In fiecare an, la inceput de noiembrie, Maratonul Clasic atrage alergatori chititi sa parcurga traseul soldatului antic atenian, purtator al vestii bune. Se intampla in anul 490 inaintea erei noastre, cand armata cetatii, mult inferioara numeric atacatorilor persi, amana cucerirea Atenei. 192 de soldati atenieni au fost rapusi, in memoria carora a fost ridicat un impozant memorial, nu departe de campul de batalie.

Pista si tribunele stadionului Panathenaic, un finish pe masura calibrului Maratonului Clasic

De la Marathonas, in noiembrie, maratonistii “taie” peninsula Attica spre sud-vest, cu destinatia Atena. Am alergat Clasicul acum doi ani si imi amintesc cu placere acea duminica de noiembrie purtandu-ne pe sub nori, prin soare, pe ploaie si incheind mangaiati de razele placute ale climatului mediteranean, odata inconjurati de marmura vechiului stadion.

Celebra Rosa Motta la start, baloanele inaltate in neant, miile de alergatori apropiindu-se incet incet de capitala Greciei. Sosirea, pe pista stadionului Panathenaic, gazda a editiei inaugurale a Jocurilor Olimpice, in 1896. O arena istorica, o atmosfera de sarbatoare la final. Si atleti africani dovedindu-si superioritatea.

Intrarea pe Panathenaic consemneaza conotatiile olimpice ale stadionului

Lucrurile n-au stat altfel nici duminica, doar timpii fiind mai modesti, datorita unui start pe vreme ploioasa. Intr-o zona devastata in vara de incendii norii s-au scuturat in 8 noiembrie, la debutul celei de-a 27-a editii a Maratonului Clasic.

La sosire, aceeasi poveste insa, cu etiopianul Belachew si japonezul Takamizawa strecurandu-se intr-un top ten dominat absolut de kenieni. A castigat Josephat Kipkurui, nascut in 1986, cu timpul de 2:13:44, fiind urmat de compatriotii Edwin Kipchom (n. 1984), la 34 secunde, si Pius Mutuku Muasa (n. 1985), la 55 secunde.

Japoneza Akemi Ozaki, in varsta de 32 ani, a castigat in intrecerea feminina, fiind urmata pe podium, in mai putin de 60 secunde, de o etiopianca si o maratonista din Belarus.

O placa memoriala in onoarea lui Gregoris Lambrakis, campion balcanic si promotor al Maratonului Clasic, efigia fiind plasata pe zidul exterior al tribunei vestice a arenei

Discobolul, postat in fata stadionului Panathenaic. Simboluri ale miscarii sportive olimpice inca de la inceputurile sale...

A 40-a editie a ING New York City Marathon a fost adjudecata de un alergator din Statele Unite, primul din 1982 incoace. Surpriza a furnizat-o Meb Kefhlezighi, 34 ani, originar din Eritrea, medaliat cu argint in maratonul olimpic din 2004. Succesul i-a adus 200.000 dolari din trei premii cumulate, incluzand performanta de a fi “coborat” sub doua ore si 10 minute in cursa in care a stabilit un nou record personal, 2:09:15, intrecandu-l cu 41 secunde pe favoritul kenian Kheruyiot, urmat pe podium de veteranul marocan Gharib.

O alta surpriza a fost sosirea pe locul patru a unui alt maratonist din Statele Unite, si inca alb, Ryan Hall, in vreme ce brazilianul dos Santos, invingator la New York anul trecut, a abandonat cu 5 kilometri inainte de sosire.

Cursa feminina a castigat-o etiopianca de 37 ani Derartu Tulu, o medaliata cu aur la Olimpiada, in 2:28:52, lasandu-le in urma pe rusoaica Petrova si invingatoarea de anul trecut, Paula Radcliffe, ce n-a sfarsit nici macar pe podium. Locul 4 pentru englezoaica de trei ori castigatoare in Central Park, ce-i drept la doar 35 secunde in urma invingatoarei, semn al darzei lupte pentru primul loc. Paula ramane cu recordul mondial al probei dar in ritmul actual pare a se indeparta de obiectivul castigarii aurului olimpic, in 2012, tocmai la Londra.

New York, New York… Frunzele ruginite, duse de vantul puternic, ce a retezat orice sansa de noi recorduri, au anuntat si incheierea unui alt sezon de Major Five. Dupa Paris, Londra, Boston si Berlin, NY a pus punct maratoanelor majore ale anului 2009. Recordurile mondiale raman 2:03:59 la barbati, stabilit la Berlin in 2008 de Gebrselassie, respectiv 2:15:25 la femei, rezistand din 2003, cand Radcliffe “zbura” la Londra.

