Galbenă, se zbate frunza pe ram,

E singură, uitată ca şi mine

Sunt bătrână şi nu ştiu câţi ani am,

În curând m-oi stinge, poate aşa-i mai bine…

Frunza plânge cu picături de rouă

Şi geme cu vuietul vântului,

Dar primăvara îi va da o viaţă nouă

Aşa că fără teamă i se închină pământului.

Eu plâng, mi se sfarmă lacrima în două

Şi ca un sclav mă supun gândului

Că atunci când o să plouă

Mă voi dărui morţii precum iubitului.

Eu nu mă tem că nu am să mai fiu,

Nu mă înspăimânt că fi voi uitată,

Căci pomii îmi vor păstra chipul viu

Şi cerul nu mă va uita niciodată.

Reteta:

• Lăsaţi sa se macereze vreme de 8-10 zile, 100 gr seminţe de mărar intr-un litru de vin roşu natural . Filtraţi lichidul si beţi după fiecare masa cate un pahar .

N-am mai scris de ceva timp, o dată cu venirea toamnei parcă s-a comprimat timpul şi nu mai apuc să fac mai nimic. Au mai apărut şi câteva schimbări în program, aşa că puţinul timp de leneveală pe zi tinde spre zero. Dar nu e de rău: am înlocuit timpul ăsta cu 3 ore pe săptămână la o şcoală de dans, activitate care pe mine una mă relaxează şi mă remontează complet (trecând peste febra musculară de rigoare, care m-a chinuit toată săptămâna) iar din când în când (mai des sper în viitor) cu explorări urbane în căutare de cutiuţe metalice, sau mai pe scurt, cu sesiuni de geocaching. Nu-mi place toamna decât atunci când e soare, aşa că încerc să combat cum pot astenia de sezon.

De politică nu vreau să comentez, deşi a fost subiectul preferat de dezbatere săptămâna asta cu prietenii. Sunt însă foarte curioasă de rezultatul de mâine, cred că va fi destul de strâns (nu am urmărit sondajele făcute, dar în jurul meu opţiunile sunt destul de împărţite, nu văd un favorit clar).

Weekend însorit să avem!

Cum ar arăta o poezie dada despre un curs de psihiatrie.
1. Am venit să văd filme
2. Tulburarea de tip Borderline
3. Astenie fizică şi psihică, diminuarea atenţiei şi a memoriei, iritabilitate
4. Tulburare obsesiv- compulsivă; unele depresii din tulburarea bipolară; hipertensivi
5. Tulburare degenerativă (cred că am scris bine)
6. Gauser
7. Căscaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat.
8. Pauză
9. Am auzit de candle magic
10. O fi kitschoasă sau nu
11. Se pune muzică în pauză
12. Candle magic
13. Proful pare că a adormit; dar de fapt se uită pe telefonul său
14. Scriu chestii aiurea
15. Dar tot sunt atent
16. Tulburări de conduită
17. Unii râd
18. Toţi suntem la fel (şi asta e fals)
19. Pâlnie
20. Nimic
21. Temperamentul e înnăscut, comportamentul e dobândit
22. Rezolvare
23. Fată bogată şi foarte răsfăţată, care a avut o tentativă de viol vrea un crocodil
24. Sociopatie
25. Am plecat

Comentariu: E doar o înecercare nereuşită, pentru lucruri mai serioase citiţi celelalte postări de pe blog. Mulţumesc.

verstă dioptrie butirină cartogramă

boroboață  eudistă zdruncin ascuțit

ciconiidă  parametron  furtunar  pavecerniță

prince de galles fotocartograf  vodeasă înapoiat

asimptotă aproximare hăci factură

pneumococic marnos caracterizator animalică

palafită  atropism încunjur ohabnic

balograf verigea  belgian fierbincior

pogonaș  prîsnel  țapină fibrinogen

ptoză  hadîmb  fucsină argila uscată

E perioada aia a marilor depresii. Afara ploua, cerul e innorat.. n-avem alei, asa ca ne umplem de noroi. Nu mai vezi soare…copacii au chelit de frunze.. totul e prea intunecat..

