Cel care îţi bârfeşte pe cineva la ureche, mai târziu ghici ce va face! Te va bârfi pe tine. Aste este regula. Oamenii a căror sport naţional este bârfa, nu se vor lăsa de acest sport nici măcar pentru prietenul cel mai bun. De ce? Pentru că ei prin asta se distrează. Prin asta simt că trăiesc. Degeaba speri că se va schimba pentru tine, sau degeaba speri că dacă te faci prieten cu bârfitorul, mai târziu nu te va bârfi şi pe tine. Din contră, te va bârfi mai mult pe tine deoarece va şti mai multe despre tine.
Eu una decât să am aşa prieteni, prefer să nu am deloc. Dar tu? Ce prieteni ai? Prieteni care zi de zi îţi aduc noutăţile de prin oraş şi încă puţin înflorite? Sau prieteni cu care petreci un timp plăcut fără a bârfi pe nimeni?

Timp de prea multa vreme am inghitit porcariile pe care unii sau altii au simtit nevoia sa le scrie in comentarii, dar am si eu o limita. De acum inainte se schimba placa. Nu am de gand sa mai postez pe acest blog multa vreme, dar in scurtul timp in care o voi mai face, impun alte reguli.

Orice comentariu care contine jigniri, injurii sau atac asupra persoanei mele nu va fi aprobat. In plus, “posesorul” acelui comentariu va primi ban pe IP. Nu va obositi cu IP dinamic sau alte porcarii de genul asta, voi bana absolut tot ce nu imi convine. Daca doriti sa contraziceti o idee despre care scriu, e perfect in regula. Critica e constructiva. Dar acest blog nu exista pentru ca anumiti idioti lasi sa isi verse frustrarile pe care le au fata de mine. Daca aveti ceva de spus, spuneti in persoana si nu va ascundeti in spatele unor identitati false care va fac mai mult decat penibili.

Pana imi mut locul de joaca pe alt blog [ individual de data aceasta ], impart banari si interdictii ca pe bomboane de Halloween. Sper ca asa ori lasati balta idoteniile pe care le debitati, ori va faceti curaj sa imi spuneti in persoana ce aveti de spus.

Cui ii place, citeste articolele in continuare. Cui nu, nu.

Trebuie sa recunoastem ca uneori, birfa are un rol anestezic si oarecum calmant. Toti o practicam, voit sau nu, furati de imprejurari, rapusi de plictiseala sau obositi de atita verticalitate (auto)impusa.

Barbatii nu stiu ce pierd, desi cercetatorii aia britanici le-au decernat masculilor titlul onorific de cei mai mari birfitori. Hmmm…ce-o fi fost in capul lor? Spuneam ca nu stiu ce pierd, pentru ca cea mai colorata si savuroasa birfoteca se intimpla la salon: la coafor, la epilat, ati inteles ideea.

Cred ca nici cea mai intepata muiere nu poate refuza sa fie luata de val si sa participe la dulcele sunet al intimplarilor repovestite, dar mai ales reinterpretate intr-un astfel de loc. Exista si aici o ierarhie. Niciodata noile venite nu vor fi rasfatate precum clientele vechi. Ca intr-un matriarhat adevarat, executanta stilului smuls te pune la curent cu ultimele vesti abia dupa ce considera ca te cunoste, adica dupa ce te-a vazut de suficiente ori, iar tu ai dat dovada de stoicism. Increderea doamnei care-ti reda feminitatea este mai greu de obtinut decit o programare in perioada de virf. Ma pot lauda ca am un anumit “rang” intr-o astfel de “relatie”, astfel ca daca am nevoie de o epiderma perfecta urgent e suficient sa pun mina pe telefon si mi se face loc imediat, chiar daca trebuie “imbrincita” din schema o alta clienta. In aceasta calitate va rog sa va imaginati cam ce-mi aud urechile.