Standul World Harmony Run ne propune o stafeta pornind in februarie de la Dublin si trecand in iulie si prin Romania...

Ce-am mai vazut la Dublin, la maraton? Standuri luminate cu nenumarati organizatori promovandu-si competitiile. Dintre care una va trece in iulie 2010 si prin Romania.

Dar forfota si babilonia lingvistica din centrul expo organizatoric de la Dublin mi-a amintit de unul din siturile ce concentreaza sutele de curse din lume. Si care site iti recomanda 101 distante pe care sa le alergi before you die. (Or you break your knees). Inainte sa mori ori pana-ti rupi genunchii.

Una dintre alergarile in strainatate, din suta plus una, ar fi ultramaratonul gazduit de amfitrioana Cupei Mondiale, Africa de Sud, cu chiar o saptamana inaintea inceperii ostilitatilor la 2010 World Cup. Se numeste Comrades Marathon, e la editia a 85-a, este caracterizata drept The Ultimate Human Race si masoara 89 de kilometri, de la primaria din Pietermaritzburg pana pe Sahara Stadium din Durban. Ca un ultim amanunt, startul se da la 5 si jumatate dimineata, iar de-acolo cu Domnul. Cu alte cuvinte numele de maraton e bland, Comrades masurand mai bine de doua maratoane cap la cap. Pentru cine se incumeta.

In aceeasi zi, din cate-am aflat la Dublin, undeva in centrul Europei va “curge” cea mai lunga stafeta, purtand flacara World Harmony Run de-a lungul a 20.000 kilometri, timp de 7 luni. Startul se va da in 25 februarie la Dublin, capitala europeana a sportului in 2010, iar cursa armoniei mondiale va strabate intreaga primavara batranul continent, ajungand in luna iulie si pe teritoriul Romaniei. Mai apoi, destinatia Asia, si tot asa…

Fondator al World Harmony Run, Sri Chinmoy a pus pe picioare numeroase curse si cluburi amatoare de alergari. La una dintre aceste competitii, de 10 mile pe circumferinta parcului londonez Battersea, in organizarea clubului Run and Become, o alta inventie a pionierului Sri, decedat in 2001, am alergat in primavara acestui an. S-a dat startul devreme, la opt fara un sfert intr-o sambata, dar entuziasmul ne-a purtat pasii in cele sase ture.

Aceasta stafeta, care neindoios va reuni puhoi de participanti, va ridica alergarile la un rang de sport de masa intr-o mult mai mare masura decat o fac sutele de maratoane si miile de mai scurte curse de pe intinderea pamantului. Curand, mult mai multi vom alerga, asa cum candva biscuiam sau fandam, la Daciada.

Alergarile vor deveni populare, pentru mase, si ne vom calca in picioare ori accederea la competitii se va face in baza unor criterii si timpi calificatorii. Cum e de exemplu cazul Maratonului Boston, ajuns la a 114-a editie, si care s-ar balona in pas cu renumele si traditia sa, daca n-ar impune anumiti timpi pentru prezenta la start, in functie de categoria de varsta.

Intr-o tot mai evidenta stratificare sociala, sporturi mai putin accesibile maselor, pe criterii economice, vor fi practicate doar de cetatenii din salonul de lux. Un golf, navigatia oceanica, o maslina. Si-atunci de ce sa nu alergam mon cher cot la cot, in aceasta aiuritoare globalizare!?! Uite, programa partidului ce ne vrea binele si traseaza palierele de sarcina cincinale, plus cursele rasarite aidoma ciupercilor dupa ploaie, ne ofera sansa, si in plus nu mai e nici o rusine sa iesi in pantaloni scurti la sosea, daca si Marghioala din curtea invecinata a fost dusa cu zaharelul…

Si-ajung la Bucuresti. Dupa ce caravana armoniei va trece prin capitala, a treia editie a Bucharest City Marathon va spera la mai multi clienti in toamna urmatoare, decat cei peste 150 la maraton, din 18 octombrie. Ca nu-i usor sa atragi participanti, mai ales la inceput, e de la sine inteles. Ca alte curse consacrate isi desfasoara linia de start in aceeasi zi, e un dezavantaj in plus.

Bucurestiul a fost concurat la miez de octombrie, dintre maratoanele Europei, de Amsterdam, Istanbul si Mediterraneo, undeva in Spania, altele ca Amman, Toronto, Guadalajara ori in China respectiv Coreea neconstituind rivale pentru cel din capitala Romaniei, fiind pe alte continente.

Ideea e ca ai de unde alege. Restul tine de atractivitatea ofertei, de magnetismul locului. La modul in care Romania nu exceleaza deloc in privinta turismului si in ciuda potentialului evident, Bucurestiului s-ar putea sa-i vina greu sa-si croiasca un nume de rezonanta pe harta maratoanelor lumii. Numai accesati calendarul http://aimsworldrunning.org si veti intelege cat de multe sunt optiunile.