E toamna. Acum nu mai ai bani. Acum esti bolnav. Acum ai probleme. Acum viata ta se indreapta spre nicaieri fara nici un sens.  Acum pe cine ai iubit tu nu te mai iubeste.  Acum nu mai ai nici un prieten langa tine. Acum esti tradat. Acum nimanui nu-i mai pasa. Exact acum, cand ai mai mare nevoie.. lumea te da la o parte.. Nu mai are sens viata asta.. la ce bun sa mai traiesti? Parca si frunzele copacilor se intorc, cazute pe jos, difuzorul la teve se strica si auzi vocile de acolo distorsionat. Vrei sa dai un telefon si nu mai ai centi.. daca ai centi, atunci n-ai pe cine suna. Aseara ai vazut o drama pe proteve. Dupa asta te-ai uitat la stiri si ai vazut cum s-a sinucis fetita aia de 22 de ani.  Ce mai e si viata asta? Iti vine sa plangi.. sa plangi, si o data cu tine sa planga si cerul.

E cumva comic ca deja am citit pe vreo 3 sau 4 bloguri aceiasi idee – comparatia dintre vremea de afara si starea interioara. Pana sa apara pe bloguri ilustratia asta, normal a aparut in poezii, in romane, in teatru, filme, etc. Ce coincidenta, nu? Afara ploua si tu esti suparat. Afara e soare, si esti plin de energie.. Mare coincidenta. Putini oameni am vazut razand zilele astea. Eu am ras.. noroc de colegii mei care au o durere asa, mai specifica vizavi de majoritatea lucrurilor care se intampla.  Stai in casa deprimat si te plangi ca ai o viata de rahat, ca nu merita sa mai traiesti, ca nu se intampla nimic important in viata ta, ca muncesti ca un sclav, ca nu se alege nimic de tine, ca nu te mai intelegi cu nimeni, cand de fapt viata ta a fost mai tot timpul asa, sau cel putin asa ti s-a parut. Viata de rahat..  

Rahatul asta din viata ta e pur chimic in perioada asta. Corpul tau e influentat de vremea de afara, si afecteaza asa, putin, si sistemul nervos.. Si daca inca ai impresia ca exista separarea aia asa de mare dintre “ce-i in inima” si “ce-i in trup”, sau dintre emotii si corp… s-ar putea sa te inseli..  

E  ploaie.. nu e rahat

poza preluata de pe dreamstime.com

Mi-a zis ieri ca a venit. Era ceva in aer, pluteau niste frunze. Mai racoare.

Si azi-dimineata, cand m-am trezit inainte sa rasara soarele, am fost sigura. A venit toamna.

O astept de mult.

Toamna de New York e mai frumoasa ca cea de Bucuresti.

E mult prea cald, mult prea ceaţă în mine şi destul de gol.

Se pare ca astenia de primavara – vara – toamna  - iarna ma afecteaza si pe mine. Sunt apatica. Mi se cam rupe de tot ce e in jurul meu. Sper sa treaca dracului cat mai repede ca altfel ma duc la gara! Si nu e de ajuns ca sunt ca o lesinata, ieri am batut maidanul prin locuri indepartate de mine. Prin amintirile de acum cativa ani de prin studentie.

M-am reintors prin camine. Erau straine de mine. Nu ma mai cunosteau coridoarele. Peretii nu rasunau a  rock, nu miroseau a tocanita. Aleile erau pustii si gri. Terasele (care pe “vremea mea” nu existau) erau pline. Si duduiau a house. Parca pasisem pentru prima data acolo. Eram ca in prima zi cand m-am mutat cu catel si purcel la camin. Zambeam. Pe banca aia stateam seara la cantarile baietilor cu berea intr-o mana si tigara intr-alta. Andries, Metallica  ne spuneau chitarile. Pe banca aia scoteam televizorul din camera si ne uitam la meciuri. Pe banca aia m-am sarutat cu primul meu prieten din camin. Pe banca aia visam la ce o fac dupa ce “ma fac mare”. Pe banca aia acum nu mai sta nimeni. Stau eu. Mi-am aprins o tigara.

