<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><!-- generator="wordpress.com" -->
<rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	>

<channel>
	<title>aventurier &amp;laquo; WordPress.com Tag Feed</title>
	<link>http://en.wordpress.com/tag/aventurier/</link>
	<description>Feed of posts on WordPress.com tagged "aventurier"</description>
	<pubDate>Wed, 06 Jan 2010 07:25:51 +0000</pubDate>

	<generator>http://en.wordpress.com/tags/</generator>
	<language>en</language>

<item>
<title><![CDATA[La conquête du monde intérieur (Henri-Frédéric Blanc)]]></title>
<link>http://arbrealettres.wordpress.com/2009/09/18/la-conquete-du-monde-interieur-henri-frederic-blanc/</link>
<pubDate>Fri, 18 Sep 2009 19:36:58 +0000</pubDate>
<dc:creator>arbrealettres</dc:creator>
<guid>http://arbrealettres.wordpress.com/2009/09/18/la-conquete-du-monde-interieur-henri-frederic-blanc/</guid>
<description><![CDATA[Je trace des mots frais et voici que disparaissent tous mes soucis. Aventurier de l&#8217;encrier je]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><img class="aligncenter size-full wp-image-3426" title="miroir" src="http://arbrealettres.wordpress.com/files/2009/09/miroir.jpg" alt="miroir" width="450" height="642" /></p>
<div style="text-align:center;"><span style="font-style:italic;font-weight:bold;font-size:17px;font-family:Comic sans-serif;color:blue;"></p>
<p>Je trace des mots frais et voici<br />
que disparaissent tous mes soucis.<br />
Aventurier<br />
de l&#8217;encrier<br />
je chemine sans carte dans<br />
les territoires du dedans.<br />
Un jour j&#8217;entrerai triomphant<br />
dans mes Amériques d&#8217;enfant.</p>
<p>(Henri-Frédéric Blanc)</p>
<p></span></div>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[a bloc]]></title>
<link>http://raidamazones2009.wordpress.com/2009/09/13/a-bloc/</link>
<pubDate>Sun, 13 Sep 2009 18:56:22 +0000</pubDate>
<dc:creator>corinne</dc:creator>
<guid>http://raidamazones2009.wordpress.com/2009/09/13/a-bloc/</guid>
<description><![CDATA[pas de répit pour nous, et vilain coup de flip quand je me suis rendue compte que l&#8217;on avait p]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>pas de répit pour nous, et vilain coup de flip quand je me suis rendue compte que l&#8217;on avait plus que 2 semaines d&#8217;entrainement avant le départ&#8230;<img class="alignright size-thumbnail wp-image-262" title="DSC00013" src="http://raidamazones2009.wordpress.com/files/2009/09/dsc000132.jpg?w=112" alt="DSC00013" width="112" height="150" /><!--more--></p>
<p>Donc cette semaine, bouchées doubles :</p>
<ul>
<li>mardi running pour nous 3 (mais séparées),</li>
<li>mercredi running Emilie et Chrystelle</li>
<li>jeudi running Corinne</li>
<li>vendredi soir en nocturne 1000 pattes, running Corinne et Emilie</li>
<li>samedi VTT post-Stpierrarde pour nous 3,</li>
<li>dimanche matin running avec les 1000 pattes, (NB. ne pas se baffrer de fruits de mer la veille d&#8217;une sortie)</li>
<li>après-midi canoë pour nous 3. (C&#8217;est officiel, on va souffrir en canoë &#8230;)</li>
<li>dimanche soir couché 20h</li>
<li>lundi break</li>
<li>mardi fractionnés pour nous 3</li>
<li>mercredi &#8211; réunion briefing chez Emilie</li>
<li>vendredi running 1000 pattes nocturne</li>
<li>samedi course VTT les 3 coqs</li>
<li>etc etc&#8230;</li>
</ul>
<p>Plus, de toutes façons, on ne  peut pas.</p>
<p>Même les mecs s&#8217;entrainent : Patrick à l&#8217;étandage du linge (peux mieux faire, n&#8217;oublie pas qu&#8217;après tu dois aussi le repasser donc &#8230;) Olivier nounou, et Vincent se ménage et soigne son lumbago sur sa moto .</p>
<p style="text-align:center;">On est quand même fières d&#8217;eux , ils assurent pas trop mal ! Mais on ne va pas leur dire trop fort &#8230;<img class="aligncenter size-large wp-image-244" title="Défi de patrick" src="http://raidamazones2009.wordpress.com/files/2009/09/dsc000131.jpg?w=768" alt="DSC00013" width="614" height="819" /></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[retour de vacances]]></title>
<link>http://raidamazones2009.wordpress.com/2009/09/03/retour-de-vacances/</link>
<pubDate>Thu, 03 Sep 2009 18:41:11 +0000</pubDate>
<dc:creator>emilieguidet</dc:creator>
<guid>http://raidamazones2009.wordpress.com/2009/09/03/retour-de-vacances/</guid>
<description><![CDATA[Tout d&#8217;abord les vacances ont été sportives mais j&#8217;aurais pu faire mieux: une sortie VTT]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Tout d&#8217;abord les vacances ont été sportives mais j&#8217;aurais pu faire mieux: une sortie VTT au Grand Bornand ou j&#8217;ai passé plus de temps à pousser le vélo qu&#8217;à pédaler mais la paysage était magnifique. Ensuite deux sorties course à pieds la semaine suivante à 6h30 du mat, merci Patrick&#8230;Et la dernière semaine j&#8217;ai plutôt pofiné mon entrainement apéro!</p>