Cea mai buna sansa ar fi ca multi sa fie stimulati de trecerea caravanei World Harmony Run pe strada lor si a doua zi, la trezire, sa se inscrie intre participantii la cursa din orasul lor. Fie el Maratonul Timisoarei, al Bucurestiului, de la Sighisoara la Medias ori cel din Piatra Craiului. Si nu se lasa cu genunchi rupti. Pot sa confim c-am vazut intre participantii la Dublin maratonisti in tricouri verzi, dar nu ale Irlandei, ci din 100 Marathon Club, alergatori trecuti de suta in privinta curselor de 42,2 kilometri alergate. Pe unele era adaugat Manic. Dar nu trebuie sa fii maniac, nici sa alergi pana la moarte.

Vorba versurilor unei balade rock aleasa drept coloana sonora pe imaginile de arhiva ale Maratonului Stockholm. Poti alerga cat de mult vrei si dupa toate cele, fericire, glorie, dragoste si tot curcubeul existentelor noastre, dar finalmente nu poti fugi de tine insuti.

Sergiu Ciobanu, originar din Moldova, a castigat trofeul si premiul pentru cel mai bun alergator reprezentand Republica Irlanda la cea de-a 30-a editie a Maratonului Dublin, disputata luni in capitala “Insulei de Smarald”. Ciobanu a inregistrat timpul de doua ore, 22 minute si 6 secunde pe cei 42,2 kilometri ai popularei competitii ce a reunit la start peste 12.000 participanti, dintre care 10.446 au trecut linia de sosire, printre care un orb, un barbat paralizat de la gat in jos ori un participant ce a optat pentru a alerga distanta cu spatele la traseu.

Ciobanu a sosit pe locul 15 in clasamentul general al cursei castigate de un etiopian de 19 ani, Feyisa Lilesa, care, inregistrand timpul de 2:09:12, a ratat cu doar 5 secunde egalarea recordului acestui maraton, detinut din 2007 de alergatorul rus Alexei Sokolov, sosit acum al doilea, in 2:10:38, urmat pe podium de kenianul Serem.

Lilesa este primul etiopian invingator la Dublin, dupa ce kenienii se impusesera intre 1995 si ‘99 respectiv 2002 si 2004, in ultimii ani triumfand doar ucrainieni, si anume Osadchy in 2005 si Naumov anul trecut, respectiv rusul Sokolov, ce si-a pastrat titlul in 2007, cand stabilea si recordul cursei.

Naumov, sosit acum al optulea, a fost “salvat” de compatrioata Stetsenko, invingatoare la feminin in 2;32:45, inaintea unei namibience si a unei etiopience.

Ciobanu, concurand la categoria barbati 30-35 ani, pentru clubul local Clonliffe Harriers, intra astfel in posesia trofeului special acordat maratonistilor localnici, din Irlanda, plus a premiilor de 1.500 euro, pentru primul intre barbatii de la cluburi irlandeze, respectiv de 1.000 euro, bonus pentru sosirea intr-un timp mai bun de doua ore si 23 minute. Ciobanu a sosit al 12-lea la categoria sa de varsta, SM, senior men (30-35 ani).

De fapt, doar maratonisti africani respectiv din fostul bloc sovietic au sosit intre primii 15, etiopianul aflat la primul sau maraton din cariera fiind urmat de  alergatori din Kenya, Namibia, Rusia si Ucraina, plus merituosul moldovean irlandez. Ponderea celor aliniati la start a fost data in mare majoritate de alergatorii autohtoni, din insula verde, ceea ce face performanta lui Ciobanu, membru al unui club atletic local, cu atat mai meritorie.

La start s-au aflat si 29 irlandezi prezenti la toate cele 30 de editii ale Maratonului Dublin, niste adevarati veterani ai probei. Maratonul a fost ireprosabil organizat iar aportul voluntarilor si suportul entuziast al localnicilor, insiruiti in numar mare de-a lungul traseului ce ne-a purtat la nord si sud de raul Liffey ori de Grand Canal, trecute de cate doua ori, plus prin maiestuosul Phoenix Park, cea mai mare intindere verde publica din spatiul citadin in intreaga Europa, a transformat concursul intr-o adevarata sarbatoare de neuitat.

Traseul, pe ultima sa portiune, ne-a purtat prin preajma University College Dublin si terenul de golf Elm Park, trecand de doua ori si raul Dodder, ce spinteca sud-estul capitalei, inconjurand apoi spre final faimosul Trinity College, de unde ultima portiune a condus spre piata Merrion Square.

