Over at Girls Gone Wise, I have just read that my undergrad alma mater, the American University in Bulgaria (AUBG), has just started a Gay-Straight Alliance (GSA). This is a great development and to my knowledge the first GSA in Bulgaria. The formation of the alliance was supported by the majority of the faculty and administration as well as the Student Senate. Their first meeting is on the 21st of April; their first event is on the 25th. I wish them well.

This reminds me of my times as a gay man at AUBG. I was out to my friends by my second year, and never hid my queerness, but not until my 3rd (and last) did I publicly come out. I was, I think, the second out gay man there. The other guy was a very flamboyant–flaming even–gay man. At times he shaved his eyebrows, or dyed his tightly cropped hair green with big magenta polka dots. His name was A.

Most of my friends were all OK with it. I did lose a friend, who freaked out on me, but a year later, after a year in the US, he came out to me. In my last year, I was on a panel focusing on queer issues. I think it was around national coming out day or some other US LGBT related day. If memory serves me right, I was the only Bulgarian on the panel; A. was the only other gay person. I don’t remember any of the questions save for two. One person asked whether A and I would like to give each blowjobs (or have sex. I’m not sure the person was that specific). A and I looked at each other and simultaneously said no. The other weird question I remember, was about how I reconciled my being gay with being interested in math. Huh? I was somewhat dumbfounded at the sheer senselessness of the question. I let her know how I thought those two things had nothing to do with each other.

Funny thing is, even after that event, some people were still clueless and when they saw me with a woman, they asked whether the woman was my girlfriend or not. O tempora, o mores!

The home of the American University in Bulgaria, and the South-Western University “Neofit Rilski”. The cradle of revolutions and heroes. A miracle of multiple proportions, people warm and feisty, food delicious, rakiya strong, and wine dark red. Old town – Varosha – so well preserved and blended with contemporary life. The biggest educational system in the area, and home of thriving artists, musicians, politicians and public figures. The gateway to Rila and Pirin, just a stone-throw away from the Rila Monastery, and harnessing the power of hardworking people resolved to endure and not give in.

Envied, imitated, and rejected, it is a town that symbolizes a nation’s spirit to survive and come out stronger; to raise its children with integrity, to let them conquer the world, and take them back, lovingly welcome them back every year, year after year.

Blagoevgrad has to be seen, tasted, experienced. You have to live it to believe it (or maybe leave it to believe it?). In summer, fall, winter or spring it buzzes with the voices of young and old, locals and visitors… It opens up its arms and doors for all… To enjoy the beautiful water fountains in front of the Town Hall. To sit in a street cafe people watching and mingling. To shop, to walk, to observe. To watch the newest Hollywood movies, or a play in the theater, or maybe even an opera. To sing and dance at a local tavern, drink with the locals and listen to their stories. And then to wake up late the next day, and do it again. It is a town that rarely sleeps, that is always coming up with something new (a building, a coffee shop, or a bar…), and a town that never forgets its past. Walk its streets, listen to the music in the local’s voices that sometimes is uneven as the beats of angry rap, and sometimes as melodious as smooth jazz. Immerse yourself in the spirit of old Europe, the remnants of the communist years, and learn about the true meaning of pride, honor, and incessant drive to keep on going.

Шефовете ме поканиха да представлявам нашата фирма на job fair в АУБГ. Хич не ми е това работата, но като нямаме яйчар пращаме аматьори. При това на 1 април – хех.

Сега ще трябва да се подготвям (по-скоро психически, че комуникациите не са ми силна страна) и да придобия представителен вид (кога като работния ми ден е 12-13 часа?).

Малко ми се струва че ще си изгубя времето вместо да го отдам на нещо което мога по-добре, но от друга страна ще ми е лично предизвикателство да тествам презентационните си умения.

Următoarea piesă, realizată de cîţiva foşti studenţi ai AUBG devine încet încet un hit în Bulgaria. Videoclipul a fost realizat pentru ceremonia More-Honors, premiile Oscar ale Universităţii, care se acordă în fiecare an şi la care participă peste 1000 de oameni.

Stiu ca nu am mai scris de multicel pe aici, dar am avut o saptamana absolut fantastica in care am deschis laptopul de vreo 2 ori maxim. S-a facut frumos in Blagoevgrad, soarele dogoreste foarte tare si lumea incepe sa se trezeasca dupa hibernarea de iarna.
Diseara si maine o sa pun poze si din Grecia si din Blagoevgrad. Stiu ca am cam neglijat blogul acesta dar gata.
Pe langa toata fericirea aceasta, trbuie sa ma confrunt si cu imbecilul meu de coleg de camera de care noroc ca scap de la anul. Asta ca sa tin minte ca aparentele insala ingrozitor de tare.
Nu mai sunt la curent cu nimic din ceea ce s-a intamplat in tara in ultima vreme. O sa deschid readerul imediat si poate ma trezesc ca a disparut minunata tara in care m-am nascut.
Sa batem in lemn.

