Banca Naţională a Moldovei, fără măcar a avea un guvernator, a emis un decret prin care din 1 octombrie 2009 emite o nouă bancnotă cu valoarea nominală de 2 lei.

Toate lucrările de design deja au fost finisate, astfel că începînd cu luni tresorăria franceză va da tiparului noua bancnotă.

Reamintim că din 1 octombie 2009 au întrat în vigoare noile tarife la transportul public urban, prin care coastul unei călătorii cu troleibuzul este de 2 lei, iar una cu autobusul – 3 lei.

Vezi aici noua bancnotă

Sunt dependent de muzica !
Pentru mine muzica e un fel de drog !

Intotdeauna in masina mea s-au auzit armoniile universului – spun asta pentru ca genul de muzica pe care-l ascult deobicei, de multe ori parca-i extras dintr-o alta dimensiune !
  Raportat la vacarmul din trafic, in habitaclu era o atmosfera de calm,  de pace – doar muzica si gandurile fiecaruia !
”Musafirii” uitau ca sunt doar un prestator – isi aduceau aminte de asta abia la sfarsitul cursei – simteam asta dupa privirile condensate-ntr-o intrebare muta :
 ”Oare cine esti tu ?”
Dar eram constient ca ”interogatia” asta se vroia doar un comparativ vizavi de prototipul breslei  !

………………………………………………………………………………………………………..
                           

 Mi-aduc aminte de o piesa pe care o descoperisem recent – s-a-ntamplat sa-i vina randul la ascultat pe o sosea linistita in noapte.

Clientul odata ajuns la destinatie m-a rugat sa nu opresc inca aparatul de taxat.  Si daca nu ma deranjeaza, sa dau un replay la piesa !
Sigur, imi convenea – aparatul abia daca inregistrase vreo 7 lei !
Dupa un minut si-a manifestat dorinta de a vedea cd-ul la propriu – ce daca era un blank, dorea doar sa se uite la el !
 Totul s-a petrecut rapid - din portofel a scos o bancnota de 100 de euro pe care mi-a pus-o pe bord,  si … a fugit cu cd-ul !
 -  Alo, domnu’  da’ cursa cine-o plateste …

Am intrebat in dreapta si-n stanga unde e amplasata statuia lui Sir Walter Scott. Desi eram convins ca e la loc de cinste si figura in schita zonei centrale a Edinburghului, mai exact in Princess Gardens, la poalele Castelului, altadata un intins lac care a fost asanat, mi-era teama sa nu “o pierd”, pe vasta intindere verde…

"Vezi monumentul acela inalt, in dreapta Galeriilor Nationale?" ... "Ei bine, acela e monumentul in memoria lui Sir Walter Scott"

Asadar n-avea cum sa-mi mai scape. Din preajma Edinburgh Castle, panorama iti taie respiratia iar monumentul in onoarea lui Sir Walter Scott e giuvaerul gradinilor. Fiu al Edinburghului, nascut in 15 august 1771, Scott a dobandit recunoasterea internationala in randul contemporanilor sai, pentru nuvelele istorice, ale caror parinte este, si numeroasele poeme. Cine n-a rasfoit Ivanhoe ori Rob Roy?

In 1814, Scott avea sa scrie Waverley, avandu-l protagonist pe un simpatizant englez al Iacobitilor, Edward Waverley, pusi pe-o razmerita, numele nuvelei fiind preluat in bolta peste timp de statia terminal din Edinburgh a North British Railway. Statia, moderna, amplasata la baza colinei cu Mila Regala, ce duce spre castel, e la o aruncatura de bat de monumentul omului de litere, in aceeasi vale scaldata pe vremuri de apele lacului.