Am incheiat putin sub patru ore, in 3:56:49, la capatul unui sezon cu numeroase maratoane si dupa Wroclaw Marathon si Maratonul Dracula, din 13 septembrie si 11 octombrie, incercari intr-un interval comprimat de timp care m-au facut sa parcurg Dublinul intr-un ritm de 9 minute pe mila, circa 15 minute si jumatate pe kilometru. Picioarele la orizontala, in repaus. Hibernare.

Succesul competitiei a fost dat de aportul substantial al unor sponsori puternici, dintre care doi, Lifestyle Sports si Adidas, isi regasesc numele in titulatura oficiala a Maratonului din Dublin.

Traseul a trecut pe la baza statuii lui O'Connell, in inima Dublinului

... si pe langa cea a lui James Joyce... Suntem in patria dramaturgilor, satiristilor... Beckett, Yeats, Shaw, Wilde.

In tabelele din trimiterea de mai jos, ierarhiile oficiale ale celei de-a zecea editii a Maratonului Timisoarei, din 11 octombrie, cu covasneanul Zsombor Deal, de 20 ani, castigand in 2h43:26, iar la femei Silvia Banda neavand rivala, pentru simplul motiv ca a fost unica inscrisa la start! Banda a mai castigat maratonul si in anii precedenti.

Japoneza de 48 ani Hiroko Ogawa, din Osaka, a castigat semimaratonul feminin, in 1h24:54, dar iata rezultatele complete…

http://www.maraton.ro/maraton_2009.php 

Sapte zile mai apoi, in 18 octombrie, timpi buni in cea de-a doua editie a Raiffeisen Bucharest City Marathon, cu Erik Chemboi Yator castigator in doua ore, 20 de minute si 35 de secunde. L-au urmat pe podium compatriotii Kioko si Mibei, sositi in 2:21:04 respectiv 2:21:28, si urmatoarele doua pozitii fiind ocupate tot de maratonisti kenieni, si anume Kellum si Macharia, in 2:25:03 si 2:25:19.

Urmatoarele cinci locuri, in corpore, autohtonilor, cu Petre Hristea (CSM Onesti) sosit in 2:27:55, urmat indeaproape de stelistii Sabou si Rasadea, in 2:28:14 respectiv 2:28:20. Au fost inregistrati 165 maratonisti, un numar foarte mic comparativ cu cursele de profil din strainatate, dar Bucurestiul va castiga cu siguranta in consistenta odata cu editiile viitoare.

Lupta stransa si la semimaraton, tot intre kenyeni, Maina castigand in 1:02:17, urmat la 7 secunde de compatriotul Kiprop si de Errebbah (Italia), in 1:03:36.

O stire tragica parvine insa de la Maratonul Detroit, unde 3 concurenti au decedat duminica intr-un interval de 16 minute, doi dintre ei pe cand se apropiau de mijlocul cursei iar un al treilea dupa trecerea liniei de sosire in semimaratonul competitiei. Rata fatalitatilor la asemenea intreceri e de unu la 100.000, ceea ce transforma tragedia de la Detroit intr-una absolut cutremuratoare ba chiar ridicand oarecare semne de intrebare, in conditiile in care vremea la ora cursei a fost ideala pentru acest tip de competitie.

O veste hilara insa de la un alt maraton nord-american, cel din Des Moines, unde liderul cursei, un kenian, a avut de-a face tocmai pe ultimul kilometru cu oprirea la… bariera, pentru trecerea unui parca nesfarsit tren de marfuri. Maratonistul a fost ajuns din urma de un compatriot dar, odata calea libera, pe restul distantei, a reusit sa sprinteze mai iute, desprinzandu-se din nou si facandu-si dreptate…

Sursa: suceavasport.ro

Aproximativ 300 de sportivi din judeţele Suceava, Bacău, Botoşani, Neamţ şi Buzău s-au reunit sâmbătă pe Stadionul „Areni”, unde au participat la cea de-a treia ediţie a Grand Prix-ului „Cristina Casandra”, competiţie organizată de atleta numărul unu a judeţului, în colaborare cu CSM Suceava, Direcţia pentru Sport a Judeţului Suceava şi Asociaţia Judeţeană de Atletism. Grand Prix-ul „Cristina Casandra” s-a desfăşurat la categoriile copii I, copii II, junori III şi open, ultima categorie fiind deschisă tuturor celor care au dorit să alerge. Au fost prezenţi printre alţii şi câţiva sportivi consacraţi, cum ar fi Cristina Frumuz, Erzilia Ţâmpău, Ionuţ Ghiţă, Vasile Gheorghe ori Cristi Prâsneac.