Trebuie sa admit: am avut noroc cu o cosmeticiana profesionista care s-a dovedit a fi si un fin psiholog! Cind te pregatesti de durere si te incordezi ca anticipezi ce urmeaza, ea incepe sa-ti povesteasca de pilda, ca nu mai primeste barbati la epilat. Cuuuum? Au venit si tipi? Si ce si-au facut? Mai, a venit un handbalist, care a vrut “un lung”, (jap smuls/auu!)…si nu-l mai primesc (jap)…transpira foarte mult si se plingea foarte tare (jap/auu? zic, mai soptit). Va dati seama, dupa ce mi-am cistigat “statutul” de clienta care poate veni la orice ora, nu pot sa ma pling, n-am voie, mai ales ca as putea fi bagata in aceeasi oala cu handbalistul plingacios si transpirat. Fereasca sfintul! In plus, nu-mi da mina sa ma duc in alta parte…iar s-o iau de jos? Iar sa ma lupt sa obtin o programare? Iar sa nu aflu ce a patit sotia aia de politist, sau verisoara de-a doua a doamnei profesoare pe care n-o cunosc? Dar argumentul cel mai puternic este jena care ma napadeste numai la gindul ca ar trebui sa ma dezbrac in fata altei femei. Confortul dat de cunoscut in aceasta ecuatie face toti banii…  

Va marturisesc ca pe tipa care ma epileaza o pot da exemplu de profesionalism. In toiul unei sedinte m-a intrebat cu ce sa se imbrace la un eveniment. In timp ce executa cu ritmicitate de metronom stilul smuls, imi descria tinutele. La un moment dat, nemultumita ca nu pricep detaliile descrise, ma lasa balta, pleaca pentru citeva secunde si se intoarce victorioasa cu vreo trei rochite. Eu, stateam pe jumatate “facuta”, si ma uitam la ea cum se dezbraca din trei miscari si la fel de repede, isi pune prima rochie: ce zici? Ar trebui scurtata? In momentul in care i-am vazut privirea, cam cite sperante isi punea ea in raspunsul meu, eu fiind vai mama mea in imposibilitatea sa am macar o pozitie mai decenta, m-a busit un ris criminal imaginindu-mi cam cum s-ar vedea toata chestia asta de catre o terta persoana. Acuma fa-o printre lacrimi pe gagica sa inteleaga de ce rid: de ea? Nu-i vine bine aia, o face grasa? Sa mi-o arate si pe cealalta, poate e mai potrivita cu sandalele rosii?

In fine, printre sughituri am reusit s-o fac sa priceapa ca nu e momentul ideal sa ceara pareri stilistice chiar atunci. Ca ar fi de preferat sa termine ce are de facut la mine, si apoi descoperim si tinuta perfecta…

Tocmai mi-am facut programare. Ma pregatesc de ultimele noutati, ba chiar mi-am facut si temele in materie de tendinte 2010. Cu ce m-ar mai putea surprinde?

Sa va impartasesc cateva secrete tehnice despre cum sa ai o amanta atunci cand esti oficial cu o alta femeie.

1. NU ii tine numarul in agenda. Memoreaza-l.

2. NU uita sa-ti stergi memoria apelurilor dupa fiecare convorbire

3. NU suna fara anonim (#31#numar)

4. NU suna direct, si invat-o sa nu te sune direct. Mai intai se da bip cu anonim. Daca ti se raspunde la bipul anonim abia atunci poti suna pe bune.

5. NU te afisa public cu amanta ta. Nici unul dintre voi nu doreste complicatii. Amandoi aveti prieteni care va pot surprinde.

Si un bonus special:

CUM SA-TI ALEGI AMANTA

1. De preferabil sa stea cat mai aproape de tine – e totusi o amanta – asta inseamna ca o vei vizita in momentele in care chiar vrei sa o vizitezi, si atunci nu merita un drum prea lung (prea des)

2. De preferabil sa aibe si ea pe cineva. Daca e singura, va incerca (voluntar sau nu) sa te desparta si pe tine de actuala.

3. De preferabil sa o cunosti bine inainte. Fostele colege de liceu/facultate sunt ideale

4. Sa nu fie prea vorbareata, sa nu puna intrebari inoportune – femeile au o inclinatie genetica spre barfa.

Nu mai exista alte articole despre acest subiect.

