incubație  înfierat iortoman programa  abord

cinematecă afrodiziacă lature

papucel  paregoric  piscan  tectonică

prefixoid  xerobole

șaretă  zmeuret castă  magnet  decernare

databil florilegiu  fierărie  aleuron

alotropică chelboși  echipa

macropsie  bibliotehnică  horn  pocăială  mincinos aliterație

geci și fibrilație

melodie fără refren

semn gîndul fals

tumoarea ochiului stîng

inima bate urlînd

tumultul anost de vrăji și schele

teama de a nu adormi pe sticlă

suspiciunea se naște din ani și frică

golful terminal zbor în jos

visul imposibil realitatea s-a întors

corpul vast element bizar

torța semantică algele cu har

impertinent zgomot fond amar

criminal cutremur carnagiu cezar

sînge actual moartea în zadar

temnița adîncă luată în rîs

catacombe gri întrebări fără muls

arbori mitici pitici exclusiv bej

fertilitate izgonită far oligarh

mozol referat în anii de noapte

hilar baston hortensia vrea fapte

pistol energetic descărcat

glob vizionar particula de heliu

tinctură glorie supozitoare ceai luptă

prefăcut în inaniție văd invizibilul

doar tu intri în plămînul drept

fum canceros războiul începe

unghia sanitară nor lună zenit

forța incredibilă

măcelărit o furnică te desparte de abis

Ma suna astazi cineva si imi zice sa ma duc pe la el pentru
ca nu e nimeni acasa…

M-am dus… si nimeni nu era acasa!

Ce secret se ascunde de noi… Care e secretul nostru ascuns? Nu vi se intampla sa va intrebati acest lucru? Ce secret se ascunde de noi? Sau care e scopul nostru? Stim ca exista multe secrete despre omenire, despre puterea noastra, dar de ce nu cunoastem tot? De ce se ascund multe…? Credeti ca exista asa ceva, sau nu suntem noi in stare sa vedem ce se ‘ascunde’ in fata noastra? De ce faci ceea ce faci? Stii asta? De mici mergem la scoala, facultate… ajungem sa lucram, sa ne lovim de viata reala… Toate astea pentru ce? Unii ar spune ca fara iubire nu traiesti… Posibil, insa stii asta? Ne indragostim, traim din plin fiecare clipa, ne simtim impliniti, fericiti… insa tot trebuie sa ne ocupam de atributiile ‘pamantesti’. E necesar sa lucrezi pentru a aduce un ban in casa, vrem sa traim bine, sa fim fericiti…

Toti oamenii isi doresc acest lucru. Insa stim oare cum sau ce sa facem pentru a obtine in viata asta exact ce dorim? Suntem capabili sa realizam faptul ca viata asta poate fii exagerat de frumoasa pentru fiecare dintre noi?! Unii spun da altii nu. De ce raspund unii cu DA? Stii? Ce fac ei diferit fata de ceilalti pentru a trai viata pe care si-o doresc? Sunt atatia oameni care au pornit de jos si au ajuns sus. Sa fie noroc? Ce este norocul? Parerea mea este ca acest noroc ni-l cream noi insine prin propria noastra putere mentala. Ce vreau sa zic cu asta? Hmm multe Ce voi scrie in acest articol? Putin…

Enorm de multe persoane traiesc aceasta viata fara sa fie constienti ca e tocmai viata pe care ei si-au creat-o. Nu stiu care este secretul… Daca li se intampla o gramada de ghinioane, dau vina pe destin… Destinul insa nu exista! Totul este prezent, nici trecut nu mai exista… Este foarte important sa stii faptul ca trecutul tau poate deveni chiar si viitorul tau. De ce? Pentru ca tot ceea ce exista in aceasta lume, exista datorita gandurilor noastre. Totul s-a realizat prin puterea gandului, odata ce ai gandit ceva, acel gand poate sa devina realitate. Astfel daca te gandesti intens, cu o anumita implicare emotionala, la trecut, ai multe sanse sa atragi acel trecut si in prezent-viitor.

Cu siguranta multi vor nega aceasta teorie… insa aceia nu stiu defapt ca nu este vorba de o teorie… ci de o capacitate umana reala, constatata chiar. Acesta este secretul care pentru multi este ascuns… Toti putem sa avem viata pe care ne-o dorim, nu exista exceptie, ci doar oameni sceptici, pesimisti sau oameni mult prea slabi…
Cu siguranta stiti de legea gravitatiei?! Oare stiti si de legea atractiei? Aceasta lege se aplica si este activa non-stop, la fel ca si legea gravitatiei, datorita careia suntem capabili de ex. sa stam pe un scaun, fara sa plutim in jur , dar exista si riscul de a cadea de pe bloc, in cazul in care nu ne folosim corect de acea lege . La fel este si cu legea atractiei, trebuie doar sa stim cum sa ne folosim corect de ea… sa descoperim, si sa aplicam secretul nostru…
Tot ceea ce suntem noi in momentul de fata este rezultatul gandurilor noastre din trecut. Intuitia, coincidentele, telepatia… toate se intampla datorita gandurilor noastre, practic nu exista coincidenta (fara implicarea noastra mentala), ci doar un gand de-al nostru, care a fost candva trait intens in mintea noastra, insotit de o incarcare psihica, o traire emotionala, care bineinteles e posibil sa nu fi avut loc in realitate… totul s-a intamplat candva in mintea nostra, dar acel gand a fost rapid depasit/ignorat… si astfel se ajunge la o traire reala precum coincidente si multe alte trairi… vrute si nevrute…
In final e posibil sa ne amintim de gandurile care au provocat astfel de coincidente… si ce facem? Gasim ’scuze’… e coincidenta, e telepatie, e destin etc. NU! Suntem chiar noi… noi am atras doar ce am gandit.
Ideea principala care as dori sa o subliniez acum, consta in atentie, concentrare mentala.

