Stiu ca nu va pasa, dar vreau sa ma dau mare !

Doamne ce m-am mai distrat ieri, in timp ce altii erau la ski, sau se dadeau cu celofolia, sau o ardeau aiurea… eu am bantuit prin oras toata ziua. Din fericire am apucat sa ajung acasa de vreo 2 ori dar din pacate de fiecare data mi-am dat sosetele jos din picioare cu dalta. Asta nu pentru ca am sosete placate cu aur,  dar erau extrem de inghetate .

Am strans tot maruntul de prin masina si mi-am cumparat super mega ziarul click si hiper mega ziarul cancan, apoi am facut presa.  Am baut o cafea cu vije, am carat moloz, m-am certat cu lumea, m-am plimbat cu masina de am inebunit si am reusit sa insir pe un perete o instalatie extrem de urata . Apoi mi-am dat seama ca nu e asa de simplu sa muti o usa de frigider. Iar fix cand vroiam sa plec acasa am vazut cel mai om beat, beat om din viata mea. Era atat de beat incat dupa ce a facut susulica s-a tavalit prin el. Eu cred ca ii era frig, altii zic ca a alunecat.

Stiu ca nu va pasa, dar vroiam sa ma dau mare !

Era internetului şi a vitezei i-a prins pe mulţi într-un regres pe care neam de neamul lor nu l-ar fi anticipat, fie cu prohabul în dinţi, cerşind iubirea pe la vreun colţ de uliţă, fie cu monoclul la ochi, degajînd o înţelepciune socratică. Dacă am privi evoluaţia strict din punctul de vedere al materialismului bine defenit, şlefuit, chiar poleit cu ardoarea şi impulsul de a fi cît mai la îndemînă posibil fenomenului de “autenticitate”, am putea conchide că evoluţia esenţei i-a uitat pe cei mai fericiţi oameni trişti dintre noi. Pe cît de înaintaţi, pe atît de înapoiaţi… Un pas înainte, doi înapoi. Un pas mic pentru omenire, un pas şi mai mic pentru cocalarul duhnind a familii întregi, trecute în nefiinţă, luate constant la spatulă, între două, trei considerente pe marginea destinului omului de geniu în opera lui Eminescu(ăla dă pă bani, hă hă hă). Desigur, aş putea fi contrazis în doi timpi şi trei mişcări dacă aş susţine că omul din prezent, fără de caverne, caste sau bisericuţe de orice tip nu este acum, pe cît se crede a fi, nici pe departe la ani lumină distanţă de strămoşii săi ceva mai umili, dar la fel de caduci. În aparenţă, este, dar ce facem cu esenţa, o lepădam ca mărgăritarele despre care se spune că nu este în regulă să le aruncăm porcinelor? Suntem autentici, arătând la fel. Poate nu toţi, dar cu siguranţă avem o majoritate cu care să ne mîndrim şi pe care să o înălţăm în locul tricolorului, fluturînd-o în faţa decenţei şi rafinamentului discret. Ceea ce este trist, nu-i include pe aceşti indivizi/individe, gigolo-vrăjitorii de cartier, care au puterea să facă din cognac, whiskey, sau ţoapele care dansează după cum le cîntă cucu, ci faptul că în această horă de autenticitate triumfală se aruncă, fără a da prea mare importanţă fenomenului, şi oameni cărora, dacă s-ar cauta mai bine şi mai mult, li s-ar găsi şi o valoare spirituală, dînd la o parte cîrdăşia cu subiecţii creionaţi anterior. Şi aşa, promovînd imaginea omului modern, neapărat în linie cu fraţii de rasă, se ajunge din ce în ce mai mult ca accentul să se pună în propoţii alarmante pe aspectele extrinsece. Ai un IQ de 150, dar portofelul tău rămîne la pragul de 50? La o primă scanare, eşti VAX. Eşti VAX, ţi se încurcă limbă în gură cînd, întrebat fiind de nume, îţi cade buletinul din mînă, dar porţi pe tine o avere de cîrpe pretenţioase? “Mişto”! Vrem şi noi! Sau NU!

Cînd vei auzi START, vei începe să dansezi. Viaţa privată în prim plan! Îi avem pe: Hai Faiv la ţambal, Mai Speis la clarinet şi N.Eogen la solo-percuţie.
.
.
.
SIGN OUT!