Ieri am petrecut dupa amiaza la Scanteia, in compania unei simpatice prietene … v-am mai povestit eu de barul asta. Am baut, am mancat bine, desi simpatica si-a dorit meniul zilei nu i-a mai fost servit doar pentru ca trecusera cateva minute dupa ora 17…in fine, la ora aceea barul era destul de gol, adica la primul etaj nu eram decat noi si vreo trei pustani la alta masa…ei beau bere, jucau carti si se contraziceau daca la un moment dat canta Queen sau nu (baieti, era clar Queen)… mi s-a parut foarte dragut un moment care m-a facut sa imi reamintesc de adolescenta mea destul de zbuciumata, de plina de probleme, mai ales cu parintii si profesorii… unuia dintre pusti ii suna telefonul, era mami pe care micul pletos incerca sa o convinga ca s-a terminat filmul acum cateva minute si se mai plimba un pic prin mall, ca o sa ajunga acasa repede, intr-o juma de ora, desi el abia isi incepuse a doua bere, iar prietenii lui pareau foarte bine dispusi si cu greu si-au tinut pentru ei glumele cat micul serios o convingea pe mami ca mai are ceva de vazut la zara… Cand eram de varsta lui aveam un mare noroc, nu existau telefoanele mobile, ma rog existau dar nu aveam noi, ai mei nu puteau sa imi dea de urma de nicio culoare si ma puteam distra fara sa ma piseze nimeni la cap din cinci in cinci minute…pe de alta parte stiam ca daca nu respect ora de ajuns acasa si intarzii o juma de ora, mi-o luam zdravan…

Acum, ce sa zic, sper ca mami sa nu-mi citeasca blogul 

Ce-ar fi ca oamenii sa-si vada in pula mea de viata lor si sa ii lase pe ceilalti sa si-o futa cum vor? Ce-ar fi sa nu se mai creada toti “smecherii pulii” si sa mai verifice din cand in cand daca nu cumva cacatul lor pute mai rau decat al altora? Ce-ar fi daca nu si-ar mai da cu parerea toti pulifricii atunci cand nu e cazu’/nu inteleg despre ce e vorba/nu au cunostintele necesare pentru a critica un lucru din punct de vedere al compozitiei si modului de exprimare?

Eu stiu un lucru: cand nu iti place un cacat, nu il mananci. Cand nu iti place o masina, nu o conduci. Cand iti vine sa te pisi, nu te caci ca dobitocu’ pt ca asa crezi tu ca e bine, cul, ne-penal,etc! Si cand nu iti place o persoana, sau ce face persoana respectiva, o ignori.  Chiar daca tu ai enspe mii de argumente contra ei, chiar daca esti tu mie-n suta sigur/a ca ai dreptate, chiar daca te crezi pula universului, O LASI IN MORTII EI IN PACE. Nu incerci sa o futi la cap cu ideile tale, nu incerci sa o convingi ca e rau cum este, sau ca e penibil ce face.

De ce?

Pentru ca fiecare om are dreptul sa fie cum doreste, sa faca ce doreste. Atat timp cat tie nu ti-a facut nimic rau, nu trebuie sa te zgandare pe tine in cur. Ai o viata, ocupa-te de ea. Dar retine: DOAR DE A TA!

Ar fi de dorit ca pe unii sa nu ii mai futa la cerebel cum si ce scriu eu. Ca scriu vugar,ca nu asa vorbeste o femeie,  ca scriu despre subiecte tabu, ca nu e funny, ca e penal, ca pizda-n cur.

E trebusoara mea, mea, mea si numai a mea. Nu va place, marsh de pe pagina asta. Cautati bloguri de pizde care scriu despre dulcegarii, despre cum viseaza ele ca-s futute in timp ce luna le lumineaza gaura curului, sau despre cum li s-a rupt lor unghiuta falsa cu cristale Swarovski. Is fara numar d-astea pe internet.

Daca totusi sunteti masochisti, si n-aveti toate sinapsele intre neuroni, vedeti ca joi e zi de schimbat capete la abator. Sunt de porc ele, da’ decat nimic, mai bine asa.

E prima si singura data cand atac subiectul asta. Nu am nevoie de nervi in plus, am deja destui in viata de zi cu zi ca sa mai adaug si unii virtuali.  Sper ca m-am facut inteleasa. Daca nu, pierderea domniilor voastre. Un mic sfat: Stiti ca nu aveti 9 vieti ca pisicile, nu o irositi p-aia de o aveti barfind si criticand precum babele, seara, la portita. Mai bine faceti ceva productiv. Gen duceti-va cu viteza maxima admisa spre pula mea.

Si acum, ma duc sa trag niste Dunhill, pentru relaxare.

Sanatate si frigidere caaaaat mai pline de…carne!

Cica Obama s-ar fi inspirat de la Madam’Palin. Ei, as!

In Grecia antica Socrate(469- 399 DC), era foarte mult laudat pentru

intelepciunea lui.

Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care

alerga spre el agitat si care i-a spus:

‘Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?’

‘Stai o clipa,’ ii replica Socrate. ‘Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci
printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.’

‘Trei?’

‘Asa este,’ a continuat Socrate. ‘Inainte sa-mi vorbesti despre studentul
meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui.

Primul test este cel al Adevarului. Esti absolute sigur ca ceea ce vrei

sa-mi spui este adevarat?’

‘Nu,’ spuse omul. ‘De fapt doar am auzit despre el.’

‘E-n regula,’ zise Socrate. ‘Asadar, in realitate, tu nu stii daca este

adevarat sau nu.

Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui
despre studentul meu este ceva de bine?’

‘Nu, dimpotriva.. .’

‘Deci,’ a continuat Socrate, ‘vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate
ca nu esti sigur ca este adevarat?’

Omul a dat din umeri, putin stanjenit.

Socrate a continuat. ‘Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a

treia proba-filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre
studentul
meu imi este de folos?’
‘Nu, nu chiar…’

‘Ei bine,’ a conchis Socrate, ‘daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este
nici
Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?’

Omul era invins si s-a rusinat.

Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu

studentul respectiv !!!

Nu suport bârfa!Am fost îngrozită când am aflat că persoana în care aveam o încredere oarba mă bârfea de mama focului. Ea îmi spunea multe lucruri şi am crezut că din moment ce eu îi pastrez secretele şi ea trebuie să le păstreze pe ale mele.Se pare că m-am înşelat.E urăt să stai într-un orăşel mic şi mai mult de jumătate din locuitori să aibă limbarniţă.De ce să pierzi ore întregi discutând despre alţii când poţi face lucruri faine?Vă urăsc bârfitorilor.Sper să vă simţiţi .

Sa fugim de bârfire, dragii mei!

Nici o greseala nu-i mai mare ca ea – si nici mai usor de savârsit.

De ce? Pentru că se savârseste mai degraba decât oricare alt păcat – și cuprinde repede pe cel ce nu bagă de seamă.

Celorlalte greseli le trebuie vreme, pregătire, tovărășie și adesea tărăgănelile pot aduce împiedicarea lor.

De pildă, cineva și-a pus în gând să ucidă sau să tâlhărească. Pentru aceasta trebuie să facă unele pregătiri – și de multe ori, în vreme ce el întârzie, patima îl părăsește, pornirea cea rea se mistuie, el se lasă de gândul cel vinovat, ne mai săvârșindu-l.

Nu-i tot așa când e vorba de bârfire. Dacă nu suntem cu totul băgători de seamă, ea ne răpește dintr-odată.

Ca să bârfim, nu-i nevoie nici de vreme, nici de pregătiri, nici de cheltuieli, nici de alcătuiri. Numai să vrem – și de îndată voința se preface în faptă. Căci limba e singura unealtă care ne trebuie.

De aceea, e bine să ne ferim de aceste vicii!…

Mi s-a intamplat de mai multe ori sa mint datorita intrebarilor indiscrete ale unor oameni. Nu am vrut sa le spun adevarul, nu era treaba lor, si nu am avut puterea de a le raspunde ca nu le pot spune, sau sa ii las asa in plop fara sa le raspund la intrebare. Am oroare fata de acest comportament si Dumnezeu m-a binecuvantat la un moment dat cu o prietena mai in varsta ca mine, de la care m-am molipsit cu obiceiul de a nu pune intrebari aiurea, care ispitesc oamenii sa minta pentru ca nu ar vrea sa imi spuna chiar toate amanuntele vietii lor. Cu ocazia aceasta mi-am dat seama cat de important este sa alegi cu grija oamenii cu care iti petreci timpul pentru ca fara sa vrei te vei trezi copiindu-le obiceiurile bune sau rele.

Intrebarile indiscrete pe langa faptul ca te ispitesc sa minti, te mai ispitesc sa te enervezi groaznic, sa spui vorbe gresite la nervi, intrebarile indiscrete sunt de obicei puse cu intentia ca apoi informatia primita sa fie transmisa mai departe, cu alte cuvinte cu intentia de a barfi. Daca nu intrebi cu intentia ca sa primesti informatii iar pe baza acelor informatii sa ajuti omul, atunci mai bine nu intreba. Sunt lucruri care nu trebuie sa fie aflate prin intrebari, daca omul vrea sa ti le spuna, ti le va spune, daca nu curiozitatea trebuie ucisa.

