O sa abordez un subiect foarte dureros pentru toti soferii:

Parcarea. Daca vrei sa gasesti un loc de parcare in Bucuresti in timpul zilei si pe undeva prin centru, trebuie sa te inarmezi ori cu rabdare, ori cu multa nesimtire. Chiar nu trebuie sa te intereseze daca blochezi pe altul, si cu cat esti mai nesimtit cu atat te descurci mai repede.

De ce zic asta? Simplu. Pentru ca mi s-a intamplat sa fiu blocat si sa nu pot sa ies cu masina 2 ore, si asta sambata, nu in zilele de lucru ale saptamanii. Eram int-un garaj al Transelectrica (pt cei ce nu stiu se ocupa cu transferul energiei electrice de la 110 KW in sus). Era un semn imens, cu “Nu parcati – Garaj” si era situat undeva in spatele Bulevardului Magheru. Dar … idiotul nu s-a putut abtine. Cu caruta lui de Golf 5 (e caruta germana daca nu stiati) si lovit in fata a parcat fix pe iesirea de la garaj, nu a lasat nici un numar de telefon pe bord sau oriunde altundeva si a plecat Dumnezeu stie unde … L-am cautat o ora, dar nimic, am sunat la politie ( 112 apel de urgenta, si apoi m-a redirectat catre politia rutiera) am facut sesizare dar … nimic, jumatate de ora nu a aparut nimeni. Am mers sa beau o cafea si un ceai si intre timp s-a eliberat si iesirea din garaj. Totusi ma intreb eu, daca erau probleme in respectivul sediu Transelectrica, Daca pentru ca nu se putea ajunge inauntru nu mai avea jumatate de Bucuresti curent electric, orare tot la fel se intampla? Oricum experienta a fost dezamagitoare. Am vazut in aceasi zi “frumoasa” cam 3 coloane oficiale si am inteles ca politistii de la rutiera sunt ocuptati… Foarte ocupati chiar, mai ales cu paza coloanelor oficiale si fluidizarea traficului exact in momentele cand trec respectivele coloane. De ce dragi nostri conducatori sa astepte. Ei nu stiu asta … se plimba in fiecare zi intre palatele din Bucuresti in coloane oficiale, doar trebuie sa negocieze un nou guvern care sa fie valabil doar o luna sau doua. Nu comentez mai mult ca nu are rost. I-as lua sincer si i-as pune sa astepte in coloana la intrarea in Sebes. Cate 2 sau 3 ore, cu o viteza medie de 2 km pe ora si asta doar datorita unei portiuni de 10 m in lucru. Of …

Revenid la parcare. Daca traiesti in Bucuresti, dar nu ai un “mega contract” cu primaria pentru un loc de parcare, contract pe care de obicei cei ce il invoca nu il au sau cazurile de aplicare ale lui nu sunt valabile in cazul de fata, trebuie sa te invarti de la 30 de minute in sus, seara,  pana gasesti un loc de parcare in jurul blocului. Si oriunde ai parca .. intodeauna exista cate un idiot care iti ridica stergatoarele sau mai rau iti face o “bine intentionata” pana. Uneori locul pe care il gasesti nu e nici macar in jurul blocului, dar binevoitori care sa te injure vei gasi oriunde, nici o problema.

In ultima vreme am vazut ca au aprut baietii de parcare. De toate varstele si aurolaci de cariera, ei iti indica de la distanta locurile libere si pentru asta iti cer “Sefu, de o bere sa ne lasi si noua” Si nu ai ce face. Trebuie sa le dai bani (cate un leu sau 2) daca nu le dai risti sa pleci de acolo cu masina zgariata. Oamentii astia, pe langa faptul ca unii dintre ei te fac sa verifici ca usile de la masina sunt bine inchise chiar si in mers, sunt insistenti, ignoranti si aroganti. Seamana cu spalatorii de parbrize curate, de care nu mai poti sa scapi la intersectiile aglomerate.

Cam atat despre parcare in Bucuresti, pe scurt ce e drept dar amanuntele chiar nu merita povestite in detaliu.

La polul opus e gasirea unui loc de parcare in Cluj. De ce am ales Cluj? pentru ca e un oras mare si aglomerat, poate nu chiar la fel de inghesuit ca Bucurestiul dar oricum, printre cele mai aglomerate din tare.