Nu doar un francez ci un simbol. Nu doar un pasionat ci un creator. Acesta este Christian Dior. Desi a crescut intr-o familie angrenata in business (producerea de fertilizatori) micul Christian a fost atras de arte si frumos, studiind flori, gradini si decoratiuni. Apropierea de moda s-a facut de timpuriu, inca din copilarie desenand costume pentru carnavalul din orasul natal.

Si-a dorit o cariera in muzica si arte frumoase, si-ar fi dorit sa fie si arhitect, a cedat insa dorintei familiei urmand Scoala de Stiinte Politice. Nu a fost suficient ca sa il deturneze de la drumul sau, in timpul scolii intalnind pictori si muzicieni printre care Jean Cocteau care, mai tarziu avea sa spuna despre Dior “geniul timpurilor noastre, al carui nume magic combina pe Dumnezeu (Dieu) si aurul (Or)”. Prietenia cu acesti artisti l-a facut pe Dior sa deschida o galerie de arta in care a expus lucrarile unor pictori ca Braque, Derain sau Dali.

Intrarea in lumea modei s-a facut in forta avand succes inca de la inceput cu rochiile sale neobisnuit de lungi pentru vremea respectiva si stramte. Revista Harper’s Bazaar a inventat expresia “The New Look” pentru a defini stilul silueta al creatiilor lui Dior si insusi Dior ar fi spus “I have designed flower women”. In doar 10 ani Christian Dior a avut 20 de colectii haute couture transformand numele si afacerea intr-un imperiu al luxului.

Dior a simtit necesitatea unui parfum care sa insoteasca creatiile sale in moda, prima esenta numindu-se “Miss Dior”. In ciuda dificultatilor economice ale vremii Dior a insistat ca parfumurile si ambalajele sale sa contina cele mai bune esente si materiale. Christian Dior spunea la un moment dat “It is difficult to imagine just how much care and trouble goes into finding a new perfume, creating a bottle, or even just the packaging. These activities so absorb me that today I feel as much a perfumer as a fashion designer”. In timpul vietii sale Miss Dior, Diorama, Eau Fraiche si Diorissimo au insotit colectiile de moda. Astazi..

Astăzi dl. Vladimir Brilinsky, redactoul şef al revistei Dacia Magazin, a răspuns invitaţiei doamnei profesoare Niţă Carmen şi a ţinut conferinţa despre secretele dacilor la Colegiul Naţional Emanuil Gojdu din Oradea. La ora 13 a avut loc prezentarea pentru elevi, iar de la ora 18 a avut loc conferinţa pentru oricine a dorit să vină. Dl. Brilinsky, Nunu, este cunoscut pentru activitatea sa în ce priveşte protejarea, promovarea şi promovarea Sarmisezetuzei Regia, dar şi pentru promovarea istoriei vechi a românilor.

Dedicaţia lui Nunu atrage mereu oameni noi, curioşi să afle lucruri vechi şi noi despre istoria veche a românilor. Vechi pentru că fac parte din istorie, cu toate dovezile arheologice, lingvistice şi documentare, noi pentru că versiunea oficială a istorie le ignoră sau nu le recunoaşte. Spre deosebire de istoricii europeni, istoricii români rămîn încă sceptici în acceptarea noului: povestea inventată de generaţia paşoptistă (cea a revoluţiei din 1848) care susţinea că sîntem urmaşi ai Romei pentru a obţine drepturi şi avatanje pentru poporul român a devenit o istorie oficială, în ciuda dovezilor incomplete care o susţin şi a dovezilor care sînt împotriva ei. Chiar şi termenul de român este unul inventat cu acea ocazie, şi este doar o altă denumire pentru daci. Ea se alătură altor denumiri pe care aceştia le-au purtat de-a lungul timpului: traci, daco-geţi, carpi, vlahi, valahi, etc. După cum s-a susţinut la conferinţă, istoriografia românească doarme profund. Eu spun că doarme şi are coşmaruri, dar asta este o altă poveste.