Ma duc acasa. Acum am casa. A mea. Nici nu visam la asta cand stateam in camin. Ma urc in masina. Ma uit la studentii de acum din statia de autobuz. Ce vremuri! La sfarsitul liceului plangeam cu colegii, ca ne despatim, ne imprastiem in toata tara, ca nimic nu poate sa fie mai frumos ca la liceu. Ei bine se poate. In studentie. In camin. Legaturile formate sunt trainice. Prietenii raman prieteni. Si dupa studentie e frumos.

E frumos in orice moment. Important este sa traiesti in PREZENT  pentru viitor. Important este sa-ti traiesti viata. Asa cum simti!

Se vede ca se apropie sesiunea.N-am mai scris.Parca nici nu mai am inspiratie sa scriu.Parca timpul se comprima din ce in ce mai mult.Si mai zicea cineva ca…”e timp pentru toate”.Nu prea e timp de nimic, mai ales in Bucurestiul asta in care mi se pare ca totul merge mult prea repede.

N-o sa scriu nimic interesant azi.O sa povestesc doar despre saptamana pe care am avut-o.Sau mai bine zis, cele 4 zile pe care le-am petrecut in Bucuresti.De la o vreme, scoala ocupa din ce in ce mai mult timp in viata mea.A inceput stresul, pentru ca ne simtim cu totii[sau ma rog, cei constienti] amenintati de s[tr]esiune.

Mai mult, eu una inca ma simt in astenia de primavara, care probabil s-a transformat intre timp in astenia de vara.Tin sa mentionez ca temperaturile din Bucuresti sunt, ca de obicei, mult prea mari.Asta e.Ne adaptam in mediul de viata.De ce ziceam ca ma simt in astenie?Pentru ca, desi sunt amenintata de venirea sesiunii minunate din vara, nu prea am chef sa fac nimic util.Adica, in mai putine cuvinte, nu am chef sa invat si, ca atare, nici spor prea mult.

Saptamana asta am avut examenul oral la engleza.Toata lumea s-a stresat, s-a agitat, s-a dat cu capul de pereti, citind textele alea “fantastice” din care cica trebuia sa vorbim.Eu le-am citit o data pe toate.Si a fost mai mult decat suficient.Examenul de engleza a fost usor, mult mai usor decat ma asteptam.Lejer, chiar.De ar fi toate asa :-”…

In rest, saptamana asta nu s-a intamplat mai nimic interesant.Ah, ba da.M-am plimbat si eu prin Herastrau, ca de cand sunt in Bucuresti nu reusisem sa fac asta.Habar n-aveam sa ajung acolo si, intamplator, am ajuns in Parcul Bordei[da,acela hipermediatizat] si asa am aflat ca Herastraul e peste strada.Sincer, mi-a facut mare placere sa vad oamenii pe role, pe biciclete, sa respir un aer parca putin mai curat decat cel de pe strada si sa vad putina verdeata in Bucuresti.Plimbarea chiar m-a relaxat si m-a facut sa ma simt putin ca….acasa.

Si azi, iata-ma acasa, scriind pe blog[in loc sa invat, stiu, dar nu am mustrari de constiinta aproape deloc:))].Ma ingrozesc putin cand ma uit pe birou si vad cum se aduna anatomia, biochimia, fiziologia…. dar se aduna doar pe foi ,nu si in capul meu, cel putin momentan.O fi de vina “astenia”?Sau altceva?”…:-”

Recipe4Chaos

Prin instabilitate intelegem incapacitatea in raport cu varsta pe care o are copilul, de a fixa atentia, de a o mentine, de a sustine o anumita activitate logica ce presupune niste etape, de a reactiona intr-o maniera constanta.

Ce observam la copilul instabil sau hiperactiv?

Caracteristic pentru copilul instabil este comportamentul dezorganizat, haotic, fara reguli. Copilul poate sa inceapa mai multe actiuni dar fara a ajunge la finalizare, acest aspect fiind adesea interpretat de catre parinti cum ca s-ar si plictisi foarte repede.
Daca aceasta „plictiseala“ este frecventa si copilul nu reuseste sa duca la bun sfarsit ceea ce incepe ca activitate, acest aspect, din punct de vedere psihologic se traduce prin insuficienta capacitatii de concentrare a atentiei voluntare.
Cu cat vorbim de un copil de varsta mai mica, cu atat trebuie sa stim ca are o capacitate mai redusa de a-si fixa atentia pe un anumit stimul.

