Acum mai putin de o luna, scriam despre problemele “etice” ale Profesorului Sorin Oprescu in fascinanta rafuiala a dansului cu niste “delatori si frustrati” de la UMF (un fel de Conul Leonida fata cu Reactiunea).

Trecu vremea pe Dambovita ca cacarezele pe Prut, si veni vremea fatidica se se intruneasca Comisia de etica a UMF. Folosesc in mod voit cele mai trasnite cacofonii posibile ca care-mi vin in mintea-mi, pentru ca, nu-i asa, o data in plus cea mai sanatoasa atitudine ar fi sa-mi dau palme si sa zic ca Andreanum: “pfuai, daca nu stiam muream dracu’ prost!”. Dar mama imbecililor e mereu gravida…

Deci s-a reunit CaComisia de Etica a UMF, sub bagheta maestrului la belciuge si ocazional prestidigitionist, profesorul de mare renume mondial, international si artist la noi in sat….Mircea Diculescu. Domnul profesor Mircea Diculescu, stim toti, este un academician cunoscut ubicuitar, mai ales in Romanian Journal of Gastroenterology, o autoritate in domeniu. Are 23 lucrari indexate PubMed (update: multumesc Watson & Crick pentru ca a observat inadvertenta, regasiti in commenturi motivul editarii), si cu aceasta am verificat stiintific abilitatea dansului de a judeca dintr-o perspectiva etica dosarul “fratelui” Sorin Oprescu. E covarsitor. Umilele mele respecte.
Fratele Sorin Oprescu, se zice in stirea pe ca-care o citesc, n-a gresit cu nimic in felul in care si-a copt la foc mic, vreme de 30 de minute, budinca zisa si “aplicatiune pentru titlul de Profesor Universitar”. A fost doar….ihimm, cum sa zicem noi sa nu se supere fratele Oprescu…ihimm…superficial. Rusine, domnule coleg, tocmai dumneavoastra ca-care este, si ca-care face, si ca-care ne sprijiniti la Partid sa ne faceti o asa rusine. Ca-colegii dumneavoastra ar trebui sa ca-considere toate ca-colateralele unui astfel de ca-carambol.

Citez din memorie, sub interpretarea de o adanca piosenie jurnalistica a mamelucului ca-care a scris stirea:

“Profesorul Diculescu a explicat că regulile de concurs din 2000 nu erau concise şi că există diferenţe între cele de atunci şi cele care există în prezent, astfel încât, la acea vreme, un candidat la titlul de profesor universitar care era autor principal, autor sau coautor al unei cărţi sau reviste de specialitate putea obţine acelaşi punctaj sau chiar mai mic decât al unui medic care nu avea acest titlu.“

Ca-care esti mai mai destept sa ma lamuresti si pe mine, “doar” doctor Gabriel Diaconu, cum se petrecea Regulamentul inainte de 2000? Deci sa ne intelegem, daca erai “autor principal”, secundar sau pe banca de rezerve, functie de cursul ROL la zi se putea intampla, prin mirarea mirarii, sa iei mai putine “puncte” decat uin medic “ca-care nu avea titlu”?

Domnilor care formati comisia de etica a UMF, ce ETICA e asta? As intelege daca v-ati fi autointitulat ” Comisia babelor sezatoare si ocazional clevetitoare”. As intelege daca v-ar fi zis “Partida romanilor indragostiti de Marian Ralea”. As intelege daca v-ar fi lovit traznetul in serie si apoi intr-o amnezie de maxima decerebrare v-ati fi apucat sa construiti un nou UMF, pe reguli extraterestre, si posibil de inspiratie Orwelliana. Domnilor, e o utopie ce ziceti!

Si daca nu e o utopie, nu meritati unul titlul de profesor, sunteti niste mascarici, pitecantropi cu joben care s-au intalnit sa-l sanctifice pe Fratele Oprescu. Mirui-ti-va reciproc, domnilor, felicitati-va ca, odata in plus, sistemul a fost perfect si a avut dreptate.

Spune Diculescu:

“[...]baremul vechiului regulament de concurs nu prevedea un punctaj mai mare pentru un candidat care avea publicaţii de specialitate sau reviste editate în străinătate, acest lucru rămânând la latitudinea comisiei, lucru ce nu se mai întâmplă în prezent.”

De acord, domnule profesor, Jurnalul Roman de Gastroenterologie are acelasi factor de expunere ca Jurnalul American de Gastroenterologie. Iar comisia nu avea doar latitudine, dom’ profesor, ci si “longitudine”. Ce grosolanie. Dar de grosime nu zice nimeni niciodata.

Ci de lungime, domnilor. Lungimea cozii la pupat mana si picioarele, la impartit aldamasul “etic” al promovarii unor farsori, si nulitati, a unor lichele in Educatia Medicala romana. Daca ar fi vorba doar de voi, stimate primate in frac, n-ar merita nici macar o consoana sa discutam pe marginea valorii voastre morale, oricat de mult ati crede ca va aflati in buricul meritului de a avea o Sanatate in Romania. Voi sunteti motivul din care Calitatea e intotdeauna o curva pe altarul bacsisului vostru gras. Voi sunteti motivul pentru care actul medical e in continuare o procedura de bordel. Voi sunteti motivul pentru care medicii, indiferent de performanta medicala, se sterg invariabil la gura cand ies dintr-un cabinet de specialitate, indiferent ce au …ihim…supt.

Mai ramane sa-mi spuneti ca Pamantul e Plat, si Soarele ne circumgraviteaza. Mai ramane sa-l vad pe Brahmaputra cum ma mangaie pe crestet!

G.

Update2: Cotidianul continua seria de rafale de mitraliera asupra eticii si deontologiei de la UMF, prin reflectarea conflictului pentru posturile de decan si prodecan (domnii Ispas si Chirculescu). Deocamdata, ma recuz de la a-i discuta.