In 1818, Scott scria The Heart of Midlothian, inima localnicului, din zona capitalei… Numele a fost purtat de o sala de ceremonii din oras, loc pentru baluri si dansuri, si preluat ulterior de primul club de fotbal profesionist din Edinburgh, fondat in 1874, Heart of Midlothian, cu sediul intr-o zona veche din sud-vestul urbei, pe Gorgie Road, o prelungire a Princess Street.  Vremurile s-au schimbat si Heart e pe mana unui lituanian, cu antrenor secui din Odorhei, insa inima maronie ramane pe caldaramul Milei Regale…

Sir Walter Scott scria in 1818 The Heart of Midlothian...

... pe caldaramul din fata intrarii in Catedrala St. Giles

Nascut in orasul vechi, aproape de Mila Regala, Scott avea sa urmeze Royal High School of Edinburgh, apoi Universitatea din oras si facultatea avocateasca, rolul sau militant fiind decisiv intru mentinerea in circulatie a bancnotelor cu o valoare sub 5 lire emise de Banca Scotiei, motiv pentru care si cele actuale, diferite de lira sterlina desi cu aceeasi putere de cumparare, ii poarta chipul, intr-un portret schitat de Henry Raeburn. Sir Walter Scott e pe bancnotele scotienilor dar mai ales in inima Edinburghului, in umbra remarcabilului memorial de o splendida dantelarie. Autorul Miresei din Lamermoor avea sa traiasca 61 de ani.

Pe esplanada Galeriilor Nationale, sunet de cimpoi

S-a oprit din suflat, nu doar de caldura. Sa mi se confeseze ca putini opresc intr-o asemenea zi calduroasa, nefireasca pentru Edinburgh. Jacheta de tweed il impovara dar n-o lepada. E parte a portului traditional, a armurii sale de cimpoier venit din Stirling, din preajma podului celebrei batalii din 1271 in urma careia Sir William Wallace a ramas gardian pazitor pe veci al spiritului locului. Un memorial mladios, aidoma celui in onoarea lui Sir Walter Scott, exista in Stirling intru aducere aminte. Sir William Wallace, erou scotian… M-a indemnat sa vizitez pitorescul Stirling, orasel universitar spre care mai putini se avanta. Edinburghul magnetizeaza in Scotia… Desi cu un accent puternic, cimpoierul s-a facut inteles ca un scotian oarecare. A real scotsman… Si ne-a mai cantat.

Mandrul barbat din Stirling, la poalele Edinburgh Castle...

In drum spre memorial, alte statui, monumente, privelisti minunate, plus un grup de Highlanders din Caledonia, cu pletele in vant, vanjosi si cu tatuaje, parca rupti din filme de epoca, in ritmuri de tobe si cimpoaie. Remarcabili!

Si regimente de "cimpoieri" au cazut la datorie...

O macheta a zonei centrale, dominata de Edinburgh Castle, pe colina. Cele 3 poduri, memorialul nuvelistului, Mila Regala, dealul Calton, cu Observatorul

Mai rara asemenea priveliste, in centrul capitalei. Nu tu burnita cu ceata, ci sa te intorci bronzat din Scotia...

Expozitie Turner, la National Gallery of Scotland

Caledonia, frenetici la tobe. Recital...

Ce sincronism... un cimpoier si sase tobosari

Un alt cimpoier, in preajma Memorialului

Sir Walter Scott, fiu al capitalei si figura marcanta a Scotiei

Statuia de sub boltele Memorialului

In preajma Memorialului, si statuia lui Livingstone

A fost o minunata calatorie in timp, printre simboluri, traditii si obiceiuri ale locului…

Cu greu mi-am luat ramas bun de la Princess Gardens, cu Sir Walter Scott Memorial. Mai aveam de alergat un maraton...

Compania la care lucram s-a inchis si am ramas fara lucru.

M-am mutat in capitala incercand sa gasesc de lucru. Bateam din usa in usa, acolo unde gasisem in ziar ca cineva ar avea nevoie de o femeie la curatenie. Dar cand oamenii vedeau ca nu am o mana refuzau in ciuda explicatiilor mele ca pot munci.