În urma promovării din ce în ce mai intense vizitatorii Sarmisegetuzei s-au înmulţit în ultimii cîţiva ani, în ciuda drumului de acces care este într-o stare proastă (a fost reparat, dar degeaba, pentru că a fost rupt de ape în unele porţiuni). O mare parte sînt aduşi de curiozitate şi setea de cunoaştere, iar dacă au posibilitatea să-l aibă pe Nunu ca ghid rămîn întotdeauna impresionaţi şi pleacă cu o impresie bună şi cu dorinţa de a se întoarce, dar partea nasoală este că s-au înmulţit şi nesimţiţii: oameni care au ajuns să facă plajă pe discul de andezit sau să facă focul în cetate. În plus, Nunu şi membrii asociaţiei Dacia Nemuritoare adun în fiecare an tone de deşeuri de la Sarmis, şi o fac fără să fie recompensaţi în nici un fel pentru truda lor.

Dovezile documentare sînt puţine, dar ele există. Dovezile arheologice zac peste tot, ascunse de vegetaţie sau risipite de către oameni (aroganţa unora şi dorinţa de afirmare în faţa lui Ceauşescu pe vremurile comunismului şi-au spus cuvîntul din plin). Chiar şi aurul este o dovadă a activităţii îndelungate ale dacilor pe aceste meleaguri: amprenta aurului din brăţări ne spune că a fost cules din valea Arieşului (aur aluvionar) şi extras din minele din zona Roşia Montană (aur de filon). Nu se ştie vechimea aurului, dar se ştie amprenta lui. Se mai cunoaşte modul de prelucrare al brăţărilor dacice, dispărut de mai mult de 5 secole. Monedele dacice, numite kosoni, sînt apreciate printre pasionaţii de numismatică.

La conferinţă s-a discutat şi despre unele subiecte deja cunoscute publicului: brăţările dacice şi starea deplorabilă a Sarmisegetuzei Regia. Acum cîteva săptămîni un reportaj difuzat la ProTv a acoperit ambele subiecte, iar acum s-au prezentat imagini şi informaţii pe această temă. Azi a fost prezentată o descriere pe scurt, pentru că povestea aurului dac este mult mai amplă decît s-a spus în mass-media cu ocazia scandalului.

Sarmisegetuza Regia a fost capitala regatului dac, care pe timpul lui Burebista a atins amploarea unui adevărat imperiu, iar acum zace în ruină. Pădurea a crescut peste tot, doar o foarte mică parte a oraşului dac a fost decopertată şi cercetată. Cea mai mare parte a complexului care se întinde pe cîteva sute de hectare este încă ascunsă privirii, deşi se spune că ruşii au îndreptat obiectivele sateliţilor spre această zonă şi că unele planuri există, dar ele nu au fost făcute încă publice.

Marea problemă a Sarmisegetuzei Regia, ca şi a celorlalte cetăţi dacice, de altfel, este că nici un oficial (persoană sau organizaţie) nu ia atitudine în favoarea ei. Oficial nu există nici un proprietar sau administrator care să aibă grijă de alungarea intruşilor şi care să administreze banii europeni care pot fi primiţi pentru renovare, săpături arheologice (complexul face, totuşi, parte din patrimoniul UNESCO). Practic cetatea/oraşul a devenit ţinutul nimănui, iar asta încurajează furturile în stil mare (sau kosoneala modernă, cum mai este numită). Mai mult, unii risipesc sau distrug vestigiile istorice existente. La conferinţă s-au prezentat cîteva astfel de exemple. Dl. Vladimiri Brilinsky se consideră a fi un custode interimar al Sarmisegetuzei, cineva care are grijă de cetate pînă cînd reprezentantul proprietarului de drept (în acest caz poporului român) îşi va face apariţia. Adică, cu alte cuvinte, pînă la întoarcerea regelui (dacă ar fi să fac referire la o trilogie fantastică arhicunoscută).

În ce priveşte istoria Sarmisegetuzei, în lipsa datelor detaliate şi complete, există foarte multe presupuneri, unele realiste, altele mai puţin. Aceste presupuneri se extind şi asupra altor aspecte ale istoriei vechi, dar timpul le va lămuri pe probabil pe toate. O foarte mare problemă este lipsa de organizare care este comună majorităţii românilor. Este foarte clar că statul nu va face prea multe în ce priveşte istoria veche, nu doreşte sau nu poate să organizeze cercetări în nici una din cetăţile dacice (răspîndite pe teritorul României, dar şi al Ucrainei, în continuarea Maramureşului istoric). Sarmis este cea mai cunoscută cetate, dar este departe de a fi singura. Nu ştiu cîţi cunosc faptul că face parte dintr-un adevărat complex de cetăţi de apărare, dar probabil că nume precum Costeşti, Blidaru, Feţele albe le sînt cunoscute dar nu au realizat conexiunea dintre ele.