Rezultatele înregistrate la ediţia a III-a a Grand Prix-ului Cristina Casandra:

Open – feminin – 2000m plat
1 Cristina Frumuz Botoşani
2 Erzilia Ţîmpău Câmpulung Moldovenesc
3 Iuliana Coşarcă Gura Humorului
4 Giulia Dragomir Piatra Neamţ
5 Marta Pleşu Botoşani
6 Andreea Giredariu Botoşani

Open – masculin – 3000m plat
1 Ionuţ Ghiţă Buzău
2 Vasile Gheorghe Suceava
3 Alex Corneschi Botoşani
4 Răzvan Strâmbu Botoşani
5 Luis Lăcătuş Suceava
6 Răzvan Andrei Piatra Neamţ

Copii I – 900m plat
1 Iulian Laslău Bacău
2 Laurenţiu Ţîmpău Câmpulung Mold.
3 Costin Bandiu Botoşani
4 Sebastian Iftimescu Fălticeni
5 Andrei Gafiţa Suceava
6 Augustin Bentea Fălticeni

Copii II – 900m plat
1 Alexandru Lostun Vatra Dornei
2 Mihai Glăvan Vatra Dornei
3 Daniel Crihan Suceava
4 Teddy Bobu Suceava
5 Liviu Morariu Suceava
6 Andrei Fiatescu Gura Humorului

Copile I – 900m plat
1 Ioana Pascar Suceava
2 Cornelia Puşcaşu Vatra Dornei
3 Alexandra Bogdan Fălticeni
4 Alina Apetroaiei Botoşani
5 Otilia Strutinschi Gura Humorului
6 Andreea Jetaru Bacău

Copile II – 900m plat
1 Roxana Brânduşă CSM Dorna
2 Loredana Tcaciuc LPS Suceava
3 Daiana Stratan Fălticeni
4 Andreea Ronţu Bacău
5 Andreea Golea Bicaz
6 Lavinia Stan Roznov

Junioare III – 1000m plat
1 Alexandra Giurgă SCM Bacău
2 Petronela Simiuc SCM Bacău
3 Bianca Budăieş SCM Bacău
4 Sabina Rotariu LPS Botoşani
5 Romina Bruşor LPS Botoşani
6 Iuliana Chelaru Suceava

Juniori III – 1500m plat
1 Bogdan Macovei CSM Suceava
2 Mihai Romaş LPS Suceava
3 Marius Honceriu CS Botoşani
4 Marius Hascioschi CSS Gura Humorului
5 Stefan Ciocan Ceahlăul Piatra Neamţ
6 Andrei Alexandru LPS Botoşani

Duminica 11 octombrie, la startul celei de-a zecea editii a Maratonului Timisoarei, directorul de organizare Constantin Dumitra ne-a adus trista veste ca s-ar putea sa fi fost si ultima. Desi dat afara pe usa si reintrat pe geam, dupa cum s-a glumit in privinta tentativelor sale peste ani de a atrage sponsori in jurul evenimentului, Dumitra s-a aratat sceptic relativ la viitorul deja consacratei competitii, subliniind ca doar alinierea a macar 300 maratonisti la start va genera un concurs pe arterele orasului si in 10 octombrie 2010. Altfel, doar semimaratonul “Dracula”, o “jumatate” de 21,1 kilometri mai usor de organizat in plan logistic, financiar, va supravietui acestor vremuri.

Intr-adevar, duminica am fost putini, nitel peste 100 de entuziasti, desi unii veniti chiar din Italia, Germania, Franta, Ungaria, Japonia ori SUA. Ba si de la Tulcea ori Bistrita. Un pumn de oameni, semn ca maratonul Timisoarei nu creste in putere peste ani.

Medalia cu Catedrala Metropolitana si numarul de participare la editia din 2009 sper sa nu fi fost amintiri de la cantecul de lebada al Maratonului orasului. Vrem sa ne intoarcem la start pentru multi ani de-acum incolo...

L-am alergat in 3h29:14, un timp cu care sunt foarte multumit in conditiile in care cu doar patru saptamani inainte ma aliniam la startul unui alt maraton, la Wroclaw, unde scoteam 3h15:54, iar la fantana cu pesti dintre Opera si Catedrala am sosit al 14-lea, pe vant si mijgura. A fost de neuitat dar mai pretioasa ar fi o reintoarcere la start, in 2010.

