Revin prin a spune ca, pe masura ce se apropie data la care trebuie sa plec in Olanda, ai mei se intorc tot mai mult impotriva mea. Povestea e lunga si din pacate m-a dat peste cap complet. Ma consideram un om norocos, dar se pare ca, pana la urma, nu sunt. De nici o culoare. N-am sa ma pierd in autocompatimire (mai mult decat am facut-o “live” in ultimele cateva zile), dar parca era totul prea frumos ca sa fie adevarat. Chestia e ca in momentul asta, nu ma mai pot astepta la nici un fel de sprijin din partea familiei. Nici macar moral. Am trait intr-o iluzie perfecta aproape 8 luni de zile si cu cat cazi mai de sus, cu atat doare mai tare.

Ma duc sa alerg si sa dau cu pumnii in perne.

Daca imi mai citeste cineva blogul… Atentie! Nu mai pot sa imi mai accesez adresa de yahoo. S-ar putea sa-mi fi facut careva o bucurie. Sper sa o rezolv. Pana atunci, daca primiti ceva de la adresa pe care ati corespondat cu mine pana sambata, 23 august, sa stiti ca nu sunt eu. Sper sa fiu doar paranoic . O sa revin cu amanunte.

Vreau sa dorm si eu noaptea ca omu’! In ritmul asta ajung la capatul nervilor si al puterilor in no time! Cred ca trebuie sa trec pe ceaiuri si pe sport cat de repede posibil.

Poate ma mai linistesc dupa ziua de vineri.

…Sau altfel spus duet de bormasina cu rotopercutor sambata dimineata la ora 9:30. Ma si intrebam ce o fi cu vecinii mei de nu s-au mai ocupat de mult de gaurit peretii. Nu stiu ce or face atata veme cu bormasinile alea, ca dupa zgomotul sustinut care a terorizat tot blocul vara si toamna trecuta, cred ca nu mai exista nici un perete care sa nu fie mandrul posesor a cel putin 10-15 gauri. Probabil ca unele apartamente arata ca niste schweizere, de ma mir ca nu pica tot blocul din cauza asta. Probabil ca exista o psihoza in masa, provocata de ultima moda din lumea peretilor cu personalitate, care induc fiintelor umane, probabil la nivel subliminal, in timpul somnului, dorinta lor fierbinte de bodypiercing. Cred ca in timpul noptii se desfasoara adevarate sedinte de mandrie exacerbata: ia uita-te la mine, am trei gauri noi, oamenii astia sunt atat de usor de manipulat!

Problema e ca aceste concerte matinale se declanseaza exact cand am eu cea mai mare pofta de somn, ca o conspiratie monstruoasa care imi strica sambetele si duminicile. Nu ca ar fi normal sa mai vreau sa mai dorm dupa ora 9 jumate. Cine se scoala de dimineata, departe ajunge. In cazul meu, departe cu nervii, intinsi la maximum precum elasticul de la chiloti, gata sa plezneasca. Ia uite, dom’le, si eu care credeam ca stau bine cu sistemul nervos! Surpriza!

Ma gandesc foarte serios sa intru si eu in joc. If you can’t beat them, join them. Ma duc sa scot aspiratorul si sa umplu si o masina de rufe, concomitent cu selectarea volumului maxim la mp3 player. Cred ca am chef de Simfonia Fantastica a lui Berlioz. Si de-o mai ramane un geam intreg in bloc…