In Cluj in  centrul orasului, langa primarie, este construita o parcare imensa pe mai multe nivele (fiecare nivel avand 2 subnivele) Parcarea este cu plata e drept, dar merita, e acoperita, pazita si monotorizata. De asemenea in toata zona centrala gasesti parcari cu plata intre orele (8.00 – 20.00) si automate de plata. Pretul este de 75 de bani pe jumatate de ora sau 9 lei pe zi. Nici scump nici ieftin dar decent. Daca vrei sa parchezi si ai ceva rabdare sa cauti un loc, e imposibil sa nu il gasesti, indiferent de ora la care il cauti.

Singurul inconvenient e ca automatele de plata, primesc doar monede de 10 bani , 5 sau 50 de bani. Si   nu stiu sa dea rest. Nu ar fi stricat sa fie nitel mai destepte, dar e bine si asa. Mult mai bine ca in Bucuresti, incomparabil.

Sincer, cam in toate  orasele in care  am mers intotdeauna am gasit locuri de parcare. Uneori poate le-am cautat ceva mai mult dar pana la urma tot am gasit un loc regulamentar pentru a-mi lasa masina. IN Bucuresti e altceva. Aici poti sa cauti mult si bine fara sa gasesti, si daca nu esti dispus la compromisuri si renuntari la bunul simt, aproape ca esti obligat sa stai pe carosabil in trafic.

Mesajul cantecului?? E amuzanta faza de la inceput, in rest, cam mult ketchup pentru gustul meu. Iar videoclipul este… discutabil ca sa folosesc un eufemism. Exista si chestii d-astea si in rock.

O tipa blonda, superba, la volanul unei masini si mai superbe, opreste la semafor.
Apare “aurolacul” din zona si-i cere o tigara.
Blonda i-o ofera imediat ca sa scape de el. Intre timp, se face verde si tipa pleaca in tromba.
La urmatorul semafor, in mod ciudat, acelasi individ o roaga:

- Doamna, da-mi si un foc.

Tipa ii da bricheta cu totul, ca sa-l vada plecat de langa portiera si porneste mai departe. La al treilea semafor, acelasi individ (spre exasperarea blondei):
- Doamna, ai fost o dama buna cu mine asa ca, daca-mi dai 100 lei, te invat sa iesi din giratoriu.

Ce Eminescu? Ce Blaga? Nichita Stanescu? Nu, nu, nu…Luca-Matei!

Idila aurolacilor amorezati care-au bani doar de apa chioara/ N-au murit inca, dar preventiv le zic: “Sa va fie tarana usoara”!

Intr-o zi de mai/ Pe-un picior de Splai/ Pe Splaiul Unirii din Bucuresti/ Unii fac sex, altii povesti;

Se zice c-ar fi existat odata, in vremuri indepartate/ Un manelist destept cu-o pitipoanca inteligenta… fabule, frate!

Revin la ceva putin mai verosimil, pentru prosti: mai adevarat/ Voi povesti de doi oameni si nu voi manca deloc cacat.

E vorba de idila aurolacilor amorezati/ Care cersesc, spala parbrizuri si stau nespalati;

Dar dragostea are tendinta sa te faca sa nu-ti pese/ Cand simti inima cum iti bate prin gura si fese.

Au biroul la semaforul din parcul Izvor/ Si stau intr-un duplex 2 pe 2 dintr-un canal in Obor.

Stand ei intr-o zi, confundand o rafala a unui TIR in viteza cu briza/ Si-au dat seama ca incepe sa-i afecteze si pe ei criza!

Si stau ei cumintei, romantic, impreuna, pe-o gura de canal/ Ea gandindu-se la zile mult mai bune, el la mult mai bun sex anal,

Riscand sa intrerupa sirul  gandurilor romantice,/ Ea rupe tacerea si din gura-i nehranita s-apuca si zice:

“Mai tii minte ziua in care ne-am indragostit?/ Tu mi-au furat banii in intersectie si ai fugit grabit!”

Visator, el continua: “Si tu esti a naibii de sprintena, m-ai prins si oprit/ Dupa care de emotii te-ai basit si te-ai rosit.