Locuiesc  intr-un oras-sat, teoretic este oras, dar practic oamenii sunt veniti de la sat si au dus cu sine boala curiozitatii, boala barfei, boala aflarii tuturor informatiilor cu putinta despre vecin, ca apoi povesti peste povesti sa fie transmise prin viu grai, si uite asa omul isi “infrumuseteaza” viata, se distreaza ca urmare a faptului ca stie tot despre celalalt, sau asa crede. Intrebarile indiscrete fac mult rau, ce, cum, unde, cat, de ce sunt lucruri care uneori nu trebuie sa ne iasa pe gura, decat daca din start  ne interesam sincer de situatia aproapelui cu intentia de a ajuta in cazul in care aflam ca are nevoie de ajutor, si mai mult de atat cu intentia de a pastra informatia si de a nu o da mai departe urmatorului cu care te intalnesti pe strada.

Am avut cateva experiente practice prin care mi-am dat seama ca Dumnezeu este impotriva curiozitatii fara rost, aflarii unor amanunte care nu folosesc la nimic decat la satisfacerea acestui moft al firii de a stii multe lucruri care nu fac decat sa hraneasca invidia si barfa. Pe omul bolnav de barfa il vei cunoaste foarte repede dupa tavalugul de intrebari pe care ti le pune, intrebari fara numar, care vizeaza aspecte si amanunte din viata ta de care nici tu nu te-ai intrebat si poate nici tu nu le stii, dar uite ca el, prietenul, vecinul, neamul, trebuie neaparat sa le cunoasca, nu va dormi bine la noapte daca nu va stii cine, ce, cum, de ce.

Am descoperit ca la intrebarile indiscrete se poate raspunde cu aparentul raspuns obraznic dar sanatos:  imi pare rau dar nu pot sa iti raspund la intrebarea aceasta.  Il vei face sa intre in pamant de nervi sau rusine, acum depinde in ce faza il prinzi, dar te scutesti pe tine de o minciuna, daca tot nu vrei sa ii spui adevarul sau ulterior te vei scuti de o barfa in plus cu care ii vei hrani arhiva de barfe individului sau individei care iti pune intrebari indiscrete.

Si daca vei face asta odata sau de doua ori ti se va duce vestea, pentru ca cei care barfesc sunt ca o familie si se duce vestea, ceilalti vor sti ca nu au cu cine vorbi si se vor teme sa te mai asalteze cu intrebari aiurea, vei fi detestat de unii dar apreciat de Dumnezeu caruia ii place discretia, intelepciunea, adevarul si care uraste barfa si vorbaria fara rost.

1. despre materialisti: daca ai masina si crezi ca prietena ta sta cu tine pentru asta, de ce incerci sa o impresionezi la prima intalnire cu masina? Poate sa aiba iubitul meu si bentley, si bmw, si smart si orice alta masina. Sunt ale lui. Pentru mine e comparabil cu perechea lui de boxeri: nu ma acopera pe mine, dar imi place cum ii sta si cu ei, si fara ei

2. despre fete: a) niciodata nu incerca sa fii punctuala la o intalnire cu fetele; b) cine nu vine, e intotdeauna barfita

3. despre tv: slava Domnului cu Discovery, altfel as avea interzis la tv in weekend (don’t ask )

Entuziasm de zici că te duci pentru prima dată la şcoala, deşi, chiar ăsta e sentimentul pe care îl ai când stai acolo în bancă şi copiezi orarul de la tablă–că n-ai mai fost în viaţa ta la şcoală, sau cel puţin de 100 de ani.

Nu ştiu de ce, dar întotdeauna am asociat toamna cu trecutul. Culorile probabil mă duc cu gândul la efectul “sepia” sau “old”, frigul, la paltoanele cucoanelor de altădată, ploile, la umbrelele moncher-ilor.

..revenind…entuziasmul ăsta dispare cum a şi apărut-fără să-ţi dai seama. Teneşii pe care i-ai purtat cu atâta drag în prima zi se uzează, pe ghiozdanul cel nou îl apucă ploaia de câteva ori, plus munca de zi cu zi, atâtea kg de ştiinţă, apoi prima pagină a caietelor noi, atât de caligrafic umplută, sporul pe care îl ai când înveţi cu atâta drag prima lecţie, fiind însă conştient că e şi singura din toate cele ce vor urma pe care o să o ştii până la sfârşitul, hai să zicem..semestrului, dar din care nimeni nu te va asculta niciodată. (poate pentru că şi ei, profii, au fost elevi, un fel de complot, o adevărată conspiraţie ce mai,,,).