Ce trebuie o mamica sa stie?

1. In primele saptamani este prezenta si se dezvolta atentia involuntara, astfel incat noul nascut reactioneaza la stimulii sonori;
2. De la varsta de o luna, sugarul incepe sa fixeze cu privirea fata mamei sau a altor persoane, aceasta fixare fiind doar pentru cateva secunde;
3. La varsta de trei luni, deja copilul are capacitatea de a fixa si de a urmari cu privirea stimulii sonori si chiar mai mult de atat, intoarce capul in directia din care acestia vin; de asemenea, incepe sa recunoasca vocea, chipul, mirosul mamei, simtindu-se in compania acesteia din ce in ce mai securizat.
4. La varsta de sase luni, copilul incepe sa aiba reactii la stimulii diferiti pe care incepe sa-i perceapa din ce in ce mai bine;
5. La varsta de un an de zile atentia voluntara a copilului ajunge la 20 de secunde;
6. dupa varsta de un an de zile, cresterea capacitatii atentionale se dezvolta treptat intrucat copilul incepe sa diferentieze tot mai multi stimuli si mai mult de atat, invata sa le atribuie si semnificatii.

Studiile de specialitate afirma faptul ca la copilul mic predomina atentia involuntara (neintentionata), fiind prezente si curiozitatea si caracterul pregnant afectiv al atentiei voluntare, astfel incat, in mod natural, cu cat copilul inainteaza in varsta, in mod logic ne asteptam la achizitii suplimentare in campul atentiei voluntare (intentionate).

Aceste aspecte fiind lamurite, vom vorbi de instabilitate la copilul mic, in sensul in care acesta, raportat la varsta cronologica, are rezultate sub nivelul acestei varste.
Prin urmare, instabilitatea copilului mic va capata semnificatie de deficit atentional in contextul in care va afecta in mod constant si evident adaptarea la normele de conduita corespunzatoare varstei cronologice.

Studiile de specialitate contin statistici coform carora aceasta tulburare apare la 5-7% dintre copii, la baieti fiind de doua ori mai frecventa decat la fete.

Cum se comporta un copil instabil sau hiperactiv?

Este:
1. agitat, nelinistit;
2. aproape neobosit in mai toate activitatile pe care le intrepride;
3. neintelegator;
4. dificil;
5. nu finalizeaza activitatile pe care le incepe;
6. dezordonat;
7. adesea impulsiv;
8. nu invata din experienta proprie, nu invata din explicatii;
9. somn redus;

Cu cresterea varstei, in plus mai apar:
10. incapacitatea de a tine seama de reguli;
11. obiceiul de a raspunde neintrebat;

Iar ulterior, la varsta scolara:
12. incapacitatea de a sta in banca un timp rezonabil;
13. atentia redusa;
14. indisciplina;
15. incapacitatea de a respecta un program sau un orar.

Ce trebuie facut?

Adresarea cat mai rapida catre psiholog si medicul pediatru in vedrea interventiei.
Daca interventia este imediata, instabilitatea se atenueaza, in special componenta motorie a acesteia in contextul in care exista un coeficient intelectual normal.
Ignorarea aspectelor descrise anterior, in credinta conform careia „asa sunt toti copiii“ este o greseala care genereaza consecinte nedorite ulterior, ca de exemplu: imposibilitatea copilului de a se adapta intr-un grup, rezultate slabe in procesul de invatare. Dupa o evaluare psihologica complexa, copilul instabil sau hiperactiv beneficiaza de un program specific, adaptat nevoilor lui, de o alternare adecvata a momentelor de concentrare cu cele de pauza, de sarcini cu dificultate graduala si nu in ultimul rand de motivatii pozitive ca „motor de progres“.