Trebuie sa realizam faptul ca suntem conceputi in asa fel incat putem sa obtinem tot ceea ce dorim. Cum? Normal…, acum ai probleme poate, nu iti este bine, ghinion? Stiti vorba aia: ‘de ce ti-e frica nu scapi’? Ei bine asa e. Degeaba te gandesti: Doamne da sa NU se intample…. Negatia este anulata, oricum, nu conteaza cuvintele in sine pentru aceasta imensa energie inconjuratoare, din care suntem si noi creati… ce conteaza e ceea ce simtim… iar in momentul acela ce simti? Frica, ceva ceea ce nu iti doresti… Tocmai de aceea se va intampla. Acel gand infricositor este insostit de o incarcare emotionala… nu iti doresti pentru ca stii sau iti inchipui cum va fii acea situatie pentru tine… tu deja ai creat imaginea si starea… astfel se naste un impuls datorita energiei (energie care consta in orice, in fiecare gand insotit de incarcare psihica, practic tot ceea ce ne inconjoara, tot universul, tot ceea ce concepem este compus din energie), iar acest impuls energetic (sa-i zic asa) face apel la aceasta lege a atractiei… care va va raspunde cu aceeasi moneda. Precis ati auzit de vorba: ‘Dupa soare vine ploaie’. Aceasta vorba este gresita, fiind inventata pe baza rezultatelor negative, care se datoreaza pesimismului uman.

Dupa soare vine si mai mult soare! Asa trebuie sa gandim, dar totodata trebuie sa realizam ca si invers e posibil, dupa ploaie sa vina furtuna… degeaba astepti si speri la ceva mai bun, daca nu faci nimic.
Cum sa faci? Efectiv sa te folosesti de mintea ta, ai capacitatea de a respinge influentele negative, astfel poti incepe sa-ti impui o gandire pozitiva. De la gandire pzitiva pana la dorinta reala este cale lunga… De ce zic asta? Hm, nu este suficient sa gandesti pozitiv, tot ceea ce conteaza este ca acea gandire pozitiva sa te faca sa iti doresti sa simti acel gand, sa-l traiesti… dar sa nu ramana doar o dorinta. In momentul in care iti doresti ceva cu adevarat, vei simti acel lucru ca si cum ar fi real, inchizi ochii si ti-l inchipui. Astfel legea atractiei va fi apelata si va raspunde in directia dorita.

Multe ganduri negative ne impiedica in acest sens, acestea sunt prezente datorita mediului inconjurator, problemelor din viata (nu doar problemele noastre) etc. Suntem bombardati de informatii negative, la stiri, la radio, prin intermediul internetului etc, informatii care le procesam fara sa realizam. Nu ne-a invatat nimeni la scoala cum sa refuzi, cum sa respingi aceste ganduri pentru a nu ti le insusi… [...]
Astfel gandurile, si dorintele noastre reale sunt impiedicate de realitatea care ne inconjoara.
Ce putem face in privinta asta?
Sa presupunem ca iti doresti ultimul tip de Audi/BMW (whatever)… ti-o doresti din suflet, visezi de cand esti mic la o astfel de masina… dar odata ce iti doresti, realizezi ca nu ai sanse sa o achizitionezi, iti aduci aminte ca ai rate la banca, trebuie sa platesti impozite, una alta…iar venitul lunar nu iti permite.
Ei bine, acesta este un exemplu foarte des intalnit…nu? Ce facem gresit e evident… lasam ca realitatea, pesimismul sa ne omoare dorinta/visul.