Ma obisnuisem sa traiesc fara sa mananc. Locuiam la biserica intr-o camaruta dormind pe scaune. Dimineata ma trezeam si ii multumeam lui Dumnezeu pentru soarele vesel si ciripitul pasarelelor.

Odata, mergand pe strada, am gasit o bacnota de o suta de lei. M-am gandit cu recunostinta la Tatal meu Ceresc care Se ingrijea de nevoile mele. Fericita mi-am cumparat o rochita noua (cea de pe mine se decolorase de atata spalat), iar de restul cumparam zilnic o cana de ceai cald sa-mi tina de foame.

mi-am ingaduit un extras de prin blogrollul meu :

” E august, un mic oraș pe malul marii …, în plin sezon, plouă
torențial de câteva zile, orașul arată de parcă ar fi părăsit.
Toți au datorii și trăiesc de pe o zi pe alta.

Din fericire vine un rus bogat la un mic hotel cochet. Vrea o cameră.
Pune o bancnota de 100$ pe masa recepționerului și se duce să vadă camerele.
Șeful hotelului ia repede bancnota și se duce repede să plătească
datoriile la măcelar.
Acesta ia bancnota si se duce repede să-și plătească datoria la
crescătorul de porci.
Acesta la rândul lui se grăbește să-și plătească datoriile la cel ce-i
livrează furaje pt. porci.
Cel cu furajele înșfacă bancnota și aleargă la prostituata pe care nu
o mai plătise demult. În timpurile astea de criză până și ea oferă
servicii pe datorie!
Prostituata ia bancnota în mână și se grăbește spre hotel, unde fusese
cu clienții ultimele dăți și unde ramăsese datoare.

În acest moment coboară rusul, după ce a inspectat camerele, spune că
nici o cameră nu-i place, își ia bancnota și părăsește orașul…”

http://gabenro.wordpress.com/2009/04/18/criza-financiara-rezolvata/

Intr-una din serile trecute, cand ma indreptam spre casa, incantata ca la o ora la care mai tot bucuresteanul se afla in mijloacele de transport sau in masina proprietate personala, am reusit sa gasesc un loc la geam, intr-un troleibuz incalzit! Asta imi asigura cel putin 45 de minute de lectura linistita…am inceput Varsta discretiei – Simone de Beauvoir, povestire care m-a captat inca de la primele pagini. Citesc cateva randuri si aud un Dati-mi si mie un ban…mi-e foame…vreau si eu o paine. Un tigan deloc slab, deloc murdar, deloc pricajit si cu siguranta deloc infometat, urla la fiecare pasager, care se chinuia sa isi tina cu o mana diplomatul sau geanta, cu o mana copilul cu ghiozdan cu tot si cu o a treia mana sa se tina de bara… Credeti ca a coborat la urmatoarea statie??? Nope!! De ce? Simplu: pentru ca s-au gasit cativa care sa ii dea cel putin cate 1 leu…Ajunge in dreptul meu si pentru ca ma uitam fix in ochii lui beliti de tigan tipa si mai tare, probabil asteptand sa imi deschid portofelul si sa ii dau banii mei, bani pentru care muncesc, pentru care ma trezesc in fiecare dimineata la ore imposibile, pentru care suport nervii nef…telor din institutul la care lucrez…Bineinteles ca nu i-am dat nimic, nici macar o flegma, dar in momentele acelea am fost atat de suparata pe mine ca nu m-am tinut de cuvant in urma cu cativa ani, cand mi-am propus sa fac cursuri de autoaparare…asa ti l-as fi luat de guler si l-as fi trantit in prima balta din prima statie si as fi putut sa si ripostez daca vreun pretenar de-al lui i-ar fi luat partea….Nu am facut nimic, nu am putut nici macar sa-i spun tipului simpatic de langa mine, de maxim 30 de ani care a scos aproape cu lacrimi in ochi 1 leu si i l-a oferit, tava ii lipsea si scuzele ca era o bancnota sifonata, ca animalele astea pot castiga zeci de milioane pe luna….oare chiar nu stia???

Funny stuff.