Drd. Mihaela Sahlean

Pe mine astenia de primavara ma” incearca” in fiecare an, dar numai cand sunt in “The big city”.  Cand sunt la tara – niciodata. Mai jos un articol din Formula As in care sunt mentionate”9 leacuri impotriva asteniei de primavara”. Efortul fizic in aer liber e mentionat ultimul. Daca ar fi sa fac chiar si numai o corectura acestui articol, aceasta ar fi: l-as mentiona ca fiind primul remediu. Efect garantat.

9 leacuri contra asteniei de primavara

Avand in vedere mecanismele atat de complexe si variate ale aparitiei asteniei de primavara, in mod evident si tratamentul acestei afectiuni va fi extrem de divers.
1.Tijele si frunzele de papadie - sunt poate cel mai puternic detoxifiant al primaverii. De ce am pus pe primul loc un detoxifiant ca remediu la astenia de primavara? Pentru ca un organism incarcat de toxine nu poate asimila corect vitaminele si mineralele necesare, nu se poate autoregla si nu-si poate gasi echilibrul pana nu se debaraseaza de “lestul” acumulat pe timpul iernii. Tijele si frunzele de papadie (Taraxacum officinalis) despovareaza de toxine ficatul si colonul, regleaza si stimuleaza digestia, ajuta la eliminarea masiva a toxinelor din organism. Se consuma zilnic, pe stomacul gol, 5-10 tije de papadie neinflorita sau o mana de frunze verzi (sub forma de salata). O cura dureaza minimum sapte zile.
2.Bitterul suedez - este unul din cele mai complexe si mai eficiente tonice din plante cunoscute in prezent. El actioneaza atat ca detoxifiant, cat si ca stimulent si reglator al functiilor digestive, hepatice si renale. De asemenea, el are un efect tonic si reglator asupra sistemului nervos, ceea ce il face un remediu ideal si contra asteniei de primavara. Se administreaza cate o jumatate de lingura – o lingura inainte de fiecare masa, diluata in ceai. Un tratament dureaza doua-patru saptamani.
3.Tinctura de rozmarin - are un efect tonic nervos si cardiac puternic, fiind indicata mai ales in cazul asteniei care apare la persoanele hipotensive, cu predispozitie spre melancolie sau depresie. De asemenea, are un efect de stabilizare a emotiilor, fiind recomandata firilor mai labile, care trec cu repeziciune de la o stare la alta. O gasim gata preparata in farmaciile si in magazinele naturiste. Se administreaza de trei ori pe zi, cate o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de preferinta inaintea meselor principale. Un tratament dureaza 3-4 saptamani.
4.Mugurii de stejar - combina actiunea detoxifianta cu efectele tonice psihice si fizice. Este un remediu indicat mai ales persoanelor cu o constitutie mai firava, convalescente ori care au foarte putina energie, in ciuda unei constitutii cu o aparenta masiva. Gasim acesti muguri gata preparati sub forma maceratelor glicerinate produse de firma clujeana “PlantExtract”. Se administreaza 30-50 de picaturi de macerat glicerinat de muguri de stejar (Quercus robur este denumirea cu care il gasim in farmacii) de trei ori pe zi, un tratament durand minimum trei saptamani.
5.Macesele – reprezinta cel mai puternic vitaminizant C din flora noastra. Sunt un remediu foarte valoros in cazul lipsei acestei vitamine, lipsa manifestata prin oboseala cronica, slabiciune, dureri difuze in oase, apetit alimentar inconstant, sangerari ale gingiilor, scaderea imunitatii. Se administreaza cate o lingurita de pulbere de fructe de macese, obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. O cura completa dureaza o luna.
6.Uleiul de catina - contine mari cantitati de vitamina A si E. In special vitamina E este foarte importanta la inceputul primaverii. Ea are un efect reintineritor asupra organismului, sustine activitatea sistemului nervos, favorizeaza o stare de tonus fizic si psihic. Se administreaza zilnic 10-20 de picaturi de ulei de catina, de trei ori pe zi, pe o perioada de zece zile.
7.Drojdia de bere - este o adevarata colectie de vitamine din complexul B, vitamine care sunt implicate practic in toate procesele vitale ale organismului. Mai ales la inceputul primaverii, din cauza incarcarii cu toxine a organismului si a problemelor metabolice conexe care apar, multe persoane se confrunta cu carente de vitamine din acest complex. Una-doua lingurite de drojdie de bere proaspata, administrata cu putina miere sau ca atare, completeaza acest deficit, ajutand la redobandirea formei fizice si psihice.
8.Polenul – cel mai complex medicament-aliment, pregatit sa ne scoata din orice incurcaturi. Se administreaza 2 lingurite pe zi, dupa mese.
9.Efortul fizic in aer liber – dincolo de toate leacurile pe baza de plante, minerale si vitamine, cel mai puternic efect tonic il are adesea simplul contact liber cu natura, cu soarele inceputului de primavara, cu vantul, cu miresmele pamantului. Acum un veac, cand majoritatea populatiei traia mult mai aproape de natura, termenul de astenie de primavara era necunoscut. In prezent, cand cei mai multi dintre noi traiesc captivi in orase-sere, in care cu greu mai pot percepe semnalele mediului inconjurator, corpul si psihicul si-au pierdut capacitatea de adaptare la anotimpuri. Sa incercam, asadar, sa reintram in armonie cu natura si cu noi insine, prin plimbari si drumetii in padure sau in parc, prin ascensiuni montane usoare, la sfarsit de saptamana, prin alergari usoare sau sporturi in aer liber. Daca avem posibilitatea sa muncim la gradina, nu trebuie sa ratam aceasta excelenta ocazie de a ne reincarca bateriile, cu viata ce emana in aceasta perioada din pamant si din tinerele plante care se trezesc din adormire.