Există organizaţii (asociaţii, fundaţii) care au ca domeniu de activitate dacii şi istoria veche, dar încă nu există o organizare bine pusă la punct între ele. S-a susţinut spre finalul conferinţei că ne lipseşte un Burebista care să unească toate eforturile disparate spre a obţine recunoaşterea informaţiilor care se cunosc acum, dar sînt ignorate, şi căutarea într-un mod foarte activ de a acumula informaţii noi. De asemenea, se pune problema protejării vestigiilor istorice şi a transformării lor, prin intermediul turismului, în ceva profitabil (aşa cum fac deja restul europenilor). Experienţa ultimilor decenii ne arată că statul român nu va face nimic din acest punct de vedere, rămîne tot pe umerii românilor ca indivizi să facă ceva constructiv. Într-o ţară în care dezorganizarea a ajuns o artă este greu să realizezi că poţi obţine apreciere şi bani din cunoaşterea propriului trecut.

Pentru a şti unde te indrepţi trebuie să ştii de unde vii, însă se pare că „dragii” noştri aleşi au uitat chiar şi acest lucru elementar. Însă nu este totul pierdut, există încă persoane care doresc să afle ceea ce s-a pierdut şi chiar să dezvolte spiritualitatea acelor vremuri spre un viitor mai bun decît cel pe care ni-l oferă unii. Orîcît s-a încercat, dacii nu au fost încă stîrpiţi şi foarte probabil vor continua să existe multe generaţii de acum înainte.

La finalul conferinţei a avut loc reprezentaţia unei scenete în care un grup de elevi au jucat roluri de daci. Este un aspect eficient prin care ne putem explora într-o oarecare măsură trecutul îndepărtat şi este la îndemîna tuturor.

Articol preluat de aici: http://www.sffbd.ro/zsm/articolul/Vladimir_Brilinsky_%C5%9Fi_Secretele_Dacilor/MjMw/

Aşteptarea e o anomalie a raportării noastre la timp. Fiecare secundă din numărul limitat de secunde ce delimitează existenţa noastră în timp, e unică şi irepetabilă, cum se zice, şi de aici rezultă că ar trebui să fie sfîntă. Dar timpul, chiar daca nu e doar formă a apriori a sensibilităţii noastre, cum zicea Kant, e doar o formă, al cărei conţinut e experienţa. Secundele sînt doar cupe goale ce se învîrt pe banda timpului, aşteptînd să fie umplute de contingentul (întîmplătorul) poveştilor noastre individuale. Şi dat fiind  că viaţa noastră e, în general şi pentru cei mai mulţi oameni de pe planeta asta ciudată, formată mai mult din lucruri indezirabile, peste care vrem să trecem mai repede ca să ajungem la scurtele oaze de fericire, plăcere, linişte, împlinire etc, apare aşteptarea. Aşteptarea e pur şi simplu dorinţa de a diseca timpul şi de a extrage de acolo doar ce ne place şi din acest motiv are ca rezultat direct o incredibilă desconsiderare a timpului, această materie primă care ne dă tuturor posiblitatea să devenim alchimişti, deoarece stă în puterea fiecăruia dintre noi să transforme secundele în aur.

Tipul suna mult, mult mai bine decat chitarele care il acompaniaza!

vazut aici.

Într-o zi Sf. Martin, trecând printr-o cetate, a văzut un sărac schingiuit, pentru datoriile, pe care le avea. Plin de milă, pentru chinurile îndurate, Sfântul a rugat pe cămătari să ierte pe sărman şi să aştepte până le va putea plăti. Dar aceia, cărpănoşi, nici nu voiau să audă. Sfântul a început a se ruga astfel:

–Doamne, milostiv, Tu care ai plouat cu mană în pustie şi ai hrănit poporul Tău, trimite acum datoria săracului, spre slava numelui Tău!