Cum sa remediem aceasta situatie? Intai intreaba-te exact: CE ITI DORESTI cu adevarat?? Masina?! OK. Atunci, fa abstractie de trecut, prezent, nu te mai gandi la obligatiile pe care le ai zi de zi… si incearca sa-ti inchipui urmatoarele: ai banii necesari pentru achizitie, ai cumparat masina, te urci la volan si accelerezi… te uiti atent la fiecare detaliu de pe bord, admiri fiecare particica… esti incantat, esti fericit, esti… TOTUSI CUM ESTI? CE SIMTI?
Incearca sa vizualizezi aceasta stare, incearca sa vezi copacii pe care ii depasesti cu 180km/h, ce senzatie ai? Ce culoare are masina, ce detaliu nu iti place… etc.
DECI ti-ai inchipuit, ai vazut? Pune mana si scrie exact cum si ce ai face cu acea dorinta, cum te simti, ce vezi, si cat de fericit esti in momentul asta ca ai reusit sa achizitionezi visul tau.
Este foarte important sa te poti transpune in acea stare; ca si cum ti-ai aduce aminte de o intamplare fericita din trecut, care automat iti provoaca acea stare de fericire, gratie, multumire… Esti total constient, si crezi in ea, pentru ca a fost reala, face parte din adevarul pe care il poti concepe, ‘lucru’ care ti s-a intamplat… dar si acea intamplare trecuta, a fost la randul ei atrasa de un alt gand. Asadar, incearca sa-ti inchipui si sa traiesti dorinta ta ca si cum ai stii deja cum este… descrie exact fiecare detaliu!… Nu-ti mai inchipui CUM sa faci ca sa ajungi sa ai ceea ce iti doresti. CUM sa depasesti obstacolele, CUM sa… CUM iti va raspunde universul prin intermediul legii atractiei, nu este problema ta, fii sigur(a) ca va alege cea mai simpla cale, depinde doar de tine, cum gandesti, cum iti inchipui, cand iti inchipui/peste cat timp (ceea ce vezi deja mental)… si ce faci in privinta asta… take a simple step… fa ceva care sa-ti provoace un bine, o satisfactie… just a step, but put urself into this step… feel it… si trebuie sa fii pregatit, sa stii sa primesti… Never give up!
“You must have unwavering faith and devout gratitude…”
“Whether u think u can or u can’t either way u are right… all power is from within and is therefore under our own control…”

In momentul in care scrii sau desenezi/pictezi sau creezi ceva, capacitatea noastra de a ne concentra este mult mai mare, altfel spus – concentrarea este mult mai intensa, astfel sunt mai mari sansele ca legea atractiei sa-ti raspunda mult mai precis (satisfacandu-ti cerintele).
Trebuie sa invatam sa fim multumiti atunci cand ne este bine, si nu invers… Multi oameni se roaga in momente grele… acest lucru nu este altceva decat… recunoasterea situatiei grele in care te afli, crezi ca faci un lucru pozitiv, benefic, insa nu-ti dai seama ca in acel moment tu atragi practic tot acea stare din moment ce recunosti, simti, vizualizezi starea actuala in care te afli. Ar trebui sa ne rugam si sa exprimam multumirea noastra in momentul in care ne este bine; este mult mai simplu sa vizualizam starea reala, care in acest caz este una pozitiva, si asa vom atrage tot o stare de bine (stare, materiale, situatii, oameni etc.)
Multi se vor intreba precis… ‘OK, si ce fac daca vreau sa… ?’, sau ‘Cum fac sa….’etc.
Poate intr-un alt articol voi dezbate mai multe aspecte…
Acum ar trebui sa stim ce secret se ascunde de noi… sa ne fie clar faptul ca totul depinde de noi insine… iar dupa ce se va ‘procesa’ aceasta informatie… se va putea trece la pasul urmator… aplicarea corecta…[...]

Este important sa ne mentinem totusi in campul realitatii… Exista riscul sa depasim granita realitatii si sa patrundem in dimensunea SF-ului… Deci grija mare! Putem sa ne dorim si sa simtim orice, insa trebuie sa facem diferenta intre realitate si imaginatie… Nu tot ceea ce simti… e 100% si real… aici se ascunde secretul… Mintea iti poate juca feste, iar pentru a intelege mai exact unde anume gresim in momentul in care presupunem ca noi am atras oarecum intamplari negative/nefavorabile, tine-ti cont de urmatorul fragment:

“It’s not that we should not dare to dream, risk, and commit to great, even improbable things. It’s crucial, though, to see how, when we don’t reach our goals, sometimes it’s because we can’t. But we often then interpret failure and lack of perfect fulfillment as a negative read-out on our character and our skills at magnetic attraction. And that’s neither wise nor true…”

Livia

ultima zi din septembrie

ca dintre toate culorile vazute, dar mai ales nevazute, dar mai ales ascunse dinadins

cel mai mult si cei mai mult

pe ale mele

le iubesti.

Astăzi m-ai privit în gol,
Parcă ameninţător
Ţi se părea vulgară şi nepotrivită
Masca ce-o purtam.
Şi mi-ai rostit dureros
Prin geana ochiului întors:
“Înfăşori cu candoarea-ţi goală un : Nimic”

Îmi venea să-ţi înnec ura nestingherită
în apa mării,
Să-ţi văd sufletul aşa cum e,
Lipsit de gravitate
“Asta ascund de tine,
După un fir de aţă?

De-ar fi să ştii ce blandă este,
În suflet trist o mângâiere
De-ar fi să ştii ce greu apasă
Când treci, a ta mireasmă…”

Şi totuşi parcă oboseşti
Să mă tot priveşti
Şi dezgustat de masca ce-o zăreşti
Te-ascunzi
După umbrele protectoare.

