Noile autorităţi din Moldova sunt obligate să investigheze învinuirile aduse de fostul director SIS, Valeriu Pasat, la adresa lui Vladimir Voronin, susţine expertul Victor Josu, citat de agenţia rusă REGNUM.

„Este o chestiune de onoare pentru noua guvernare să dea dovadă de voinţă politică şi să însărcineze Procuratura Generală cu cercetarea acţiunilor săvârşite de către Voronin”, consideră Josu.

Expertul afirmă că în cazul în care liderii AIE nu doresc să se răzbune pentru tot ce a făcut fostul preşedinte al republicii, aceştia ar trebui cel puţin să tragă la răspundere celelalte persoane despre care a vorbit Pasat.

Reamintim că în cadrul unei conferinţe de presă, la 23 noiembrie, fostul director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, Valeriu Pasat, a învinuit ex-preşedintele ţării, Vladimir Voronin, de împiedicarea preluării de către compania rusă RAO EĂS a controlului asupra centralei electrice de la Cuciurgan şi tentativa de livrare a armamentului guerilelor cecene din Federaţia Rusă.

Octavian RACU, FLUX

Noile autorităţi din Moldova sunt obligate să investigheze învinuirile aduse de fostul director SIS, Valeriu Pasat, la adresa lui Vladimir Voronin, susţine expertul Victor Josu, citat de agenţia rusă REGNUM.

„Este o chestiune de onoare pentru noua guvernare să dea dovadă de voinţă politică şi să însărcineze Procuratura Generală cu cercetarea acţiunilor săvârşite de către Voronin”, consideră Josu.

Expertul afirmă că în cazul în care că liderii AIE nu doresc să se răzbune pentru tot ce a făcut fostul preşedinte al republicii, aceştia ar trebui cel puţin să tragă la răspundere celelalte persoane despre care a vorbit Pasat.

Reamintim că în cadrul unei conferinţe de presă, la 23 noiembrie, fostul director al Serviciului de Informaţii şi Securitate Valeriu Pasat a învinuit ex-preşedintele ţării Vladimir Voronin de împiedicarea preluării de către compania rusă RAO EĂS a controlului asupra centralei electrice de la Cuciurgan şi tentativa de livrare a armamentului guerilelor cecene din Federaţia Rusă.

Octavian RACU, FLUX

Modul în care presa proguvernamentală şi cea guvernamentală au relatat de la conferinţa de presă a ex-securistului nr. 1 Valeriu Pasat, cel care a trădat ruşilor agenţii SIS care lucrau sub acoperire în Transnistria şi Federaţia Rusă, cel care a vândut fraudulos şi la preţuri de nimic MIG-urile şi sistemele Uragan din patrimoniul Armatei Naţionale, demonstrează să acest agent rus este prietenul cel mai bun al guvernanţilor de la Chişinău. Mai mult, nu există nici o diferenţă între modul în care a încercat să-l albească pe Pasat presa liberal-democraţilor şi cea controlată de Moscova. Pasat este elementul ce trădează cârdăşia AIE cu Moscova.

Ajuns la libertate şi revenit în Republica Moldova, nu pentru că instanţa l-ar fi găsit nevinovat, ci pentru că avocatul lui Alexandru Tănase, vicepreşedinte PLDM, a ajuns ministru al Justiţiei, Valeriu Pasat încearcă astăzi să-şi schimbe imaginea din agent rus şi trădător de ţară în cea de victimă a regimului dictatorial al lui Voronin. Şi presa lui Filat îi acordă tot concursul. Şi o fac cu atâta servilitate, încât îţi vine greu să te dumereşti dacă Pasat este aliatul AIE sau chiar patronul ei.

Jurnaliştii care au relatat de la conferinţa de presă de luni a ex-securistului nr. 1 nu s-au trudit măcar să amintească (aproape toţi jurnaliştii, excepţiile au fost puţine) pentru care crime şi infracţiuni Pasat a fost cercetat şi apoi băgat la zdup. Iată ce de am găsit oportun să reproduc pe blog-ul meu o declaraţie de-a liderului creştin-democrat Iurie Roşca din februarie 2006, atunci când preşedintele PPCD deţinea şi funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului. Declaraţia lui Iurie Roşca conţine un şir de elemente şi de constatări care ne pot ajuta să definim, fie şi cu o oarecare aproximaţie, rolul care i-a fost rezervat lui Pasat în guvernarea democrat-liberalilor. Lectura acestui text este foarte interesantă şi foarte, foarte utilă pentru cei care au ambiţia să nu se lase prostiţi de demagogia imperialistă a Moscovei şi de cea a presei liberale de la Chişinău. Lectură plăcută.Declaraţia dlui Iurie ROŞCA, vicepreşedinte al Parlamentului Republicii Moldova, preşedinte al Partidului Popular Creştin Democrat

Având în vedere faptul că în ultimul timp a fost declanşată o discuţie publică vizând persoana mea, mă văd nevoit să fac câteva precizări.