Îndată s-a pogorât din cer un porumbel, care s-a aşezat pe umărul Sfântului. Când a voit acesta să-l ia, s-a prefăcut într-un porumbel de aur. Sfântul Martin l-a luat şi l-a dus la un cămătar de la care a primit 300 de galbeni, adică tocmai datoria săracului, după care a mers la locul caznei şi l-a salvat pe bietul om.

A doua zi, nişte credincioşi i-au adus Sfântului mulţime de bănet, pe care acesta l-a dus cămătarului, pentru a răscumpăra porumbelul. Când Sfântul Martin a mers la cămătar cu banii, acestuia i-a părut rău după porumbelul lucrat aşa de bine, dar Sfântul i-a dat şi 30 de bani de aur în plus. A luat porumbelul şi i-a spus:
–Zboară, minune cerească!

Porumbelul şi-a luat zborul pe dată, iar cămătarul i-a înapoiat bănetul, spunându-i:
–Destulă răsplată mi-i această minune, ia banii şi du-i nevoiaşilor!

Intr-un articol anterior, se spunea despre criza … lingourilor de aur, falsificate cu … tungsten ! Iata mai multe informatii despre acest subiect, intr-un articol semnat de Jim Willie CB.

In 1964, guvernul american a decis sa inlocuiasca moneda de 10centi din argint pur cu… una de zinc argintat ! Cel putin au recunoscut asta public . Astazi, monezile de 10c anterioare acelui an sunt considerate a fi mai valoroase. Roma a facut aceeasi frauda monetara acum 1900 de ani. Imperiul a devenit falit si in acelasi timp orasul era incendiat (de Nero), ori distrugerea valorii monedei este primul pas spre disolutia puterii statului si a increderii in acesta. China, a invatat acest adevar … pe propria ei piele, incercand sa converteasca US Treasury Bonds si USA Agency Mortgage Bonds (obligatiuni de valoare garantate de stat). In fapt ei au cerut echivalentul in aur al banilor de hartie pe care ii primeau de ani de zile atat de la USA cat si de la statele europei de vest, in dorinta de a-si consolida puterea globala. In Octombrie, bancherii din Hong Kong au descoperit ca unele lingouri de aur expediate de SUA, erau de fapt … lingouri de tungsten aurite! Acesta e acelasi modus operandi folosit cu 49 de ani in urma la inlocuirea monezilor de 10c din argint, cu nichel ! Dar pentru ca tungstenul are valoarea cam de 70$/tona, este de 60 de ori mai profitabil decat inlocuirea argintului cu nichel ! Lingourile falsificate contin 99% tungsten si … 1% aur ! Se estimeaza ca au fost falsificate si plasate pe piata, intre..cateva sute de mii si… 1milion de lingouri ! In prezent, toate lingourile tranzactionate sunt insotite de certificate de conformitate si … testate prin diferite metode …

 Zinc Dimes, Tungsten Gold & Lost Respect

Pentru toate vanatoarele de preturi mici: REDUCERI de sarbatori pana pe 21 decembrie!!!

Mai jos:

MULTI CERCEI LA 9 LEI!!!

Cercei “Anticariat” (~ 5 cm lungime, margele turquoise alb si margele cu efect de ochi de pisica) – 18 lei     15 lei (o pereche a zburat, inca doua te asteapta)

Cercei “Verde de colectie” (~ 6, 5 cm lungime, element cuprat, margele sticla verzi) – 19 lei     16 lei (o pereche data, grabeste-te s-o prinzi pe ultima!)

Cercei “Rauri patrate verzi” (~ 8 cm lungime, margele patrate si plate din sidef) – 17 lei     14 lei

Cercei “Roadele” (~ 4 cm lungime, margele portelan si lemn) -  18 lei     15 lei

Cercei “Aur albastru” (~ 4, 5 cm lungime, sticla cu foita) – 17 lei     14 lei (o pereche data, a mai ramas una singura)

Cercei “Apusul de odinioara” (~ 5, 5 cm lungime, margele sticla cu model, elemente cuprate) – 20 lei     17 lei (ultima pereche te asteapta!)