De mica am auzit ‘Cum faci ma mama tu de le atragi pe toate?Simpla mea venire pe lume s-a soldat cu o luxatie de sold si o aterizare de vreo 5 luni in ghips. Si dupa au urmaaat o groaza unele produse altele doar interpretate de mine de la bagat de bile in urechi la imbatat de gaste

Prin mai 2002 ma retrasesem la matusi-mea in vastele ei apartamente sa invatz pentru licentza. Licentza grea la stat subiect greu grafice si cercetari mi-au obosit cerebelul si nu mi-au dat de stire, altfel poate reuseam sa iau masuri.
Unde ma refugiasem eu erau localizate matusa si vara-mea (la vremea aia de vreo 6 ani in clasa 1-a). Unchimiu fiind plecat pe mare ramasese stabilit ca intr-o zi de luni matusimea sa se duca pana la Constantza dupa neste chestii si io sa raman in charge asupra copilului.
Directivele erau clare, in dimineatza respectiva trebuia sa o scol pe vara-mea, sa o imbrac sa o duc in fatza blocului unde venea tatal unei colege sa o ia in drum spre scoala. Pe masa din bucatarie imi lasase matusa-mea 500 de mii (de lei vechi sa am in caz de fortza extrem de majora)

Io m-am nascut insa cu (!) cultura mea, si mintea mea-i uneori legata si infratzita cu a uneia care iese dimineatza la 5 din Bamboo.
So, ma trezesc in ziua cu pricina, la timp, ma admir in oglinda cum arat in pijamaua matusimii, imi observ parul ca al lui Michael jackson in concert cu Jackson five, fatza naspa cam tot ca a lui, imi adun fortzele, ma duc o scol pe Elena, ii dau un pup ca tare o mai iubeste mama cioara, ii dau sa manance, ii controlez ghiozdanul pe hol si mi se pare ca aud ca prin ceatza ‘Onusica am ascuns banii de la mami!Nu vrei sa-i cauti?’ Nu dau atentie da tare ar fi trebuit c-mi zic in gandu-mi copil cu pofta de joaca….

Bon, decid ca nu mai am timp sa-mi pun tzoale mai vestive pe mine, infasc cheile (usa de la casa fiind automata, o data afara aveai nevoie de chei sa te poti intoarce). Ies din apartament si ma preling in pijamale (albe cu baloane roz si mov, mai mari cu nu stiu cate numere ca io am doar 1.60 matusimea 1.80), papucei maro cu blanitza (era mai da ramasesem pe ora de iarna cred). Totul decurge super de la etajul 4 la parter, ies din bloc, vine omu ia copilu, dau sa intru inapoi in scara blocului (era interfon). Si….constat ca am in maini cheile de la masina (n-aveam nici macar permis deci era nasol daca intram in trafic)
In acel moment m-am simtit cu mult peste limita de penibilism permisa de lege si m-am intrebat simplu si concis ‘Ce draq ma fac?’. Nu puteam intra nici in bloc nici in casa la 11 trebuia sa iau copilul de la scoala so.. oh my God!

Ma apuc sun la intrefon imi raspunde aia de la doi de statea mereu acasa (avea doi dogi germani si trebuia sa stea cineva cu ei), ii explic problema si o rog sa-mi dea voie sa dau un telefon sa vad unde-s cheile de rezerva. Femeia miloasa, cu suflet bun ca asa-s astia de iubesc cainii imi lasa telefonul pe palier doua minute.
Sun la bunica-miu ii explic situatia omu intzelege perfect (ca de obicei) si-mi raspunde punctual la intrebare cu un ‘Pai bine ma tata mai unde ti-e capul? De cate ori ti-am zis  sa fii atenta………’ ma abtin sa-i raspund (pentru simplul motiv ca era singura mea sperantza) si astept rabdatoare pana-mi zice ’Cheile sunt la celalat bunic in 1 mai !’si-mi promite ca-l suna pe om sa-i zica ca viu dupa chei
Acu imi trebuia un mijloc de transport gratis din Aviatiei in 1 Mai (notta bene eram in pijamale, papuci fara bani). O iau la pas spre statia de metrou unde asteptau taxiuri de obicei, ignor privirile oamenilor, si incep sa cantaresc posibilitatea de a deveni Emo in zilele urmatoare pentru a nu mai fi recunoascuta.
Ajung la un taxiu ,omului i se face mila de mine si ma ia cu promisiunea ca-i platesc la intoarcere (stiam ca aveam aia 500 de mii pe masa din bucatarie). Intre timp era cam 8.15 la 11 trebuia sa fiu inapoi la scoala dupa copil si asta ma stresa mai mult decat imbracamintea. Taximetristul om cu suflet bun decide sa taie randul la statuie la Aviatorilor sa ajungem mai repede. Si am ajuns primii dar in fatza echipajului de politie de langa statuie. Ne trag astia pe drepta taximetristul imi zice ‘Aratati si mai disperata, va rog!’, eu imi bag fatza de ‘Zbor deasupra unui cuib de cuci’,si cu rotire de ochi si buza tremuranda ii explicam si politistului la care asta zice ‘va las sa o rezolvati pe doamna apoi va intoarceti sa platiti amenda, eu stau pana la 9.30 aici. Va retin actele cand va intoarceti si platiti le aveti inapoi)