<p>Ceci est mon premier article car je viens enfin d&#8217;arriver à me connecter. Un grand merci à Coco qui sans elle le blog n&#8217;existerait pas.</p>
<p>Emilie</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Demandez le programme ...]]></title>
<link>http://raidamazones2009.wordpress.com/2009/07/29/demandez-le-programme/</link>
<pubDate>Wed, 29 Jul 2009 05:58:06 +0000</pubDate>
<dc:creator>corinne</dc:creator>
<guid>http://raidamazones2009.wordpress.com/2009/07/29/demandez-le-programme/</guid>
<description><![CDATA[ça y est on a enfin le programme et le dosser d&#8217;inscription ! Surprises et petites inquiétudes]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>ça y est on a enfin le programme et le dosser d&#8217;inscription ! Surprises et petites inquiétudes&#8230;</p>
<p><!--more-->Les épreuves sont plus longues que prévues et moins diversifiées. Mais ce n&#8217;est que le programme provisoire. On n&#8217;a pas encore le contenu exacte des &#8220;petites &#8221; épreuves.</p>
<p>Mais pour les grandes lignes, 2 épreuves VTT 35 et 45 km, canoë 15 et 18 km dont une épreuve en &#8220;baroud&#8221;, (une rapide recherche sur les précédentes épreuves nous apprends que c&#8217;est à dire que quand il n&#8217;y a plus assez d&#8217;eau, on pousse-tire-porte le canoë) et 2 trecks de 12 et 15 km. Beaucoup d&#8217;orientation. Ds le règlement ils parlent d&#8217;une éventuelle épreuve de plongée sous-marine, de palme masque tuba, tir à l&#8217;arc, construction de radeau (on n&#8217;a pas fini de rigoler avec ça &#8230;) et questionnaire de culture générale et énigmes. On a décidé de faire impasse sur la culture gé&#8230;. et mettre l&#8217;accent sur la construction de radeau !</p>
<p>Au total 6 jours d&#8217;épreuves (et plus 5) coupés par une journée de récup au milieu. Il va falloir regarder les lieux sur Google earth pour voir un peu ce qui nous attends.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Emilie Guidet]]></title>
<link>http://raidamazones2009.wordpress.com/?p=38</link>
<pubDate>Sun, 26 Jul 2009 20:00:46 +0000</pubDate>
<dc:creator>corinne</dc:creator>
<guid>http://raidamazones2009.wordpress.com/?p=38</guid>
<description><![CDATA[Emilie Guidet 30 ans, en couple, 2 enfants, domiciliée à St Pierre de Chandieu (69). Kinésithérapeut]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Emilie Guidet 30 ans, en couple, 2 enfants, domiciliée à St Pierre de Chandieu (69). Kinésithérapeute</p>
<ul>
<li>Sport : Membre des 1000 pattes de St Pierre de Chandieu et du club «les Furets d’Eiffage».</li>
<li>Participation : Nuit de la St Jean (55 km de nuit en relais), trail des Cabornis,  le trail du Mont Blanc, avec une forte prédilection pour la course nature</li>
<li>Point fort : Course à pieds, natation</li>
<li>Point faible : «Le rodéo et l’équitation !!!»</li>
</ul>
<p>Objectif : «Bousculer mon quotidien et prendre du plaisir ! Une occasion  unique de tester mes capacités mentales et physiques dans un cadre  dépaysant&#8230; Plus qu’un défi personnel, un défi d’équipe.  Solidarité féminine et complémentarité permettront d’atteindre ensemble  la ligne d’arrivée&#8230; Et avec le sourire !</p>
<p><img class="alignleft size-medium wp-image-39" title="émilie" src="http://raidamazones2009.wordpress.com/files/2009/07/emilie.jpg?w=300" alt="émilie" width="300" height="225" /></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[L'aventurier libanais Maxime Chaya plante le drapeau libanais au pôle Nord]]></title>
<link>http://mplbelgique.wordpress.com/2009/04/26/laventurier-libanais-maxime-chaya-plante-le-drapeau-libanais-au-pole-nord/</link>
<pubDate>Sun, 26 Apr 2009 15:25:34 +0000</pubDate>
<dc:creator>jeunempl</dc:creator>
<guid>http://mplbelgique.wordpress.com/2009/04/26/laventurier-libanais-maxime-chaya-plante-le-drapeau-libanais-au-pole-nord/</guid>
<description><![CDATA[El Nashra L&#8217;aventurier libanais Maxime Chaya a atteint le pôle Nord depuis quelques heures (9:]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><a href="http://www.elnashra.com/news-2-286634.html" target="_blank">El Nashra</a></p>
<p><img class="alignleft" src="http://www.elnashra.com/images/thumbnails/MaximChaaya.jpg" alt="" width="250" height="250" />L&#8217;aventurier libanais Maxime Chaya a atteint le pôle Nord depuis quelques heures (9:22 AM CST) et y a planté le drapeau libanais. Il s&#8217;est entretenu par la suite par téléphone avec le président Michel Sleiman qui l&#8217;a encouragé.</p>
