marda  impalpabilitate impedanță albăstriu cadmiere  marnos pripăși

dogmă  uzufruct falce  pictoriță  pentadactilă osteocit  îndreptui

podopunctură branșa  xantomatos șurubelniță îngrămădit granulocitoză  ladă

ștoluire pricăjit epidemiologică rarefia echinism membru popaz

periodont steatoză peniță  darac  provocație  persiană  oidium

greghetin  intendență  crăpătură interstițial vinuleț  prundar  oleomargarină

califat  otrăvi  poarcă  fluierător prototipic înghiontire  borhot

papilos

http://www.garyschapman.com/romania.mov

se sinucid literele-n mine
se aruncă vorbele în foc
se desprinde voinţa-mi de pe oase
crapă-n mine gândurile
fug din mine gesturi, crezuri,
simţuri, toate
fug ca nebunii
şi mă lasă gol azil
în pădurea de mercur,
şi-mi cad copacii toţi
în picuri mari ei se preling
pe pământu-mi din pădure
pe pământul cel de fier
cu rugina-mi din obraji,
căci au început să-mi scârţâie
şi ploapele şi gura
în padurea de nebuni

A famosa marca holandesa G-Star Raw apresenteu em Nova York sua coleção primavera-verão, irreverente, ousada e hype,  que abusou dos looks azuis, principalmente no tom BIC que é uma das cores febres da estação. Tirando algumas combinações e propostas meio loucas e inviáveis como o terno azul listrado de branco com bermuda cargo xadreza e tênis estilo All Star sem meia, a coleção no geral é bem interessante,comercial e concisa.

NEWS: E para quem ainda não sabe a G-Star abrirá uma loja em São Paulo em 2010, a primeira na América Latina. É só aguardar né!?!?

Confira os Looks da G-Star:

Cum pot anumite persoane sa maltrateze batrani, sa le doreasca moartea pentru o casa… sau o suma de bani? Cum pot anumiti “nepoti” sa isi tina bunicii nemancati sau fara medicamente? Copiii (acum persoane mature) cum pot trata cu indiferenta suferintele, nevoile si dorintele persoanelor care le-au dat viata?

Oare acesti nepoti nu isi aduc aminte de zilele in care bunicii (care acum sunt lasati sa sufere) ii plimbau prin parcuri… in care le spuneau povesti cu zane si printi… Chiar exista oameni total lipsiti de vreun simtamant, oameni pentru care valoarea materiala este cea mai importanta si doresc sa intre in posesia unor bunuri chiar cu pretul vietii celor ce le-au umplut copilaria, le-au sters lacrima de pe obraz atunci cand cadeau sau nu reuseau sa faca ceva…

Sunt extrem de revoltata cand vad la TV batrani infometati de rudele apropiate, sau pe strada batrani care cersesc un colt de paine… batrani care in urma cu ceva ani isi ingrijeau copii… isi bucurau nepotii cu povesti sau jocuri nascocite pe moment…

De multe ori am vrut sa intru intr-un azil de batrani… sa ascult povestile lor… sa incerc sa ii bucur pentru o clipa cu o mangaiere… cu o vorba buna… imi este TEAMA ca voi pleca de acolo cu sufletul devastat de durerea acelor batrani abandonati intr-un azil… Pentru mine un azil reprezinta o puscarie pentru suflete, un loc extrem de rece, plin de durere, dincolo de durerea fizica regasindu-se… durerea amintirilor… de durerea sufletelor care tanjesc dupa apelative gen “mama”, “tata”, “bunica”, “bunic”… durerea oamenilor care asteapta in fiecare zi sa isi mai vada o data copilul… nepotul… si poate chiar stranepotul… durerea unor oameni care atunci cand se trezesc se gandesc ca aceea poate fi ultima zi…

Simt ca nu am nici o putere cand o vad pe doamna de la parterul blocului de vis-a-vis cum sta la geam sperand ca poate apar copii sau nepotii dansei… sau cand imi vad vecinii care stau in fata scarii si isi scuza copii care nu trec pe la ei  “fiindca au treaba, sunt ocupati… ei au probleme nu mai este asa cum era cand eram noi tineri”, oare de unde au acesti oameni atata putere sa isi accepte soarta?

