„Timpul este unul dintre sistemele fundamentale ale oricărei culturi. Cultura joacă un rol atât de important pentru înţelegerea timpului ca sistem cultural, încât este practic imposibil de a separa diferitele niveluri ale culturii în care acesta se înscrie.”[1]

Timpul în mitologia cu care sunt familiarizaţi apusenii este reprezentat de un titan pe nume Cronos, de unde derivatele lingvistice ce servesc pentru a denumi elmente din câmpul semantic al timpului. Numele său derivă din verbul kreno, care înseamnă “a exersa balansul”, “a domni peste”, “a guverna”, în mitologia greacă. Este fiul lui Uranus şi al Gaiei, cel mai tânăr dintre cei 12 titani.

Romanii îl echivalează pe Cronos cu Saturn, zeitate care patrona muncile agricole şi roadele pământului. În Atena, în a 12-a zi a lunii Hekatombaion, se ţinea un festival în cinstea lui Cronos, care se numea “Kronia”, o sărbătoare a recoltei. În artă, Cronos era înfăţişat ca având o secure folosită la culegerea recoltei. Aceasta a fost şi arma cu ajutorul căreia l-a castrat pe tatăl său.

În mitologia vedică timpul nu este definit fizic dar este menţionat ca fiind parte integrantă a lui Brahman, creat, ordonat şi comandat de Absolut şi delegat mai departe pe niveluri de acces şi planuri inferioare celorlalte entităţi în funcţie de gradul de apropiere de Absolut al lor atât din punct de vedere temporal cât şi spaţial.

Lev Tolstoi spune despre timp că este o mişcare continuă, fără nici un răgaz, şi că el nici nu poate fi conceput altfel, ceea ce reprezintă o sincronie a filosofiei occidentale cu cea orientală, oferind o perspectivă mediană dihotmiei cronemice est-vest, unde timpul este văzut ca o entitate unitară cu scurgere lineară şi continuă, ”un surogat metafizic al mării”[2] cum îl numeşte Cioran.

Pentru culturile policrone, cum este cea hindusă timpul este o entitate repetitivă care se succede, în planuri materiale şi imateriale, la intensitate sau viteză diferită, sau dacă vreţi timpul se scurge la fel, doar sistemele de măsură şi referinţă variază.

Dacă timpul şi spaţiul sunt interschimbabile aşa cum postulează indirect Teoria Relativităţii datorită faptului că este considerat a fi a patra dimensiune a universului şi pentru că formează împreună cu materia un continuum se crede, nu în unanimitate dar într-o proporţie semnificativă faptul că timpul împrumută o parte din calităţile materiei cum ar fi spre exemplu entropia.

Timpul este indisociabil de materie în consecinţă un fenomen care afectează materia ar trebui să afecteze şi timpul. Scurgerea timpului a fost percepută până în prezent drept imuabilă iar forma de manifestare a unei entropii temporale este inconceptibilă.

Vârsta pe care omul biblic o putea atinge scade odată cu îndepărtarea de prima fiinţă umană, scădere pusă pe seama pierderii “perfecţiunii” şi credinţei. Filosofia indiană răspunde tuturor acestor întrebări existenţiale cu o coerenţă a firului narativ extrem de bine conturată şi persuasivă prin densitatea şi logica răspunsurilor plurivalente şi multidimensionale ce se construiesc într-un puzzle intricat care odată pus cap la cap oferă o perspectivă unitară asupra cosmogoniei universului. Aceasta se suprapune sau intersectează cu unele teorii fizice dar şi cugetări metafisiceşti ale multor gânditori orientali şi occidentali deopotrivă, ceea ce prin natura deductivă a cercetării noastre vedice indică o responsabilitate etică, morală care ne oferă un al doilea argument spre verosimilitate sau probabilitatea faptică a conceptelor, teoriilor şi credinţelor materiale relatate în Vede.

Persoana cu accesul maxim în timp şi spaţiu este divinitatea supremă identificată cu Brahman, care se identifică la rândul său cu însuşi Absolutul. Timpul văzut ca parte integrantă a lui Brahman este relativ, în sensul în care timpul “nostru” respectiv ritmurile impuse drept repere incontestabile, ca variaţiile circadiene sau mişcarea de revoluţie a Pământului, pot fi diferite de la o perioadă la alta din punct de vedere al “vitezei de curgere” (fără a cădea în capcana teoriei substanţialiste).

Singularităţile spaţio-temporale sau găurile negre, pot reprezenta poarta dintre lumi sau lokas, în mitologia vedică, fiind cele care schimbă parametrii de acces. Teoria găurilor negre presupune o cu totul altă percepţie a timpului şi spaţiului. În primul rând, densitatea unui astfel de obiect este enormă în timp ce volumul său tinde spre zero iar distorsiunea pe care o provoacă în urzeala Cosmosului, cunoscută sub denumirea de forţă gravitaţională, este enormă, suficientă pentru a avea efecte bizare asupra spaţiului şi timpului.

Ceea ce noi numim în prezent Big-Bang, explozia primordială, a fost o astfel de singularitate. În acest caz, este evident faptul ca noi nu putem măsura timpul din vechime, scurs de la început, până acum, fără a cădea în capcana paradoxurilor temporale. Mitologia hindusă, vorbeşte însă în cosmogonia lumii de unităţi de măsură universale, de ani ai lui Brahman, teorie despre care se poate citi pe larg în capitolul dedicat cosmogoniei. În ceea ce priveşte latura strict ştiinţifică poate că universul nostru s-a născut ieri, sau poate că vârsta sa este infinită. Ambele variante pot fi în egală măsură relative şi corecte.

