16.04.1998. Ora 18.52.00 UTC, ora locala 21.52

Cdt. Adj.: O sa vina un avion.

TWR: Asa…

Cdt.Adj: SFB.

TWR: SFB, da.

Cdt.Adj.: 1652.

TWR: Da.

Cdt. Adj.: Vezi ca este un avion militar, il trageti la Sud. O sa mearga baietii nostri acolo, o sa-l pozitioneze, o sa ia echipajul si o sa-l duca la Briefing.

TWR: Aha!

Cdt.Adj.: Ca sa stii sa-l bagi acolo.

TWR: Bine, deci se duce direct la Sud.

Cdt.Adj.: Fara intrebari, fara povesti, e un avion cu transporturi speciale.

TWR: In cat timp vine? Intr-o ora?

Cdt.Adj.: Intr-o ora. Intr-o ora aterizeaza, cand va da estima, nu mai intrebati unde. Deci stiti despre asta ca e la cutare… Deci, vorbesti cu Nelutu, cu el, direct (seful de tura al dispecerilor de sol de la AIBO).

TWR: Da, da. Bine, domnule!

Timp de zece ani, un om a fost haituit in Justitie, ca urmare a unor manevre oribile, de-a dreptul mefistofelice, puse la cale de Traian Basescu, in scopul de a camufla o vasta operatiune de trafic ilegal cu arme. Valentin Vasilescu, pe atunci comandant adjunct al Aeroportului Otopeni, a fost antrenat, pe neasteptate, intr-un intreg complot al musamalizarilor, distrugerilor de informatii si canalizarii a ceea ce a mai ramas catre o pista falsa. Urmarea a fost nu numai demiterea sa din functia de comandant adjunct al Aeroportului Otopeni, ci si distrugerea carierei, sanatatii, retinerea mult timp in arestul Politiei si haituirea in interogatorii si anchete, timp de zece ani. Abia in urma cu cateva zile, Valentin Vasilescu a primit, fara niciun fel de scuze din partea autoritatilor, un verdict de om nevinovat. Cine raspunde de faptul ca existenta unui om, a unei intregi familii a fost, practic, distrusa? In primul rand, Traian Basescu. Si veti vedea de ce. Dar nu numai el. Vinovati sunt si altii. Sa ne amintim: atunci cand a fost declansata operatiunea, a fost practic declansata si campania electorala, in urma careia Emil Constantinescu, una dintre principalele tinte ale lui Traian Basescu, avea sa renunte la campania pentru un nou mandat. Cine are rabdare sa parcurga acest voluminos dosar, va intelege ca Traian Basescu a utilizat intotdeauna, si utilizeaza si astazi, acelasi tip de diversiuni. Pentru mine unul, este un personaj extrem de usor de descifrat. Pe altii, insa, ii mai poate insela.

Care au fost indiciile (pretextele) care au condus la decizia de arestare a comandantului adjunct al Aeroportului Otopeni, Valentin Vasilescu, de catre procurorul col. Arthur Dumitrescu, din cadrul Parchetului de pe langa Curtea Militara de Apel, pe timpul indeplinirii turei de serviciu, la Aeroportul International Bucuresti-Otopeni in data de 06.05.1998? Traian Basescu, pe atunci ministru al Transporturilor a furnizat presei, intr-un mod mai mult decat bizar, transcrierea dialogului, purtat pe telefon interior nr. 1108, dintre comandantul adjunct al Aeroportului Civil Otopeni, Valentin Vasilescu (cdt. adj.), si turnul de control (TWR).

Aceasta transcriere a aparut si a fost comentata pe prima pagina a tuturor ziarelor, in ziua de 25.04.1998. Discutia releva faptul ca avionul ucrainean IL 76, care a aterizat in 16 aprilie, era declarat de tip militar, avand mentiunea “transporturi speciale”. Aceasta convorbire trebuia sa demonstreze opiniei publice ca avionul IL 76 a aterizat pe Aeroportul Civil Otopeni din dispozitia comandantului adjunct Vasilescu, cel care de fapt trebuia sa fie prezentat drept omul care l-a dirijat, ulterior, la platforma de parcare a Aeroportului Militar (UM 01961).

Desi aeroportul dispunea de propria centrala telefonica, toate telefoanele primite la Aeroportul International Bucuresti-Otopeni (AIBO) erau interceptate si inregistrate automat, pe banda magnetica, de catre un serviciu specializat in telecomunicatii, apartinand altei institutii (ROMATSA SA).

Gestul lui Traian Basescu pare incalificabil deoarece, abia dupa ce a oferit presei spre publicare aceasta transcriere, a semnat ordinul ministrului Transporturilor nr. 220/25.04.1998 de constituire a unei comisii de cercetare a incidentului produs pe 16/17.04.1998, in operarea zborului SFB-1651 cu aeronava IL-76, inmatriculata UR-UCA. Comisia era formata din ing. Vasile Tocu (inspectorul sef al Aviatiei Civile), ing. Ion Tomescu (directorul R.A. ROMATSA SA) si economistul Nicolae Sion.

Exact in acea perioada (19 aprilie 1998 – 26 aprilie 1998), Valentin Vasilescu, comandantul adjunct al Aeroportului, era trimis de ministrul Transporturilor sa participe la un curs de specialitate organizat de Aeroportul International din Dublin, Irlanda. Urmare a izbucnirii in presa a scandalului „Tigareta 2″, redactiilor li s-au transmis, in conditii neelucidate si inaintea constituirii unei comisii oficiale de ancheta, documente operative al caror regim este bine reglementat din punct de vedere legal.

Potrivit reglementarilor, toate convorbirile telefonice ale unor persoane cu atributiuni operative din AIBO, intre care se numara si Vasilescu, erau inregistrate in mod automat pe banda magnetica, pastrate cateva saptamani si analizate in cazul aparitiei unor incidente. Incepand cu dupa-amiaza zilei de 24 aprilie 1998, data la care Vasilescu se gasea in Irlanda, cotidianele centrale au primit pe fax, de la Traian Basescu, transcrierea inregistrarii convorbirii sale telefonice, purtata de la telefon interior 1105, cu turnul de control Otopeni, organ de dirijare a traficului aerian din subordinea ROMATSA.

Trebuie sa arat ca acea convorbire telefonica era total inutila, intrucat absolut toate organele de dirijare si control ale traficului aerian apartineau „ROMATSA” si fusesera informate, prin mesaje specifice de trafic initial, despre intarzierea decolarii aeronavei IL-76 si, ulterior, la un interval intre mesaje de aproximativ o ora, despre decolarea acesteia de la Atena.

Traian Basescu a facut aceasta in mod premeditat, intrucat cunostea bine regulile in Aeroportul Otopeni si imprejurarile alese se circumscriau in sfera de utilizare a procedeelor de influentare psihologica, scopul sau fiind acela de a-l prezenta pe Vasilescu drept contrabandistul numarul unu al tarii. Transcrieriile convorbirilor telefonice au fost transmise, prin faxul ROMATSA, la ministerul Transporturilor, pe 25.04.1998 orele 09.38, moment la care toate cotidianele centrale publicasera transcrierea la care m-am referit anterior.

Totusi, ceea ce nu avea de unde sa stie domnul Traian Basescu era faptul ca telefonul comandantului adjunct era pus pe direct cu cel al ofiterului de serviciu din Dispeceratul Operational al AIBO si ca Vasilescu nu ridica receptorul decat daca ofiterul de serviciu ii facea legatura. La toate apelurile telefonice, primul care raspundea era ofiterul de serviciu si acest lucru era materializat pe inregistrarea magnetica. Personalul din Dispeceratul Operational era format din specialisti, selectati si instruiti pentru a supraveghea intreaga activitate din AIBO.

Dupa aparitia in presa a acelei convorbiri telefonice si in absenta lui Vasilescu, oamenii din tura operativa a Dispeceratului Operational si-au amintit ca, anterior acesteia, fusese cautat telefonic de comandorul Ioan Suciu, cu care ii facusera legatura. Urmare acestui fapt, angajatii AIBO au solicitat ascultarea benzii cu inregistrarea magnetica a telefonului 1105, din momentul intrarii in tura de serviciu (16,00 UTC, adica ora locala 19,00). In acest fel, a fost descoperita convorbirea telefonica anterioara, ascunsa de Traian Basescu, in care comandorul Suciu il informa pe Vasilescu despre zborul aeronavei IL-76 si ii solicita s-o parcheze la platforma militara.