Am vazut atunci la tine ce nu mi-a fost dat sa vad la niciuna/ Punga cu aurolac plina-ti atarna la brau, erai doar una!

Asa ca te-ntrebai daca-i uzata, daca-i goala, daca-i plina/ Tu credea-i ca-i vreo aluzie si ca de fapt vreau sa te-ntreb daca mai esti virgina.”

Cu privire-atintita la gunoaiele din lac/ Ii baga mana-n pantaloni si-i zice barbatului ei drac:

“Eu sunt femeie emancipata, bai, puta, asculta la mine/ Sunt o doamna, ce pula mea! Doamne, de ce stau cu tine?”

Putin suparat indrazneste sa-i spuna/ Gandindu-se ca va fi rationala, nu ca orice femeie-nebuna:

“Decat sa te pierd mai bine ma otravesc singur ca un sarpe narcisist/ Fara tine as fi cel mai prost aurolac amorezat. Iuby-buby, as fi foarte trist!”

Cu lacrimi in ochi, si-a dat seama ca a fost prea dura/ L-a sarutat blajin pe oraz, el i-a luat taraneste limba-n gura!

S-au luat in brate si s-au gandit la tot felul de prostii/ La cum ar fi daca ar fi si el potent sa faca rapid 7-8 copii…

“Mai tii minte cand n-ai bagat 4 zile nimic in tine?/ Mi-am luat aurolacul de la gura si ti-am dat de la mine?”

“Nu voi uita niciodata ziua aceea memorabila/ Prima zi in care nu am mai dat la laba la gonflabila.”

Moment de tacere in care s-au uitat amandoi spre cer/ El la curu tipei de la 6, ea la  caruta care transporta in departare un vier.

S-au uitat unul la altul si-amandoi au zis: / “Sa mori tu, hai sa ne casatorim!”, atmosfera era de vis.

S-au casatorit si-au plecat in luna de miere/ S-au dus in Spania la capsuni, nu am rima si bag CeFeRe.

Dupa trei ani, aurolaca era gravida, deci va avea un copil/ El nu a postit la prostie si era fericit, desi stia ca-i steril.

Intr-o seara linistita ce anunta mare scandal/ Rupti in gura de beti si-o trageau pe-un subred canal;

Cand ea tipa “tulaaaaai”, vrand sa o pedepseasca/ El, luminat, s-a oprit si a-nceput sa o plezneasca.

“Pai bine, fa, cu cine ai facut tu copilu’?”, zice el inca avand erectie/ In timpul asta unu cu o camera ii filma in intersectie

“Cu tine iubire! Cum ma poti intreba asa ceva?/ Doar nu o fi venit tiptil iubirea mea Ionica din Deva”

Turbat de manie, a vazut albastru in fata ochilor, fiind daltonist/ A mai luat o gura de vodca si s-a devenit karatist.

A inceput s-o loveasca in burta, in gura si-n cap/ A mai luat o gura de aurolac dupa care a dat-o pe rap:

“Aurolacul asta ma face coleric/ Sunt deja isteric/ Fii atenta la mine la ce urmeaza sa-ti zic:”

“Chit ca-s impotent, n-o am mica/ Treaba comica/ Trag din aurolac, joint, visez la pipa/ Sau dintr-un bong facut din sticla/ Din fata mea toti fug de frica/ Au full de pica, am careu de asi/ Hai, care te lasi, ca-i cacealma/ Toti sunt cam lasi/ Fa, esti tarfa cam ca cea/ Care ti-a dat viata/ Dau cartile pe fata/ Invata sa pierzi, nu mai trisa/ Vorbele mele te pot linsa/ Nu-mi purta grija, ma pot pisa pe tine oricand/ O pot face rimand/ Si daca o fac, o fac razand/ N-oi fi postit eu la prostie/ Dar cel putin i-am pus-o tovarasei tale in orice pozitie/ Relatia noastra nu a fost niciodata stabila/ Esti una din multele, esti o femeie labila/ Esti demna de mila/ Te-ndemn cu sila/ Vrei sa devi ViAiPi/ E ca si cand te-ai fute cu MAI/ Eu sunt aurolacul in exces de aptitudini, adorat de dame/ Cu mai multe jocuri de cuvinte ca o revista de integrame! Bu-ya-ka-sha!”