<p>Maxime Chaya n&#8217;a jamais cessé de rêver et d&#8217;agir. Son ambition: planter le drapeau libanais à chacune de ses ascensions sur les sept plus hauts sommets du monde, le &#8220;7 Summits Challenge&#8221;. Il l&#8217;a déjà planté sur l&#8217;Everest en mai 2007. Après cet exploit, il est reparti, cette fois à la conquête du pôle sud géographique. L&#8217;alpiniste chevronné s&#8217;est une fois de plus surpassé en entamant une traversée de l&#8217;antarctique: parti de Hercules Inlet, il a rallié fin décembre 2007 le pôle sud en 47 jours, soit 1130 km parcourus à pied et à skis uniquement, et qui plus est sans aide et sans assistance. Ce défi qui fait partie du &#8220;Three Poles Challenge&#8221;: Everest, Pôle sud et Pôle nord.</p>
<p>Suite à son dernier exploit au pôle Nord, il est le premier Libanais, le premier Arabe, le premier moyen-oriental, et le 8ème être humain dans le monde à avoir réussi ce qui semblait impossible.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[nu mi-am dorit niciodata efervescenta]]></title>
<link>http://confruntadurerea.wordpress.com/2009/02/16/nu-mi-am-dorit-niciodata-efervescenta/</link>
<pubDate>Mon, 16 Feb 2009 18:19:45 +0000</pubDate>
<dc:creator>confruntadurerea</dc:creator>
<guid>http://confruntadurerea.wordpress.com/2009/02/16/nu-mi-am-dorit-niciodata-efervescenta/</guid>
<description><![CDATA[Eu nu mi-am dorit niciodata efervescenta. Nu am inteles lumea care vrea sa mearga la Ibiza, de exemp]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><img class="aligncenter size-full wp-image-1541" title="cafea" src="http://confruntadurerea.wordpress.com/files/2009/02/cafea.jpg" alt="cafea" width="497" height="372" /></p>
<p><strong>Eu nu mi-am dorit niciodata efervescenta. Nu am inteles lumea care vrea sa mearga la Ibiza, de exemplu. Nu am inteles lumea care vrea sa simta “latinitate”, lumea care vrea sange cald in preajma sau, cel putin, o manifestare care sa denote asta. Nu mi-au placut barbatii care gonesc cu masina si care poarta haine stramte, nu mi-au placut aventurierii “cu orice pret” (parafrazandu-l pe Cesare Pavese, caruia nu i-au placut niciodata “turistii cu orice pret”), nu mi-au placut lucrurile ostentative, petrecerile zgomotoase, nu am simtit niciodata nevoia de efervescenta exterioara, asa cum nu am simtit niciodata nevoia de un barbat care da pe-afara de<!--more--> aventurier ce e. Pentru ca am avut atat de multa efervescenta, sange clocotit, dementa, tumult, aiureala, caderi si ridicari, aventura in mintea mea, in mine cu totul, incat am cautat sa uit de toate astea din mine prin locuri care sunt calme, deloc ostentative, locuri care nu iti ofera nimic explicit, locuri care nu te dau peste cap ci locuri care, aparent, te lasa in pace dar care, de fapt, te restructureaza din temelii tocmai prin faptul ca sunt ca o asistenta medicala priceputa &#8211; desi nu se manifesta, ea te urmareste, stiind ce iti face bine si ce nu, stiind cand trebuie sa intervina si, mai ales, cand nu. Mi-au placut si imi plac locurile care iti respecta intimitatea, refacerea sau destramarea, locurile care iti sar in ajutor doar daca le ceri explicit treaba asta, locurile non-invazive. </strong></p>
<p><strong>Cu ani in urma aveam inca dorinta de a simti lucruri invazive, imi pareau necesare, vitale, credeam ca fara ele nu poti avansa si ca fara ele stagnezi, lancezesti. In timp, fiind invadata continuu de catre detaliile vietii romanesti, mi-am dat seama ca nu mai pot primi nici macar invazii bune, prefer sa nu mai primesc nici un fel de invazii, nu stiu daca rezist la cele bune, mi-e teama sa nu ma fac bucati de la puterea lor devastatoare, oricare ar fi intentiile. Sunt un om abuzat, sunt un om al carui comportament s-a schimbat radical din cauza micilor si marilor abuzuri ale sistemului romanesc. </strong></p>
<p><strong>De fiecare data cand plec din Romania, traiesc cam aceeasi stare: intai sunt incarcata de energia de-acolo. Neincredere, furie, agitatie interioara, teama ca oricand un lucru bun ar putea fi curmat fara explicatii, cu barbarie, ciuda ca trebuie sa plec cu resentimente si cu starea pe care imi imaginez ca o au puscariasii atunci cand ies dintr-o puscarie cruda. Incetul cu incetul (de data asta a fost mai greu, asa cum ati aflat) ma destind, imi simt muschii, va jur, destinzandu-se, mai ales pe cei de pe spate, simt o relaxare a zonei dintre omoplati, imi simt umerii relaxandu-se. Se scurge incetul cu incetul maraiala perpetua din mine, tendinta de a riposta, de a ma apara, de a fi pe faza intr-un fel meschin, ma surprind alegand subiecte potolite si discutandu-le potolit. Incep sa vad lucruri care imi starnesc o stare vecina cu plansul, o descarcare nervoasa care vine, probabil, din tristetea ca am pierdut atat de mult, ca am fost inchisa atat de mult si ca viata si-a urmat cursul fara mine. In Ungaria vad caprioare plimbandu-se, ma