi îl aştept pe Tibi afară, fumând ca locomotiva o ţigară (de nervi şi ruşine deopotrivă). Iese şi Tibi la fel de morcovit ca şi mine… acelaşi lucru. Asta e, hai acasă. Ajunşi în staţie vedem că am pierdut ultimul mijloc de transport. Păi ce să vă zic, e cel mai rău lucru care se putea întâmpla … cam 12 km până acasă, pe jos, pe autostradă. Deja eram în culmea disperării … era ora 20 şi noapte şi frig şi … cu Tibi . Asta e, ce puteam face hai pe jos. Şi o luăm din loc…tâgâdâm tâgâdâm tâgâdâm, mai pe lângâ maşini mai pe arătură, eu cu pasul meu de elefant Tibi … cu pasul lui de şoricel, ne apropiam cu viteza luminii bete de cămin. După vreo 7 km buni vedem o maşină oprită cu poziţiile aprinse. Îl aud pe Tibi din spate: “Bah maşina aia ne duce în oraş”, eu de colo “Da vezi să nu … ” dar, surprinzător, a avut dreptate. O “tanti” la vreo 29 de ani (et très chic) ne întreabă pe geamul deschis unde mergem şi dacă nu vrem să urcăm. Incredibil, e prima dată când mi se intâmplă asta, e prima dată când mi se oferă ajutor fără măcar să-l cer. Ne-a lăsat la doi paşi de cămin şi nu ne-a cerut nimic. Am fost norocoşi…sau e ceva normal aici? Nu o să ştiu cred niciodată asta.

Lumea e oare mai deschisă aici … sau pur şi simplu nu ştie ce se poate întâmpla? În fine … o zi în afara cotidianului.

C’est parti la neige est arrivée, le froid s’installe et les jambes fourmillent. Nous vous attendons encore nombreux cet hiver,  plus de 20 sorties au programme: de la simple demi-journée à la journée complète toujours ludique avec à chaque fois des thèmes de l’environnement montagnard abordés par votre accompagnateur spécialiste de la région,… Nous vous garantissons un départ à 2 inscrits

→Télécharger le programme

Ei bine, s-a terminat şi week-end-ul … în cel mai frumos mod posibil. Cred că a fost cel mai fain week-end de când am venit aici. Şi nu ştiu dacă aş fi zis acelaşi lucru dacă nu era ziua de azi sau mai bine zis finalul zilei de azi. Da, azi am ieşit în oraş cu o româncă şi cu prietenul ei francez. Şi cum toate lucrurile de când am venit sunt mai mult decât ciudate nici ieşirea de azi nu a fost mai puţin ieşită din tiparul ăsta.

Dar să încep cu începutul, acum o săptămână când eram într-o dispută cu Tibi şi eu aveam un ton mai înţepat intră în laborator un tip care întreabă într-o doară dacă noi suntem cei doi studenţi români. No, ba bine că nu, ei în carne şi oase. Atunci ne-a spus că prietena lui este româncă şi că va veni în Annecy şi dacă am vrea să ieşim la un suc. Ah cum nu, cu plăcere. Ei bine, săptămâna trecută acelaşi tip mi-a dat şi mailul ei ca să vorbim. Buun, nu îmi vine să cred cât de greu mi-a fost să dau acel mail, din varii motive: nu ştiam cum să încep, ce să pun la subiect, să îi spun tu sau altfel, ce să îi spun: că suntem în Annecy şi ce? Într-un final am ajuns să scriu un mail foarte formal de trei rânduri şi sec (am avut de unde să învăţ). La câteva minute mi se răspunde foarte familiar şi pe larg de parcă ne-am fi cunoscut de o viaţă. Deja eram debusolată dar … dacă e aşa … mă conformez, ce să fac. Ei bine după multe astfel de mailuri am stabilit să ne vedem astăzi la ora 14:30. Zis şi făcut, ajung în parcare şi mă întâlnesc cu o tipă micuţă şi zgribulită, foarte volubilă şi foarte … româncă.

Stabilim să vorbim în franceză ca să înţeleagă şi prietenul ei şi totul pare natural, cuvintele vin de la sine şi nu mă bâlbâi decât atunci când nu sunt sigură de formă sau genul unui substantiv. A fost foarte ciudat tocmai din cauza asta, că am vorbit fără să îmi dau seama şi fără să mă gândesc aproape deloc. Ei şi acum partea cea mai ciudată: am descoperit că am făcut acelaşi liceu. Bun înţeles de aici au început povestirile despre Cruella, Tweety, Scurtu şi alţii dar nu numai … la fel de uşor am trecut la imagini satelitare, la echipament de drumeţie, la etniile din România noastră dragă, la cât de rasişti sunt cei din Bretania, la obiceiurile zonei şi gripa porcină. Cele trei ore nu ştiu când şi cum au trecut, nu am simţit nevoia să fumez nici măcar o ţigară şi nici nu m-am simţit rău în vreun fel. Totul a fost de un natural ciudat şi acum, când sunt în loc’şorul meu friguros mă simt bine, un strop mai calmă şi mai puţin stingheră. În seara asta mi-a fost din nou dor de serile de vineri şi de voi. Dar sunt bine, vă asigur , mai bine ca niciodată de când sunt aici.

INTRODUCTION:

My name´s Annecy. I´m from Salina Cruz, but I live in Oaxaca. I study in the URSE. My parents live in Salina Cruz.

I have two brothers and two sisters, they live with my parents. My brother is an engineer, and he has two children, his wife is a teacher. My sister is a fashion designer, she has a daughter. My second sister is a lawyer, she has two daughters and her husband has a business. My last brother is an engineer and single.

I like, pizza, hamburgers, also in my freetime I listen to music, and watch movies and on weekends I work.