Aici puteti citi un studiu mai detaliat  publicat de British Journal of Sports Medicine . Rezultatele unui studiu efectuat pe  3.200  de oameni care  aveau niveluri ridicate de stres. Cei care au facut zilnic miscare (plimbari, diverse activitati casnice etc.) aveau un risc cu 41% mai mic sa fie stresati sau anxiosi decat sedentarii. Persoanele care au facut treburi casnice sau au gradinarit 20 de minute de maximum trei ori pe saptamana si-au redus nivelul de stres cu 24%.

20 de minute de 3 ori pe saptamana nu poate fi un efort prea mare niciodata, mai ales cand e vorba de sanatatea fizica si mentala. Eu de gradinarit m-am reapucat (si pot sa spun ca imi ocupa mult mai mult de o ora pe saptamana), insa imi mai trebuie un imbold sa imi reiau obiceiul bun pe care il aveam pe vremea cand faceam 20 de min de Pilates -chiar mai des de 3 ori pe saptamana.

Se intampla de cateva zile si cred ca va mai continua putin.Eu as mai  numi-o si blogo-idiosincrasie.Pentru o scurta perioada chiar nu mai vreau sa am nici o legatura cu conectarea mea la wordpress,urmarirea altor bloguri,sau alte discutii care incep cu: “Am citit pe blogu’ lu’…”

Cred ca incepe sa ma gadile si o tarzie astenie de primavara,care se manifesta nu tocmai imbucurator pentru organismul implicit starea mea.Iar prea multe activitati hedoniste cu siguranta nu ma vor ajuta prea mult in acest sens.Nu mai,gata.

Ma numesc Andra si am cearcane,o durere de cap si o sete groaznica.Si nu am chef de blog.

Zice lumea ca ar fi astenia de primavara. Sau in fine, cum s-o numi starea aceasta care nu ne mai permite sa ne concentram asupra lucrurilor care in mod banal se numesc a munci.

Intai este o raza de soare. Care ti se vara printre gene cand bei cafeaua dimineata. Lucru pe care il treci cu vederea. Desi tu, ca o persoana asezata, stii ca ar fi trebuit sa dai peste un peisaj gri la deschiderea ochilor. Si eventual sa iti susure in urechi o cioara ca isi striga multumirea de a trai in asa un peisaj imbietor.