gandesc ca la noi oamenii le vaneaza si copiii le scot ochii. In Austria vad oameni calarind niste cai luciosi, prosperi, mandri, asa cum trebuie sa fie orice cal. Si orice fiinta dar deocamdata vorbim despre cai. Imi amintesc de caii infometati si batuti de la noi, imi amintesc ca la noi calul este vazut, in mare parte, ca sluga, ca unealta de lucru – stiu, nu e vina oamenilor ca nu au cu ce sa lucreze pamantul sau cu ce sa care lucruri. Dar de batut, de ce-i bat? Si de infometat, de ce-i infometeaza? La o benzinarie o doamna ma intreaba daca nu vreau niste lapte cald bio, ca abia l-au adus – probabil ca mi-a ramas pe fata paloarea intiparita cu ocazia gandurilor despre caprioare si cai. La un restaurant toata lumea e agitata ca s-a stins lumina pe holul baii pentru femei. Vine managerul, se strange toata echipa restaurantului, scot o lanterna enorma de undeva si iti ofera doua posibilitati: fie te duci la WC-ul pentru oameni cu handicap, fie le permiti sa iti lumineze ei holul baii cu lanterna asta gigantica. Orice varianta alegi, ei isi cer scuze pentru ce se intampla si iti multumesc ca ai avut intelegere. E un restaurant pe autostrada. </strong></p>
<p><strong>Ai un tremur usor in corp si ai fi ipocrit sa nu-l ai, eu una il am de fiecare data cand plec din Romania si plec de ceva timp, nu este vorba despre noutatea intamplarii. Iti tremura corpul usor, ca intr-o dezintoxicare, nu poti trece natural, nonsalant la starea pe care ti-o ofera ei, nu poti, pur si simplu. Trebuie sa ti-o amintesti, iti vine in membre, in suflet, in minte &#8211; ca o amintire senzationala din copilarie, o zi in care tu dormeai si iti auzeai mama miscandu-se incet prin casa, de teama ca te-ar putea trezi, o zi din aia in care iti prelungeai statul in pat doar ca sa auzi cum esti protejat. Totul se estompeaza, luminile sunt indirecte si calde, zgomotul se reduce pana la liniste completa, mirosurile sunt discrete dar infinit de placute, incepi sa nu mai ai ganduri marunte, incepi sa nu te mai temi ca ai putea fi agresat in orice clipa, in absolut orice clipa. Si nu ma refer doar la agresiuni serioase, teribile ci ma refer si la un ras mitocanesc, la o usa trantita, la o discutie pitigaiata intre vecine, la un claxon, la o frana, la o turare de motor. Deodata ai senzatia ca cineva ti-a pus dopuri in urechi, parca te desprinzi de viata, ti se face si teama in primele clipe. Scaunele nu mai scarsaie, nimeni nu claxoneaza, nimeni nu ridica tonul, nimeni nu vorbeste la mobil, nimeni nu franeaza brusc, nimeni nu pleaca scarsaind de pe loc. Si, cel mai important, nimeni nu se mai uita iscoditor la tine. Nimeni. Strainii isi lasa de cele mai multe ori ochii in jos cand trec pe langa tine, de teama ca privirea lor te-ar putea agresa. Stiu ca romanii nu suporta ideea asta si considera ca viata “adevarata” e cea ca o vanatoare continua. Eu nu. Imi place sa stiu ca atunci cand cineva se uita la mine, se uita cu alt scop decat cel de a-si marca teritoriul. </strong></p>
<p><strong>Asta este calitatea principala a unei tari civilizate dupa mine: ca nimeni nu isi marcheaza agresiv teritoriul.  Ceea ce romanii numesc socializare, deschidere, ospitalitate, latinitate – ceea ce numesc ei in toate felurile astea nu este, dupa mine, decat agresiune. De ani de zile eu percep felul romanilor de a se comporta in societate drept agresiv. Si nu realizez pe deplin dimensiunile acestei agresivitati, acestui abuz perpetuu la care suntem supusi in Romania, decat in clipa in care traiesc aceasta desprindere, in clipa in care imi simt, aproape ca imi aud corpul destinzandu-se si mintea golindu-se de reziduuri, facand loc pentru lucruri care ma definesc. Curatarea este atat de limpede incat parca o vad, parca imi vad tubulatura interioara curatata, astept sa tasneasca pe undeva un lichid vascos, verzui. Totul se curata, de la aparatul digestiv al mintii pana la cel propriu-zis. Deodata te misti mai usor, respiri mai usor, ti se ridica incetul cu incetul o incarcatura care te-a cocosat. Si nu incerc sa construiesc metafore de doi bani aici. Chiar asta mi se intampla de fiecare data cand plec in Romania. Chiar asta mi s-a intamplat si acum. </strong></p>