Precizez ca dispozitia de parcare la Baza Aeriana a aeronavei in cauza, transmisa turnului de control Otopeni, era o consecinta a mesajului transmis anterior de comandorul Suciu si nu o initiativa proprie a lui Vasilescu. Abia joi 30.04.1998, Traian Basescu, ministrul Transporturilor, a pus la dispozitia presei transcrierea benzii audio a discutiilor telefonice pe care le purtase, pe 16 aprilie 1998, comandantul adjunct al Aeroportului Civil Otopeni Valentin Vasilescu cu comandorul Ioan Suciu, comandantul Aeroportului Militar Otopeni.

Iata transcrierea discutiei telefonice date publicitatii de catre Ministerul Transporturilor intre cdt. UM 01961 si cdt. adj. AIBO:

16.04.1998. Ora 18,22 UTC, ora locala 21,22

Suciu: Buna seara. Comandor Suciu de la Sud va deranjeaza

.

Ofiter de serviciu: Sa traiti. Cristi Pandele, ofiter de serviciu.

Suciu: Cu cine sunteti?

Ofiter de serviciu: Cu domnul Vasilescu.

Suciu: A, domnul Vasilescu, tov. Vasilescu. Il gasesc si eu pe undeva.

Ofiter de serviciu: La birou nu e, l-am auzit pe frecventa.

Suciu: Aha, n-are mobilul…

Ofiter de serviciu: Ba da, dar stati. Stiu ca ieri i l-a dat, dar nu stiu numarul. Un moment sa vad daca l-au trecut colegii in carte.

—————————————

Ora 18,24 UTC, ora locala 21,24

Ofiter de serviciu: 02 (codul lui Valentin Vasilescu, adjunctul comandantului aeroportului Otopeni, care in seara de 16 aprilie era de serviciu) ridicati si dvs. 1105, uite-l pe domnul comandor Suciu.

—————————————

Ora 18,25 UTC, ora locala 21,25, dialog consemnat intre Valentin Vasilescu si Ioan Suciu.

Vasilescu: Alo

Suciu: Alo

Vasilescu: Sa traiti, excelenta.

Suciu: Ce faceti?

Vasilescu: Uite ascult muzica…

Suciu: La treaba, hai ca vreau sa va deranjez. Avem un avion sa-l tragem la Sud.

Vasilescu: Da, am inteles. Sa vin sa stau de vorba ?

Suciu: Mergeti la locul faptei. Acolo, la bretea? Ca sa vedem cum il tragem, ca e 76, e SFB 1652 (numarul de zbor al avionului IL76 – n.r.), decolat de un sfert de ora de la Atena. (Avioanele de tip IL 76 trebuie dirijate de catre specialisti la garare – n.r.)

Vasilescu: Da. Puteti sa luati legatura cu ei ?

Suciu: Nu.

Vasilescu: Pe telefon ?

Suciu: Cu ei, nu.

Vasilescu: Ihi. Bine, ma deplasez.

Suciu: Da.

Vasilescu: In cinci minute sunt acolo.

Suciu: Sunt si eu la parcare, acolo.

Vasilescu: Am inteles. S-a facut, sa traiti!

Totusi, fragmente din respectiva caseta au fost utilizate de col. procuror Mihai Popov ca probe in dosar. In luna iulie 1998, pe timpul cat toti cei 18 inculpati erau in arest, in cotidianul “National” a aparut declaratia domnului colonel Popov Mihai, care afirma, pentru prima data, ca era in posesia unei casete video

provenite de la SRI, care surprindea imagini filmate in noaptea de 16/17 aprilie 1998 pe aeroportul Otopeni.

In faza prezentarii materialului de trimitere in judecata, s-a dovedit ca col. Popov nu a mintit, inculpatii din “Tigareta 2” fiind scosi din celule (toti, mai putin Valentin Vasilescu, comandantul adjunct al AIBO) si pusi sa vizioneze un colaj de cadre disparate, care prezentau filmari exterioare ale restaurantului Gogosarul din Bucuresti, ale hotelului Erbasu (unde a fost cazat echipajul avionului IL-76), ale depozitului lui Stefan Andreias de la Buftea si alte imagini, despre care procurorii militari au afirmat ca fusesera furnizate de unitatea de filaj a SRI.

Nimic din interiorul aeroportului, nimic din baza aeriana, nimic cu avioane sau care sa probeze existenta vreun flagrant. Unul din fragmentele considerate “cheie” de procurori surprindea momentul iesirii din AIBO a echipajului IL-76, insotit de Dumitru Popescu, directorul firmei Quick Aerosevice.

Cateva cadre din aceasta filmare au fost depuse la dosarul cauzei, sub forma de fotografii. Ele poarta, fara nici un dubiu, imprimate caracteristicile Camerei 22 a AIBO, plasata la inaltimea de 3, 5 m, pe un pilon special, lateral dreapta 1,5 m fata de usile glisante ale fluxului Sosiri. Filajul SRI nu avea de unde sa gaseasca oameni la aceasta inaltime, care sa poata panorama astfel “din mina” acea locatie. Pentru ca de urcat pe un perete vertical inalt de 10 m, ca sa filmeze, era imposibil chiar si pentru agentul 007.

Asadar, procurorii au avut caseta video a Dispeceratului Operativ al AIBO din noaptea de 16/17.04.1998 si, in loc sa prezinte operatiunea de incarcare a avionului cu arme, au selectat doar acel fragment cu echipajul, falsificand totodata, cu buna stiinta, provenienta lui. Dar care ar fi explicatia ca autoritatile, la cel mai inalt nivel, s-au coborat la astfel de practici ordinare?

Pentru orice om normal, este cat se poate de evident ca, fara colaborarea lui Traian Basescu, SRI nu putea comite aceasta inscenare. Apar, totusi, cateva intrebari: De cat timp colabora Traian Basescu cu serviciile de informatii? Colaborarile anterioare ale respectivului au avut drept scop tot comiterea unor fapte ilicite, de pe urma carora el a avut de profitat, ulterior, rezultand falsificarea adevarului, cu scopul de a baga in puscarie oameni nevinovati?

Bizar e faptul ca Traian Basescu a apelat la o transcriere a unei convorbiri telefonice pentru a dovedi ceea ce s-a petrecut in noaptea de 16/17.04.1998, in timp ce AIBO dispunea de un sistem performant de supraveghere video, care inregistra pe caseta absolut tot ce se petrecea pe parcursul fiecarei ture de serviciu. In acest scop, in cadrul serviciului de Securitate Aeronautica al AIBO fusese infiintat un Dispecerat Operativ, incadrat cu doi dispeceri care operau cele 56 de camere fixe si mobile montate in diferite zone sensibile din aeroport.

In noaptea de 16/17 aprilie 1998, sistemul de supraveghere al AIBO a functionat ireprosabil, inregistrand imagini edificatoare din aerogara si din exteriorul ei, fapt consemnat in registrul tehnic al Dispeceratului. Intregistrarile au fost executate din ordinul comandantului adjunct al AIBO, unul dintre putinii care au vizionat caseta dupa iesirea din tura si care are convingerea ca nicio alta institutie a statului nu a executat filmari in ascuns in Aeroportul Otopeni, in acea noapte.

Camera 38, plasata pe Turnul de Control era una mobila, prevazuta cu un transfocator puternic, fiind folosita in principal pentru urmarirea aeronavelor pe timpul apropierii finale pe panta de aterizare (incepand de la 4 km de pragul pistei), pe timpul contactului cu pista, franarii, degajarii pistei si rulajului pana la pozitia de parcare. Similar, avioanele erau urmarite la decolare, din momentul punerii in miscare din pozitia de parcare. In intervalul dintre aterizari si decolari, camera 38 monitoriza procedura de handling (alimentare cu combustibil, descarcare-incarcare, etc.) la aeronavele din poziitle de stationare.