În România fenomenul Work and Travel nu este deloc popular. Motivele ar fi, după părerea mea unele impuse de ambasada USA în principal care nu te lasă să pleci în State decît dacă nu ai restanţe şi media peste 9. Adică, ohooo, nenică.
Astă toamnă eram în ţară, la un amic în cămin în Leu, la Poli unde se afişaseră zeci de postere cu American Experience, o firmă care trimitea pe sistemul WAT studenţi în SUA. Foarte frumos. Totuşi, comparativ cu ce se petrece în Bulgaria, unde peste 14.000 de studenţi pleacă anual să lucreze în State (asta raportat la o populaţie de fix 3 ori mai mică ca a noastră) putem spune că studenţii noştri nu sînt foarte bine informaţi şi nu ştiu despre beneficiile pe care un astfel de program le poate aduce. Aşa că vă sfătuiesc să intraţi pe blogul lui LazyMushroom, unde vi se explică pas cu pas ce trebuie să faceţi ca să plecaţi în State cu un program de Work and Travel. Şi să lăsaţi acolo un mic comment că este prima însemnare a fetei şi merită încurajată.

Pe aceeaşi temă:
Nu se scot vizele pentru SUA, stati calmi
Întrebări pentru viză
Pentru cei care au senzaţia că eu o duc rău…

Deci avem două poze,

BEFORE

şi

AFTER

Deci am fost băiat harnic azi

Uite aşa arată al nostru cămin în această minunată zi de primăvară, cu vreo 20 de grade afară.

Hai că a trecut şi Paştele, de mîine începe munca, şcoala, tot. Numai eu dau o fugă pînă la Thessaloniki. În altă ordine de idei, Paştele de anul acesta a fost unul super interesant, am asistat la slujba de înviere în oraşul vechi din Blagoevgrad, unde aveam senzaţia că sînt în altă lume. Ieri la prînz am făcut o mare masă românească, cu de toate, unde l-am invitat şi pe Aernout căruia chiar i-au plăcut bucatele alese aduse de o colegă tocmai de la Bucureşti.
Este incredibil de cald în Blago de cîteva zile încoace, motiv pentru care mi-am dezvoltat deja un obicei de a lua o bicicletă în fiecare zi pentru o oră, timp în care mă duc în parcul Bacinovo care este înverzit şi înflorit deja.. All in all, toate bune şi frumoase.
A new day has come!

Nu am mai scris asa de des pe blog zilele astea din cauza ca am lucrat cate 9-10 ore in fiecare zi, dar voi reveni cat de curand cu obisnuitele 6-8 postari pe zi. Luni plec in minunata Grecie (din nou) pentru cateva zile de relaxare totala.

Vecinii mei de palier, adică cei 3 albanezi care locuiesc perete în perete cu mine au înnebunit la cap complet. În sensul că de azi dimineaţă ascultă variaţiuni de muzică clasică, topped cu Pavarotti, Bocelli şi un pic de Laura Pausini şi frînturi de Celine Dion. Asta de la băieţii cărora trebe să le bat în perete la 4 dimineaţa să oprească muzica (care nu e deloc plăcută, învărtindu-se prin zone gen Scooter, Prodigy şi alţi neînţeleşi de ăştia). Deci, sînt mişcat… O fi ceva de întîi aprilie. Ne dau o ţeapă la noi toţi, să avem senzaţia că ei chiar ascultă muzică de calitate. Sper să îi ţină…
În altă ordine de idei, poate să îmi spună cineva dacă muzica haus (house pentru cei mai înţepaţi) emană vreun înţeles, sau e făcută numai pentru oameni cu capacităţi intelectuale mai scăzute.

Pe aceeaşi temă:
Muzica comercială sucks…
Ză tag (din nou)
Vouă ce vă lipseşte?

Absenţa mea de ieri se datorează faptului că, din nou, am mers la Sofia. O să vă încînt şi cu o fotoînsemnare cu poze de la toate ieşirile mele în capitala Bulgariei în curînd. Azi e duminică, m-am trezit acum 10 minute, o să mai apară azi vreo cîteva materiale pe aici, iar de luni ne întoarcem la frecvenţa obişnuită.
Rămâneţi pe-aici.