<p><strong>Berlin-ul este orasul care te lasa in pace. De-asta l-am si ales. Un oras care pare sec la prima vedere pentru ca nu isi impune convingerile, valorile in gura mare. Te lasa pe tine sa i le vezi in ritmul tau. Este un oras care functioneaza american, de la felul in care sunt strazile pana la faptul ca faci foarte multe lucruri singur, ca sa reduci din munca celor care te inconjoara. Esti foarte putin servit chiar si in locuri scumpe. Iar eu respect foarte mult asta, respect foarte mult trezirea omului din postura de consumator puturos, care considera ca merita sa fie slugarit pentru ca da niste bani. Daca in Paris esti lins in fund cand dai bani multi, aici primesti doar o multumire pe care o primesti si cand cheltui putin. Exista un echilibru in orasul asta, echilibru real – nu este laudat degeaba, el exista. Un oras in care diferentele nu sunt scoase pe nas, un oras in care nu simti nevoia de a te bate cu pumnul in piept nici pentru ca esti bogat, nici pentru ca esti sarac. Asta inseamna respect real pentru viata. Si este tot ce mi-am dorit de cand sunt mica, tot ce am fost surprinsa si indurerata sa constat, in repetate randuri, ca nu exista la noi in tara. M-am pierdut in multe fleacuri in Romania, m-am pierdut in lupte marunte de putere, m-am pierdut in palme ieftine date peste nas din incheietura, am devenit un cu totul alt om decat cel pe care-l crescusera si educasera parintii mei.  M-am abrutizat. </strong></p>
<p><strong>Prima revista pe care o citesc contine urmatoarele articole: un articol despre Michelle Obama si despre cat de indragostit este sotul ei de ea, un articol despre un scriitor german care nu se mai poate intoarce in Berlin pentru ca are amintiri cumplite legate de torturile psihice la care a fost supus de catre Stasi, un articol despre femeile importante ale lumii arabe, un articol (despre care aflu ca este periodic, cu personaje diferite) despre cum ti-ai dori sa fie finalul vietii tale – “Asa as dori sa mor”. Domnul de fata vorbeste despre puterea iubirii si despre faptul ca nimic altceva nu este important. Mai este un articol despre un roman cu actiunea plasata in criza financiara actuala, un roman avand ca personaj un tantalau care si-a trait viata aiurea, in mare parte gonind cu un Porsche. Si care acum isi sesizeaza goliciunea interioara, dat fiind ca atitudinea de genul asta devine ridicola, mai ales pe fondul taierii aplombului angajatilor de corporatie. Si mai e un articol cu un politician german si Golden Retriever-ul lui. Nu, pozele nu sunt facute la &#8216;Golden Blitz&#8221; ci in curtea domnului. </strong></p>
<p><strong>Cunosc linistea asta, am trait-o uneori doar cateva saptamani, alteori cateva luni. Este recapatarea identitatii si demnitatii, nimic mai putin de-atat. Poate mai mult dar, cu siguranta, nu mai putin de-atat. Este convalescenta despre care v-am mai vorbit. Este redescoperirea ta dincolo de starea de asediu in care ai trait zi de zi, recunoscand-o sau nu ca atare. Este constientizarea faptului ca nu esti doar un om care s-a mutat dintr-o tara in alta ci esti un om defect, speriat, bolnav care va trebui sa o ia incet. Ca un paralizat care face exercitii. Daca ti se misca pana si o mana cum trebuie, e mare lucru. E o victorie. Trebuie sa inveti sa traiesti din nou, oricat de mare si siropos ar suna asta. Nasol e ca nu e siropos ci cat se poate de realist si sec. Trebuie sa inveti sa traiesti din nou. Eu aici nu pot spune ca imi continui viata. Asa cum am mai spus, as fi ipocrita sa reduc la asta inceputul vietii mele in Berlin. </strong></p>
<p><strong>Stiti care e diferenta intre hotelurile bune si alea proaste? Ca in alea proaste nu stii daca te va deranja cineva sau nu, nu stii cand o va face, nu stii cum o va face dar in coltul mintii tale exista posibilitatea sa se intample – doar ca accepti posibilitatea asta dat fiind ca nu ai platit cine stie ce pentru camera. In hotelurile bune stii ca nu vei fi deranjat niciodata, stii ca nu iti va bate nimeni la usa cand nu ai chef, hotelurile scumpe pot fi descrise cel mai bine prin foita aia pe care ti-o agata personalul de usa cand tu nu ai iesit cu orele din camera si ai semnul de “do not disturb” atarnat de clanta. Pe foita aia scrie ca iti respecta linistea, ca de-aia nu au intrat si ca te roaga sa suni oricand la receptie, daca ai nevoie de ceva. Asta e si diferenta intre tarile bune si tarile proaste.</strong></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Largo Winch, le cinéma français culotté !]]></title>
<link>http://lecinema.wordpress.com/2008/12/30/largo-winch-le-cinema-francais-culotte/</link>
<pubDate>Tue, 30 Dec 2008 14:21:00 +0000</pubDate>
<dc:creator>Sandrine</dc:creator>
<guid>http://lecinema.wordpress.com/2008/12/30/largo-winch-le-cinema-francais-culotte/</guid>
<description><![CDATA[largo winch L’aventurier de BD devient un héros de cinéma sous les traits de l&#8217;acteur français]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="text-align:justify;">
<div id="attachment_36" class="wp-caption aligncenter" style="width: 210px"><img class="size-full wp-image-36" title="largowinch1" src="http://lecinema.wordpress.com/files/2008/12/largowinch1.jpg" alt="largo winch" width="200" height="177" /><p class="wp-caption-text">largo winch</p></div>