     Cercei “Triunghi tripolar” – 17 lei     12 lei

     Cercei “Ursuletul astronaut”/”Ursuletul teleportat”- 15 lei    10 lei

     Bratara “Inima mea nu ti-o dau” – 24 lei     16 lei

      Cercei “Bomboana de aur” – 18 lei  (optishpe)   13 lei

     Colier “Frunzulita” – 32 lei     22 lei

     Cercei “Frunzulita” – 16 lei     10 lei

 
     Bratara “Millefiori galben” – 22 lei     18 lei
     Cerceii “Millefiori galben” – 13 lei     10 lei

     Bratara “Cadre negre” – 23 lei     18 lei

     Bratara “Vartej albastru” – 25 lei     20 lei

   Cercei “Ochiul lui Allah” – 16 lei     12 lei

Cum vad eu chestiunea asta cu aurul, tungstenul si… fraierii…

Cineva a pus-o, adica a bagat auru’ in buzunar: sute, mii ? de tone, sau a platit cu … caramizi invelite in staniol drept lingouri curate de 24 Bullioni … Trebuie sa fi fost un … barosan ca daca se prindea lumea, sa poata zice … pardon si … gata ! Apoi, cine s-ar fi gandit ca tocmai… “barosanu” , buhaiu’ satului sa… smenuiasca ! Da … a mers. Pana s-a prins … din ”aia” … mai mici … care … smiorc, smiorc…

- Ei … lasa, nu plange, nu vezi, pana si “eu”… am luat teapa… Chiar si “EU” zise … el pipaindu-si buzunarele doldora …

De pe margine … Barosaneii… se holbau la buzunarele umflate… cu ochii cat cepele …

- Hei… !!! Ia uite la Nenea …. !!!! Il face pe ala micu… !!!!

Apoi, mai pe seara s-au dus:

- Bai Neneo, ce facusi ?

- Io ? Nimic ! zise al mare frecandu-se la …  nas.

- Pai mai Neneo, sa stii ca eu te spun ! – zise unu cam tuleios …

- Hai ba, nu fi prost, ca-ti dau si tie …

- Zau nene, imi dai, da sa nu ma tepuiesti ca pe ala micu … !!!

- Taci ba, ca-ti dau, da … sa zici ca mine: Nu stiu cine a facut, eu am vrut da’ n-am putut, fie ala de o fi, chel cu raie de… copii ! Si ai iesit !

- Gata nene !

Ai de pe margine, cativa ”rasaritei” :

- Si noi ?

- Si voi, da taceti din gura ca … acu’ ma fac spre voi !

- Da cum facem ?  intrebara ”rasariteii” …

- Urechile mari si gura mica – zise Nenea. Intai strigam noi, adica, noi astia mai maricei … ca am luat teapa! Aia mici or sa tremure, ca …cine dintre ei, a avut curajul s-o faca  … Apoi, ca si ei iau teapa… nu mai conteaza … adicatelea daca “NOI” de ce nu si… “ei” ?

- Pai cum ? … zise tuleiosu.

- Ii punem sa dea mana de la mana !

- Si ce Nene, or sa puna ei botu’ la prosteala asta … ?

_ Da, ba ! Ce, au ei curajul sa se puna cu…  “NOI” ?!

Preţul aurului a înregistrat la începutul săptămânii un nou maxim record, depăşind 1.100 de dolari pe uncie (echivalentul a circa 28 de grame) pe pieţele europene, după un avans de peste 5% înregistrat săptămân trecută, pe fondul deprecierii dolarului în raport cu euro, transmite Reuters.

Dolarul a scăzut luni după ce miniştrii finanţelor şi şefii băncilor centrale din statele G20 nu au ajuns la măsuri concrete privind soluţionarea dezechilibrelor macroeconomice globale, iar datele nefavorabile privind şomajul din SUA prezentate vineri nu au oferit perspective clare că Federal Reserve ar putea înăspri în viitorul apropiat politica monetară.

Sursa : Ziare ro

Alte articole :

Superstitii : ce nu se da cadou si nu aduce noroc

Idei cadouri | Superstitii Cadouri ce aduc Noroc

Despre  Sfantul Ierarh Nicolae

Focurile de artificii ale anului 2009

Alte articole :

• Datini si Traditii de Anul Nou
• Viata Sfantului Vasile
• Plugusorul versuri
• Sorcova versuri

… sau cum sa ‘’smenuiesti” … la “nivel inalt” !