Este vorba despre rolul lui Valeriu Pasat, ex-ministru al Apărării şi ex-director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, în pregătirea unei destabilizări de proporţii a situaţiei social-politice din Republica Moldova în perioada alegerilor parlamentare din primăvara anului 2005, precum şi în pregătirea asasinării mele.

Menţionez că nu am făcut publice până în prezent aceste informaţii deoarece nu am dorit să prejudiciez ancheta asupra lui Valeriu Pasat în dosarul vânzării avioanelor MIG. Am aşteptat în tot acest răstimp să fiu invitat să depun mărturii la Procuratura Generală. Din motive pe care nu le cunosc, nici o instituţie a statului, abilitată cu investigarea unor astfel de cazuri, nu mi-a solicitat concursul pentru elucidarea evenimentelor legate de scenariul înlăturării de la putere, prin violenţă, a autorităţilor legale ale statului, dar şi pentru clarificarea circumstanţelor legate de intenţia de a mă suprima fizic. Îmi vine greu să înţeleg lipsa de iniţiativă a organelor de anchetă, întrucât acestea cunosc destule detalii care ar fi trebuit să determine investigarea promptă şi profesionistă a situaţiei. Nu exclud însă că interesul anchetei a impus confidenţialitatea de rigoare şi că între timp s-au derulat toate procedurile necesare, fără ca acestea să-mi fie comunicate.

Aduc la cunoştinţa opiniei publice şi a organelor de anchetă faptul că, încă cu mult timp înainte de începerea campaniei electorale, Valeriu Pasat a căutat să se întâlnească cu mine. Aceste insistenţe au survenit după ce Pasat se instalase la Moscova şi obţinuse calitatea de angajat al companiei RAO EES Rosii. Am declinat în repetate rânduri solicitările lui Pasat, însă el continua să insiste. Nu m-a sunat nici o dată în acel răstimp. A căutat să mă contacteze prin intermediari şi să se întâlnească în condiţii de confidenţialitate. Persoanele la care apela Pasat pentru a intermedia contactul cu mine vor putea depune mărturiile de rigoare la momentul oportun. Nu am avut nici o îndoială că Pasat mă caută, având o misiune specială din partea serviciilor secrete ruse. În definitiv, văzând că acesta continuă să insiste, i-am transmis să se prezinte la sediul central al Partidului Popular Creştin Democrat din strada Nicolae Iorga nr. 5. Pasat s-a văzut nevoit să accepte, condiţionând ca în sediul PPCD să nu se mai afle nimeni, nici măcar persoanele din pază, şi ca întâlnirea să aibă loc pe timp de noapte. Însoţit de un intermediar, Pasat s-a prezentat la sediul PPCD. Am înţeles din capul locului că miza acestuia era să exploateze situaţia conflictuală, ajunsă la maximă tensiune, dintre preşedintele Voronin şi PPCD. Pasat mi-a comunicat că Moscova urmăreşte înlăturarea lui Vladimir Voronin de la putere. Potrivit lui Pasat, realizarea acestui scenariu prevedea două etape.

Prima presupunea finanţarea masivă a forţelor politice de opoziţie şi sprijinirea lor prin mass-media rusă, în vederea înlăturării de la guvernare a Partidului Comuniştilor în urma alegerilor şi în vederea înlocuirii echipei lui Voronin cu persoane convenabile Moscovei. Pasat mi-a propus finanţarea campaniei electorale a PPCD. Pus în faţa refuzului meu, el repeta cu insistenţă că nu realizez de ce sume mari este vorba, acestea fiind atât de mari încât mi-ar fi ajuns atât pentru campania electorală, cât şi pentru toată viaţa. Cu multă febrilitate, Pasat căuta să mă convingă că este vorba de multe milioane de dolari, bani pe care i-aş putea primi în orice condiţii aş cere şi că el îmi garantează deplina confidenţialitate. În tentativa sa de a mă corupe, Pasat a invocat toate aspectele sensibile în relaţia PPCD cu guvernarea, scoţând în evidenţă abuzurile, persecuţiile şi maltratările, cărora au fost supuşi membrii şi susţinătorii PPCD pe parcursul ultimilor patru ani. Pasat m-a îndemnat de asemenea să accept o apropiere de Urechean, care se bucură de sprijinul Rusiei şi care urma să fie principala piesă în campania electorală pentru Parlament, orchestrată de serviciile ruse.