<p style="text-align:justify;">L’aventurier de BD devient un héros de cinéma sous les traits de l&#8217;acteur français Tomer Sisley, tout droit venu du one-man-show, <strong>qui porte un projet aux ambitions mondiales</strong>. Ce film français veut démontrer que le cinéma américain n’a pas le monopole des films d’action spectaculaires.</p>
<p style="text-align:justify;">Un tournage à travers le monde, durant 86 jours, un casting international, avec Tomer Sisley, Kristin Scott Thomas, et Miki Manojlovic. Un frenchie a réussi à en mettre plein les mirettes à son grand frère américain! <strong>Le film est adapté d’une série de bandes dessinées à succès</strong>, signées Jean Van Hamme, bien connu des amateurs de BD. « <em>Largo Winch</em> », du nom de son héros, est ici incarné à l’écran par le comédien Tomer Sisley.</p>
<p style="text-align:justify;">Avec finesse, <strong>le scénario reprend les ficelles des grandes tragédies</strong> : À savoir, un fils accablé par la figure paternelle toute-puissante dont le destin bascule depuis toujours entre deux aspirations inconciliables. <strong>Soit Largo épouse la vie de luxe et de solitude décidée par son père adoptif ; soit il reste caché mais libre</strong>, et vie de petits riens, crapahutant de contrées en villages exotiques. Un <strong>drame</strong> va le forcer à choisir, évidemment… Pour sauver l’empire que son père adoptif a mis toute une vie à bâtir, menacé par des rapaces capitalistes assoiffées d’or et de pouvoir, voire un brin meurtriers à leurs heures, le jeune homme va devoir percer le secret de ses origines, repartir sur les traces de son enfance, affronter la violence  du deuil ! Essuyer l’affront des trahisons. Diantre, quel programme !</p>
<p style="text-align:justify;">Ce film n’est pas exactement du Elia Kazan, encore moins du John Huston, bien sûr.  <strong>Mais c’est tout à fait à la hauteur des grands films d’actions comme un bon vieux « <em>James Bond </em> »</strong> dont la mise en scène héroïque s’inspire immanquablement. Bien balancé, réalisé au rythme saccadé des cascades vertigineuses, le film Largo Winch est un grand projet porté par un réalisateur plutôt culotté.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Survival of the Fittest]]></title>
<link>http://ycubed.wordpress.com/2008/11/04/survival-of-the-fittest/</link>
<pubDate>Tue, 04 Nov 2008 06:45:44 +0000</pubDate>
<dc:creator>yuanyuanyang</dc:creator>
<guid>http://ycubed.wordpress.com/2008/11/04/survival-of-the-fittest/</guid>
<description><![CDATA[GuangXi, Summer 2007 Photo © Y cube Time will not stop, the world will not slow down. Charge, is ine]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><div id="attachment_95" class="wp-caption alignnone" style="width: 547px"><a href="http://ycubed.files.wordpress.com/2008/11/midgx0041.jpg"><img class="size-full wp-image-95" title="Calf Meets the World" src="http://ycubed.wordpress.com/files/2008/11/midgx0041.jpg" alt="GuangXi, Summer 2007 Photo © Y cube" width="537" height="360" /></a><p class="wp-caption-text">GuangXi, Summer 2007 Photo © Y cube</p></div>
<p>Time will not stop, the world will not slow down. Charge, is inevitable.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Le bon mot de...]]></title>
<link>http://plumevive.wordpress.com/2008/10/16/le-bon-mot-de-2/</link>
<pubDate>Thu, 16 Oct 2008 06:49:18 +0000</pubDate>
<dc:creator>plumevive</dc:creator>
<guid>http://plumevive.wordpress.com/2008/10/16/le-bon-mot-de-2/</guid>
<description><![CDATA[André Malraux&#8230; Aventurier, écrivain, penseur, homme politique, combattant de la résistance, so]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="text-align:justify;"><strong>André Malraux</strong>&#8230; Aventurier, écrivain, penseur, homme politique, combattant de la résistance, son idéal de justice et de liberté le pousse rapidement (agé de 25 ans) à participer à la révolution chinoise. Son roman La Condition humaine, tiré de son expérience auprès des révolutionnaires chinois, lui vaut en 1933 le prix Goncourt. Rattaché aux mouvements d’extrême gauche, Malraux dénonce le totalitarisme nazi dans Le Temps du mépris (1936). Durant la guerre d’Espagne, il s’engage aux côtés des républicains contre le fascisme espagnol et dirige l’aviation étrangère. Il témoigne de son engagement dans son roman L’Espoir (1937).</p>
<p style="text-align:justify;">Compagnon du général de Gaulle, il participe au gouvernement en 1945-46 et de 1958 à 1969 il est ministre des Affaires culturelles. Érudit, passionné de psychologie de l’art et d’esthétique, il écrit de nombreux ouvrages de référence à propos de l’art : le Musée imaginaire (1947), la création artistique (1948), la Monnaie de l’absolu (1950), les Voix du silence (1951), le Musée imaginaire de la sculpture mondiale (1952-1954), la Métamorphose des dieux (1957). On lui doit cette définition de l’Art : &#8221;On peut aimer que le sens du mot art soit tenter de donner conscience à des hommes de la grandeur qu’ils ignorent en eux&#8221;.</p>