 A fost  mai intai o ”neregularitate” intr-o tranzactie comerciala cu lingouri de aur, din Octombrie a.c. dintre cel putin o banca centrala (Banca  Angliei), care stingea debitul catre bancile J.P. Morgan si Deutsche Bank si care nu indeplinea gradul de puritate  Golden Bullion pe care erau obligati sa-l asigure si care era mai prejos de aceste conditii.  In continuare, se aduc dovezi ca amestecul lingourilor de aur cu … tungsten nu a fost … intamplatoare, ci deliberata, caci aurul si tungstenul au aceeasi densitate dar … tungstenul are valoarea … mult mai mica ! 

Asemenea lingouri “aurite” dar umplute cu tungsten au ajuns in … Banca Hong Kong, Fort Knox, etc. Unele tari cum ar fi India si-au retras depozitele de lingouri de aur de la FMI (cel ce ne-a “imprumutat” noua 20 miliarde de “euroi”) de teama sa nu ia si ele “teapa” !

Ma intreb !?!?! Oare nu si NOUA, ROMANILOR – ne-au fost bagate pe gat “imprumuturile” – din care se pare ca nu ne alegem cu nimic – ca sa  … “platim oalele sparte”… de altii … ?!?!?!

” Gold Finger – A New Take On Operation Grand Slam With A Tungsten Twist ”

Ce faci cand nu te poti bate cu ceilalti giganti ai industriei, Nokia, Sony Ericsson sau LG? Te repozitionezi. Este cazul companiei care a inventat chiar telefonul mobil, Motorola. Se stie ca ultimii ani au fost extrem de tulburi la Motorola iar divizia de telefoane mobile a colosului american a fost la un pas de colaps pentru ca nu a putut sa vina cu o oferta suficient de diversificata si de atractiva pentru cumparatori. A reusit sa supravietuiasca iar viitorul arata bine.

Motorola a reusit o repozitionare a portofoliului si imaginii catre nivelul high-performance dublat de un design de senzatie. Modelul E8 care se transforma vizual la schimbarea modului de utilizare, V8 si V9 cu formele perfecte si AURA – primul mobil din lume cu ecran circular si varful de lance al Motorola, sunt pur si simplu modele state-of-the-art. Daca le vedeti in magazine merita sa le incercati pentru a vedea daca va conving.

V8 a avut parte si de varianta aurita Luxury Edition, iar AURA, inspirat de designul ceasurilor de lux realizate manual, nu s-a multumit cu modelul realizat din otel ci a adus si modelele AURA Diamond Edition cu carcasa suflata cu aur de 18 carate si 34 de diamante si AURA Celestial Edition, ultimul dedicat colaborarii dintre Motorola si NASA in cadrul misiunii Apollo 11 din 1969, acum 40 de ani. In acea misiune, echipamentele Motorola au permis transmiterea catre publicul larg a imaginilor si sunetelor ramase in istorie dintre care cele mai celebre sunt “Vulturul a aterizat” si “Un pas mic pentru om, un pas urias pentru omenire” ale lui Neil Armstrong. Modelul Celestial Edition este disponibil in editie limitata si numai pana la sfarsitul lui 2009 iar imaginea intregii serii AURA este David Beckham. Pentru statisticieni si istorici primul apel de pe varful Everest s-a facut tot cu un Motorola asa incat firma are o istorie bogata in ceea ce priveste premierele.

Inca alte informatii, in filmul de mai jos:

Partea a doua a filmului Amintiri din Epoca de Aur tratează, la fel ca prima, legendele urbane din „perioada regimului Ceauşescu, consacrată de propaganda comunistă sub numele de Epoca de Aur”. Spre deosebire de prima parte, Dragoste în timpul liber vorbeşte despre trei legende ce au în prim-plan oameni simpli, fără funcţii importante în structurile de stat sau în partid.

Ce film e? Bonnie şi Clyde

Primul mit urban, Legenda vânzătorilor de aer, îi vizează pe doi tineri, o elevă şi un student, care dau dovadă de spirit antreprenorial şi reuşesc să pună la cale un plan destul de solid pentru a se „îmbogăţi” – noţiune care în mintea lor reprezintă valoarea unui autoturism Dacia. Bughi, studentul care „dă video”, o iniţiază pe Corina în arta escrocheriei, dar ajunge să ia lecţii de la tânăra mult mai hotărâtă să profite de naivitatea oamenilor.