A doua parte a scenariului elaborat la Moscova pentru substituirea puterii de la Chişinău lua în calcul probabila victorie în alegeri a Partidului Comuniştilor. În cazul menţinerii unui scor electoral care i-ar permite PCRM să rămână la guvernare, se planifica organizarea unor proteste stradale de proporţii, contestarea rezultatelor alegerilor şi înscenarea unei aşa-numite revoluţii color, ca imitaţie a celor de la Tbilisi şi Kiev, în care PPCD-ului îi era rezervat rolul de organizator al demonstraţiilor. Se ştia că îmi exprimasem în mod public şi repetat temerea că rezultatele alegerilor vor fi falsificate de guvernanţi. Am declarat că o eventuală falsificare a scrutinului ne va determina să ieşim în stradă şi să cerem repetarea alegerilor. Anume asupra acestui aspect insista Pasat. El se oferea să finanţeze şi acţiunile de stradă. Atunci am înţeles că Voronin devenise extrem de incomod pentru cercurile de la Moscova pe care le reprezenta Pasat. Altfel zis, Pasat mi-a propus un pact cu Moscova împotriva lui Voronin. Nu am acceptat jocul propus. Din acel moment am realizat că se pregăteşte deturnarea procesului electoral şi a manifestaţiilor de protest, care urmau să se încheie cu instalarea în fruntea piramidei statale a unor persoane obediente Moscovei. În acest scenariu PPCD era văzut ca detaşament de sacrificiu, care să se confrunte cu forţele de ordine şi să ocupe clădirile oficiale.

În timpul campaniei electorale, Pasat şi-a reluat insistenţele. Însă de această dată nu se mai prezenta personal. Simţind probabil că este riscant să revină în Republica Moldova, el îl folosea în calitate de intermediar pe generalul de brigadă Anatol Guboglo, ex-viceministru al Apărării în perioada când Valeriu Pasat deţinea funcţia de ministru. (L-am cunoscut pe A. Guboglo când activam ca preşedinte al Comisiei de anchetă a Parlamentului pentru investigarea cazurilor de vânzare a avioanelor MIG 29. În 1998 l-am vizitat pe Pasat la Ministerul Apărării împreună cu deputatul Dumitru Pulbere, pe atunci membru al aceleiaşi Comisii de anchetă, astăzi membru al Curţii Constituţionale. Am fost nevoiţi să ne deplasăm la Ministerul Apărării, deoarece Pasat refuza să prezinte toate documentele legate de tranzacţia respectivă, pe motiv că acestea fuseseră secretizate. Cel care s-a prezentat cu dosarul problemei în biroul ministrului a fost A. Guboglo. De altfel, A. Guboglo s-a ales cu gradul de general de brigadă datorită lui V. Pasat şi relaţiei acestuia cu ex-preşedintele P. Lucinschi.) Pe parcursul lunii februarie şi la începutul lunii martie 2005 A. Guboglo a venit în repetate rânduri la sediul central al PPCD. El mi-a spus că s-a stabilit împreună cu familia la Bucureşti. Mesajul pe care mi l-a adus era să mă deplasez de urgenţă la Bucureşti, unde mă aştepta Valeriu Pasat. Am refuzat de fiecare dată, spunând că sunt angajat în campania electorală şi am în fiecare zi întâlniri cu alegătorii. A. Guboglo revenea zilnic la sediul PPCD. Căutând să mă convingă, acesta mi-a propus la un moment dat să mă deplasez la Iaşi, pentru a-l întâlni pe Pasat. După ce am declinat şi această rugăminte, Guboglo a făcut o ultimă tentativă, propunându-mi să mă deplasez măcar la Ungheni. Am înţeles de la el că Pasat avea motive serioase să evite intrarea pe teritoriul Republicii Moldova. Am respins şi această propunere, iar în scurt timp Pasat a şi fost arestat.