Apoi este copacul incepe sa isi puna culori. Roz! De ajungi sa crezi, la cafeaua de dimineata, ca e timpul sa iti atarni si tu ceva rosu in urechi. Fiindca numai asa se poate umbla acum pe strada. O colega vine cu fusta leopard. Alta, desi nu renunta la palton trece la tocuri. Ceva e pe cale sa se intample.

Iar asta iti da asa, un fel de ameteala. Este atat de bine incat sangele trece prin vene la viteza dubla. Si faptul ca stai cu geamul deschis la job nu ajuta prea tare. Fiindca se ridica cam la 2 etaje de sol. Si da intr-un parculet ce acum se acopera de milioane de firicele verzi si vesele. Udate de 2 ori mai mult de cainii pitici insotiti de doamne grase. Si daca te mai uiti mult ai impresia ca poti ajunge acolo, in mijlocul lor, direct pe geam.

Si parca nu mai ai rabdare sa astepti. Sa vina week-endul la mare. Si mirosul de liliac. Si tricourile purtate fara nimic altceva. Si serile lungi pe terase. Si zambetul care este pe fetele tuturor la inceputul verii. Sandalele colorate, rochiile vaporoase care lasa la vedere unghii rosii. Gentile fistichii si bratele goale ale barbatilor. De atata dorinta iti amortesc degete pe tastatura. Si simti cum fiecare neuron trebuie pus sub un jet de apa rece. In speranta de a mai salva ceva din el inainte sa se arda cu totul.

Si mai sunt vai, si vacantele. Acelea care te duc in insule cu apa care isi schimba culoarea in mod gradat. Cu nisip alb care reflecta soarele astfel inca ajungi sa te bronzezi de la talpi. Si golfurile acelea cu trei umbrelute colorate. Cu stanci impanzite de flori albastre neidentificabile. Si piatetele mediteranee linistite. Si impresia ca intregul univers nu este facut decat din lucruri pe care vrei sa le gusti, mirosi, simti.

Si da, cu fiecare zi ce trece este mai rau. Vreau totul acum. Vreau totul odata. Sa nu cred ca se poate mai bine de atat. Si apoi sa ma linistesc.

Aiii…. se anunta vremuri grele.

de aici

Astenia de primăvară, cu oboseală, somnolenţă, ştiţi voi.. Bun.. asta ar fi urmarea eforturilor organismului de a se adapta la schimbările de temperatură, cu  scăderea tonusului vascular şi încetinirea curgerii sângelui, hipotensiune, deci o mai slabă oxigenare a creierului şi a organismului în general. Dar pe lângă acest fenomen, care a devenit deja un clişeu în acest anotimp, observ o tendinţă generală la îndrăgostire, zburare a minţii pe diverse meleaguri, în fine.. o lume întreagă cu capul în nori.

Bine, e drăguţ aşa să fii visător, să stai, să meditezi la nemurirea sufletului şi la mai ştiu eu ce altceva.. dar chestia asta are totuşi repercusiuni pe toate planurile. Lipsa asta de concentrare se vede şi în dialogul cu prietenii, cu familia şi să nu mai vorbesc de facultăţi sau alte lucruri de genul în care “astenia” se face simţită cu brio.

Cert e că este ceva în aer şi ar trebui să facem ceva să “depoluăm” atmosfera, că e prea frumos afară şi aiureala asta (generală) nu aduce nimic bun.

Tori Amos – In The Springtime Of His Voodoo

Primăvara ne-a bătut la uşă. Noi, copii îndrăgostiţi de viaţă, ne-am grăbit să-i deschidem. Şi-acum mă întreb: „Oare am făcut bine?”. Nu prea am primit nimic din ce aşteptam. Avem în continuare căldură cu porţia, soare cu dinţi şi vânt cumplit de încăpăţânat. Clasica astenie de primăvară s-a metamorfozat întro astenie de criză mondială pe fundalul unui bac răpus şi el de efectele acestui fenomen.

Mergând pe principiul „Cine n-are duşmani, îşi face!”, inamicul public numărul unu este acum criza. Însă cei mai mulţi fac din ea un motiv pentru toate inepţiile lor. Noroc de recesiunea asta, că aşa am înţeles şi noi de ce s-a format micul bâlci din jurul bacului şi a variantelor. E buget auster, profesorii n-au mai vrut să muncească degeaba şi de aici zecile de zvonuri despre modelele de subiecte. S-a scumpit şi informaţia, ministerul neputând să anunţe clar ce decizii ia. E criză, dom’le! Şi uite aşa ne-am „crizat” şi noi la început de primăvară, la propriu!