Ne continuam drumul dimineatza zi de munca trafic blocaj nervi. Noi discutam in masina despre divortz ca omul avea o problema din asta. Ajungem la 1 mai, ca sa castig timp bunicul imi arunca cheile pe geam si ne intoarcem spre casa matusi-mii sa iau bani sa-i platesc soferului. Iar trafic iar ambiantza din Bucuresti ajungem in sfarsit, zbor pana la etajul 4 glontz la masa din bucatarie si nu era nici un banutz (‘Onusicaaa, am ascuns banii de la mami…..!’). De data asta mi s-a facut rau , acu ma fac? Imi aduc aminte unde tine matusi-mea dolarii, ma duc sa vad daca-s acolo erau doar de-o suta(noroc ca unchimiu era comandant de nava da daca era student ca mine cine stie cum trebuia sa platesc). Iau 100 de dolari si cobor …iar…..
……………si in continuare in pijama………………
‘Domn sofer, am bani da n-am lei am doar dolari, mergem repede sa-i schimbam va rog va rog va rog frumos sa ma scuzati!!!’
‘-Domnisoara tu vorbesti serios?
Bine, hai repede stii vreun exchange pe aici?’
Stiam vro doua , amandoua deschideu la 10 juma deci peste vro 45 de minute
Imi venea sa intru in pamant credeam ca mor de rusine si aveam pofta de tigara. O luam spre alta casa de schimb valutar stiuta de taximetrist de data asta dar ceva mai departe. Eram si mai stresati ca omu trebuia sa se duca sa se intalneasca si cu politistul apoi…………Bon un exchange ma infatzisem eu cu 100 de dolari si aud : Buletinul va rog!

In gandul meu : nu ma vezi preietene ca-s in pijama ca o femie nebuna? ce te astepti sa umblu accesorizata cu geanta si acte? Ma duc la sofer ii zic dati-mi va rog buletinul ca-l cere…Omu raspunde ‘Pai nu-l am domnisoara ,nu stii ca mi l-a oprit polististul?)
Iar in masina decidem sa ne intoarcem la statuie la Aviatiei sa recuperam actele omului. Politistul ne vede venind (io in continuare pe scaunul din drepata ), nu i-a mai explicat nimeni ce si cum ca n-ar fi crezut
Recuperam actele, schimb banii, ii platesc omului si cursa de aproape 3 ore si amenda ii multumesc si-mi zice omul
‘Bine ca a trecut dar te rog frumos ceva, promite-mi ca azi nu mai iesi din casa!’
Tin minte cand am ajuns inapoi sus la patru cum m-am aruncat in fotoliu, tremurand de adrenalina si sperietura, gandindu-ma cum explic totul folosirea dolarilor si pregatita pentru limba materna si palma paterna…..A, si hotarata sa ma razbun pe Elena ca a ascuns banii
Cand a venit de la scoala mi-a aratat copilul unde i-a ascuns, in debara pe sacul de cartofi, daca nu mi-a trecut prin cap……

O urăsc! Am o poză cu voi doi. Era îmbrăcată cu o bluza mov-syclam cu flori și o jacheta albastră de catifea raiată. Erați în fața unui magazin. Tu purtai acel paltonaș maro cu dungi negre. Era sfârșitul lui aprilie atunci când mi te-a luat. Atunci a început totul. Tot calvarul meu. Luni de zile am trăit cu senzația că te pierdeam, iar tu negai, îmi demonstrai că nu e așa doar ca să mă amăgești. Până la urmă, tot ai plecat de lângă mine, te-ai dus la ea și m-ai lăsat să mă lupt singură cu toți. O urăsc, jur, o urăsc din tot sufletul! Nimeni nu mi-a facut mai mult rău decât ea, iar tu știi asta! Nu nega! Dacă nu era ea, rămâneai la mine, cu mine, lângă mine… Toate acele momente s-au pierdut odată cu tine undeva… Dacă măcar aș știi unde să le găsesc… Cred că le-aș lua înapoi.

Ții minte când am fugit de tine, ziua aceea de 6 iulie când nu am vrut să te văd, când am vrut să mă gândesc la ce va fi urmat?… Ai venit după mine. Am mai avut nenumărate zile ca aceea de când ai plecat. Chiar și anul ăsta, dar nu mai venea nimeni după mine. Nu mai aveam decât visele în care lucrurile ar fi stat altfel.

Sau ziua când te-ai teleportat pe strada mea… cred că atunci m-ai impresionat cel mai tare. Te gândeai mereu la mine. Cine va mai face asta vreodată? Cine va mai știi să mă aprecieze ca tine? Cine va știi să mă iubească și să mă respecte ca tine? Cine va mai știi cu adevărat cine sunt? Oare am să las vreodată pe cineva să mai descopere asta?