În ultima lună a campaniei electorale mi-a parvenit şi propunerea de a primi bani de la cunoscutul cap al lumii interlope Grigori Karamalak, zis «Bulgarul», care este dat în urmărire generală de organele de anchetă ale Republicii Moldova şi se ascunde la Moscova. Am respins şi această propunere.

În aceeaşi perioadă, Nicolae Andronic a venit la sediul central al PPCD şi m-a anunţat că doreşte să susţină şi el demonstraţiile de protest pe care planificam să le organizăm după alegeri. Acesta a insistat să-i prezentăm un calcul al cheltuielilor privind transportarea oamenilor din teritoriu la Chişinău şi întreţinerea zilnică pentru fiecare protestatar. Andronic a rămas contrariat când i-am spus că PPCD niciodată nu le-a plătit nimic oamenilor care au participat la acţiunile de protest.

Presupun că atunci când a devenit clar că nu voi accepta sub nici o formă banii propuşi atât de Pasat, cât şi de Karamalak, s-a luat decizia să fiu lichidat fizic, deşi nu pot exclude nici că intenţia de asasinare a mea făcea parte din planul iniţial.

Am aflat că se punea la cale uciderea mea în timpul demonstraţiilor de protest pe care anunţasem că le vom organiza imediat după alegeri, începând cu data de 7 martie 2005. Asasinarea mea ar fi trebuit să conducă la destabilizări de proporţii, iar vina pentru această crimă să fie aruncată asupra preşedintelui Voronin. În dimineaţa zilei de 7 martie 2005 am fost vizitat acasă de Veaceslav Untilă, reprezentant al Blocului “Moldova Democrată”. El mi-a propus să semnez din partea PPCD o declaraţie comună prin care urma să fie contestată legalitatea alegerilor parlamentare. Lista semnatarilor cuprindea Blocul „Moldova Democrată”, condus de Serafim Urechean, cele două grupări “Patria-Rodina”, conduse, respectiv, de Valentin Krâlov şi Gheorghe Sima, Partidul Ţărănesc, condus de Nicolae Andronic, mişcarea „Ravnopravie”, condusă de Valeri Klimeko, şi Partidul Social-Democrat, condus de Ion Muşuc. I-am atras atenţia lui V. Untilă asupra faptului că putem afirma că alegerile au decurs într-o atmosferă nedemocratică, dar că nu avem nici un temei să punem la îndoială relevanţa şi legalitatea lor, cu atât mai mult cu cât chiar în amiaza aceleiaşi zile reprezentanţii OSCE şi ai Consiliului Europei, care monitorizaseră procesul electoral, urmau să prezinte un punct de vedere oficial în cadrul unei conferinţe de presă prin care recunoşteau valabilitatea alegerilor. Totuşi, pentru a câştiga timp, nu i-am dat un răspuns univoc lui V. Untilă. Am spus că urmează să merg la birou, pentru a-mi consulta colegii în acest sens. Ştiam că BMD pregătise corturi şi alte elemente de decor şi mobilizase oamenii din teritoriu, urmând să ocupe Piaţa Marii Adunări Naţionale în seara zilei de 7 martie 2005. Pe parcursul întregii zile de 7 martie, reprezentanţii BMD Anatol Onceanu şi Vasile Balan au revenit de mai multe ori la sediul central al PPCD pentru a ne cere să semnăm Declaraţia comună şi să ieşim în stradă. Am înţeles că participarea PPCD la aceste manifestaţii constituia un element obligatoriu al scenariului. Asta pentru că se ştie capacitatea organizatorică a formaţiunii noastre, singura în stare să scoată un număr impresionant de oameni la acţiuni de protest. Dar şi în egală măsură pentru că anume acolo, în mulţime, urma să fie pus în aplicare planul asasinării mele. Iată de ce conferinţa de presă din seara zilei de 7 martie 2005, în care am anunţat că PPCD renunţă la acţiunile de protest, a fost o surpriză pentru toată lumea. Aflând despre decizia noastră, Serafim Urechean a anunţat la conferinţa de presă a BMD, ţinută imediat după conferinţa de presă a PPCD, că şi gruparea lui renunţă la protestele stradale.

În acel moment nu ştiam nimic despre discuţiile purtate la Bucureşti de Valeriu Pasat cu Ilie Ilaşcu. Abia mai târziu am aflat despre acestea după ce Ilie Ilaşcu i s-a destăinuit lui Vlad Cubreacov în cadrul sesiunii APCE din 3-7 octombrie 2005, la Strasbourg.