Daaar să trecem la lucruri mai serioase. Cel mai important…revederea cu cei dragi, sau mai bine zis, reuniunea familiei. Asta aşa, ca formalitate. Tradus ar fi: întâlnirea cu fetele, acasă la cea mai apropiată de şcoală, desigur: chicoteli,aglomeraţie, bătaie pe oglindă, “cum îmi stă mai bine- aşa sau aşa?”, într-un final, plecarea zgomotoasă către….

….Curtea şcolii. Aici începe spectacolul: uniforme pe ici, pe colo, capete dezorientate, revederi, îmbrăţişări, pupături, boboace, boboci, coate împărţite în stânga şi-n dreapta: “aia parcă s-a mai îngrăşat..” , “cutărescu s-a tuns..îi stătea mai bine înainte..”, “nu-ştu-care s-a vopsit..” şi “mai-ştiu-io-cine s-a spălat la cap”.

Mda. Entuziasm. Ieftin. Cel mult o săptĂmână.

Bă, Irish s-a mutat. Unde mergem?

Traiesc inconjurata de micile mele obsesii. Si nu consider asta o problema prea mare, pentru ca aceste mici indignari ale sufletului imi ghideaza viata. Ma bucur.  De ceva vreme nu mai vorbesc despre altii ca entitati separate. Doar daca au legatura directa sau indirecta cu mine. Pentru ca nu mai vreau sa critic si nu-mi place sa fiu criticata de oameni care habar nu au care este motivul deciziilor mele. Mi se pare ca am uitat sa visam si suntem mult prea preocupati de starea altora.

Am tot citit in ultima perioada despre frustrarile oamenilor legate de alti oameni . Toata lumea scrie despre asta. Toti bloggerii. M-am cam saturat de cliseele ,,urasc tipul asta de oameni” pentru simplul motiv  ca mai nou, toti tindem sa fim niste neintelesi in marea de tipuri. Pentru ca nu de mult timp nu ne mai place aglomeratia, nu mai mancam fast-food , nu mai mergem cu autobuzu si cautam sa ne izolam. Mai nou, suntem niste boemi cautatori ai unor locuri indepartate.  Pana si acei prieteni pe care ii avem mai mult sau mai putin tindem sa-i aruncam la cosul de gunoi sub pretextul ca ne dorim altceva. Suntem neintelesi, insa daca ea vrea rasarit sau apus, gasim scuze tampite. Oboseala pare totusi o componenta vitala a vietii urbane pe care majoritatea o traim, pentru ca ne gaseste o scuza de fiecare data cand cheful ne uraste.

Pe mine nu ma enerveaza multimile. Aglomeratia. Cafeaua de dimineata in cafenele neincapatoare. Doar autobuzele intarziate. Pentru ca-i fac pe altii sa ma astepte. Nu ma enerveaaza nici ca trebuie sa stau la coada la casa de bilete la tren. Nici Mac-ul din gara. Doar intarziatii. Nu ma leg de oameni in general, doar de cei care mint. De cei care nu au curaj sa-mi spuna in fata. Ma enerveaza neintelesii, pentru ca sunt cei carora nu poti sa le dai nimic care sa-i satisfaca. Ma instiga cei care toti timpul se scuza ca niciodata nu au timp, desi stau  ore intregi la tv. As putea sa dau nume ca sa nu generalizez.

Ma intristeaza oamenii care dispar fara sa zica nimic. Din peisaj, din viata ta, din tot. Aceiasi care spun ca tu nu ai nici o vina, dar pleaca. Din perpetua dorinta de separare. Pentru ca din cauza lor trebuie sa iti reconstruiesti viata. Sentimentele. Programul. Nu mai iesiti la cafea in fiecare dupa-masa la ora 5. Nu mai vorbiti pe messenger si nu mai plecati hai hui pe unde va trece prin cap, fara nici un plan preliminar. Nu il mai poti numi Domnul Primavara sau Domnisoara Oaie. Sau ce nume vrei tu.

In rest, frustrarile mele nu se leaga de multimi si neintelesi. Ci de indicatii si contraindicatii.

]]>