Multe ar fi de spus dar, acum, la cald, ma chinui sa diger vestea ca inca un lucru bun poate muri in picioare.

preluare de pe  www.inpanamea.ro

Germanul Ekkart Arbeit era în anii ‘80 antrenorul lotului feminin de atletism al RDG. Se pare că rezultatele extraordinare ale atletelor est-germane, din acea perioadă, sunt legate şi de substanţele dopante care se administrau acestora, cu voia sau fără voia lor. Este notoriu cazul atletei Heidi Krieger, care a lucrat cu Arbeit, şi care şi-a acuzat antrenorul că i-ar fi dat steroizi anabolizanţi înaintea unor competiţii importante. Heidi a fost nevoită, după încheierea carierei sportive, să îşi facă o operaţie de schimbare de sex, trăind tot restul vieţii ca bărbat…

Scandalul a început imediat după gongul final al Campionatelor Mondiale de Atletism, de la Berlin. În centrul atenţiei este, de această dată, sportiva medaliată cu aur la 800 de metri, sud-africana Caster Semenya. În urma referirilor din presă, IAAF (forul mondial în atletism) s-a autosesizat şi a demarat o anchetă. Unii jurnalişti sportivi vorbesc despre apariţia în stafful tehnic al echipei Africii de Sud a aceluiaşi “doctor” Arbeit. În plus, nivelul de testosteron (hormon masculin) al atletei, în probele prelevate înaintea competiţiei, este de trei ori mai mare decât cel normal în cazul unei doamne sau domnişoare, respectabile sau nu, din America sau Thailanda, care poartă fuste pe crinolină sau banalii jeans.

Ceea ce nu ne spune IAAF este cum vor reuşi să pună ştampila de “BĂRBAT”, “FEMEIE” ori, mai rău: “JUMATE-JUMATE” (şi una, şi altul), mai ales că această persoană (să-i zicem aşa, să nu ne încurcăm) nu doreşte să se supună unei analize specifice, la mintea cocoşului, pentru determinarea sexului. Imediat, gazetarii de sport s-au grăbit să sară în ajutorul forului mondial. Au propus să se infiinţeze şi întreceri pentru hermafrodiţi, caz în care Caster Semenya ar putea alerga de una/unul singură/singur. Unii, mai hâtri, au recomandat urmărirea acesteia de către detectivi specializaţi în părăsiri de domiciliu. Se vor face teste de îndemânare, se vor analiza obiceiurile culinare, artistice, mersul pe jos şi statul pe scaun, îmbrăcămintea, încălţămintea, culorile preferate, dacă scuipă sau nu pe stradă, dacă se uită după fete/baieţi în metrou şi, nu în ultimul rând, se vor face fotografii din faţă şi spate, la rezoluţie maximă. Să nu credeţi, însă, că va fi uşor. Poze i s-au mai făcut. Cu toate acestea, ele nu relevă mare lucru. Sau, dimpotrivă, arată că are de toate. Gusturile nu se discută.

P.S. Îmi cer scuze, în avans, domnului Caster, nu aş fi dorit să o ştiu lezată (oups !) de ceva, dar trăim vremuri tulburi, nimic nu mai e ce-a fost, cu siguranţă…

Citeam pe un blog cum ca boxul ar trebui interzis, ca, vezi doamne, e prea violent si cei care-l practica ajung niste epave, fiind folosit ca exemplu Muhammad Ali. Pe langa faptul ca Ali sufera de Parkinson (cu sau fara legatura cu boxul), nu pot sa fiu de acord cu asa ineptie. Sa ma explic.

Ia sa ne gandim, care ar fi sporturile in esenta lor pura? Pai in primul rand atletismul. In ideea “hai sa vedem care alearga mai tare, sare mai sus sau arunca mai departe o greutate”. Bun, mai departe? Pai ce, daca nu boxul? Adica lupta intre doi barbati. Lupta corecta, dreapta, eleganta, arbitrata, oprita in caz de pericol. Lupta care va arata cine este cel mai puternic, mai priceput, mai rabdator. Boxul este lupta insasi din viata de zi cu zi, intoarsa la origini, pe cand erau mai putini sefi, joburi, meetinguri si taskuri (cum ar zice Alexandra Svet), lupta in care nu te poti baza decat pe propriile puteri, lupta in care esti singur in ring, cu cei doi pumni drept singur ajutor, privind pe deasupra manusilor si incercand sa ghicesti intentiile adversarului. Boxul este violenta primara ascunsa in spatele unor reguli. Castiga cine e mai tare!

Cred ca in comparatie cu atletismul, boxul si poate inotul, restul de sporturi sunt mai degraba jocuri.

[foto via]

„Adevărul“: Nico, ai fost la două aruncări de medalia de aur. Eşti tristă sau fericită?

Nicoleta Grasu: Mă bucură mult această medalie, a picat într-un moment-cheie al carierei mele. A fost nebunie mare, am sărbătorit cu şampanie în camera de hotel împreună cu colegii şi cu oficialii din delegaţie. Singurul care m-a apostrofat că nu am luat aur a fost băieţelul meu Ştefan, în vârstă de şase ani (râde).