Faptul că Ilie Ilaşcu neagă cele relatate lui Vlad Cubreacov nu mă surprinde. Cineva i-a interzis să mărturisească ceea ce ştie. Nu-i reproşez asta. Dimpotrivă, ar trebui să-i fiu recunoscător pentru faptul că nu a acceptat propunerea criminală a lui Pasat şi că a comunicat imediat Serviciului de Informaţii şi Securitate despre acest plan.

Menţionez că informaţiile despre pregătirea asasinării mele, pe care le-am primit în primăvara anului trecut, nu proveneau nici din partea SIS, nici din partea altor instituţii de stat. Sunt nevoit să păstrez confidenţialitatea surselor, pe care nu pot să le expun unor riscuri. Dar m-am întrebat de mai multe ori de ce organele abilitate ale statului, aflând despre ce se pregătea, nu m-au anunţat oficial şi nu mi-au propus nici o măsură de protecţie. Cunoscând intenţiile de lichidare fizică a mea, am solicitat asistenţa Serviciului de Pază şi Protecţie, care şi-a delegat echipa în ultimele câteva zile ale campaniei electorale.

Am hotărât să fac publice aceste mărturii văzând că, în ultima vreme, campania de dezinformare lansată pe marginea acestui subiect poate să conducă eventuala anchetă pe o pistă greşită şi, deopotrivă, să inducă în eroare opinia publică.

Chişinău, 6 februarie 2006

Comme vous le savez (enfin je crois) à la fin de mes études, j’aimerais travailler un temps comme salarié pour voir à quoi ressemble le monde des bureaux de l’entreprise, et ensuite ouvrir ma boîte. Mais le problème qui se pose à moi, aujourd’hui, est que je n’ai aucune idée de quoi ouvrir comme boîte ?

Mais quel concept innovant peut bien cacher cette boîte ?

Alors comme tout entrepreneur averti, je me balade sur le net à la recherche d’idées originales pour l’ouverture de ma première société.
Hier, en visitant le site de l’APCE, l’agence pour la création d’entreprise, je suis tombé sur cet article, du blog Innovant.fr : une société propose à des annonceurs d’insérer un bandeau publicitaire sur des blocs-notes qui seront distribués gratuitement à des étudiants. De plus, le papier des blocs-notes est écologique.
Franchement, et sans faire de mauvaise foi, je trouve le concept génial : les étudiants ne sont pas tous bourrés de fric pour la plupart d’entre eux, et le coût des blocs-notes est important sur une année universitaire. J’ai déjà sous pesé l’ensemble de mes cours à la fin d’une année, et franchement ça fait mal au dos ! Alors ne parlons pas du prix.
De plus, la distribution est faite par des étudiants : de nouveaux jobs sont créés ! Ce qui favorisent un meilleur niveau de vie de ces “étudiants distributeurs”, touchant un petit pécule par mois.

Malheureusement, la distribution n’est centrée que sur la région parisienne, donc moi, pauvre étudiant niçois, je ne peux en profiter. Mais je leur ai adressé un e-mail d’encouragement avec la possibilité d’être un intermédiaire pour une éventuelle implantation sur les campus niçois.

L’idée est bonne, très bonne, et c’est vraiment dommage que je ne l’ai pas eue avant…

Une seule adresse : leptitbloc.com.

Quelle bonne idée quand même !

EXPANSION.COM – J. M. Lamet

La medida estrella del duodécimo paquete anticrisis de Zapatero se ha concebido como un acicate a la demanda inmobiliaria, que aguarda vigilante a que los precios caigan con fuerza. Pero el ‘efecto llamada’ de la nueva medida desinflará las rebajas inmobiliarias entre 8 y 12 puntos hasta 2011, y podría diluir los descuentos esperados hasta 2011. 

Con la supresión de la deducción fiscal a la vivienda habitual el Gobierno pretende aliviar el stock de promotores y bancos, obligando a los demandantes con ingresos de más de 24.000 euros a comprar cuanto antes. Este efecto llamada, que el presidente no ha escondido “todo lo contrario”, tiene, sin embargo, dos vertientes negativas. La primera, una subida fiscal evidente, que se ha cifrado en más de 250 millones de euros al año .