<p style="text-align:justify;">Un jour, mon ex beau-père, bourru et maladroit avec les enfants, m&#8217;a dit, alors que j&#8217;étais en plein coeur d&#8217;une adolescence torturée : &#8220;quand une étoile meurt, une autre nait&#8230;&#8221;. Il parlait de Malraux, décédé à 75 ans, le jour même de ma naissance, et cette phrase, elle me suivra jusqu&#8217;à la fin de ma vie. C&#8217;était la première fois qu&#8217;un membre de la gent masculine croyait en moi. J&#8217;ai donc décidé de regarder de plus près cette étoile qui m&#8217;avait selon lui communiqué sa lumière. Et une phrase, parmi beaucoup d&#8217;autres, a retenu mon attention :</p>
<p style="text-align:justify;"><em>&#8220;Un homme est la somme de ses actes, de ce qu’il a fait, de ce qu’il peut faire&#8230;&#8221;</em></p>
<p style="text-align:justify;">Donc acte.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Jackson Elias, un personnage pour l’Appel de Cthulhu]]></title>
<link>http://planetarrakis.wordpress.com/2008/07/18/jackson-elias-un-personnage-pour-l%e2%80%99appel-de-cthulhu/</link>
<pubDate>Fri, 18 Jul 2008 11:57:23 +0000</pubDate>
<dc:creator>planetarrakis</dc:creator>
<guid>http://planetarrakis.wordpress.com/2008/07/18/jackson-elias-un-personnage-pour-l%e2%80%99appel-de-cthulhu/</guid>
<description><![CDATA[Jackson Elias est un aventurier des temps modernes, il a sillonné la planète pour étudier tous les c]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><a href="http://planetarrakis.files.wordpress.com/2008/07/elias1.jpg"><img class="aligncenter size-medium wp-image-340" src="http://planetarrakis.wordpress.com/files/2008/07/elias1.jpg?w=202" alt="" width="202" height="203" /></a><a href="http://planetarrakis.files.wordpress.com/2008/07/elias.jpg"></a></p>
<p><a href="http://www.scribd.com/doc/3969158/JEliasLR">Jackson Elias est un aventurier des temps modernes</a>, il a sillonné la planète pour étudier tous les cultes les plus étranges des tribus les plus reculées. Depuis, il écrit des livres… Il prépare en ce moment un récit sur la fin de l’expédition Carlyle&#8230;</p>
<p>Jackson est joué par Laurent R.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Foncez avec Richard Branson]]></title>
<link>http://missinfomarketing.wordpress.com/2008/06/29/foncez-avec-richard-branson/</link>
<pubDate>Sun, 29 Jun 2008 21:33:08 +0000</pubDate>
<dc:creator>missinfomarketing</dc:creator>
<guid>http://missinfomarketing.wordpress.com/2008/06/29/foncez-avec-richard-branson/</guid>
<description><![CDATA[Screw It, Let&#8217;s Do It « On s’en fout, on se lance ! » C’est par ces mots que Sir Richard Brans]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><h1 class="MsoNormal" style="text-align:center;margin:0 0 10pt;">Screw It, Let&#8217;s Do It</h1>
<h1 class="MsoNormal" style="text-align:center;margin:0 0 10pt;">« On s’en fout, on se lance ! »</h1>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-family:Verdana,sans-serif;"><span style="font-size:small;">C’est par ces mots que Sir Richard Branson, l’entrepreneur britannique atypique qui a fondé Virgin, ouvre son autobiographie. </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-family:Verdana,sans-serif;"><span style="font-size:small;">Aujourd’hui, nous connaissons tous le Richard Branson milliardaire. Mais le saviez-vous ? Richard Branson était un élève médiocre ( il souffrait d’une dyslexie qui n’avait pas été diagnostiquée). Il a quitté l’école à 16 ans. Et a failli aller en prison pour fraude à la TVA lorsque la société Virgin, à ses débuts, n’allait pas fort…</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-family:Verdana,sans-serif;"><span style="font-size:small;">Une preuve de plus que les échecs ne mènent pas à l’échec… et que la persistance est une vertu cardinale en affaires.</span></span></p>
<blockquote>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-family:Verdana,sans-serif;"><span style="font-size:small;">« Screw It, Let&#8217;s Do It »</span></span></p>