Cum aeronava IL-76 a fost ultima aterizata in noaptea de 16.04.1998 si, pana la orele 06,00, nu mai era prevazuta nicio decolare sau aterizare, camera 38 a urmarit sistematic si a inregistrat handlingul aeronavelor, inclusiv pe cel derulat in cazul avionului IL-76 parcat la platorma militara, situat la o distanta de 950 m in linie dreapta de Turnul de Control. Monitorizarea la intervale regulate de timp in cadrul ciclului de control a reliefat ca, pana la orele 01,30 (LT – ora locala) nu s-a inregistrat nimic semnificativ in jurul aeronavei IL-76. Abia in jurul orelor 02,00 LT, pe caseta s-a inregistrat plasarea unor autocamioane in apropierea avionului si mai intai descarcarea acestor camioane de lazi lungi de tip militar. Operatiunea de handling a constat exclusiv in incarcarea lazilor in avion si a durat pana aproape de orele 05,00 LT.

Unitatea Brigazii Antiteroriste a SRI, care era dispusa pe AIBO, dispunea si ea de o cale optica trasa de la Dispeceratul Operativ al AIBO, primind de la acesta exact aceleasi imagini, pe care si ea, la randul ei, le inregistra pe caseta. Singura diferenta consta in faptul ca doar la AIBO exista comanda pentru trecerea de pe o camera pe alta, deplasarea camerelor mobile si utilizarea transfocatorului. In plus, si la comandantul Politiei de Frontiera din AIBO exista o cale optica trasa de la Dispeceratul Operativ al AIBO, care oferea aceleasi imagini din aerogara si din exterior, adica din zona operatiunilor aeriene, mai putin cele din zonele tehnice (nod termic, repartitoare apa, curent) care nu priveau PF. Politia de Frontiera dispunea de aparatura de redare, nu si de inregistrare.

Trebuie sa fac precizarea ca accesul in Dispeceratul Operational era strict reglementat, fiind limitat la un numar de sase persoane din conducerea AIBO, persoanele cu acest drept fiind nominalizate direct de catre directorul General al AIBO si trecute intr-un tablel. Casetele video aveau acelasi regim special. Orice caseta era vizionata sau iesea din Dispecerat doar in urma unei solicitari oficiale, aprobate de directorul general al AIBO, locotenent comandor Viorel Rosca. Operatiunea de predare-primire intra in competenta directorului operational al AIBO, Sorin Stoicescu, responsabil de consemnarea acestei operatiuni intr-un registru, cu semnatura, functia si datele de identificare ale persoanei careia i se preda caseta.

Atunci cand Valentin Vasilescu a sosit de la Dublin, a constatat ca nu mai exista caseta din 16/17.04.1998, ca ea fusese deja stearsa si nimeni nu era capabil sa spuna de ce. In registrul Dispeceratului Operativ nu exista nicio solicitare oficiala adresata AIBO iar in registrul unic nu s-a consemnat nimic referitor la caseta inregistrata pe tura operativa din 16/17 aprilie 1998.

Nici SRI nu a pus la dispozitia organelor de ancheta propria caseta si toti s-au facut ca nu sesizeaza acest lucru, desi directorul Costin Georgescu a afirmat, inca de la inceputul scandalului, ca serviciul sau ii monitoriza inca din 23.03.1998, pas cu pas, pe toti cei implicati.

Acelasi lucru reisea si din declaratia Presedintelui Romaniei, domnul Emil Constantinescu, de la finalul sedintei extraordinare cu membrii CSAT din 26.04.1998: “opinia publica din Romania trebuie sa stie, si sper ca nu voi fi cenzurat de nimeni, ca acest asa-zis scandal este o operatiune minutioasa, bine pusa la punct de catre organismele abilitate sa lupte impotriva coruptiei si, in acest caz, impotriva contrabandei cu tigari. Ceea ce a aparut, dezvoltarea, nu este nici rodul actiunii unor reporteri si nici a unor anonimi. Este rodul unor cercetari facute de SRI, care a transmis aceste informatii Directiei Generale a Vamilor, Garzii Financiare si Politiei, cu scopul de a se depasi situatia realizata pana acum in cadrul contrabandei cu tigari din Portul Constanta si a contrabandei cu vasul ucrainean de pe Dunare si de a se merge mai departe, prin descoperirea intregii retele.

Pentru aceasta, s-a intentionat crearea unui flagrant, ceea ce s-a reusit, in momentul de fata. Ancheta a fost transferata Parchetului Militar, pentru ca s-a constatat ca in ea sunt implicate cadre militare. Sigur ca modul in care aceste informatii se transmit opiniei publice prin presa trebuie sa fie conditionat si de mersul anchetei, astfel incat sa nu se stanjeneasca mersul anchetei, sa nu se desconspire sursele si sa se poata ajunge la punctul final, anume descoperirea retelei si a tuturor persoanelor care participa in acest caz de contrabanda si a altor cazuri de contrabanda, pentru ca acum sunt in studiu numeroase alte actiuni.”

Prin prima convorbire lansata in presa pe 25.04.1998 de catre ministrul Transporturilor, domnulTraian Basescu dorea sa ascunda faptul ca acel avion, nici teoretic si nici practic, nu putea fi parcat de Valentin Vasilescu la Aeroportul Civil. Din conceptie, Aeroportul International Bucuresti Otopeni are doua posibilitati de parcare a aeronavelor dupa aterizare, in functie de scopul acestora:

- aeronavele pentru transport pasageri sunt parcate la platformele pasageri

- aeronavele cargo sunt parcate la platforma CARGO.

Parcarea pe platformele pentru pasageri, cat si pe platforma CARGO sunt permise atat agentilor economici de stat, cat si celor privati. Operarea pe platforma CARGO este permisa numai in baza unei solicitari aprobate de Directorul General al AIBO cu cel putin 24 de ore inaintea datei transportului. In solicitare, agentul economic are obligatia de a inscrie cursa aeriana pentru care solicita parcarea in zona CARGO:

- un tabel nominal cu personalul desemnat pentru deservirea aeronavei, pentru care se solicita accesul in zona de operatii aeriene

- un tabel cu numerele de inmatriculare si tipul autovehiculelor pentru care se solicita accesul in zona de operatii aeriene.

De regula, agentii economici de stat (cel mai frecvent, Banca Nationala) executau operatiuni de transport valori, pentru aceasta constituind un dispozitiv de paza al mijloacelor de transport auto si aeriene. Agentii economici privati sunt admisi la operarea pe platforma CARGO, in conditiile enuntate mai sus, numai daca anterior au incheiat o Conventie in acest sens cu Aeroportul International Bucuresti Otopeni. In absenta acestor documente aprobate de Directorul General al AIBO, comandantului adjunct ii era interzisa cu desavarsire parcarea oricarei aeronave la platformele aeroportului.

Anterior datei de 16.04.1998, s-a petrecut un incident cu un avion B-707, inmatriculat in Liberia EL-JNS, in ziua 01.03.1998, operat in aceleasi conditii ca si zborul din “Tigareta 2”, dupa cum reiese din documente. Din fisa de taxare reiese ca avionul apartinea companiei aeriene iraniene MIRAVIA si ca, initial, un alt comandant adjunct de serviciu al AIBO (Remus Gafita – n.r.) l-a parcat, din proprie initiativa, la platforma Cargo a aeroportului civil, de unde, urmare a unor ordine superioare, avionul a fost tractat cu un utilaj specific (towing tractor Fresia) la platforma aeroportului militar Otopeni (military area).

Serviciul de tractare prestat, in valoare de 588 USD, a fost initial imputat comandantului adjunct (iata factura 2.H. f_tx_EL-JNS).

Ulterior, el a fost exonerat. Insa, in acea perioada, s-a facut o prelucrare a celor patru comandanti adjuncti de tura, carora li s-a pus in vedere ca, pe viitor, sa nu mai parcheze niciun avion la platforma Cargo a AIBO, decat daca beneficiarul marfii respecta reglementarile in vigoare pe acest aeroport.