Idila dintre cei doi stă însă sub semnul lăcomiei, iar lucrurile se precipită când afacerea calculată şi bine pusă la punct de Bughi începe să ridice suspiciuni. Cu toate că legenda este una dintre cele mai populare şi exemplele celor care au făcut „avere” din reciclarea sticlelor, pentru că despre aste este vorba, există şi azi în amintirea celor care au trăit epoca, Mungiu a surprins mai mult decât afacerea cu borcane: spiritul studenţesc din anii ’80, când blugii, părul lung şi aparatul video nu erau singura formă de rebeliune. Coincidenţă sau nu, una dintre primele case de schimb valutar din Cluj-Napoca a fost deschisă de un tânăr care şi-a pornit afacerea din vânzarea de sticle şi borcane. Pe când era student.

Ouă roşii, cozonac şi monotonie

Grigore, şofer la Avicola, este subiectul celei de-a doua legende urbane, conform căreia angajaţii care transportau găini vii aveau un singur scop: camionul sigilat trebuia să ajungă până seara la destinaţie. Pentru Grigore, personajul principal din Legenda şoferului de găini, care de şapte ani face drumul Baia Mare – Constanţa, termenul limită impus de conducere devine o problemă odată ce se îndrăgosteşte de „şefa” unui restaurant de pe traseu, unde se opreşte în mod regulat. Cămaşa cu gulerul ieşit de sub acelaşi pulover, viaţa monotonă alături de soţie şi cei 750 de kilometri până la destinaţie îl fac pe şofer să încalce regulile, în speranţa că va reuşi să o cucerească pe bucătăreasa cu şorţul strâns bine la brâu. Poate că titlul filmului se potriveşte cel mai bine acestei legende, care vorbeşte despre viaţa unui cuplu mai preocupat de cozonaci, raţia de ouă şi sărbători, decât de ce se întâmplă sub plapumă odată cu terminarea programului de la TVR 1.

Nu tot ce zboară se dă mită la doctor

Legenda curcanului zburător încheie partea a doua a filmului într-o notă mai optimistă. Acţiunea epsiodului se petrece după anul ’89, în Bucureşti, unde o fată de la ţară trebuie să convingă un doctor de necesitatea unei intervenţii chirugicale. Înarmată cu lapte, brânză şi dolari, tânăra se vede nevoită să îşi sacrifice prietenul cel mai bun – un curcan pe care îl învaţă să facă diferenţa între pătrat şi cerc. Confruntată cu o lume nouă, în care nu ştie cum să se comporte, fata de la ţară învaţă repede regulile: 50 de dolari în buzunarul din stânga, 100 de dolari în buzunarul din dreapta – în funcţie de cât de complicată e operaţia. Mirajul lumii moderne nu o impresionează în final pe tânără, care nu se lasă copleşită de Casa Poporului şi rămâne fidelă valorilor simple de la sat. Chiar dacă regimul s-a schimbat, ultimul episod din seria legendelor urbane ne aduce aminte de puterea pe care o exercită în continuare PCR – Pile Cunoştinţe Relaţii.

P.S. Iniţial am scris textul pentru o temă la master, dar m-am decis să-l urc şi pe blog. Dacă vi se pare ok, rogu-vă, pe ăştia 4-5 care citiţi blogul, să-mi spuneţi, că mai sunt multe filme pe care aş vrea să le recomand, sau nu, dar nu m-am încumetat până acum.

șoreciu celestin

batoc frenchcancan asaltare pleurită  jinduire

zănatec zăpăitură  parafat atelaj infracționalitate ogarcă  auspiciu

lăcrimare postcurativ astralit ah interesant afișier

pufăială

paliativă impopular borfaș

zootehnist antimarxistă prooroci biogeneză

pomanagioaică  cărunt adsorbant

oligarhie  dar preocupa  zăloagă

polisemică ionatan  înnourare boem chefliu marinărie hodoronctronc

echinoxială șuiță ischemie

lacerat butășire  panzootie  paginațiune

peletic institut  ciclotron

boboti  bar încingere