S-a intors si-a luat hainele si dus a fost/ Sa va mai zic de fiecare in paralel nu mai are rost.

Ş-aceasta-i fantastica poveste a celor doi aurolaci/ Pseudobogati pe dinauntru si putred de saraci.

Sper ca n-am invatat toti ceva de aici:/ Degeaba te dai vulpe daca nu stii sa te pisi pe arici!

N.B: Rime in conformitate cu prevederile din art. 69, Legea Zeitzei

PS: Partea de rap e adaptata dupa niste versuri ale lui Deliric.

Pe strada Smârdan urca un “aurolac” care inhala aurolac dintr-o pungă. Punga era de Sensiblu. Sensiblu, farmacia care îţi anesteziază traumele.

O singura precizare. Ultima poza este facuta de Alexandra Andries, un fotograf ‘jde mii de ori mai talentat si mai daruit decat mine.

Ce am avut eu ocazia sa vad… dupa ce ca nu am mai intrat de 100 de ani pe blog… se gaseste un ratat (tot de pe ConQUIZtador… parca toti isi dau intalnire acolo) sa imi trimita comment-uri pe blog. Buuun… Sa vedeti cam ce a putut sa ii coaca mintea…

Buun… acum, dincolo de amenintarile ratatului, care altceva nu poate decat sa injure… Sa gandim un pic logic.”Mafiotul” este plecat in Germania. Nu pentru combinatii, ci pentru ca nu are o chifla in stomac, asadar, de unde bani sa-i cinsteasca pe Ivan si ceilalti prieteni ai lui? Este nascut in 76, deci are 32 de ani. Pentru omor deosebit de grav se fac intre 15 si 25 ani inchisoare fara eliberare conditionata (pare-mi-se) deci Scarface asta a savarsit infractiunea pe la 17 ani. Ma, da’ “precoc” mai esti.

Acum, cateva informatii despre el

IP Address	77.24.241.3
Host	ip-77-24-241-3.web.vodafone.de
Location	DE, Germany
City	Herzberg, 11 -
Organization	Vodafone D2 GmbH
ISP	Vodafone D2 GmbH
AS Number	AS15709 Vodafone D2 GmbH
Latitude	51°68′33″ North
Longitude	13°23′32″ East

Buuun… deci, pisi, ia zi, cum facem? ) Crezi ca o sa vina galatenii peste unu’ din Braila (care oricum nu e in Braila zilele astea) pentru ca le promiti tu o masa? ) Pfffff… )) looool. Trimite-i sa ma caute, poate o sa ti-o iei tu in freza ca i-ai trimis degeaba! ) =)))))

P.S.: era o vorba: “mess with the best, die like the rest” au mai incercat si altii inaintea ta. Nu ma impresionezi. Hai sictir! )

Dupa vreo 3 zile in care am avut probleme mari cu laptopu’ (Vista ma-sii!!) ajung intr-un final pe mess. O prietena apuca sa-mi zica sa ma uit pe o mizerie de site (Copiat dupa www.cocalari.com) unde am gasit niste poze in care apar si eu. Poi bine, ca apar in ele nu e bai… dar intrebarea care ma framanta este: De unde are ratatul semianalfabet (dupa ce gramatica are in comentarii, semianalfabet este spus cu indulgenta) pozele alea cu mine? Ca pe hi5 imi aduc aminte ca nu erau…

Eheheheee… de unde a pornit toata chestia, probabil va intrebati. Ratatul despre care va explicam mai devreme, cu nick-ul razvan1979 a prasit vreo 3-4 curti la el in sat, a dus oile la pascut vreo 3-4 saptamani si a reusit sa faca bani de-o bere, doua… pe care umil, le-a oferit altui taran (cu un blog cu o mai mare audienta) care, sub influenta a 4 sticle de Noroc la 3 litri (ca trebuie, nene!) ar fi in stare sa-si puna si bunica pe blog sa faca misto de ea.