In urma solicitarii facute de Ministerul Transporturilor, Traian Basescu informa opinia publica asupra faptului ca autoritatile elene au remis, joi seara, 30.04.1998, documentele de marfa in baza carora s-a efectuat transportul de tigari cu aeronava ucraineana de tip IL-76, UR-UCA, zborul SFB-1651/2 din 16/17.04.1998. In “Cargo Manifest” (documentul de vama care confirma cantitatile incarcate), erau mentionate: operatorul (Air Sofia), nr. zborului (SFB-1652), data (16.04.1998), nr. crt. al facturilor pentru marfa incarcata (3034; 3036; 3037), cantitatile (cate 1000 de baxuri pe fiecare factura), natura marfii (Cigarettes), greutatea/1000 baxuri (15.400 kg) si greutatea totala (46.200 kg), aeroportul de incarcare (Athens).

Traian Basescu a mentionat ca oficialii bulgari nu au trimis documentele de marfa, desi le-au fost solicitate. Acest Cargo manifest era un fals, lucru era cat se poate de evident. Se poate lesne observa, din rechizitoriul Parchetului Militar, ca furnizorul tigarilor ce au facut obiectul evaziunii fiscale a fost stabilit drept firma greaca INTERSERVICE S.A.

Daca aveti curiozitatea sa rasfoiti un ghid numit “World Airfreight Directory”, ca parte componenta a A.H.M. (Airport Handling Manual) editat de I.A.T.A. (Asociatia Internationala a Transportatorilor Aerieni), veti constata ca INTERSERVICE S.A. este o firma de handling aeronautic, care este autorizata sa deserveasca aeronavele la pozitiile de stationare, de pe platformele de parcare din zona operatiunilor aeriene ale aeroportului Atena.

In gama serviciilor handling de pe nici un aeroport din lume nu intra fabricarea tigarilor in zona supusa servitutilor aeronautice si nici furnizarea tigarilor de catre agentii de handling. Ci strict refacerea, in conformitate cu anumite standarde de calitate, a capacitatii de zbor a fiecarei aeronave, adica alimentarea cu combustibili si cu lichide speciale, delivrarea, incarcarea si descarcarea marfurilor, a pasagerilor (ambele categorii aflate deja in aerogara de pasageri si in spatiile de depozitare sau in terminalele cargo ale aeroportului), a cateringului si a apei potabile si menajere, curatenia aeronavelor, etc.

In alta ordine de idei, o parte din pretinsele documente transmise de autoritatile elene si / sau romanesti pe baza carora s-a intocmit rechizitoriul in dosarul “Tigareta 2″ sunt false. Cargo manifestul trebuie completat in mod obligatoriu pe calculator, deoarece el este transmis companiilor aeriene si altor beneficiari de informatii, prin sistemul international de telecomunicatii aeronautice dedicat (S.I.T.A.). Persoana care-l intocmeste trebuie sa fie autorizata in operatiuni de handling si raspunde pentru modul in care s-a realizat centrajul avionului, adica pentru pozitionarea si compactarea marfii in cala avionului, in functie de mai multi factori, printre care si de cantitatea de combustibil de la bord.

Cargo manifestul zborului Air Sofia nu este semnat. El nu a fost completat de o persoana autorizata, intrucat codificarea I.A.T.A. pentru aeroportul Atena este compusa din trei litere si nu din patru. Iar aeroportul Ostend din Belgia are alta codificare aeronautica. Cat priveste punctul terminus al marfii, care a fost in realitate aeroportul Bucuresti-Otopeni si nu Ostend, ce sa mai vorbim…

Un alt aspect plin de savoare este utilizarea unui formular tipizat apartinand companiei de transport aerian de stat OLYMPIC AIRWAYS, completat de mana de catre cineva, despre care se presupune ca ar fi angajatul firmei de handling INTERSERVICE S.A. de pe aeroportul din Atena. Care are un mod cel putin pitoresc de a numerota containerele de marfa: 3034, 3036, 3037… Oricine este interesat, poate gasi la biroul reprezentantei companiei OLYMPIC AIRWAYS din Aeroportul International Bucuresti Otopeni un formular in alb, pe care-l poate completa de mana, in maniera in care a fost redactata facatura pe care Traian Basescu a predat-o organelor de cercetare penala. Si care, datorita autoritatii cu care acesta era investit, a devenit proba capitala in cazul “Tigareta 2”, asa cum reiese din rechizitoriu.

Diversiunea Politiei de Frontiera

Aeronava IL-76 a aterizat pe aeroportul Otopeni la data de 16 aprilie 1998 ora locala 22,43. Dupa parcarea pe platforma Bazei Aeriene, a urmat procedura de oprire a motoarelor, check list-ul ocazionat de decuplatea agregatelor si instalatiilor de bord. Echipajul a parasit posturile de pilotaj, a inchis si a asigurat aeronava. Comandantul echipajului a fost urcat la bordul microbuzului firmei de handling Romanian Air Services (R.A.S.) imperuna cu Dumitru Popescu, care l-a condus la sediul Serviciului Trafic Sol, unde a achitat taxele aeroportuare. Abia dupa achitarea taxelor aeroportuare, echipajul a fost indrumat spre aerogara pasageri pe fluxul sosiri, unde vama si politia de frontiera le-a efectuat formalitatile de trecere a frontierei de stat. Aceasta operatiune s-a executat dupa orele 23,45 ora locala, moment in care soferul microbuzului OGDEN-RAS, care transporta echipajul, a solicitat Turnului de control Otopeni traversarea pistei cu destinatia aerogara pasageri.

Asa cum am aratat anterior, planul de zbor al zilei urmatoare este transmis de A.C.C. Bucuresti la AIBO la ora 23,00 ora locala. Urmeaza distribuirea lui de catre AIBO, conform unei proceduri care dureaza 10-15 minute si include printre beneficiari atat Politia de Frontiera, cat si Vama Otopeni. Din cele prezentate se poate observa faptul ca, in momentul in care echipajul ucrainian s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei ( ora 23,45 ora locala), si Politia de Frontiera si Vama erau in posesia programului orarului de zbor al AIBO din data de 17 aprilie 1998, in care figura la decolare, pe prima pozitie, avionul Il-76 inmatriculat UR-UCA, al companiei Air Sofia, cursa SFB-1653.

Asa cum aminteam anterior, prin H.G. nr. 711/ 15.02.1995, Baza Aeriana de Transport Militar a fost declarata punct vamal, avand deci propriile atributii, in domeniul vama – trecere frontiera, iar AIBO nu are decat rolul de a intocmi fisa de taxare si a colecta taxele aeroportuare ce-i revin din utilizarea pistei si balizajului si de a informa prin orarul curselor AIBO, vama si politia de frontiera despre existenta acestor avioane parcate la civili si la militari. Acest aspect reiese din Procedura 7.2.0 – Activitati de aviatie generala in trafic international pe A.I.B.O. AIR SOFIA, de comun acord cu beneficiarul marfii, a decis ca de operatiunile handling la aeronava IL-76 pe aeroportul Otopeni sa se ocupe agentul handling autorizat RAS.

Potrivit legislatiei romanesti, aplicata si pe aeroportul Otopeni, in responsabilitatea agentului handling intra si anuntarea si transportul la aeronava a organelor abilitate sa efectueze formalitatile vamale. De ce agentul handling a efectuat formalitatile vamale ocazionate de trecerea frontierei doar pentru echipajul aeronavei IL-76 si pentru marfa transportata nu, este un alt aspect pe marginea caruia procurorii militari s-au abtinut sa puna intrebari. Un singur reprezentant al firmei de handling RAS, Dumitru Cornel, soferul microbuzului, a dat o declaratie de cateva randuri pe tot parcursul cercetarii penale a cazului, fara sa lamureasca absolut nimic. O explicatie ar fi ca avionul a sosit gol, iar firma de handling a fost angajata doar ca sa incarce nu sa si descarce avionul.