Ții minte ziua de 16 decembrie? Trecuseră doar 3 zile… eram noi doi și restul nu contau… doar niște fulgi de zăpadă în Parcul Eroilor și un frig de crăpau pietrele.

Ții minte excursia? Și poza aceea geniala din gară? Noaptea aia…23-24 februarie…de câte ori am visat-o… nu ți-am spus…

Nu ți-am spus multe, pentru că nu mai contează pentru tine. Acum ești sec. Ești neexpresiv. ”te-ai desprins”, ai trecut mai departe, nu ca mine. Dacă măcar… măcar mi-ai da ocazia să-ți spun… am atâtea să-ți spun, s-au întâmplat atâtea și mă simt închisă pentru că tu nu știi. Mă vindeci de orice rău. Privirea ta… privirea ta… cu cât drag mi-o amintesc… Ochii tăi aproape negri mă priveau plini de iubire. Unde s-a dus iubirea aia? Unde ai dus-o? De ce mi-ai luat-o atunci când aveam cea mai mare nevoie de ea? Am hanoracul alb pufos pe mine acum, iar gulerul îi e ud… sunt lacrimi. Ce e mai rău e că nici până acum nu am reușit să le păstrez în mine… le-am vărsat pe toate….

Doamne, dacă te-ai întoarce… dacă aș mai putea să te am măcar o zi… aș face ziua aia de miliarde de milioane de ori mai frumoasă și mai intensă și mai … oricum vrei tu să spui… decât cele mai frumoase și mai intense și mai cum vrei tu să spui zile pe care le-am avut împreună vreodată. Mi-aș trăi viața în 24 de ore. Aș lăsa tot. Dar nu vei veni. Nici nu îmi vei răspunde. Nici măcar nu vei vărsa o lacrimă în amintirea a ceea ce a fost frumos. Nici măcar nu-mi vei spune că ai citit ce scrie aici. Mă vei lăsa în continuare să cred că m-ai uitat. Și mă voi întreba de ce oare te prefaci. Sau poate că de data asta mă înșel și tu chiar nu te prefaci. Asta m-ar durea…

Îmi e dor de tine, de noi, de tot…

Dă-mi un semn…

~tillsammans

”my baby,,make me smile..right now, make me smile please..”

Ai simtit si tu pentru o clipa ca Cerul s-a coborat la tine? Ai simtit ca Cerul e doar al tau? Si,ce e mai trist….peste un timp ai simtit ca a coborat Iadul in viatza
ta? Daca esti dependent de iubire…dependent de dragoste,vrei sa te simti in siguranta iubind si fiind iubit….atunci sigur ai avut aceste sentimente…..stari de cosmar,stari de extaz……alterneaza,se succed….sunt generate de diferite
persoane…de fiecare data ai crezut ca “El” e….si ai fost multumita,multumita de tine,multumita de viata ta. Ai crezut ca
esti invincibila…..ai crezut ca ai tot ce iti doresti. In momentele acelea i-ai ignorat pe ceilalti…ai existat doar tu si el.Dar….din pacate…..trist moment, a venit si o clipa cand ai simtit exact opusul acestor stari de fericire. Atunci nu iti mai doreai nimic. Poate doar o clipa de pace, tanjeai dupa inca o clipa de pace. De liniste. Macar a mia parte din acea clipa de liniste pe care ai simtit-o alaturi de El. Si, ti-ai luat inima in dinti, ti-ai facut curaj si ai inaltat o ruga….o ruga care nu credeai ca e posibila. Nu credeai nici tu in ea. O ruga pe care nu credeai vreodata ca ti se va potrivi
tie. Acum, facand acest lucru nu mai vrei sa crezi, nu ai puterea sa crezi ca vor mai exista in viata ta pacea, dragostea.Nu mai poti sa crezi asta. Nu mai poti sa crezi in nimic. Si, sfasiata de ura, sfasiata de deznadejde, acea blestemata deznadejde pe care nu ai dorit-o in viata ta…..mai ai o slaba speranta…..dar e atat de firava speranta!!    Si totusi, cu o ultima sfortare…cu un geamat, pe care il credeai ca va fi urmat de atatea altele, sau ca va fi ultimul lucru care va mai fi facut in viata ta.  Pentru ca nu vei mai putea continua viata intr-un asa ritm…soptesti slab, abia auzit.Nici tu nu esti sigura daca chiar ai zis-o. Daca chiar ai inaltat dorinta ta catre cer.