Legat de postul anterior, pe aceeasi pagina cu stirea despre bancnota de 10 lei la Mediafax, gasesc o stire “pe aceeasi tema” despre Zimbabwe.

Se spune aici ca in Zimbabwe a fost introdusa bancnota de 10 miliarde de dolari locali. Amuzat si intrebandu-ma cum ar arata un Becali local, am intrat sa citesc articolul. Acolo gasesc o ilustratie cu o bancnota de 1000 de ori mai mica decat suma despre care este vorba in articol si in titlul pozei. Vezi captura, ca poate o schimba…

Acum exista doua posibilitati: sau n-au avut poza cu noua bancnota si au pus alta – sau articolul este gresit in totalitate. Oricum – titlul pozei este nejustificat si da dovada de lipsa de cap limpede si de matematica elementara. Ma intreb si eu ca Zoso (in cazul EvZ) daca s-a lasat cu penalizari… Ma mai intreb de ce nu au modificat articolul sau titlul pozei din 19 Decembrie pana acum, mai ales ca a fost semnalata greseala in comentariile la articol.

Oare ce salariu are autorul articolului? Si cum s-ar traduce el in banii din Botswana?

Am vazut aseara pe Antena 3 un reportaj despre niste oameni care, neavizati fiind, au mers la politie cu noua bancnota de 10 lei crezand ca este falsa.

Trebuie sa marturisesc ca habar n-aveam ca, la 1 Decembrie, BNR a pus in circulatie o noua bancnota de 10 lei cu elemente grafice si de siguranta modificate fata de cea veche. Diferentele nu sunt majore, dar exista si pot provoca panica in cazul in care nu stii despre ce este vorba. Mai ales faptul ca s-a renuntat la imprimarea in relief – iti da palpitatii.

Acum stau si ma gandesc unde am fost cand s-a facut popularizarea acestei modificari. Eram in tara. Ma uitam la televizor. Oare au facut publica stirea? Sau au mers pe blat profitand de campania electorala si alegeri?

O asemenea stire este de importanta majora. Oare cat de imbecili sa fie conducatorii nostrii ca sa-si inchipuie ca tota lumea citeste Mediafax? Oare cat de dobotoci trebuie sa fie ei ca sa isi permita luxul de a schimba bancnote fara o suficienta informare prin media de mare impact a intregii populatii? Astia erau conducatorii de dinainte de alegeri. Acum am ales altii mai buni. Nu-i asa?

Primesc pe mail proiectul pentru o noua bancnota in SUA: bancnota de jumatate de dollar:

Hei! The fun just started!

Multumesc, Adi!

 
Nu prea ma uit la fotbal, dar cand o echipa romaneasca accede intr-o faza superioara la nivel international, devin brusc interesat !
 Ma simt asa… evit cuvinte mari !
 
Suntem pe locul 2 in I.T. dupa India.
 Ma simt asa… evit cuvinte mari !
 
Un italian imi cere sa dau roata de vreo trei ori in jurul Parlamentului, in timp ce-si manifesta uimirea printr-un  ” mama mia ” repetat !
Ma simt asa…evit cuvinte mari !
 
Un turc imi spune :
 - La cati bani am facut eu in tara asta meriti si tu un baccis mai consistent, si-mi intinde o bancnota !
S-o iau, sa n-o iau ?
Ma simt asa … ca un taximetrist !
 
Investitor de pe alte meleaguri intr-o vizibila stare de euforie imi povesteste cat de bine se simte in tara asta, si mai ales apreciaza frumusetea multor fete  nepretentioase :
Trei margele, un cercel si cucerirea-i gata !
 
 - Bine ba conchistadorule, ia-le tu pe toate !

Ma simt asa … evit cuvinte tari  !

 Ma simt…ca un thailandez frustrat !

.
                                                        *

.
 Fara nici o legatura cu cele scrise, imi vine in minte o intrebare ce ma face sa zambesc :
 
 Oare cocosul o fi misogin ?