En segundo lugar, se mitigará el ajuste de los precios de las casas en alrededor de 10 puntos porcentuales, según la adaptación de los cálculos de los expertos a los parámetros de esta medida. Es decir, un tercio de la rebaja total estimada por los analistas (30%). Muchos analistas inmobiliarios temen que se produzca un “mini-boom” hasta el 1 de enero de 2011, fecha del pistoletazo de salida a la supresión.

De hecho, según un estudio del catedrático de Economía de la Universidad Pompeu Fabra José García Montalvo, un ciudadano con salario medio ve encarecida su vivienda un 8,3% por las desgravaciones fiscales. Sus cálculos “de 2005, pero refrendados ayer por él mismo para extrapolarlos al momento actual” permiten calcular que para aquellos que cobran 24.001 euros “el mínimo por el que se dejará de disfrutar de la deducción en 2011″ el aumento del precio de la vivienda sería del 11,7%.

Esto significa que a partir de 2011 se podría disminuir el precio de los pisos, pero también que hasta entonces la bajada que se iba a producir por la fuerte depresión del sector no será tal. En concreto, los vendedores podrán aprovechar la premura impuesta a los compradores para no reflejar en esas rebajas de precios el importe de la deducción. Los analistas coinciden mayoritariamente en que esta medida supondrá una menor caída del precio de los inmuebles, pero discrepan en los porcentajes. A falta de consenso, queda como estimación media la de García Montalvo, que consideró un traslado completo de la deducción al precio. Es decir, el valor de los pisos seguirá bajando, pero menos.

Además, “por encima de todo eso estará siempre la oferta y la demanda”, como señala Julio Gil, codirector del máster de empresas inmobiliarias de la UNED.

En estos 19 meses, la nueva política inmobiliaria del Ejecutivo “contribuirá menos a que los precios bajen”, según Julio Rodríguez, estadístico y ex presidente del Banco Hipotecario. “Perder la deducción perjudicará al comprador; puede empujar los precios al alza, pero no a la baja”, señala Rafael Jiménez Mateo, abogado de Uría Menéndez. “Beneficia a constructores, promotores, propietarios del suelo o inversores”, según García Montalvo, quien cree que “en 15 ó 20 años no quedará casi deducción”.

Además, otro efecto pernicioso se presentará para los demandantes de vivienda protegida (VPO). El Plan de Vivienda induce a no conceder créditos a quienes dediquen más de un tercio de sus recursos al pago de la cuota hipotecaria. Sin la deducción se quedarán fuera miles de ciudadanos. Basten como ejemplo dos datos oficiales: el esfuerzo medio con deducciones es del 34,1% de la renta, y sin deducciones… del 42,3%.

PP y CiU pedirán que no se elimine la desgravación
- PP: El grupo popular del Congreso presentará una propuesta de resolución para “mantener y mejorar” la deducción por compra de vivienda, según anunció Mariano Rajoy. Para Rajoy, es “un grave atentado contra las clases medias”.

- PSOE: El portavoz del PSOE en el Congreso, José Antonio Alonso, respondió a Rajoy acusando al PP de querer “volver al ladrillazo” y a la “especulación inmobiliaria [...] calentando el sector” en perjuicio de los ciudadanos.

- CiU: El partido catalán exigirá que se mantengan las deducciones fiscales por compra de vivienda, aunque no pedirán que se eleven, como el PP. Y exigirá que se amplíe las ayudas directas a la compra de vehículos.

- CEOE: La patronal de empresarios estima que “muchas de las nuevas medidas van en la buena dirección”. Pero estudiará la supresión de la deducción de vivienda “para comprobar su incidencia en el sector”.

- APCE: La patronal de los promotores criticó con dureza al Gobierno: “Las medidas no son ni las más idóneas ni suficientes, porque no tienen en cuenta la realidad de la situación, quizá porque han sido tomadas unilateralmente, sin haberlas debatido previamente con nuestro sector, como habría sido deseable”.

provocatorii protestelor din 7 aprilie

Izolarea Moldovei de UE este pe deplin aplicată de strategia Rusiei. Aceasta se explică prin efectele provocărilor din 6-7 aprilie la care am fost supuşi noi, toţi moldovenii. Atât declaraţiile preşedintelui în exerciţiu, Vladimir Voronin, cât şi diplomaţii ruşi, joacă acelaşi scenariu, precum că România încearcă să “românizeze” Republica Moldova şi se opune vehement procedurii de acordare a cetăţeniilor româneşti. Aceasta explică cârdăşia pe care aceştia au avut-o anterior.