Variantele au apărut, dar efectele crizei de resimt în continuare. Timpul se scurge nesimţit de repede, mai ceva ca salariul părinţilor în astfel de vremuri. Ne-a cam ajuns funia la par, stăm toţi ca potârnichile pe sutele de subiecte pentru bac, facem ture de la cele de română la cele de matematică sau fizică. Pe măsură ce zilele trec, realizăm cât de puţine săptămâni au mai rămas, cât de multe nu ştim şi cât de puţin chef de muncă mai avem. E criză, dom’le! Suntem în criză de timp…timp care „nu mai are răbdare”…

Există însă şi un aspect al crizei pe care nu-l înţeleg. De ceva timp, toţi profesorii ne spun acelaşi lucru – să nu chiulim – şi fac acelaşi lucru – ne pun absenţe. Criză de originalitate! Şi pe lângă asta, nu-i destul că suntem „crizaţi” cu bacul, mai suntem şi astenizaţi cu statul la toate orele. Şi nu înţeleg de ce! Criză, dom’le, criză, dar criză de absenţe n-am avut niciodată! Sunt unele din puţinele lucruri de care nu ducem lipsă, oricât de mare-i recesiunea.

Toate ca toate, dar un lucru ne salvează! Suntem vrănceni şi facem faţă tuturor crizelor! Ştim să facem şi haz de necaz, că doar suntem români! Şi mai găsim motive să zâmbim pentru că suntem tineri! Pe fond de criză mondială, colegiul nostru nu duce lipsă de premii la concursuri şi olimpiade la mai toate obiectele. Transformăm „crizele” în situaţii comice, fără să cădem în extrema superficialitaţii. Ştim prea bine că cea mai bună armă împotriva asteniei de orice fel este veselia, aşa că ne-am înarmat până-n dinţi! Ne îngrijim şi de materia cenuşie, devenind din ce în ce mai buni! Toate aceste lucruri ne transformă în învingători ai crizei mondiale şi ai asteniei de bac!

_____________

Vrănceni-elevi ai C.N. “Ghe. Vrănceanu”

Articolul este scris pentru revista colegiului…

n-am mai experimentat de ceva timp raceala kilometrica..aproape ca am si pierdut the sense of it. imi amintesc ca aveam o mana de ani si mama imi dadea o punga de medicamente, vreo 3 tipuri de ceaiuri, portocale, supa all day long. imi amintesc ca in perioada aia slabeam. eu oricum eram slaba la 5-6 ani, anyway regimul ala alimentar ma facea si mai skinny.  azi ar fi o chestie foarte pe val. acum oricum nu mai slabesc dintr-o raceala. si nici nu mai iau pungi de medicamente. s-a certat maicamea cu mine sa iau 2 pastile. dap, “conversatia” s-a prelungit undeva la 45 de minute cred. you should hear argumente solide: programul meu de masa , lipsa mea de interes pentru sanatatea mea, da…evident, s-a ajuns de la sanatatea mea la viata mea…pentru ca that are mothers  for: drama, large drama, huge drama, drama of the whole’s  universe drama:) ideea e ca  i’m not the drug type of being. nu-mi place sa ma lamentez cand sunt racita si nici sa arunc banii pe medicamente pentru ca stiu ca oricum trece…sooner or later. poate de aia am si ajuns sa zac in pat cu zilele. si sunt multe zile de mijloc. nu cele rudimentare in numar de 2 sau 3. da, cazul de fata expune oricum ideea de …Later! so, hoping for a miracle, sperand sa nu tina raceala pana la sfarsitul lunii mai, wishing for the best si frustrandu-ma ca n-am sa ajung la the pixels la cluj…va urez un martie fascinant si lipsit de virusi. orice fel de virusi. sentimentali, virtuali… 

so, imunitate ridicata to you all!