Mai multe informatii despre razvan1979 <= aici

Fraiere, cum ziceai?? Uite dovada?? )) Uite dovada aici!!! ))) =))))

Intr-o singura calatorie cu metroul bucurestean, pe ruta Piata Muncii – Gara de Nord, narile mi s-au umplut pana la refuz de parfumuri de firma. Am numarat cel putin 6:

Fahrenheit 32 de la Dior,

branza cu ceapa de la tzara,

Mademoiselle de la Chanel,

un fel de Farmec de la Cluj,

Coco Transpiration de la unu’  muncit

si Putoare de Canal. Nu Canal D. Canal de locuintze pentru aurolacii care se hranesc din pungi si bat orice parfum existent daca ai neinspiratia sa nu pastrezi distanta.

Se dau următoarele:

• una bucată aurolac high, expert în tehnici de autoapărare în caz de atacuri cu geamuri de tramvai;
• una bucată fragment de manea pentru fredonat (din cauza camerei de pe telefon, nu se aude decât ambientul, dar închipuiţi-vă că e acolo);
• una bucată persoană care tocmai se joacă la camera telefonului (excelentă sincronizare. Thanks Nico)

Se amestecă bine îngredientele. Rezultatul îl aveţi în filmuleţul de mai gios:

Citeam aseara despre marele conducator al poporului roman Nicolae Andruta Ceausescu, si am ajuns la filmu asta .

Putin plafonat ca n-am auzit de el pana acum la cat de celebru pare sa fie peste hotare m-am pus sa citesc comentariile, care la randul lor m-au facut sa caut pe youtube secventele astea care i-au socat pe nemti si americani.

Uite aici tata lumea in care traim si pe care n-o vedem din cauza ochelarilor de cal.

„Toată viaţa mea am fost un iluzionist” le spunea mereu Pîrcălabu Sorin puţinilor săi prieteni rămaşi. Şi într-adevăr aşa era, Sorin se ocupa să le întreţină trecătorilor stradali iluzia că încă mai deţin bunul, pe care el îl sustrase de ceva vreme din posesia lor. Şi era foarte priceput la asta, era, să-i zicem pe şleau, un iluzionist foarte bun.

A început să înveţe meserie devreme în „micul Paris”, la câţiva ani după revoluţie, mai exact prin 1992, după ce tutorele său, abuzaze fizic de el şi apoi îl aruncase într-un canal. La început multă lume abuzase fizic de el, astfel încât suferise traume psihice. Însă îşi găsise leacul… nu avea nevoie de nicun ajutor uman, era de ajuns o pungă săţioasă cu aurolac.

„Aurolacul salvează vieţi!” au fost primele lui cuvinte, în 94, după ce luase o lungă pauză de vorbit, din ziua în care tutorele său abuzase de el. Avea atunci 13 ani neîmpliniţi şi se ocupa cu cerşitul, cotrobăitul prin gunoaie şi culesul roadelor produse de pomii junglei urbane a „micului Paris”, în care îşi ducea traiul.

Peste doi ani, avuse şi el prima lui experienţă sexuală. A fost o studentă la medicină, o fată frumoasă, tânără, pe care o violase, după ce o acostase la iesirea din metrou în Sălăjean. De atunci s-a socotit realizat şi din banii găsiţi în poşeta domnişoarei pe care şi-o însuşise, ca amintire a acelei primei nopţi de plăcere, a reuşit să îşi procure multe lucruri care i-au produs bucurie. Aşa că a hotărât ca e vremea să cotrobăie rămâşiţele oamenilor, înainte ca aceştia să se debaraseze de ele, spre deosebire de cum făcuse până atunci, când îşi însuşea doar ceea ce era aruncat.

A început prin a agresa bătrânici. Acestea nu opuneau rezistenţă şi erau uşor de deposedat de bunuri. A ţinut-o o vreme aşa, iar apoi pe măsură ce dobândea experienţă, a trecut la fapte din ce în ce mai îndrăzneţe.