Pe aceeaşi temă:
În grup e mai bine
De-ale mele
Nicolescu răspunde…

Astazi am inceput sa lucrez la “Career Center” in cadrul Universitatii Americane din Bulgaria. Sincer, ma plictiseam pe alocuri, si m-am gandit ca, oricum, ceva bani in plus nu mi-ar strica. Acuma scriu de la biroul unde lucrez, unde mi s-a dat o sarcina care ar fi trebuit sa o termin in vreo ora, si eu o terminai in 20 de minute. Ma subestimeaza lumea.
Anyway, pe 3,4 si 5 aprilie in cadrul AUBG o sa vina vreo treizeci si ceva de companii bulgaresti si internationale care vor recruta studenti din ultimul an pentru a le oferi “o cariera de vis“, cum zic ei. Dintre prezentele notabile se pot aminti: Ubisoft, Allianz, Kraft Foods, Mobiltel si Procter & Gamble.
In cele trei zile o sa lucrez si eu cu cei de aici, deci o sa va tin la curent.

Pe aceeasi tema:
DHL a capitulat
S-a schimbat
Dezordinea e bună (Din seria cu murdăria este bună)

Am fost azi la o conferinţă la care unul din subiectele de discuţie a fost bloggingul. Cum acuma nu am destul timp, vă voi informa cam despre ce s-a discutat acolo în cursul serii de astăzi şi cam ce concluzii s-au tras. Una din ele ar fi că bloggingul este cum erau advertisingul şi PR-ul la început, total separate de jurnalism, niciodată nu s-ar fi gîndit cineva să le încorporeze în acea tagmă. Între timp, situaţia s-a schimbat un pic.

SG Party vine de la “Student Government” Party, o petrecere ce are loc de 4 ori pe an, sub oblăduirea guvernului studenţilor din AUBG. Ce se petrece? Păi, băutură gratis, ditamai clubul rezervat numai pentru AUBGişti. Cu toate acestea, puţină lume îşi aduce aminte de vreun SG Party, ceea ce nu e un lucru neapărat rău. N-am ratat nici unul până acum, cum nu o să fac nici astă seară când, începând cu 22.30, SG Party începe în club Xtreme în Blagoevgrad. Normal că intrarea e gratis pentru AUBGişti.
În altă ordine de idei, azi am dus la spălat toate hainele, şi am relaizat că am ocupat patru maşini de spălat masive. Râdea o colegă de-a mea povestind cuiva cum, acum ceva vreme când am fost în Sofia la cumpărături, fetele au cumpărat produse în valoare de 30-40 de leva, iar eu am spart vreo 300 de leva. Un leva egal doujdemii. Garderoba mea înfloreşte pă zi ce trece.

Pe aceeaşi temă:
Costi Ionita ingenunchiat de Vadim
De ce e mai bine în Bulgaria
Dezbateri parlamentare

Ieşisem aseară pe terasă la un moment dat, după ora 1 noaptea ca să observ un vînt puternic, ploaie în rafale, de mai că mă aşteptam să apară Cătălin Radu Tănase în orice moment să raporteze de la faţa locului. Azi se anunţă vijelie din nou. Ne trimiseră cei din administraţie mail să nu umblăm singuri pe stradă, sau să stăm pe lîngă clădiri abandonate sau în construcţie. Păi, dacă e să mă ia vîntul pe sus, mă ia şi dacă umblu singur, şi dacă umblu cu mai multă lume. Aparent, în grup e mai bine.

M-am trezit azi devreme, am avut curs la 8.30. E frig tare in Blagoevgrad. Plec la Sofia in vreo douazeci de minute, intr-o vizita de placere. Mai am putin peste o luna pina plec in State. Pe de o parte abia astept sa ajung acolo, pe de alta parte mi-e frica de cit de mult o sa trebuiasca sa lucrez. Totusi, spre deosebire de altii, care stau in tara pe spezele parintilor, avand senzatia ca acestia ii vor sustine pina implinesc 45 de ani (ei, nu parintii), macar vara aceasta o sa fiu independent totalmente financiar.