De altfel, handlingul tuturor avioanelor care au fost operate la platforma Bazei Aeriene in regim de zboruri speciale (printre care si cel din 28.02. / 01.03.1998), a revenit aceleiasi firme RAS. O afirmatie incredibila pe care procurorii o fac in paginile rechizitoriului si care confirma suspiciunea ca avionul a sosit gol, este aceea a achitarii contravalorii transportului, cash, la scara avionului pe aeroportul Otopeni. Pretul transportului in acest mod este exclus in aviatia civila. Legislatia nationala a multor state chiar interzice intrarea sau iesirea prin punctele de frontiera cu sume mari de bani. Unul din scopurile pentru care au fost autorizati agentii de handling si curierii cargo fiind acela de a se restringe la maximum platile cash.

De aceea este putin credibila posibilitatea, ca echipajul aeronavei companiei AIR SOFIA sa fi iesit si apoi sa fi intrat prin punctul de frontiera al aeroportului Otopeni cu aproape 40.000 USD nedeclarati, iar Vama, Politia de Frontiera si Brigada Antiterorista sa nu se sesizeze. Am in vedere ca persoanele si bagajele care trec prin acest punct de frontiera sunt supuse unui control riguros, prin utilizarea unor sisteme ultramoderne care au in compunere, printre altele, si detectoare cu raze X.

Pentru a elimina suprapunerile, activitatea organelor vamale si de Politie de Frontiera de pe AIBO era pusa sub o comanda unica si reglementata prin “Regulamentul privind modul de efectuare a controlului si de comportare a personalului cu atributii in punctele de control pentru trecerea frontierei de stat”. Acest regulament, in vigoare la data de 16.041998, fusese aprobat de Victor Babiuc – ministru de Interne, Traian Basescu – ministrul Transporturilor, de ministrul Economiei si Finantelor si fusese avizat de ministrul Justitiei, seful Directiei Generale de Pasapoarte si a Politiei de Frontiera, seful Directiei Generale a Vamilor. Articolul 4 alineat 1 stabileste ca ”seful echipei mixte de control este desemnat de seful politiei de frontiera din randul ofiterilor si subofiterilor din subordine”.

Codul Vamal avea, la randul sau, un Regulament de aplicare, aprobat prin HG. 626 / 1997, care obliga pe proprietarul marfii sau pe delegatul sau in materie de deservire handling autorizat pe aeroport (Dumitru Cornel – RAS) sa se prezinte la biroul vamal Cargo din incinta AIBO, in termen de 3 ore de la aterizare (termen limita: 17.04.1998, orele 01,43 LT) , cu o copie a cargo manifestului, in situatia in care aeronava sosise incarcata cu marfa. Aceasta prevedere deriva din reglementarile internationale ale IATA cuprinse in AHM (Airport Handling Manual). In caz contrar, echipajul aeronavei si reprezentantul RAS cadeau sub incidenta articolului 6 alineat 2 din “Regulamentul privind modul de efectuare a controlului si de comportare a personalului cu atributii in punctele de control pentru trecerea frontierei de stat”, care il obliga pe seful Politiei de Frontiera sa se autosesizeze si sa trimita imediat echipa mixta de control la pozitia de parcare a aeronavei.

Daca aeronava sosise incarcata cu marfa si aceasta procedura nu fusese indeplinita pana la depunerea planului de zbor de catre comandantul ei, decolarea de pe Otopeni era imposibila. Un posibil raspuns reiese chiar din declaratia maiorului Pandelea, comandantul Politiei de Frontiera de la Aeroport, care afirma ca, in cursul zilei de 16 aprilie 1998, la o ora anterioara aterizarii avionului IL-76, a fost informat telefonic, prin ofiterul de serviciu al unitatii sale, ca o echipa mixta a Politiei de Frontiera, apartinand esalonului superior, si lucratori vamali urma sa se deplaseze la Baza Aeriana pentru efectuarea controlului la un avion special ce avea sa soseasca. In plus, ofiterul de serviciu l-a informat ca vama a fost anuntata inaintea lor.

Ce n-a stiut cum sa spuna Nastasiu, dar stia Omar Hayssam, este ca aceasta retea avea ramificatii si la Palatul Cotroceni, cel mai probabil in persoana gral. col. Degeratu Constantin, al carui rol, in perioada in care fusese sef al St.Maj.Gen. (1997-1999) era acela de a semna acordul MApN pentru avioanele cargo straine care traversau (survolau) teritoriului national cu bunuri periculoase (arme) la bord. Si, astfel, era ocolita procedura ANCEX, prin obtinerea in mod direct a licentei de export a armelor, de la Oficiul de Control al Exporturilor de Produse Strategice, aflat in subordinea sa la MApN, procedura valabila doar in cazul inzestrarii armatei romane cu tehnica din exterior. Caz in care nu se mai urmareste daca, ulterior, armele sunt folosite de utilizatorul final sau de altcineva.

Degeratu si Hayssam se cunosteau dinainte de discutia lor privata din 2005, a carei stenograma a aparut acum in presa. Constantin Degeratu i-a autorizat lui Omar Hayssam livrarea unor rachete care au plecat cu un AN-12, pe 21/22.1998, catre o tara supusa embargoului ONU. Avionul UK-11369 nu mai exista in acte pe 21.02.1998, csnd a avut loc livrarea. Intrucst Viktor Bout isi crease, la Chisinau, compania Tiramavia si AN-12 despre care vorbim fusese deja inmatriculat in R.Moldova ca ER-ACR. Asadar, poate se prind si altii ca rachetele sol-aer portabile romanesti, intermediate de Omar Hayssam, cu end-usere de Yemen, n-au ajuns in Azerbaidjan sau in Uzbekistan.

Acord de survol

Acord de transport bunuri periculoase

documente in format pdf la www.sroscas.ro

Fisa de taxare din 03.04.1997, pentru avionul AN-124, inmatriculat in Ucraina UR-82066, operat de compania Acvila Air a Directiei Inzestrare a MApN, in cursa RRM 753/781 pe ruta Otopeni-Khartum (Sudan). Potrivit mentiunii (Parked Military Area), avionul a fost parcat la platforma Bazei 90 Transport Otopeni, unde a fost incarcat cu arme. Destinatarul final al armelor este trecut fictiv Sanna/Yemen.

Fisa de taxare

2. Foaia de transfer bancar din 07.04.1997, prin care se platea catre compania Antonov Airtrack din Kiev/Ucraina, detinatoarea aeronavei AN-124, inregistrata UR-82066, contravaloarea transportului. De aici reiese ca ruta era Bucuresti-Khartum (Sudanul fiind sub embargou) si nu Bucuresti-Sanna. Si ca bunurile transportate erau de natura militara (military outfiting). Ca si in cazul avionului EL-JNS, platile erau efectuate de acelasi intermediar israelian, Shimon Naor.

Foaia de transfer bancar

3. Cargo manifestul intocmit pentru aeronava AN-124 inregistrata UR-82066 de Romtehnica, din care se remarca faptul ca in Sudan au fost livrate mitraliere si munitia aferenta.

Cargo manifest

documente la www.sroscas.ro in format pdf

Fisa de taxare nr. 84/01.03.1998 pentru avionul Boeing 707 inmatriculat in Liberia EL-JNS, apartinand firmei Sky Air Cargo, detinuta de un pakistanez, cu baza de operare pe Sharjah, Emiratele Arabe Unite, inchiriat de compania Miravia (paravan al lui Victor Bout) pentru cursa MRV 601/2. Avionul a fost parcat si incarcat cu arme pe platforma militara (militar area), dupa care a decolat spre Cairo.

Fisa de taxare

 www.sroscas.ro

2. Banda progresiva a organelor de dirijare a traficului aerian ROMATSA, din care se vede ca MApN a alocat acestui zbor prioritate absoluta, prin acordarea numarului de programare militara 8662, acordat doar zborurilor speciale-cargo cu arme sau munitie la bord.

Banda progresiva

3. Foaia de transfer bancar nr. 22/09.12.1996, care dovedeste ca avionul EL-JNS era inchiriat si taxele aferente de operare in Romania erau platite de catre israelianul Shimon Naor, caruia autoritatile romane i-au emis in plus un pasaport romanesc, pe numele Herscovici Simen.