Cum ai reuşit să treci peste presiunea concursului?

Chiar nu am avut emoţii deloc, probabil exeprienţa celor opt participări la Campionatele Mondiale şi-a spus cuvântul. Am stat doar ceva mai izolată în preziua concursului, nu am vorbit mult cu cei din jur pentru a îmi conserva energia. Îmi propusesem să arunc repede 63 de metri ca să stau apoi liniştită, dar uite că a ieşit bine, deşi am ratat prima încercare.

Te vei răzbuna pentru eşecul de la Beijing la Olimpiada de la Londra din 2012?

Nu mă gândesc încă la Olimpiadă, momentan vreau să savurez acest succes. Important este să fiu sănătoasă pentru că de atletism nu m‑am săturat încă şi simt că mai pot face performanţă. Principalul meu obiectiv este să termin acest sezon în top.

Cum te simţi ca singura româncă medaliată la Mondiale?

Eu am mare încredere că Lidia Şimon că poate face şi ea un rezultat mare azi la maraton. Este fecioară ca şi mine, ne leagă multe amintiri frumoase împreună şi îi voi ţine pumnii din tribune. Am avut un lot tânăr la această ediţie şi abia în câţiva ani vor apărea alte medalii.

Mihai, nepotul soţului tău, vă calcă deja pe urme. Ce şanse sunt să mergeţi toţi trei la următoarea Olimpiadă?

Mihai are momentan o perioadă de stagnare şi nu trece peste pragul psihologic de 60 de metri. Eu voi încerca să îl ajut însă pe plan mental, în timp ce Costel se va ocupa de partea tehnică. Am
mare încredere că familia Grasu poate face senzaţie la Londra (râde).

Cu nepotul la JO Londra 2012

La 22 de ani, Mihai Grasu (foto-dreapta), nepotul antrenorului Costel Grasu, este recordmen de juniori al României la disc şi la aruncarea greutăţii, fiind o mare speranţă pentru atletismul românesc la Jocurile Olimpice de la Londra.

Ce-am fost si ce-am ajuns. Romania n-a facut o figura buna la cea de-a 12-a editie a Campionatului Mondial de atletism de la Berlin si daca n-ar fi fost performanta Nicoletei Grasu, delegatia s-ar fi intors cu traista goala.

Nicoleta si-a reconfirmat valoarea in proba de aruncarea discului, clasandu-se a treia in finala competitiei si obtinand medalia de bronz, cu o performanta de 65m20cm, inregistrata in antepenultima zi a intrecerilor. Longeviva atleta, care in 11 septembrie va implini 38 ani, si-a pastrat astfel locul pe podium obtinut la precedenta editie a C.M., in august 2007, la Osaka, in Japonia, unde o aruncare de 63m40cm ii asigura bronzul.

Reusita Nicoletei e cu atat mai admirabila cu cat aruncatoarea discului a reprezentat Romania la Campionatele Mondiale inca de la a patra editie, in ‘93, la Stuttgart, fiind o veritabila veterana a probei. Ca o aducere aminte, Grasu obtinea bronzul si exact acum 10 ani, la Sevilla, pe 23 august ‘99, cu o aruncare de 65m35cm, depasita doar de performanta de peste alti doi ani, la Edmonton, unde devenea vicecampioana mondiala, cu o performanta de 66m24cm.

In ansamblu insa, o intrebare dureroasa… Unde sunt zapezile de altadata?

Ca si in alte discipline sportive, si imediat imi vine in minte handbalul, reculul Romaniei pe scena mondiala e evident. De prea multa democratie prost inteleasa, s-a aruncat prosopul. Unde ne este dramul de mandrie, de ambitie? Ce carari intunecate ale mintii ne-au scufundat la nivelul de bieti consumatori pofticiosi de produse si servicii, incat nu mai rasar flori rare in arena sportiva? Sa ne fi atrofiat oare in asa hal cele doua decenii postdecembriste agilitatea de a inhata primii medaliile?

In sport, unde totul se cuantifica pe puncte si rezultate, fara daca si cu parca, si mai ales in atletism, regina sporturilor, unde distantele si timpii nu mint, Romania nu are pe unde scoate camasa. In rest, unde totul poate fi interpretat, Romania se taraie cum necum la liman. Dar de fapt doar isi fura singura caciula…

Na, ca dupa aceste aprecieri probabil iar mi se “va ura” sa sfarsesc tras pe roata in chinuri cumplite, cum am mai fost atacat verbal obscen, absolut fara cel mai mic motiv, pe acest blog. Adevarul supara, nu-i asa?