Si cazi din nou in deznadejde,in disperare. Esti confuza, nici macar nu mai stii daca ai pronuntat marea dorinta
sau nu. Vrei sa fii sigura, vrei sa ai aceasta
certitudine. Dar… la cine sa cauti certitudinea daca nimeni nu era alaturi de tine ca sa ti-o confirme. Alta data alergai la El. La cel care era mereu alaturi de tine, la cel care putea sa te linisteasca….la cel care niciodata nu te-a dezamagit. Iti vin in minte aceste ganduri. Si…ohh….din nou incepi sa plangi. Sau cel putin asta simti …ca plangi…asta e dorintza ta……sa versi lacrimi, sa simti siroaie de lacrimi calde…….care alta data iti erau sterse de El. Dar acum? Unde e el? De ce nu le sterge nimeni? De ce?… De ce>?…. Si din nou incep miile de intrebari cu
care te-ai confruntat in ultimile nopti. Acele nopti pe care nu vrei sa ti le mai amintesti….acele nopti………ah..acele nopti  care alta data erau atat de splendide!!            Oh,…..nu mai vrei sa stii nimic….vrei sa uiti. Dar de ce aceste ganduri tot iti revin, te ajung? Tu fugi de ele….tot mai repede,alergi…..pui toata forta ta in aceasta alergare. Dar de ce gandurile totusi te ajung? Alearga ele mai tare ca tine?               Incepi din nou sa
plangi. Dar…de data asta…oh..de data asta……simti o mana calda pe obrazul tau. Lacrimile tale se intetesc, curg cu putere. Asa cum nu le-ai mai simtit niciodata…..si e atat de dulce plansul de acum. O stare de o imensa pace se instaleaza in sufletul tau. Acel suflet care e sfasiat de atatea dureri, de dezamgiri. Vrei sa ridici capul, dar
nu ai puterea…..vrei sa vezi persoana care stie atat de bine a mangaia..    Dar nu potzi..nu potzi. Plangi acum si de
deznadejde. De fapt, e si pace, si speranta in plansul tau. O mana blanda iti ridica capul incetisor. Te uiti mirata…..nu stii de ce face acest om asta pentru tine. Oare nu mai esti singura? Nu mai esti acea persoana deznadajduita? ….Oh…vezi in sfarsit persoana care te ajuta.   Gata!!…o lumina puternica se
aprinde in sufletul tau! ..Deci..e adevarat….chiar ai spus acea
ruga, si Domnul a trimis un inger sa te mangaie. Chiar acel inger
care a adus in viata ta Cerul….si apoi Iadul……….
…………dar de data aceasta aduce Cerul. A primit insarcinarea asta de la Cel care l-a creat. Nu poate renunta, nu poate sa refuze asa o sarcina. Si…..din nou apare o slaba speranta, o nadejde……slaba, dar..totusi, se cheama nadejde. Il
accepti. E prea minunat ca sa refuzi. Cine stie daca nu se va succede iar Cerul si Iadul. Dar…..accepti si asta!

Sunt foarte mulţi creştini care se luptă cu timpul lor de părtăşie – să găsească un moment şi un loc potrivit în care să stea în prezenţa lui Dumnezeu – ei simt că trebuie să facă asta.

Sunt alţii care sunt în dificultate cu disciplinarea timpului lor, se rătăcesc încă de dimineaţă în tot felul de activităţi şi nu reuşesc să-şi împlinească nevoia sufletească, astfel devin frustraţi de propriul eşec de lungă durată.

Nu încerc să învăţ sau să prezint ceva devoţional, doresc doar să sugerez ceva. Rugăciunea se învaţă doar rugându-te şi şcoala rugăciunii este pe genunchi şi singura carte care trebuie deschisă pentru asta este Biblia.

Ci tu când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui Tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Matei 6:6

Una dintre marile dificultăţi care ne aşteaptă în pragul acestei porunci este că mulţi nu au nici o odăiţă. În vieţile lor nu există nici un loc pentru intimitate.

Radioul, TV, şi toată aparatura modernă ne-a făcut familiari cu faptul că nici uşile zăvorâte, nici ferestrele oblonite nu ne pot oferi singurătatea.

Există zeci de mii de ucenici ai lui Hristos care nu au nici o cameră în care să se poată retrage pentru a se ruga în taină. ei trăiesc cu alţi oameni, dorm cu alţi oameni, lucrează cu alţi oameni. Nu pot scăpa de oameni.

Nu este acesta un motiv pentru care uşa casei lui Dumnezeu nu trebuie să fie niciodată închisă? Dar chiar şi aceasta nu împlineşte nevoia sufletului.

Locul tainic de rugăciune ar trebui să fie parte din viaţa zilnică, parte din locuinţa zilnică. trebuie să găsim un loc care să fie locul de întâlnire cu Dumnezeu. Inima flămândă va găsi o modalitate.

Eu nu cred că ne lipseşte disciplina ci ne lipseşte inima flămândă, pasionată, doritoare şi încântată de prezenţa lui Dumnezeu.

Revenind, în aer liber sau într-un colţ retras vom găsi un sanctuar. Dacă avantajul acesta este impsoibil, sufletul trebuie să se poată retrage chiar şi în prezenţa altora, şi să fie singur cu Dumnezeu. Însă “odăiţa” este o binecuvântare negrăită.

Din fericire, Dumnezeu doreşte ca oamenii să se roage pretutindeni, dar locul slavei Lui este în singurătate, acolo unde El ascunde omul în crăpătura stâncii şi vorbeşte cu el faţă în faţă,, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.