Foaia de transfer bancar

Dezvaluirile din cartea lui Nastasiu in cazul traficului de arme spun ca, in cursul interogatoriilor, Omar Hayssam i-a oferit informatii cu privire la existenta unui grup transnational, implicat in mai multe operatiuni, care ii includea, in primul rand, pe Omar Hayssam, Ion Busuioc (cetatean moldovean si rus), Shimon Naor (cetatean israelian nascut in Romania).

Armele erau livrate cu ajutorul a diverse companii aeriene paravan, detinute de Viktor Bout. Intotdeauna utilizatorul final era Yemen. Principalul contact din Yemen, care aranja certificatele fictive privind utilizatorul final, era un prieten de-al lui Omar, ministrul Apararii din Yemen, Abdul Malik al Seyani. Desi documentele pretindeau ca armele aveau destinatia Yemen sau cu o escala obligatorie la Cairo, Egipt, in realitate, de acolo ele erau transportate mai departe in zone supuse embargoului international.

Documentele vremii dovedesc faptul ca Nastasiu are dreptate si, in cele ce urmeaza, prezint facsimile cu transporturi cu destinatia Cairo si Sanna, Yemen, asa cum rezulta din cartea lui Nastasiu, cu dovezi referitoare la persoanele amintite de acesta. Documentele sunt din timpul ministeriatului lui Traian Basescu si atesta cel putin complicitatea lui la aceste operatiuni.

Afirmatiile pe care le facea in cartea sa, semnata impreuna cu Victor Gaetan, au la baza informatiile pe care le postez in cele ce urmeaza, plus altele, pe care le voi posta in perioada urmatoare

Fostul procuror DIICOT Ciprian Nastasiu, caruia Traian Basescu, prin intermediul procurorilor generali, i-a incredintat multe dosare sensibile, a ajuns cu investigatiile mult prea departe. Oricum, mai departe decat intentiona seful statului. In zone extrem de sensibile. Care, in doua dosare, cel putin, puteau dezvalui adevaratul trecut si prezent al lui Traian Basescu. Este vorba de dosarul Omar Hayssam si cel al traficului de arme.

Cunoscand bine legea, procurorul Nastasiu s-a ferit, in cartea sa, sa prezinte documente si informatii extrase direct din dosare, pentru a nu incalca legea privind secretul. Un procuror nu are voie, sub sanctiune penala, sa comunice informatii din dosare aflate in curs de cercetare sau pe care le-a cercetat dar inca nu au fost finalizate printr-un rechizitoriu. Si cu toate acestea – recunoscand implicit ca dezvaluirile sunt reale – Laura Codruta Kovesi s-a autosesizat, astfel incat, in prezent, Nastasiu este urmarit penal. Dar probe, documente si informatii s-au scurs, de mai multa vreme, din aceste dosare sensibile. Unele au aparaut, chiar, sub forma unor stenograme, in oficioasele prezidentiale, “Evenimentul Zilei” fiind, din aceasta perspectiva, cap de afis.

Iata, insa, ca nu doar cu aceasta destinatie – dirijata in scopul compromiterii adversarilor politici ai lui Traian Basescu – au zburat, din marile dosare ale Parchetului General, date si informatii. Unele au ajuns si la mine. Incepand de astazi, voi posta informatii si documente care confirma dezvaluirile lui Nastasiu. Pentru inceput, “Dosarul arme”.

Mandatul sau de ministru al Transporturilor este calificat de un oficial al statului din varful aparatului de Justitie, printr-un document oficial, drept “activitate infractionala”

Pun la dispozitia opiniei publice, integral, un document bomba. Si anume adresa oficiala prin care, la fel de oficial, Ioan Amarie, Procurorul General al Parchetului National Anticoruptie, ii solicita, in 2003, ministrului Justitiei Rodica Stanoiu, sa faca demersurile necesare pe langa Presedintele Romaniei, in vederea punerii in miscare a procedurilor de ancheta privind “activitatea infractionala” a lui Traian Basescu, in calitatea acestuia de ministru al Transporturilor. Acest document, fie el si inghetat in arhive, precum si cercetarile care au fost declansate nu pot fi sterse, pur si simplu, din memoria colectiva. Postez integral, fara vreun alt comentariu, acest document.

descarca:  ADRESA PNA INFRACTOR BASESCU

Vine 1 Decembrie, ziua Romaniei,  ziua paradei… ziua protestului.

Precum ma asteptam, feedback-ul la adresa protestului n-a fost tocmai pozitiv, principalul contra-argument a fost: “armata este facuta, la baza, ca sa apere integritatea teritoriala a statului si nu poate fi desfiintata; in niciun caz nu pe o anumita regiune, adica doar de catre un anumit stat. Ea nu poate fi desfiintata nici global, pentru ca sunt multi nebuni pe lumea asta, si pana la urma, rautatea, razboiul si dorinta de suprematie fac parte din natura umana. Intotdeauna a exista dorinta de inrobire a celuilalt, de dominare a celuilalt pe toate planurile.“

V-am lasat timp de o luna de zile sa va documentati si sa evitati acest moment in care am sa-mi satisfac pana si eu dorinta de dominare pe acest plan intelectual. Ati avut timp o luna de zile sa dati un simplu search pe google si sa vedeti ca nu sunt doar un pusti idealist ce vorbeste la capatul unei pipe.

Armata nu poate fi desfiintata pe o anumita regiune ? Ba da, poate, in lume exista, pe langa statele extrem de subdezvoltate ce efectiv nu isi pot permite sa intretina o armata organizata, 21 de state ce nu consuma resurse intretinand o forta militara.

De peste 700 de ani exista un stat ce nu a risipit fonduri pentru a invata oameni cum sa omoare sau sa distruga. Acel stat este Andorra si pun pariu ca majoritatea habar nu aveati ca este chiar in Europa. Imi puteti spune ca este o tara atat de mica si cu atat de putini cetateni incat efectiv nu conteaza, totusi, o tara cu aproape 90 000 de locuitori, o tara a carei suprafata nu ocupa nici 500 km patrati, gazduieste anual peste 10 milioane de turisti. Ganditi-va ca-s 700 de ani, baietii au supravietuit otomanilor, nazistilor si celorlalte tari cu pretentii teritoriale folosind doar procedee diplomatice.

Acum 50 de ani in Costa Rica s-a modificat constitutia pentru a desfiinta armata. Exista, drept urmare un precedent. Fondurile ce pana atunci erau consumate cumparand echipament militar si antrenand trupe s-au transferat educatiei, turismului, agriculturii, protectiei mediului si ajutorului social. Daca de 50 de ani Costa Rica nu a avut probleme in America  Centrala voi chiar credeti ca Romania va avea probleme in Europa ? Ce s-a intamplat acum 50 de ani, tot pe 1 Decembrie in Costa Rica se poate intampla si la noi, singura problema este ca oamenii trebuie sa inteleaga ca nu ne mai permitem sa pierdem in loc sa mergem inainte.

Vad ca se poate trece foarte repede peste aspectele morale, majoritatea acceptati fara probleme faptul ca oamenii aia se perfectioneaza in a omora alti oameni ca si voi. Nu va intereseaza, vi se pare acceptabil… nu-i problema, sau, cel putin nu-i problema mea ca pe voi nu va intereseaza faptul ca acelasi lucru vi se poate intampla si voua.

Poate va intereseaza de buzunarul vostru, hai sa ne uitam la niste cifre:

• 1 glonte costa minimum 70 de bani. Adica minimum 7000 de lei vechi. In fiecare zi, in Romania se trag minim (si acum subestimez ingrozitor) 5000 de gloante.  Folosind putina matematica ajungem la concluzia ca se consuma minim 3500 de lei noi pe zi, doar pe gloante. 35 de milioane, zilnic, doar pe gloante. Pe luna, sa zicem ca scadem weekendurile si ramanem cu 25 de zile, ba, hai sa zicem 20 de zile se cheltuie 70 000 (700 de milioane vechi) de lei doar pe gloante.  Asta in conditiile in care avem spitale fara doctori si medicamente.
• Combustibilul folosit zilnic doar pentru transportul trupelor din punctul A in punctul B si inapoi iarasi ne duce la niste costuri astronomice.
• Uniformele, echipamentul in sine, vehiculele, indiferent in cat timp se spune ca s-ar amortiza tot costa incredibil de mult. Si de amortizat nu se amortizeaza niciodata, se uzeaza si in timp cresc costurile de intretinere.
• la nivel global se cheltuie de 12 ori mai mult in scopuri militare decat pentru ajutorarea tarilor ce au nevoie urgenta de asistenta financiara, medicala sau ce au nevoie de lucruri elementare gen hrana sau apa potabila

Doar din punct de vedere economic este ilogic sa intretinem o astfel de institutie. Care sunt sansele ca mama ta, fratele tau, prietenii tai, sotia sau iubita ta sa aiba nevoie de asistenta militara ? Care sunt sansele ca ei sa aiba nevoie de asistenta medicala ?