Samburele acestor randuri ramane totusi un din inima ”Felicitari, Nicoleta Grasu!”  Si cum speranta moare ultima, daca n-a fost sa fie pe Olympiastadion, sa nadajduim ca rezultate mai bune vor fi obtinute in 2011, la C.M. din Coreea de Sud.

Zilele astea se desfasoara Campionatul Mondial de Atletism in Aer Liber de la Berlin.Fara sa fii vreun cunoscator al fenomenului, ideea de a vedea in transmisiune directa cel mai rapid om pe care l-a cunoscut omenirea mi se pare o chestie interesanta.Sa vezi cu ochii tai cum un om alearga cu viteza unui Jaguar e cu mult mai mult decat curiozitatile alea de “Guinness Book” de tot apar pe la stiri.E un moment istoric care vorbeste despre limitele umane.Peste tot prin presa straina on-line am vazut relatari despre eveniment,numai la noi n-a prezentat pic de interes.Si ca sa pastram proportiile evenimentului,dupa ce abia se indura astia de la TVR2 sa dea imagini de la Berlin,se trezesc sa imparta timpul de emisie al unui,repet,Campionat Mondial care are in prim-plan un om-fenomen,cu un meci de fotbal al Vasluiului.E strigator la cer ca dupa ce pe 200 de metri se alearga in 19 secunde si 19 sutimi,echivalentul notei de 10 pe care Nadia Comaneci a obtinut-o la gimnastica in ‘76, sa te trezesti cu imagini de la Vaslui,cu amatori intr-ale sportului.Penibil si o profunda lipsa de profesionalism din partea TVR.

Cea mai disputata cursa de 100 metri din istorie aliniaza la start cei mai rapizi trei oameni din istorie. Jamaicanul Usain Bolt in varsta de 23 ani spulbera recordurile mondiale la 100 si 200 de metri,alergand in 9:58, respectiv 19:19.

Mare chestie … Vasluiul e onoare nationala :-/

http://www.youtube.com/watch?v=1R8slM2r9sU&feature=related

Multi sunt norocosi, multi primesc sanse, si mai multi sunt facuti mari, unul singur este cel mai rapid: Reggae Man Bolt!
Pe langa posibilitatea gustarii depline a vietii de muritor Demiurgul i-a oferit si sansa atingerii absolutului, a contopirii cu vantul si soarele, a metamorfozei in fulger. Sa-i fie numele predestinat?! Sa fie Usain unul dintre fulgerele aruncate de Zeus din vazduh si ratacit printre muritori?! Poate da, sau poate este un simplu om, denumit in continuare cel mai rapid OM de pe planeta. Fabuloasa sa performanta in scurt timp va fi depasita, dar pana atunci sa ne bucuram de aceasta si sa elogiem ATLETUL!

„Prinde-mă dacă poţi” e strigătul lui Usain Bolt nu numai către principalul său adversar, Tyson Gay, ci către întreaga lume. Gay a privit neputincios cum „Fulgerul” l-a scurtcircuitat încă odată, în finala de la 100 m, de această dată la mondiale. Recordul? Spulberat! În numai 15 luni, Bolt a şters 14 sutimi, ceea ce predecesorii săi au reuşit în 17 ani. Noua bornă extraterestră: 9,58!!!

Când mai erau doar doi trei metri până la linia de sosire, Bolt a aruncat o privire în dreapta. „Unde-o fi?” s-a întrebat pentru o fracţiune de secundă. Gay era un metru mai în spate, pufăind ca o locomotivă în încercarea utopică de a prinde o himeră.

„Oare câte resurse mai are acest „Insane” Bolt?”, se întreba parcă Tyson Gay.

Usain ne-a făcut să credem la Beijing că există evident resurse pentru o performanţă şi mai uimitoare. Vrea să ne facă să credem că după un ireal 9,58 pe cronometru, încă mai poate?

Cu siguranţă. Cele 14 sutimi dintre recordul de 9,86 al lui Carl Lewis în 1991 şi cel de 9,72, primul record al lui Bolt din 2008, au fost şterse în 17 ani. Usain a mai tăiat alte 14 sutimi în doar 15 luni. Şi asta privind de fiecare dată înapoi!

Alergând poate cursa vieţii, Gay a reuşit al treilea timp din istorie: 9,71. Fabulos, dar doar pentru a-i fura argintul lui Asafa Powell. Desigur americanul poate invoca durerea la inghinali pe care a acuzat-o în ultimele săptămâni. Dar chiar şi un Tyson Gay sută la sută apt fizic ar avea nevoie de cel mai bun start şi cel mai bun finiş pentru a-l învinge pe un Bolt sută la sută concentrat pe ultimii metri.