Mă întreba cineva recent pe mail dacă nu îmi e dor de ţară. Răspunsul, probabil că l-a surprins. Am spus că nu, nu îmi e dor de ţară, îmi e dore de prietenii mei din acea ţară, de oamenii pe care îi cunosc, cu care am legat legături ce vor rezista toată viaţa. Dar de România nu îmi e dor. Ieri vorbeam cu al meu coleg de cameră, care este total entuziasmat de Bulgaria şi de viaţa de aici şi îi spuneam că încep să îi dau dreptate.
La început nu m-am simţit în largul meu aici. Altă limbă, alţi oameni, altă civilizaţie. Cu timpul însă am descoperit că, dacă stau să mă gîndesc, prefer Bulgaria, României din multe puncte de vedere. Trecînd peste faptul că e mult mai curat şi nu sînt ţigani la tot pasul, nu mi-a fost furat nimic niciodată aici, nu am fost asaltat de hoarde de hoţi dacă aveam tupeul să circul singur pe străzi la 4 dimineaţa, taximetriştii din faţa gării mereu au pus ceasul la taxator. Nu trebuie să fiu bogat să mă pot îmbăta într-un club, nu trebuie să plătesc 150.000 pe o bere şi 200.000 pe o vodcă, pot să trăiesc ieftin şi mîncînd în fiecare zi în oraş. Lista poate, într.adevăr continua la infinit. Şi o să mai scriu despre asta.
Ce m-a determinat să iau această poziţie pe blog? O colegă de-a mea de facultate, care îmi citeşte blogul, şi e cam la curent cu cine ce comenteaz şi care lucrează pentru unul din ziarele universităţii a dat ideea scrierii unui material despre intelectualii români posesori de bloguri care au senzaţia că noi aici studiem castraveţi şi ne facem doctori în gogonele. Adică vrea şi ea un material despre unul doi imbecili români care nu au ieşit vreodată din ţară şi se cred atotştiutori. NU fac nicio referire aici, pentru că sînt convins că cei în cauză se ştiu prea bine. Şi, de asemenea sînt mulţi care gîndesc ca ei.

Pe aceeaşi temă:
Biroul meu curat
Ce se mai petrece prin AUBG?
Discuţii cu CEO-ul de la Heineken Bulgaria
Inapoi

A venit momentul mult aşteptat. Joia asta mă voi prezenta la Ambasada SUA din Sofia ca să mi se ia interviul pentru viza de State. Nu prea am eu emoţii, deşi cunosc cîteva cazuri de colegi din facultate care nu au primit-o din varii motive. Oricum, mi-era dor de Sofia, deşi data trecută cînd am fost am spart o sumă considerabilă de bani. De data aceasta mă duc fără bani, ca să nu mai am ce cheltui. Adică fără bani în exces, că nu m-oi duce cu buzunarul gol.
În altă ordine de idei, nu ştiu de ce naiba stau şi scriu pe blog în loc să mă apuc să învăţ, mai ales avînd în vedere că mîine dimineaţa la 8 şi jumate am curs. Văleu!

Pe aceeaşi temă:
Întrebări pentru viză
Şi o luăm de la capăt…
O zi incredibilă…

Am făcut într-un final curăţenie pe biroul de la facultate. Pînă acuma îmi era frică să pun o fotografie cu acesta, că nu s-ar fi înţeles nimic din talmeş-balmeşul de acolo. S-a schimbat, touşi situaţia iar rezultatul este următorul:

Pe aceeaşi temă:
Insemnarea anului
Uimitor…
Cine sînt bloggeri naţiunii?

Istovit după un drum de 20 de ore aseară am coborît din taxi în faţa căminului ca să dau nas în nas (impropriu spus) cu animalul domestic din fotografia de mai jos. Din păcate se vede cam prost, pentru că era întuneric şi nu bătea bliţul aşa departe. Mi-a fost frică să mă duc mai aproape, ca să nu mi se aplice o copită în figură. Oricum, fotografia vorbeşte de la sine.

Pe aceeaşi temă:
Calu’ lovit de avion…
Mesaj surpriză
Săptămîna Internaţională la AUBG

După un drum de aproape 20 de ore am ajuns înapoi în Blagoevgrad. Am dormit la cuşetă, aşa că nua fost atît de obositor precum aţi crede. Săptămîna trecută în Romînia a fost una deosebită din toate punctele de vedere, culminînd cu o super seară în clubul Phoenix din Constanta unde am interpretat, alături de o foarte bună prietenă o melodie, iar publicul se pare că a gustat prestaţia noastră. Mîine pun şi videoclipul aici, e deja pe Youtube, dar se aude destul de prost din cauza gălăgiei infernale din Phoenix.
All in all, m-am întălnit cu majoritatea lumii care conta, m-am simţit bine şi mă pregătesc pentru două luni full de stat în Bulgaria. Pe 4 mai terminăm anul universitar, undeva pe 7 plec în Statele Unite.