My name´s Annecy. I´m from Salina Cruz, but I live in Oaxaca. I study in the URSE. My parents live in Salina Cruz.

I have two brothers and two sisters, they live with my parents. My brother is an engineer, and he has two children, his wife is a teacher. My sister is a fashion designer, she has a daughter. My second sister is a lawyer, she has two daughters and her husband has a business. My last brother is an engineer and single.

I like, pizza, hamburgers, also in my freetime I listen to music, and watch movies and on weekends I work.

I’ve been “on vacation” for almost a week now (since last Saturday), and even though I haven’t been outside of a 30 minute radius of Annecy, I feel like I’ve traveled all over. It is truly special to live in a cit that serves as a comfortable home base AND an a fascinating tourist destination – for this I consider myself truly blessed!

Since I’m currently packing for a 6-day trip to Italy (Milan, Bergamo, Verona, Padua, Venice, Como) and don’t have time to write a proper post, I thought I’d give you a sample of what I’ve been up to this week using several of my most recent Facebook statuses (or stati?):

Ashley Herrick:

• just spent a perfectly warm and sunny day enjoying traditional Savoyard cuisine in an 18th century maison in the commune of Talloires (on Lac d’Annecy), received a special tour the village and admired tout le lac et les feuilles en couleur, en haut de les montagnes (the whole lake and the colored leaves high from the top of the mountains)!
• loves les Francais agee (French old people). She joined a choir tonight and stuck out like a sore thumb (being under the age of 50), but had a great time and they practically fought over who would bring her to practice next week.
• had a mini adventure and plenty of exercise while visiting her first French castle, le 13th-15th century Chateau de Montrottier in Lovangy. Took one bus, waited for another that never came, decided to walk the rest of the way from Poisy to Lovangy, made it just in time to have a practically private tour of the chateau (only one other couple showed up), then thankfully caught two trustworthy buses on the way home. Whew – long day!
• ’s washing machine is honking her clothes clean, her trip to the pharmacy (stupid head cold) resembled caveman speak with few words and a lot of pointing and demonstrations, but her voicemail in French to the landlady was right on! Ah, the little things in life…

Chateau de Montrottier - Lovangy, France

Incredible fall colors in the bay of Talloires

View of Lac d'Annecy from Col de la Forclaz

]]> http://filledelafrance.wordpress.com/2009/10/28/thank-goodness-for-overseas-insurance/ Wed, 28 Oct 2009 22:20:28 +0000 Hayley http://filledelafrance.wordpress.com/2009/10/28/thank-goodness-for-overseas-insurance/

First of all, I feel like I need to apologize for the lack of updating lately. I still haven’t made a proper post about Geneva, which was now almost exactly month ago, or even any of the other places I’ve visited since arriving in Grenoble. Since then, I have:

• visited the French cities of Aix-les-Bains, Pont-en-Royans, Vizille, Orange, Avignon, Vers-Pont-du-Gard, Annecy, Aix-en-Provence, and Châteauneuf-du-Pape (basically, a tour of southeastern France)

Small map of where I've been in France

•  jumped off a mountain with a professional and sailed over the town of Saint Hilaire du Touvet

Me, paragliding!

• experienced the Grenoble nightlife so much so that the bartender knows my name
• attended 5-people jam sessions in the park, complete with guitar, harmonica, vocal, and dance
• spent absolutely all my free time either sitting in a park, café, or going out to bars (and, you know, that thing called school and homework)
• enjoyed an extremely delicious American attempt at a French dinner with 5 other good friends
• looked for constellations while laying on my driveway in the moonless sky
• had an awkward meeting with my tandem partner and her new boyfriend (the French are very affectionate)
• experienced my first round of tests here at the Université Stendhal - the only round of tests before my final exams in December

And now, the inevitable, I believe, has happened- I’ve gotten sick. Not just mildly sick, but doctors-appointment-taking-blood-staying-in-bed-all-day-worrying-about-my-health-and-future-trips sick. I figured, eventually, the stress, culture shock, and homesickness would get to me, somehow, and so it has. Though, I’m optimistic that if I keep a positive attitude, I will feel better soon.

However, this somewhat bad news has some good news paired with it – now, I actually have the time to update on all of the trips I’ve been taking and general comments about France and my life here! Plus, I have good drugs now, after going to the doctor twice, so I’m in a good mood, however badly I’m feeling. I won’t say exactly what my malady is on here until I know for sure (probably tomorrow), but I will say that it’s viral, so it’s annoying. Don’t worry, Mom! My host mom is taking really good care of me- although, the being sick thing doesn’t really help the homesickness. All I want now is to be at home. But, I’m thriving and surviving. Really, guys, don’t worry about me.

So, next on my adventures list:

Oct 30-Nov 1: Amsterdam
Nov 10-Nov 15: Berlin and Amsterdam (different group!)
Nov 18-Nov 21: Barcelona and Lyon
Nov 27-Nov 29: Strasbourg and Colmar
Dec 4-Dec 6: Milan

Hopefully i’ll be well (or have enough drugs) to get me through the next month! (14 out of 30 days of November, I won’t be in Grenoble. Score!)

Until next time!

The Museum of Contemporary Art of Oaxaca was opened on 28 February 1992 as a cultural project dedicated to the preservation, promotion and distribution of plastic Oaxaqueña. The Museum is located in the Casa de Cortes, a property of the late seventeenth and early eighteenth centuries, classified as historical monument located in the heart of Oaxaca. The building has a beautiful facade, brokers at its two plants and three yards. In addition to its 13 exhibition halls, the MACO has multipurpose room, library, bookstore, a children’s art workshop and exhibition space for the part of the Month .The MACO is the stage for various cultural activities: conferences and roundtables, workshops, concerts, recitals and book presentations.