Nu spun sa renuntam la politie, la jandarmi sau la paza de coasta, nu, este nevoie de o forta de ordine inarmata dar nu este nevoie de armata in sine.

Desi n-am reusit sa adun prea multi voluntari pentru protestul de pe 1 Decembrie eu si cativa prieteni tot o sa fim acolo, din pacate nu o sa fim suficienti pentru a forma un “zid” de oameni “morti”, omorati de risipa resurselor consumate pentru a promova distrugerea. In schimb o sa impartim fluturase cu date ce sustin ideea ca se poate traii si fara ca altii sa moara. Daca mai exista cineva dispus sa participe la o astfel de manifestare, lasati un semn si va contactez eu.

Tiergarten Hannover

Im weiten Felde stirbt der Tag.
In Schatten harrt die müde Welt,
Was nun mit ihr geschehen mag,
Eh’ Mond und Stern die Nacht erhellt.

Im Felde steht ein alter Baum.
Nun, da das letzte Licht verblich,
Erwacht er, wie aus einem Traum.
Er dehnt und streckt im Dunkel sich,

Und wächst empor und löst sich los
Und breitet seine Arme weit,
Und wird im Dunkel riesengroß
Und dunkler als die Dunkelheit.

Und hat kein Maß und wächst empor
Bis durch des Himmels heiliges Zelt:
Da quillt das Silber draus hervor
Und rieselt auf die klare Welt…

(Hugo Salus)

Cred ca toti ne aparam de schimbare cu toate armele posibile.Doare, e complicata, e aiurea, e trista si mai ales foarte grea.

Nimic nu e la fel de greu ca a accepta ca lucrurile stau diferit decat trebuie/ne dorim/ne place.

Un sut in cur un pas inainte, pana treci puntea te faci frate si cu dracul, nu e dracul chiar asa de negru, incercarea moarte n-are si alte asemenea din aceeasi categorie.

Autodidacta nu am fost niciodata. Chestia asta clar nu o sa imi iasa, oricat m-as chinui, mai ales in privinta multor aspecte ale vietii mele care mi-as dori sa fie modificate, imbunatatite si regandite.

In orice caz, pentru oricine schimbarea este grea… indiferent de natura ei. Daca alti factori duc la producerea ei, all you have to do is be extremely careful about how you manage the consequences. Otherwise you might simply ruin everything that’s left.

how much can i keep the show going? how much can you?

Darmstadt – Gesichter und Ansichten war eine Buchidee, die ich 2004 auf Eis gelegt hatte, nachdem die Journalistin Alex Welsch bereits vier Texte geschrieben (Helmut Lortz, Frau Herzberger, Andrea Netz und Hermann Zapf) und wir das Projekt KD Wolff und den anderen im Stroemfeld-Verlag vorgestellt hatten.  Beschrieben hatten wir das Projekt damals so:
Wir wollen die ganze Bandbreite von Menschen zeigen: Etablierte und Nichtsesshafte, Arme und Reiche, Alte und Junge, Alteingesessene und Zugereiste, Handwerker und Künstler, Männer und Frauen, Dumme und Gescheite: die Brezelfrau, der Schriftkünstler, die Kiosk-Besitzerin, der Bürgermeister, der Punk, der Galerist, der Lehrer, die Erzieherin, der Gärtner, die Hufschmiedin, der Journalist, das Kind, der Greis, der Rentner, die 82-jährige, ehemalige Sozialarbeiterin und die 30-jährige Café-Bedienung. Sie und ihre Sicht auf ihre Stadt, ihr Zuhause sollen ein Bild Darmstadts vermitteln, das authentisch wie poetisch, alltäglich wie sublim, bekannt wie überraschend ist – also so pluralistisch und bunt, wie Darmstadt ist. Die Frage nach Heimat, nach Zuhause nimmt eine wichtige Rolle ein. Die Stadt selbst kommt in Bildern vor – am Rande. Viel interessanter finden wir, dass ein Berliner Jungliterat aus der Hauptstadt nach Darmstadt flüchtet, weil er sich nach menschlicher Wärme sehnt oder ein Schriftgestalter von Weltrang zu Darmstadt keine Buchstaben einfallen oder warum sich ein Punk zum Stadtverordneten hat wählen lassen.Wir wollen die ganze Bandbreite von Menschen zeigen: Etablierte und Nichtsesshafte, Arme und Reiche, Alte und Junge, Alteingesessene und Zugereiste, Handwerker und Künstler, Männer und Frauen, Dumme und Gescheite: die Brezelfrau, der Schriftkünstler, die Kiosk-Besitzerin, der Bürgermeister, der Punk, der Galerist, der Lehrer, die Erzieherin, der Gärtner, die Hufschmiedin, der Journalist, das Kind, der Greis, der Rentner, die 82-jährige, ehemalige Sozialarbeiterin und die 30-jährige Café-Bedienung. Sie und ihre Sicht auf ihre Stadt, ihr Zuhause sollen ein Bild Darmstadts vermitteln, das authentisch wie poetisch, alltäglich wie sublim, bekannt wie überraschend ist – also so pluralistisch und bunt, wie Darmstadt ist. Die Frage nach Heimat, nach Zuhause nimmt eine wichtige Rolle ein. Die Stadt selbst kommt in Bildern vor – am Rande. Viel interessanter finden wir, dass ein Berliner Jungliterat aus der Hauptstadt nach Darmstadt flüchtet, weil er sich nach menschlicher Wärme sehnt oder ein Schriftgestalter von Weltrang zu Darmstadt keine Buchstaben einfallen oder warum sich ein Punk zum Stadtverordneten hat wählen lassen.

Während der Feierlichkeiten zum 25-jährigen Jubiläum des Kunstarchiv Darmstadt habe ich Gerd Ohlhauser am 10.10.2009 kennen gelernt, der dort sein Buch “Darmstadt – Stadt der Künste” vorstellte. Wir kamen ins Gespräch und haben uns am 10. 11.2009 über Projektideen ausgetauscht und überlegt, das Projekt unter dem Titel “100 Darmstädter” zu realisieren.

No Comment

Vous vous dites que ce blog commence decidémment par des articles assez connotés “terroir”. C’est pas faux. Mais l’art de la chasse ; l’art dans la chasse, c’est pas si fréquent !

Tout d’abord, situons nous : nous sommes dans la capitale du Perche, à Nogent le Rotrou (Eure et Loire). Conduit dans le zafira d’un des nombreux chasseurs de ce week end, j’arrive en ce vendredi soir pile à l’heure de l’apéro. Sachez qu’il est tout de même très aisé d’arriver à l’heure de l’apéro dans ce joli corps de ferme, celui-ci se déroulant entre 18h et 21h. Je ne suis pas tombé n’importe où et chez n’importe qui. Le maître des lieux est un ingénieur industriel de 84 ans, qui conduit, chasse, bricole et taille quelque centaine de noyers par an (entre autres). Une de ces personnes qui a mis son génie au service de l’armée (pendant la guerre) et qui aujourd’hui encore a le cerveau sans cesse en ébulition ; admirable. C’est d’ailleurs lui qui se delècte de l’organisation de ce week-end festif, avec l’aide de chaque membre de cette nombreuse famille, qui s’est trouvé chacun un rôle selon son savoir-faire. Je tiens d’ailleurs à rendre  un vibrant hommage à l’homme qui m’aura mis K.O grâce à une cuisine de terroir pleine de goût ; j’ai nommé mr Jean Sineau qui détient “La haie Godefroy”. Je suis accueilli avec un kyr vin blanc, un verre de rouge, un saucisson, une superbe terrine, et l’odeur du bois de l’énorme four à pain de la maison. Je ne vais pas vous le rabâcher pendant tout l’article mais ici, tout est fait maison. Exemple du kyr, la crême de cassis, le vin, ou le cidre sont fait ici, la terrine n’est faite que de cochon élévé par celui qui m’en coupe une tranche en ce moment même. Enfin, vous voyez quoi. Ca c’est moi 15 minutes après mon arrivée, déjà assez en confiance pour prêter mon appareil.