Pe aceeaşi temă:
Going home
Şi o luăm de la capăt…
Inapoi

În mai puţin de o oră plec spre România. Avem şi noi o mică, dar binemeritată vacanţă. Îmi pare foarte rău de ce a ajuns să se discute pe blogul ăsta astăzi – totuşi am făcut şi eu o mică contorizare de dobitoci, sînt mai mulţi decît aş fi crezut. Cît despre cei care mă tot laudă că am numai un neuron, îi las în pace, pentru că nu vreau să suprasolicit minţile şi aşa supraocupate ale oamenilor care au intrat azi pe blog.
A, da, şi încă o chestie. Am început să citesc “The selected stories of Patricia Highsmith”. Am descoperit încă o scriitoare fantastic de bună cu o scriitură mai mult decît originală. Cînd aţi citit ultima oară o carte serioasă, stimabililor comentatori? Punem pariu că ştiu eu?

Interviul cu ambasadorul a fost fenomenal, am aflat o grămadă de lucruri interesante, am avut ocazia să vorbesc cu un înalt oficial al Statelor Unite ale Americii. Sunt mîndru de asta, de această ocazie pe care AUBG mi-a oferit-o. Interviul va fi publicat în viitorul apropiat pe acest blog, acum nu am timp să îl transcriu pe tot, durează aproape o oră.
Mîine plec la Thessaloniki cu cîţiva prieteni, revin duminică, deci pîna atunci nu o să mai postez aici.
Toate bune,
Marius A. Nicolescu

Săptămîna trecută vă povesteam despre “Săptămîna Internaţională” la AUBG. Între timp, jumătate din eveniment a fost amînat pentru după vacanţa din martie din cauza epidemiei de oreion care încă se învîrte prin campus, epidemie care a forţat administraţia Universităţii Americane din Bulgaria să oprească orice activităţi în afara orelor de curs (şi credeţi-mă se petreceau foarte multe activităţi). În continuare, reportajul făcut de mine cu ocazia uneia din serile neanulate ale Săptămînii Internaţionale.

AUBGers jump, pull, sing and run for fun
By Marius Nicolescu
February 13, 2007
Nine teams amuse the audience at Traditional Games nigh

Nine countries presented traditions and interactive games at the first Traditional Games and Customs event in the history of the International Week at AUBG on Tuesday, Feb. 6.
The Albanians played a game where the players from the first team jump on the backs of the players from the other team to test their strength.
“The Albanians didn’t surprise me, they play that game all the time, especially during orientation week, because it’s really popular, so I’ve seen it,” said student Antoniya Angelova.

Mongolia presented a game played with a dice made from the anklebones of sheep. Each of the six sides of the dice represented one animal popular in Mongolian culture. The animal the draw determines supposedly brings a specific fortune to the player.
Bulgaria presented a variety of games, most of them originally played by kindergarten children. Angelova, who presented the games, said it was not difficult to find them.
“I was trying to remember games from my childhood. The other two presenters were my roommates and they helped me.” She said she got ideas for some of the games from a book she found in the library.
“Puskam, puskam karpichka” reminded the Bulgarian participants how they ran in a circle as children holding a handkerchief to get a vacant seat.
The Americans invited everybody to play a couple of games, including the famous “musical chairs.” The real kicker was a game involving croissants. In four elimination rounds people took turns to taste apparently similar croissants, but one of them was filled with goose pate, grinded coffee and cheese. The player who ate it got eliminated.
“It was real fun, especially with the Americans, because I was convinced till the very end that nobody would eat that stuff. The people that did were really brave,” said student Bela Geneva, one of the organizers of the event.
Professors Markus and Sabina Wien talked about some pre-marriage traditions in Germany, and presented an interactive game where everyone had to repeat everyone else’s name and a random object picked out by people. Some had trouble remembering all the names and the objects because more than 40 people participated.
“We are more united than we think; we are just united by games,” Sabina Wien said, noting that most of the games that night were similar in many countries.
The organizers tried to find people from many nationalities. “We tried to find more [participants], but some people just told us that they cannot think of or find any traditional games from their countries,” said Geneva.
The computer and projector did not work throughout the night. Markus Wien noted, “I think that these games will survive, actually.” His wife added, “We found here that technology failed, so all we have left are games.”

Photos by Radina Efremova

Articolul în context aici.

Pe aceeaşi temă:
Săptămîna Internaţională la AUBG
Pentru cei care au senzaţia că eu o duc rău…
Discuţii cu CEO-ul de la Heineken Bulgaria