¿Es necesaria o no? ¿Desplaza a la credencial del IFE y duplica la función de la CURP?

Si el Gobierno mexicano ya decidió que lo va a hacer, debe explicar claramente el costo de la CID y buscar la mejor opción, desde el tipo de documento hasta el proveedor, en relación costo/beneficio, y así explicarlo a los ciudadanos.

Por otro lado, veo de gran beneficio quitarle a la credencial del IFE el omnipoder que ahora tiene como identificación oficial. No se nos olvide que su función principal es su uso en una votación. Y tenerla tan manoseada, tan fotocopiada, tan a la mano, la hace muy extraviable, muy clonable, muy negociable. En un país con problemas de votación, un cambio de estrategia en este simple detalle puede significar mucho.

Finalmente, un dato curioso: ¿Alguien ha visto que se utilice la banda magnética de la credencial del IFE? Al menos yo no, y me llama la atención ya que la banda magnética es tecnología vieja, que en su momento fue innovadora, pero que al parecer NUNCA SE USÓ!!! Y eso debió incrementar su costo, no? Me imagino se usaría para incorporar un tipo de votación electrónica, o como un método de respaldo o conteo rápido.

¿Qué nueva tecnología le incluirán a la CID… que terminará siendo un gasto sin sentido? Ahí lo dejo.

Bancomat

Nuova idea del Giappone per evitare le truffe che spesso avvengono agli sportelli dei bancomat: alcuni istituti di credito hanno istituito un “jammer” che blocca i cellulari in prossimità degli sportelli. Questo per evitare furti ai danni dei correntisti.
Infatti ci sono stati casi in cui l’uso dei cellulari ha permesso di rubare soldi soprattutto agli utenti più anziani. Infatti le vittime venivano indotte proprio attraverso una telefonata a prelevare i soldi. I ladri riuscivano a leggere i dati della banda magnetica e i codici digitati al momento del prelievo, trasmettendoli a distanza attraverso un modem. Per evitare queste situazioni, è stato installato un sistema che impedisce di usare il telefonino in prossimità del bancomat.
Il sistema ha avuto molto successo, tanto che la Chiba Bank ha deciso di installare il dispositivo di jamming su 4 ATM dell’area metropolitana di Tokyo. Il dispositivo blocca i cellulari entro un raggio di un paio di metri dallo sportello bancario. Il congegno è formato da una scatola che trasmettere onde elettriche che tolgono campo ai cellulari.

Articolul de blog http://suciu.wordpress.com/2008/06/23/fariseii-culturii-de-ieri-si-de-azi/ a deschis o discuţie interesantă despre accesul şobolanilor – culturnici la un combinat avicol de lângă Bucureşti.

Crevedia era unul dintre combinatele avicole (poultry farms) unde totul mergea bine, spre deosebire de alte combinate din ţară. Nu am lucrat în sistem, dar ştiu că în alte combinate avicole din ţară existau mortalităţi îngrozitoare. Lipsa de igienă, lipsa de antibiotice… Cumva, managerii din Crevedia depăşiseră acele dificultăţi. Prin intervenţiile acestor tovarăşi care îi vizitau, primeau antibiotice pentru păsări? Întrebarea nu este doar retorică. În fine, cei din restul ţării nu primeau antibioticele pentru păsări. Care era soluţia găsită de managerii din provincie? Atunci când se instala morbiditatea printre bieţii pui, îi tăiau imediat pe toţi. Aşa apăreau în alimentare pungile cu “fraţii Petreuş”. Într-un compartiment de tren am auzit pe vremuri o poveste interesantă despre furtul din combinatele de ouă. Dintr-un combinat pentru producţia de ouă, dipăreau cantităţi importante, în ciuda pazei şi controalelor la poartă extrem de riguroase. Securitatea, neputincioasă. Deşi dispuneau de informatori, ei nu aflau vreo ştire că acele ouă ajungeau la consum în comunităţile umane, mai apropiate sau mai îndepărtate de combinat. Au recurs la camere de supraveghere Siemens, care înregistrau totul pe bandă magnetică. Pe una dintre acele înregistrări s-a dezvăluit misterul. Veneau şobolanii! Erau într-o coordonare exemplară. Se aşezau în şir, dar pe spate, cu lăbuţele în sus. Alţi şobolani de la capătul “productiv” al benzii rulante  vii luau câte un ou şi îl aşezau pe “banda” aceasta. Şobolanii care constituiau banda mutau fiecare ou pe picioruşe de la un şobolan la celălalt  şobolan, până ce “banda” vie  scotea oul din combinat literalmente printr-o gaură de şobolan.  Totul se petrecea  în mare viteză, dar în acelaşi timp atent şi delicat, astfel că nici un ou nu se spărgea. În final, nu ramâneau urme.

Titus Filipas

Una banda magnética (llamada a veces magstripe como abreviación de magnetic stripe) es toda aquella banda oscura presente en tarjetas de crédito, abonos de transporte público o carnets personales que está compuesta por partículas ferromagnéticas incrustadas en una matriz de resina (generalmente epoxi) y que almacenan cierta cantidad de información mediante una codificación determinada que polariza dichas partículas.

Los primeros usos de la banda magnética se remontan a la década de los 60, cuando el London Transit Authority la instaló en el metro. Su uso más conocido es en las tarjetas de crédito; a pesar de que estas surgieron en 1951, no fue sino hasta 1970 que se cumplieron los estándares de calidad y American Expresa las adoptó.

wikipedia [Vía R. popular Mechanics • Edicción Continental  No.58/06 • Junio 2005 / Imágenes Google]