Mai ţineţi minte povestea lui badea Cârţan, cum a plecat el calare la Roma să vază cu ochii lui Columna lui Traian? Ei bine, acum a venit rândul meu: plec! Nu, nu plec la Roma! Avem şi noi capitala noastră, la ce să bat atâta drum până în capitala altora? Deşi n-ar strica… dar n-am sediu de prăvălie acolo, aşa că mă limitez deocamdată la plaiuri carpato-danubiano-pontice.

Mă duc să văz şi eu cu ochii mei locuri care cică se văd de pe lună, prieteni pe care nu i-am mai văzut de aşa mulţi ani încât nu-mi sunt suficiente degetele de la o mână să-i număr, oameni dragi şi multe multe cărţi. Aaa… am uitat să precizez că plec în delegaţie? Se mai întâmplă Nu, nu e concediu, dar am să lipsesc o vreme.

Între timp am început să fiu foarte creativă şi m-am tot jucat cu nişte culori, cu nişte vase din sticlă, cu nişte pastă ceramică, numai bine cât să mă bag forţat la somn la ore foarte târzii, şi asta doar pentru că a doua zi prăvălia mă aştepta cu drag. Când mă întorc agăţ şi nişte poze, să mă laud .

Aşadar, vă las cu bine şi am să revin cu relatări la cald, din mijlocul evenimentelor.

]]> http://rbores.wordpress.com/2008/12/15/badea-cirtan/ Mon, 15 Dec 2008 19:40:08 +0000 Radu http://rbores.wordpress.com/2008/12/15/badea-cirtan/

7. Badea Cartan

Mereu am fost amuzat de acest nume: Badea Cartan. M-a facut sa vizualizez tipul arhaic, un prototip al omului mioritic, ca o personalitate marcanta culturii rurale, reprezentant al identitatii natiunii si asa mai departe. Celebrul inventator al mersului pe jos, care nu se defecteaza niciodata. Cu inteleprciunea omului care relationeaza cu natura, avand puteri mistice de a descoperi metafizicul in fiecare lucru nesemnificativ, pare mai mult a genera iluzie pentru intelectuali care se chinui sa descifreze ceva ce nu e cifrat. Nu imi place cand se adauga cu gratuitate profunzime unor lucuri care nu sunt sigur ca merita. Poate ca este timpul sa acceptam ca taranul poate fi lenes si prost. Acceptarea realitatii e un prim pas in descoperirea solutiilor la intrebari precum “de ce este societatea romaneasca asa cum este?” Etalonul si termenul de comparatie nu ar trebui sa fie credintele noastre, ci performantele altora.

Desi am nemultumit cu asta pe destui oameni, niciodata nu am reusit sa ma consider 100% roman, sau sa ma identific cu ideea de a fi roman. I was born in Romania, but I am a citizen of the World.  Prefer sa privesc oamenii ca indivizi. Bineinteles ca nu neg ca sansa de ma naste aici, sansa cu care nu am avut nimic de a face, a influentat cine sunt. Dar nu pot risca sa evaluez cam cat din identitate. Asa cum am mai spus, calatoria m-a ajutat cel mai mult sa descopar cine sunt, si nu o idee care nu imi apartine, dar se presupune ca ar trebui sa o accept.

PS: Am descoperit si o strada in Bucuresti care se cheama Badea Cartan. Din nou am fost amuzat.

Piaţa Badea Cârţan parcă se transformase într-o vreme într-un fel de tâlcioc ieftin plin de oameni care şi-ar fi vândut şi sufletul pentru a face rost de câţiva lei.

Oameni care poate nu mai aveau loc de muncă, oameni care au considerat că singura modalitate de a face rost de bani e să-şi vândă un bun din casă, tot felul de persoane au împânzit trotuarele pieţei Badea Cârţan. Riscul cel mai mare era să fii jefuit în plină zi şi să nu ai cui să te adresezi pentru pagubă, aşa cum de multe ori s-a întâmplat. Aşa zişii schimbătorii de valută şi-au format, de-a lungul anilor, mâna în a te fura pe faţă.

Din fericire poliţia şi-a făcut, de data aceasta treaba şi a reuşit să elibereze străzile şi trotuarele din zona pieţei Badea Cârţan.

Sursa: TION!