Rusia, susţinută de preşedintele Moldovei, se opune deschiderii Moldova către România şi UE. Reprezentantul permanent al Rusiei la OSCE, Anvar Azimov, consideră că România, prin acordarea cetăţeniilor româneşti, „românizează” populaţia Republicii Moldova. Nemulţumirea lui la şedinţa Consiliului Permament OSCE din Viena că România tergiversează şi semnarea Acordului transfrontalier dintre Moldova şi România, nu ne demonstrează nimic altceva decât influenţa pe care Rusia vrea să şi-o menţină asupra Moldovei. Prin declaraţia sa, Anvar Azimov a dezminţit Europa precum că simplificarea procedurii de acordare a cetăţeniei româneşti ar depăşi 1 milion de cetăţeni moldoveni care vor deţine cetăţenia României.

Doi unu pentru Rusia în faţa României

Pe de altă parte, Vladimir Voronin nu pierde nici o ocazie de a acuza România de provocări asupra statalităţii moldoveneşti şi intimidează cetăţenii români, presupuşi organizatori ai protestelor violente. „Să ne fie deschisă Europa prin intermediul României şi a paşapoartelor româneşti este o umilinţă pentru întregul poporul moldovenesc”, declară preşedintele la emisiunile telvizate finanţate de el însuşi. Acest preşedinte, care scrutine la rând a minţit poporul cu salarii şi stabilitate, şi încercând să obţină votul prin fraudarea alegerilor, face aceste declaraţii din numele întregului popor. Electoratul comunist, pensionarii şi morţii, câţiva tineri care nu cunosc alfabetul şi emigrează în Rusia pentru menţinerea existenţei, acum ne decid viitorul. În plus, Vladimir Voronin l-a convins şi pe Javier Solana în vizita sa la Chişinău, ca să facă tot posibilul să stopeze acordarea cetăţeniilor.

Liderii din UE s-au arătat îngrijoraţi că cea mai săracă ţară din spaţiul European ar invada Uniunea Europeană. În acelaşi timp, premierul român, Emil Boc a declarat la Varşovia că procedura de simplificare ar acorda 30.000 de cetăţenii, şi nu se va ajunge la milionae. Ironia sorţii moldovenilor este că remânem în continuare nişte victime ale politicilor moldo-ruseşti. Suntem astfel, împiedicaţi de către ruşi şi europeni pentru a ne redobândi cetăţenia pe care o avem de la străbunici, ceea ce şi oficialităţile româneşti au explicat.

Moldova – o patrie din eprubetă pentru comunişti

Faptul că trupele ruseşti se află în ilegalitate pe teritoriul Republicii Moldova şi clanul rusesc şi-a atribuit regiunea transnistreană, unde au fost acordate peste 30.000 de cetăţenii ruseşti, nu îl deranjează prea de mult pe Vladimir Voronin pe cât l-a deranjat decizia României. Kremlinul afirmă că oferă paşapoarte ruşilor din Transnistria din motive mai curînd umanitare decît politice, pentru a-i ajuta să nu rămână “captivi” în alte ţări după destrămarea Uniunii Sovietice. Potrivit publicaţiei americane, Washington Post, aproximativ o treime din populaţia de circa 550.000 de locuitori a Transnistriei a primit deja cetăţenie rusă. La fel şi publicaţia germană, Der Spiegel, citat de Deutsche Welle, Republica Moldova ramane “o patrie din eprubeta” doar pentru comunistii de la Chisinau care prin manipularea presei autohtone si prin fraude electorale masive, şi-au asigurat majoritatea absolută în Parlament. Deşi s-a demonstrat că cel puţin 10% din alegători au votat în mod fraudulos, rezoluţia APCE a acceptat aceste fraude şi a combătut doar violenţele din partea poliţiştilor.

O altă explicaţie care demonstrează influenţa rusească în Moldova este şi refuzul ca fostele ţări sovietice să participle la Programul Parteneriat Estic al UE. Tot ruşii au acuzat UE că vrea acest parteneriat cu şase foste republici sovietice pentru a-şi extinde “sfera de influenţă” în detrimentul Rusiei, propunând mai ales Belarusului, aliat al Moscovei să intre în acest parteneriat.