Prin 1998 era schimbat, îmbracat precum dansatorii din recentul videoclip, lansat atunci de trupa Genius, „Macho Man”. Evoluase, avea acum „gagici care îi mâncau din palmă”, nu mai trebuia să siluească. Arata bine, era tânăr, în putere, devenise şef peste o gaşcă de copii care cerşeau pentru el. El se ocupa de ei, tâindu-le mâinile sau picioarele pentru a-i face mai eficienţi din punct de vedere al productivităţii la cerşit. Câştiga binişor şi aşa a tot dus-o, schilodind mulţi copii ai străzii, până în 2000 când occidentul a început încet-încet, datorită creşterii economice să îşi deschidă porţile „cremei” societăţii româneşti.

Sorinel Ciungu, cum îi spuneau apropiaţii, nu a stat prea mult pe gânduri şi astfel a făcut parte din prima generaţie, care a făcut România cunoscută peste hotare. A poposit pe litoralul francez, unde a făcut ceea ce ştia el cel mai bine să facă… bani. Acolo, obişnuia el să spună mai târziu… „mi-am dat doctoratul străzii”.

Într-o seară pe când el şi banda lui ţigani obligaseră două liceence franţuzoaice să le facă sex oral, după ce le sechestraseră în adăpostul lor(the outlaw camp), poliţia a năvălit peste ei. Atunci a făcut cunoştiinţă cu puşcăria. Iar la părăsirea ei, în 2005 şi-a jurat că nu vrea să îi mai treacă porţile. „Acolo m-am şcolit, am învăţat franceză, spaniolă, să vând coca, dar nu aş mai vrea să ajung din nou acolo… deşi mâncarea era buna… lipseau femeile!”.

Următoarea sa destinaţie a fost Madridul, care îşi începuse schimbarea la faţă. Construcţii, şantiere peste tot. Români, bulgari, marocani, pakinstanezi lucrau la negru în foame de bani. Loc prielnic pentru afaceri. Sorinel începuse de jos, furând prin staţiile de metrou, lucru care îl experimentase şi prin Paris, vreme de vreo câteva luni, în escala sa câtre litoralul francez.

A strâns bănuţi frumoşi aşa, pentru că acum lucrurile se schimbaseră şi se vorbea în euro. A mirosit coca şi hero şi s-a catapultat în afaceri, precum sarea Ian Thorpe într-un bazin adânc. Şi ducea un trai decent iar majoritatea banilor îi arunca pe prostituatele din parcul Casa de Campo şi pe jocurile de noroc. Acum nu mai arata atât de bine, trebuia să dea bani ca să îşi satisfacă poftele. Însă, la ce meserie cunoşteau prostituatele Madridului, nu îi părea deloc rău. De violat, nu mai prea viola, îi era frică de puşcărie şi se mai liniştise odată cu vârsta “când eşti tânăr, eşti mai nesăbuit… dar ce vremuri!”.

Avea o afacere care mergea binişor, avea pianişti şi cărăuşi care lucrau pentru el. Avea un depozit unde organiza şi licitaţii. Avea din nou copii care cerşeau pentru el. “Sunt un iluzionsit”, obişnuia el să spună, când îl întrebau prostituatele cu ce se ocupă, “uite, acum e mare, acum nu e!”.

Dar, recent l-au ajuns necazurile. Şi nu din vina lui, ci din cauza unor grăsani de pe Wall Street-ul, din New York City. Criza financiară a început să îşi arate efectele. Copiii nu îi mai aduceau aproape niciun câştig, oricât îi bătea şi îi schinguiea. Mai mult pierdea ocupându-se de ei. Lucrurile furate nu mai aveau trecre. Plus că într-o zi i s-a descoperit depozitul şi cu ocazia aceasta poliţia din Madrid i-a săltat doi dintre cei mai buni oameni ai lui. Oricâţi saci a băgat, nu a reuşit să îi scoată… ei, nenorocita de campanie electorală.

Şi ieri, Sorinel s-a hotârât asupra unui lucru care îl frământa de ceva vreme şi vă trimite un mesaj: “Mi s-a făcut dor de ţară, de voi, compatrioţii mei din tinereţe… vreau să văd ce mai fac copiii mei! Mi-e dor de fetele din România, au trecut ani, acum am 28 de ani şi vreau mai multă stabilitate şi mai puţină acţiune! Aşteptaţi-mă, că mă întorc! Abia aştept să vă revăd!”.

Eu vă propun să îi organizăm o petrecere de bun venit cu ocazia întoarcerii sale în ţară!