Si sunt demni! Sunt asa de demni incat prefera sa renunte la lucruri care i-ar ajuta doar sa le ramana demnitatea… am asistat la o scena care m-a facut sa ii stimez si mai mult pe batrani:  o batrana aflata la coada intr-un magazin a constatat ca nu ii ajung banii sa achite cumparaturile facute, diferenta fiind destul de mica, batrana fastacita, aproape ca se scuza in fata vanzatoarei ca nu a facut bine calculul in clipa in care a pus produsele in cos… in clipa aceea un domn sa oferit sa ii plateasca diferenta pentru ca batrana sa nu fie nevoita sa renunte la vreun produs (produsele fiind strict necesare) …raspunsul batranei a venit imediat:“Va multumesc frumos, stimate domn, sunt eu saraca si pensionara, dar am, ca om, demnitatea mea… Prefer sa renunt la ce nu imi permit…”

Poate par putin ciudata, dar asta este ceea ce eu cred,  ceea ce simt… si chiar daca batranii sunt rautaciosi, egoisti, cicalitori… nu trebuie sa uitam ce au fost, ce au facut pentru noi… nu trebuie sa le amaram ultimile zile… ci trebuie sa ii facem sa se bucure de fiecare clipa… sa ii ajutam sa nu mai simta asa greu povara batranetii… Si sa nu uitam… ca la un moment dat … ei au fost ca noi… dar noi inca nu am fost ca ei… dar vom ajunge sa fim… si nu stiu daca vom avea puterea lor.

Actele de caritate sunt la moda, mai nou. E un trend, cum e si cel “PRO ECO”. Tot felul de vedete autohtone se arunca sa salveze copii de la moarte, persoanele cu dizabilitati, sau sa promoveze donarea sangelui pentru persoane nevoiase  etc.

Faci o fapta buna, adu televiziunea sa vada tot poporu` cat de bun/a esti tu la suflet! Da, o faci pentru ca stii ca publicul e unu` lacrimogen, abia asteapta sa te vada in actiune, cum salvezi tu oamenii din prapastie. Abia asteapta sa vada anumite “schimbari” in bine si sa le creasca speranta ca “cineva” in tara asta, FACE CEVA!

Ok, acel “cineva” ori vrea publicitate, sa se promoveze cat mai mult, ori o face din interese politice. Exista insa, si vedete care nu o fac pentru publicitate, ci pentru simpla lor buna-stare. Nu le trebuie televiziunea ca sa daruiasca ceva. Acelea sunt vedete cu adevarat.

Un exemplu total opus celui de mai sus este exemplul vedetei porno Alina Plugaru. Nu zic nimic ca e blonda, astea sunt stereotipuri. Din pacate, culoarea parului nu are nicio legatura cu mintea pe care o are aceasta fata. Cat de jos te poti cobori pentru publicitate? Atat de jos, incat sa te duci la un azil, si sa faci streptease, unde acei oameni sunt acolo, nu pentru ca asa au vrut ei, ci pentru ca rudele i-au aruncat ca pe niste carpe, dupa ce le-au mostenit averea sau i-au obligat sa semneze niste acte, fara ca acestia sa poata citi. In conditii mizere traiesc acei oameni.

Am fost intr-un azil de la marginea Bucurestiului, anul trecut, in apropierea Craciunului. Am ramas fara cuvinte in ce conditii stateau acei batrani. Am ramas fara cuvinte cand femeile care ii ingrijeau zambeau si se purtau frumos cu ei, si cand nu era nimeni pe langa ei, batranii se plangeau si le blestemau ca ii bat si ca ii tin infometati. Asistentele zambeau ca niste papusi, de parca totul era bine, totul mergea perfect. Aparent, batranii erau in siguranta.

M-am oprit la un batran care avea diabet si care refuza sa ia pachetul de Craciun. L-am intrebat: “De ce?”. Raspunsul a fost surprinzator: “Oricum tot la ele ajunge.” A inceput sa le blesteme si sa imi spuna : “Voi nu stiti ca sunt bolnav de diabet si ieri am stat catarat pe o scara toata ziua. M-au pus sa repar acoperisul.” Si discutia s-a incheiat, fara sa fi zis nimic. Una din asistente ne-a zis sa mergem la grupul nostru. Se ferea sa nu aflam adevarul. In urma noastra, am lasat o asistenta draguta, care ii explica batranului, cu voce taioasa si o rezonanta mai mare (astfel incat sa auzim si noi) :” Esti nebun mai! Cum poti sa le spui asa ceva copiilor?”.

Alina Plugaru isi face publicitate cum poate ea mai bine. Show de streptease ca sa le mai ridice moralul batranilor. Din cate vad, azilul la care a fost pare sa fie unul destul de ok.  Insa, e totul de fatada. Adevaratele azile se afla la periferia capitalei. Sunt oameni distrusi. La propriu. Si Alina ce face? Isi arata pasarica. De admirat, totusi, faptul ca le-a adus si ceva de mancare. Romania, frate, ce sa mai zic. Rusine.

Actele de caritate sunt absolut necesare, mai ales in vremuri de alegeri.

Considerand ca nimic nu poate inmuia mai repede inimile alegatorilor decat scaune electrice duse batrinilor din azile, EBA a efectuat o vizita surpriza impreuna cu jurnalistii.

Bravo EBA, toti salariatii manelisti sunt cu tine. Scaune electrice pentru toti pensionarii!