Prin acest parteneriat, UE îşi doreşte să promoveze instituţiile democratice, să faciliteze schimbul de vize cu UE şi să contribuie la stabilitate în Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan. Ce fel de stabilitate îşi doreşte Rusia în aceste ţări, dacă aici tensiunile şi conflictele îngheţate contribuie la o stare haotică pentru a-şi continua planurile de supremaţie şi asuprire pentru profituri ilegale de cel puţin 600 milioane de lei pentru reconstrucţia luxoasă a parlamentului şi preşedenţiei.

Rusia cunoaşte foarte bine că o ţară democratică şi bine informată s-ar trezi la realitate şi ar gândi liber, ceea ce nu este în avantajul ei. Repetatele refuzuri ale Rusiei de a deschide uşile Moldovei către un progres ne conduce la idea că ţara de eprubetă este convenabilă atât Rusiei, cît şi liderilor politici din ţările post-sovietice. Nu este de mirare că eforturile continue ale lui Vladimir Voronin de a izola populaţia Moldovei faţă de restul lumii, propunând chiar şi interzicerea interentului, presupusă de Vladimir Ţurcanu ca metodă de “încurajare la violenţe”, demonstrează încă o dată că Moldova a fost deja vândută Rusiei.

Natalia Ghilaşcu

Le 30 avril 2009,  René RICOL, le Médiateur du Crédit aux Entreprises, et Hervé NOVELLI, le Secrétaire d’Etat Chargé du Commerce, de l’Artisanat, des PME, du Tourisme et des Service, ont signé la Charte des Tiers de Confiance. Désormais, les réseaux d’accompagnement des Créateurs et des Repreneurs d’Entreprises bénéficieront de la qualité de Tiers de Confiance de la Médiation.

LES OBJECTIFS :

• Intervenir dans une relation de proximité,  en amont du dispositif de médiation ou en support de celui-ci tout au long du dispositif,
• orienter les PME dans la démarche à entreprendre pour résoudre leurs difficulté et recourir au dispositif le plus adapté à la situation,
• aider les PME en difficulté à formuler et préciser leurs besoins de financement,
• si la saisine du Médiateur est nécessaire : aider à la constitution du dossier de médiation afin de faciliter son traitement,
• pendant la médiation : accompagner les PME dans la conduite des discussions avec les banques et les équipes de médiation,
• après la médiation : appuyer  les solutions identifiées pour l’entreprise.
  

ILS SONT SIGNATAIRES DE  DE LA CHARTE AU 30 AVRIL 2009 :

• Les Réseaux Consulaires,
• l’Agence pour la Création d’Entreprise (APCE),
• l’Association pour le Droit à l’Initiative Economique (ADIE),
• l’Association Nationale pour le Transmission d’Entreprises (CRA), Cédants et Repreneurs d’Affaires,
• France Active,
• France Initiative,
• le Réseau des Boutiques de Gestion,
• le Réseau Entreprendre,
• l’Union des Couveuses.

A QUEL TIERS DE CONFIANCE S’ADRESSER EN ALSACE ?

• pour identifier et sélectionner le Tiers de Confiance de la Médiation dans son département, la démarche est simple pour l’entreprise :

1. Appel du N° AZUR 0810 00 12 10 ,(Prix d’une communication locale)
   
2. les opérateurs de la plateforme téléphonique mis en place par les CCI, communiquent à l’entreprise, le ou les Tiers de Confiance de la Médiation désignés dans son département,
3. l’entreprise est libre de son choix,
4. le Tiers de Confiance de la Médiation s’engage à recontacter l’entreprise dans les 48H00 qui suivent son appel.
   

SOURCE :Le site Entreprises.gouv :http://www.entreprises.gouv.fr/plandesoutienpme/

EN SAVOIR PLUS :

Présentation des Tiers de Confiance de la Médiation :http://www.mediateurducredit.fr/content/download/65323/1044293/file/PresentationTCM.pdf

La Charte des Tiers de Confiance :http://www.minefe.gouv.fr/presse/dossiers_de_presse/090123charte_tiers_conf_mediation.pdf

Le site du Médiateur du crédit aux Entreprises : http://www.mediateurducredit.fr/

Le Rapport d’Activité de la Médiation du Crédit aux Entreprises (12 avril 2009) : http://www.mediateurducredit.fr/content/download/64761/1034744/file/Rapport%20d%5C%27activit%C3%A9%20de%20la%20M%C3%A9diation%20du%20cr%C3%A9dit%20aux%20entreprises%20(situation%20nationale%20au%2012%20avril%202009).pdf