Entrer dans la maison d’un tel homme confère déjà à une originalité visible partout. Ici, tout appareil électrique (frigo, cafetière…), ou mécanique (chasse d’eau, porte) est arboré d’un post-it expliquant scrupuleusement le fonctionnement, ou les petits “trucs” utiles à son fonctionnement. Certaines notes mélangent notion philosophique et économie d’énergie, comme sur la lampe de chevet dans ma chambre :

“Espace/temps : matière à réfléchir”

Mais vous pouvez aussi vous trouver nez à nez avec une horloge solaire… dans le salon !!!  Ne bougez pas, c’est très simple (d’après ce qu’on m’a dit): “tu prends une vieille gouttière, dans laquelle tu fixes tout un tas de fibre optique, orientées d’est en ouest, pour que les rayons du soleil éclairent fibre par fibre tout au long de la journée… A l’intérieur, l’autre extrémité des fibres sont fixées dans des petits trous percés au préalable en face de chaque quart d’heure de la journée. Putain ça va c’est simple. Ici il est midi par exemple”… Bon, j’ai faim.

Là y a rien à comprendre je crois…

Je suis logé dans une chambre très agréable, appelée : “la chambre au lavabo”… Car il y a un lavabo dedans !

Le portrait d’un ancêtre à la moustache pas très avenante… bon allez gute nachte et à demain

Le matin est là, plus tôt que les autres matins. Sur une trentaine de personnes, il y en a toujours une plus gentille, plus altruiste et surtout plus matinale que les autres pour vous graisser les doigts de croissants chauds quand vos épis rebels et vos yeux fermés se mettent à table. Donc merci monsieur ou madame, je ne vous vois pas de toutes façons… J’enfile mes Aigle et prends une voiture au hasard et je fais semblant de vérifier le permis de chasse de chacun, histoire d’être sûr que personne ne possède une arme par erreur et de ne pas prendre une balle perdue.

Ca y est on arrive, on descend du Ford Fusion break et on met le panneau en place, essentiel à ceux qui voudraient aller aux champignons.

On nous distribue des gilets orange flashy, et je me dis que je n’ai pas porté de fluo depuis mon bermudas damier de l’été 1984, à Quimper avec mes cousins.

Alors on marche, en ligne. C’est parti, le but étant donc de rabattre l’animal vers la ligne de tireurs… Et on crie, on gueule… Ce qu’on veut, tant que nos amis rabatteurs et surtout nos tireurs arrivent à nous localiser… rho ça fait du bien. J’en ai profité pour exulter toute sorte d’insultes tel un individu ayant une crise de ” De la Tourette”… Non je déconne, j’ai fait dans l’ambiance central à la porte d’Auteuil lors du premier tour de Rolland du genre ” allleeezzz”. On se croise, on croise de magnifiques chevreuils en train de s’appliquer à courrir les dernières foulées de leurs tristes vies. Par contre, sans avoir un gros zoom style 200 ou 300 mm, amusez vous à suivre un chevreuil dans les ronces et le prendre en photo. Un echec total ; je vais attendre qu’une balle aie croisé leur chemin pour les faire poser.

En attendant….. Miam…

pas miam du tout…

un petit air de noël

Jingle bells, jingle bells, jingle all the way!
O what fun it is to ride in a one-horse open sleigh,
Jingle bells, jingle bells, jingle all the way!
O what fun it is to ride in a one-horse open sleigh

Quelques Bim bam boum pan pan et ce que vous voudrez plus tard, je redescends sur terre, on retrouvre nos héros et on fait un petit bilan.

On refait le match, comme dirait l’autre : “t’as vu celui que j’ai raté à cause du soleil qui m’a aveuglé? (…) ouais j’ai voulu le tirer mais je me battais à mains nues avec un sanglier…” enfin ce genre de témoignage. Nous les poètes, on a cueilli cinq cèpes d’un kilo chacun, et je ne vous cache pas être assez fier de ce butin. Deux exemples de transformation. Ici, le champignon est comme vous le voyez, victime de violences insoutenables : noyé puis decoupé en petits morceaux, il est pris à vif par une agression de beurre et de fleur de sel, et asphyxié enfin par un haché d’ail et de persil

`

Alors qu’ici, le chevreuil est détendu, pendu par les pieds, ce qui est très bon pour la circulation sanguine et est invité à l’instar de nous tous ici présents, à se rechauffer autour de la douce chaleur du grand four …

Un dernier Armagnac 1979 que je noublierai pas de sitôt et je quitte le vintage baroque de cet endroit de rêve.

Retour au bercail par le train de la ligne anciennement Brest-Paris, qui a son terminus au Mans désormais. Durant le voyage, je pense déjà à appliquer les conseils de notre cher Jean avec ma part de chevreuil. A savoir, un civet au cidre. Nous avons également mis nos cèpes à sécher. A couper en lamelle et les piquer avec fil et aiguilles pour en faire des colliers, à pendre au dessus d’une cheminée, d’un radiateur, ou dehors sur un linge dans la journée… (bon, moi je tente le coup dans un four à 60 degré pendant quelques heures, avec la porte ouverte).

See you, pour une investigation plus urbaine, et sans doute un peu plus polémique la prochaine fois.

Spende jetzt:

https://sslsites.de/islamicrelief.de/spenden/

Le Chapelet c’est un peu “l’arme du Catholique”.

C’est pratique, on peut l’emporter partout en le mettant dans sa poche et il constitue une prière complète et facile à réciter.

Par exemple, juste après vous avoir écrit par Blackberry le billet sur le train, j’ai commencé un chapelet pour prier pour les Routiers de Vézelay et particulièrement ceux qui prenaient des engagements ce WE.

C’est même discret : on peut vraiment le réciter partout !

Je vous disait qu’il est très facile à réciter, il faut connaitre le “Je vous salut Marie”, “Notre Père” et les deux phrases :

Gloire soit au Père, au Fils et au Saint-Esprit, comme il était au commencement maintenant et pour les siècles des siècles.
ou Gloire au Père, au Fils et au Saint-Esprit, au Dieu qui était, qui est, et qui vient.

NB : On peut aussi le dire en Latin !

et Mon bon Jésus, Pardonnez nous nos offenses, préservez vous du feu de l’enfer et conduisez au ciel toutes les âmes, surtout celles qui ont le plus besoin de votre sainte Miséricorde.

Si vous ne savez pas encore comment réciter votre chapelet : apprenez ici ! en plus il y a même les mystères du jour !

Au fait, les mystères ce sont 4 groupes de 5 mystères qui se prient en fonction du jour de la semaine. Plus d’info ici.

Mais on peut aussi réciter le Chapelet sans les mystères au quotidien. En attendant dans les transport en commun par exemple.

Un Chapelet est ainsi compléter en 15 à 30 minutes en fonction de si on dit ou non les mystère et de si on prend son temps !

Notez qui existe aussi des Chapelet spéciaux ou l’on ne récite pas les prières traditionnelles, comme le Chapelet de la Miséricorde Divine (thème de Vézelay cette année !).

Maintenant, il ne vous reste plus qu’a trouver 20 minutes et à prier pour les intentions d’actualités ou qui vous passe par le tête !

UDP, Constantin !

Probabil una dintre cele mai tulburatoare poeme scrise impotriva razboiului şi a  armelor nucleare.Nu este numai un poem adresat Japoniei ci intregii lumi