</blockquote>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-family:Verdana,sans-serif;"><span style="font-size:small;">Vous pensez que vous ne pouvez pas le faire? Vous n’avez pas fait une étude de marché en bonne et due forme ? Vous avez peur de l’échec ? Vos fournisseurs ne vous suivront pas ? Votre femme dit que vous allez au devant d’une grande déception ? </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-family:Verdana,sans-serif;"><span style="font-size:small;">Vous n’avez pas, vous n’êtes pas, les circonstances ne sont pas… STOP ! Il y a toujours une bonne raison de ne pas AGIR. Alors si vous souhaitez vraiment aller de l’avant, lancez-vous : Foncez ! Ecoutez le mot d’ordre de Richard Branson !</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:small;font-family:Verdana;">Edito de <a title="PopAffaires" href="http://www.popaffaires.com">PopAffaires</a> du 26 juin 2008</span></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Histoire de langues: L'autre côté de la médaille]]></title>
<link>http://richard3.wordpress.com/2008/01/26/histoire-de-langues-lautre-cote-de-la-medaille/</link>
<pubDate>Sat, 26 Jan 2008 19:05:00 +0000</pubDate>
<dc:creator>Richard3</dc:creator>
<guid>http://richard3.wordpress.com/2008/01/26/histoire-de-langues-lautre-cote-de-la-medaille/</guid>
<description><![CDATA[Sur le site Cyberpresse.ca, un article d&#8217;Yves Boisvert nous fait part d&#8217;une analyse des ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Sur le site Cyberpresse.ca, un article d&#8217;Yves Boisvert nous fait part d&#8217;une analyse des ]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Ce-ti mai doresti ?]]></title>
<link>http://dayda.wordpress.com/2007/10/05/ce-ti-mai-doresti/</link>
<pubDate>Fri, 05 Oct 2007 22:58:10 +0000</pubDate>
<dc:creator>Ayda</dc:creator>
<guid>http://dayda.wordpress.com/2007/10/05/ce-ti-mai-doresti/</guid>
<description><![CDATA[Ce faci cand iti incalci principiile, cand propriile tale reguli le incalci? Ce vor spune cei carora]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal"><font face="Times New Roman">Ce faci cand iti incalci principiile, cand propriile tale reguli le incalci? </font></p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal"><font face="Times New Roman">Ce vor spune cei carora le-ai inselat asteptarile si care au crezut in cuvintele tale la fel de mult cum tu insuti ai crezut?</font></p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal"><font face="Times New Roman">Ce faci cand tot ce ai construit ori se darama ori capata constiinta si se construieste singur, si te inghite…si iti place sa fii pierdut, sa nu mai detii tu controlul?</font></p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal"><font face="Times New Roman">Ce faci cand ti se intampla a doua oara? Nu trebuia sa inveti din greseli? De ce o repeti : pentru ca stii ca acum va fi altfel sau pentru ca stii ca va fi la fel dar iti place dulcele-amarui al suferintei?</font></p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal"><font face="Times New Roman">Cum e posibil sa te pierzi in detalii? Tu, care mereu erai cu un pas in fata, acum te lasi coplesit de cuvinte, forme, culori, sentimente.</font></p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal"><font face="Times New Roman">Ce faci cand propria ta arma ti se intoarce impotriva-ti si inmarmuresti in fata ei? Te rogi sa se termine mai repede. Dar…oh, nu…ea nu vrea sa se sfarseasca, vrea sa te vada, sa te simta asa cum esti cu adevarat. </font></p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal">&#160;</p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal">&#160;</p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal"><font face="Times New Roman"><font size="-0">Ce faci cand esti indragostit?</font></font><font face="Times New Roman">     </font></p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal"><font face="Times New Roman">       </font></p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal"><font face="Times New Roman"><a href="http://dayda.wordpress.com/files/2007/10/defying-gravity.jpg" title="defying-gravity.jpg"><img src="http://dayda.wordpress.com/files/2007/10/defying-gravity.jpg" alt="defying-gravity.jpg" style="width:504px;height:291px;" height="418" width="721" /></a></font></p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal">&#160;</p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal"><font face="Times New Roman">E simplu, nu te mai gandesti la toate astea…Te lasi purtat de val, poate iesi victorios sau te inneci. </font></p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal"><font face="Times New Roman">Macar ai simtit apa, ai atins nisipul, ai mirosit aerul sarat din plin si ai cules o scoica. Da, scoica… Din sute de scoici una te-a intepat in talpa si ai luat-o cu tine. </font></p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal"><font face="Times New Roman">Ea te-a ales pentru ca ai avut curaj sa pasesti in lumea ei; e magia “marii”. <span> </span></font></p>
<p style="text-align:justify;margin:0;" class="MsoNormal"><font face="Times New Roman"><span></span>Esti deja un aventurier. Ce-ti mai doresti?</font></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>

</channel>
</rss>