Să ne rugăm să ne înflămânzească inima după Dumnezeu şi apoi vom alege timpul şi locul potrivit în care să ne întânim cu Dumnez.

Nu putem să facem nimic mai bun acum decât să începem să ne rugăm.

Lasa-ma sa-ti daruiesc un colt de cer, un colt care sa fie doar al nostru. Un loc ascuns, unde sa nu ne gaseasca nimeni, unde sa-mi pot odihni capul la sanul tau, un loc unde sa-ti poti lasa grijile afara si sa-ti poti cladi visele pe umerii mei. Un loc unde sa nu ne-ajunga nimeni. Mai departe chinurile dragostei, dincolo de portile dorului, undeva unde sa putem sta toata ziua privindu-ne, sorbindu-ne, ochi in ochi si gura-n gura.

Lasa-ma sa-ti desenez un zambet pe fata, sa-l vad cum infloreste pe buzele tale, cum iti lumineaza fata, cum iti deschide sufletul,  Nimic nu se compara cu ochii tai cand sunt fericiti, cand ma uit in oglinda lor si-i vad stralucitori, ma umplu si eu de fericirea ta.

Lasa-te in bratele mele, sprijina-ti fruntea de umarul meu, fa-ma partas la visele tale si lasa-ma sa-ti alung supararile. Lipeste-ti buzele de buzele mele, ca sa-mi ramana de-a pururi in minte momentul acesta, sa stiu ca nu am trecut degeaba prin viata aceasta, sa-mi aduc aminte cand voi fi doar o idee din noaptea cea mare, cum m-a luminat pe pamant, iubirea noastra.

Zvarcolirile regimului comunist de la Chisinau determina miscarea aparatului de partid si se decide dupa taiera cailor de comunicatie si inchiderea/blocarea accesului in Chisinau. Deja aceasta imagine ma trimite cu gandul la Orasul Interzis din indepartata China, in care insa valorile erau altele si nu erau neaparat de suprimare ci de izolare a Imparatului. Ma rog, discutam de epoi si situatii diferite, insa iata cum ele revin in actualitate in asemenea momente de criza. Este interesant de vazut si mai ales pentru cei ce isi amintesc experienta comunista din Romania, ca se folosesc metode cel putin similare, asadar tipice unui regim totalitar, chiar dictatorial. Asadar putem spune ca in limitele unei anumite marje de eroare, se poate chiar preconiza ce va urma mai departe cu societatea basarabeana. Exista posibilitatea ca actiunile din strada ale studentilor sa fie reprimate, si nu m-as mira ca Presedintele Voronin sa faca apel la “ortacii” locali pentru asta, sau sub presiunea celor din strada si a UE, lucrurile sa ia o turnura favorabila democratiei, demers insa mai greu de realizat mai ales ca avem in zona si Transnistria, plus influenta de necontestat a Moscovei care deja s-a facut auzita, acuzand chiar si Romania pentru evenimentele de la Chisinau. In plus mi se pare firesc ca acolo sa fie existene si organisme rusesti care sa controleze desfasurarea actiunii si care sa incerce sa regleze si sa orienteze evolutia evenimentelor in directia puterii sustinuta de la Moscova. Continui sa ma declar de partea celor ce doresc binele romanilor de peste Prut si doresc instaurarea democratiei! Suntem romani cu totii, nu ne spala o apa si ne transforma in altceva asa ca ar trebui sa ne pese tuturor!

Despre oameni si ceea ce ii face sa fie asa cum sunt. Ma uit in jur si pe zi ce trece realizez ca sunt tot mai putini cei ce vor sa fie oameni, sa fie naturali, firesti, joviali, deschisi, sa comunice liber, sa raspunda la salut si chiar sa invete sa zambeasca. Este aberant sa vezi cum pur si simplu minima decenta de a intoarce un zambet sau chiar de a-l schita lipseste. In mintea contemporan formata apare pregnant ideea scenariilor si teoria conspiratiilor. Mereu trebuie sa fie ceva in neregula, mereu trebuie sa fac ceva cu care sa ii am “la mana” pe cei din jur, doar asa ma pot asigura, doar asa sunt singur pe propria persoana. Aiurea! Fals! Artificial! Josnic! Exista insa si solutii, trebuie doar sa te regasesti ca om, sa realizezi care sunt valorile reale dupa care ar trebui sa te ghidezi si sa vezi ca in interactiunea cu cei din jur trebuie sa ai deschidere. Cand cei din jurul tau au nevoie de tine, cea mai mare greseala este sa incerci sa gandesti pragmatic – material, in loc sa oferi natural. Gandurile ascunse reprezinta preocuparile si temerile tale fata de propria persoana, refuzul de a te accepta si de a accepta ca ceea ce e real poate fi chiar real. Dincolo de aceste aspecte exista si solutii, insa cum spuneam intr-o discutie recenta, singura persoana care are solutiile esti tu. Cuvantul este calea prin care ele se fac auzite, insa inainte de a fi auzite, ele sunt constientizate! Oare de ce este asa de greu sa fim umani?