Ora 23:55, din intamplare TVR1, emisiunea “No Comment 1989″ …privesc cu o nefireasca teama la imaginile ce se succed haotic pe ecran. Aveam 8 ani pe atunci, nu intelegeam exact ce se intampla dar multe din imaginile pe care le urmaresc acum la aproape 20 de ani distanta am convingerea ca le-am privit in direct in copilarie. Nu voi intelege niciodata comunismul asa cum l-au inteles parintii si bunicii mei dar inteleg foarte bine unde am ajuns ca natiune dupa doua decenii de “libertate”. Avem libertatea de a alege de cine sa fim furati, batjocoriti, infometati. Avem libertatea de a ne desemna bogatii si de a-i face si mai bogati, avem libertatea de a ni-i face stapani. Si toate astea la pretul a doi trei mici si un pahar de bere gratis castigate cu lupta, la propriu, intr-o duminica insorita, la o serbare populara. Oare disperarea precede nebunia sau desteptarea…. oare cat de rau trebuie sa fie inainte de a fi bine. Lacomia, invidia, ura, bucuria de raul celuilalt ii caracterizeaza si pe sarmani dar si pe bogati.
Fac o paranteza: un imbecil claxoneaza cu sete in strada, probabil asteapta pe cineva sa coboare. Este ora 00:15, Romania, Bucuresti… insista, iar si iar. Daca as spune ca nimeni nu are nicio reactie lumea s-ar impartii in doua tabere… unii ar spune ca reactia sau mai bine zis lipsa ei este fireasca pentru tara in care traim in timp ce partea opusa ar replica cu sete: “De ce nu-i zici tu ceva?”. Toti aveti dreptate. Acum imi dau seama ca paranteza deschisa nu-si are sensul …de fapt despre asta este vorba… avem libertatea de a nu face nimic si ne-o exercitam din plin.
Totusi o reactie! Dupa voce o persoana trecuta de prima tinerete iar dupa vorbe un visator: “Daca nu te potolesti chem politia!”…I-as replica dar situatia nu-mi permite…Care politie? Ce-i pe ale caror mijloace de deplasare scrie -siguranta si incredere- ?. Nu va deranjati si nu-i deranjati. Am facut-o eu anul trecut cand, intorcandu-ma de la serviciu am vazut la cativa pasi de locuinta un om cazut in strada. Am avut libertatea de a alege…am ales sa apelez 112. Dupa ce pret 10 – 15 secunde am convins o voce stridenta ca am motive intemeiate am primit legatura cu “salvarea”. Dupa mai bine de 2 minute de la acest prim succes si dupa un “interogatoriu” complet in timpul caruia interlocutorul meu parea mai mult interesat de persoana mea si nu de motivul apelului am repurtat a doua victorie…mi-am spus “oful”. Intrebarea care a urmat am constientizat-o abia dupa acest eveniment. “Este un om al strazii?” Am raspuns “Nu!”… chiar nu era, dar acum ma intreb daca era si as fi raspuns DA. Oare ce ar fi urmat? …. nu vreau sa ma gandesc acum… “Asteptati sosirea ambulatei!” dupa care convorbirea s-a incheiat. Am asteptat … nu au trecut nici 5 minute si a aparut un echipaj SMURD. Am tot respectul si admiratia pentru profesionalismul de care dau dovada. In schimb, intamplarea produsa pe parcursul celor 5 minute de asteptare mi-a alimentat scarba si indignarea fata de institutiile statului. Am observat din intamplare un echipaj de politie ce trecea prin zona, le-am facut semn sa opreasca. Cu o privire aproape buimaca, ceva de genul “cine noi??”, au binevoit a opri. Le-am spus ca este un om cazut in strada, m-au privit de parca nu intelegeau ce le spuneam, nu-mi intelegeau agitatia….. m-au intrebat daca am sunat la 112. Le-am spus ca da…. parca usurat de aceasta veste cel din dreapta mi-a spus in timp ce ridica usor geamul: “Foarte bine ati facut! Asteptati-i sa vina… Noi suntem de la circulatie, nu va putem ajuta!” Oare asa trebuie sa fie? Oare in alta parte s-ar fi intamplat la fel? Poate ar fi trebui macar sa coboare din masina… sa arunce o privire…poate omul fusese batut, talharit …. am uitat …politia la noi nu se autosesizeaza …trebuie sa depui o plangere sau sa mori ca sa demareze ceva, probabil o ancheta inutila. Au avut libertatea de a actiona dar ceva i-a impiedicat: erau de la circulatie! La venirea ambulantei omul a fost “salvat”. Nu am mai zabovit dar macar a ajuns pe maini bune …cel putin pana la spital macar.
Sunt eu oare prea pornit…se poate, dar constant cate un eveniment de acest fel imi alimenteaza “mania”.  In urma cu vreo 6-7 luni, seara tarziu incercam sa gasesc un loc de parcare. Una din aleile blocului era blocata chiar pe mijloc de un autoturism serios avariat si cu parbrizul spart. Usa soferului era deschisa…am coborat , am asteptat cateva minute dar strada era pustie. Am reusit pana la urma sa parchez pe o frantura de asfalt liber. M-am indreptat spre casa. La aproximativ 50 de metri distanta m-am intersectat cu o patrula…erau doi. I-am salutat respectos si i-am informat ca ceva mai incolo se afla o masina pe mijlocul strazii ce parea abandonata. Cei doi “oameni ai legii” mi-au raspuns la fel de respectos si pe un ton calm: “Sunati la 112 , noi am iesit din tura.” Ambii erau in uniforma de serviciu, cu echipamentul din dotare inclusiv statiile radio. Nu am comentat in nici un fel raspunsul lor… imi pierdusem argumentele. Citisem undeva ca politistul are obligatia de a interveni indiferent daca se afla sau nu in misiune. Probabil erau si dansii de la circulatie si nu puteau da prin statie mai departe. Dar stai …totusi “problema” mea era de circulatie. E clar … iesisera din tura! Am ales sa-mi continui drumul. A doua zi autoturismul in cauza se afla in acelasi loc. Pe la pranz cativa binevoitori au impins masina intr-o parte eliberand drumul…urmatoarea zi “epava” a disparut. Probabil or fi revenit in tura cei de la -siguranta si incredere- …desi, era sambata … or lucra sambata?
De unde plecasem? Aha… unde am ajuns? Nu-mi face nici o placere de a acuza sau a arata cu degetul catre o institutie anume si nici nu-mi propun… Au fost doar doua intamplari traite personal ce mi-au conturat foarte clar alaturi de alte episoade, situatia actuala a natiunii… vorbesc de oameni si nu de institutii …. imi doresc o reactie a laturii umane care in final poate duce la reactia unei institutii, dar cred ca ajung la fel de visator ca vecinul din blocul alaturat ce a avut totusi o reactia la adresa celui care prin prizma libertatii dobandite a ales sa claxoneze insistent in miez de noapte.