Newton considera că spaţiul şi timpul sunt independente de materie, că ele reprezintă mediul de sine stătător în care aceasta există, asemenea vasului care conţine apă. Pe de altă parte, concepţia relaţionistă susţine că timpul şi spaţiul nu au sens, nu există fără materie. Leibniz defineşte timpul, spre exemplu, drept o succesiune de evenimente. Unificarea celor două teorii, aparent opuse a fost dată chiar de Teoria Relativităţii care susţine că în jurul maselor mari, ce determină forţe gravitaţionale puternice, continuumul cvadridimensional este curbat. Einstein considera chiar că forţa gravitaţională nu reprezintă un tip elementar de interacţiune, ci doar acea curbură a spaţio-timpului. Mişcarea planetelor în jurul unui soare este deci cauzată de structura curbă a continuumului şi considerată a fi o consecinţă directă a acesteia.

În mitologia hindusă aspectele referitoare la forma şi mişcarea Pământului sunt  controversate. Unii autori au sugerat că forma planetelor este implicit sferică dar într-un mod ambiguu, în Aitareya Brahmana, un vechi text filosofic indian care datează din mileniul I î.Hr. unul dintre primii autori care a propus această interpretare este H. Blavatsky, fondatoarea societăţii Teosofice, care a sugerat că mantra şerpuită la care face referire textul este în realitate Terra (ilam).[3] Această mantra a fost văzută de regina Şerpilor (Sarpa-rajni) pentru că Pământul este însăşi regina Şerpilor, mamă şi regină a tot ceea ce mişcă. La început, aceasta era doar un cap (capul uman este mai mult sau mai puţin rotund, de aici aluzia) fără păr adică fără vegetaţie. Capul chel care este iniţial moale devine tare numai după respiraţia zeului Vayu, deva al aerului. Aceste detalii ar sugera idea că autorii Vedelor ştiau sau îşi imaginau planeta ca fiind rotundă ori sferică.

Potrivit unei interpretări date de Subhash Kak unui alt vers din Aitareya Brahmana este sugerat faptul că rotaţia pământului poate fi cauza aparentei mişcări ascendente şi descendente a Soarelui, răsăritului şi apusului. Acesta citează versul 4.18.:

“The [sun] never really sets or rises. In that they think of him “He is setting,” having reached the end of the day, he inverts himself; thus he makes evening below, day above. Again in that they think of him “He is rising in the morning,” having reached the end of the night he inverts himself; thus he makes day below, night above. He never sets; indeed he never sets.”[4][5]

O interpretare alternativă a versului de către Shyam Singh Shashi sugerează faptul că se putea deasemenea referi la faptul că Soarele ar avea o parte strălucitoare în timpul zilei şi o parte întunecată pe parcusul nopţii, fapt ce ar fi cauzat aparentul apus şi răsărit.

Din punctul meu de vedere o interpretare nu poate rămâne decât la stadiul de transpunere şi trecere a unei opere, lucrări sau citat prin propria noastră precepţie influenţată de sistemul de valori, judecată, logică astfel că rezultatul poate să fie la fel de diferit mergând pe principiul câte pălării atâtea păreri sau dacă vreţi un paralelism mai reuşit, interpretarea de către adulţi a desenului din Le petit prince, pe care toţi îl vedeau drept o pălărie datorită sistemului social, de referinţe, a perspectivei şi lipsei de imaginaţie sau viziune multidimensională, multistructurală a materiei, cu care operaţionalizau şi care în realitatea paralelă a copilăriei nu era decât un sărman elefant înghiţit de un şarpe boa.

În ceea ce priveşte mişcarea planetei teosofiştii considerau că primele urme ale unei idei contra intuitive potrivit căreia Pământul se află în mişcare iar Soarele se află în centrul Sistemului Solar (de unde provine şi conceptul heliocentrismului) este atribuit unor texte vedice sanscrite din India Antică. Yajnavalkya, consideră că ce este crezut a fi Soarele este depictat ca fiind în centrul lokas-urilor. În Shatapatha Brahmana, este precizat:

“The sun is stationed for all time, in the middle of the day. [...] Of the sun, which is always in one and the same place, there is neither setting nor rising.”[6]

Unii înţeleg prin acest fragment faptul că Soarele este doar staţionar, rezultând astfel falsa concluzie potrivit căreia Pământul se învârte în jurul său. Yajnavalkya a recunoscut că Soarele este mult mai mare decât Pământul, fapt care bineînţeles că i-a influenţat conceptul heliocentric iniţial. Acesta se spune că ar fi măsurat şi cel mai precis distanţele Soarelui şi Lunii faţă de Pământ ca fiind de 108 ori diametrul acestor corpuri cereşti, aproape de măsurătorile moderne ce situeză planeta noastră la o distanță de 107,6 faţă de Soare şi 110,6 faţă de Lună. Acesta a mai descris şi un calendar solar foarte precis în Shatapatha Brahmana.

Revenind la discuţia ştiinţifică amintim că percepţia generală actuală este aceea potrivit căreia configuraţia spaţio-timpului este determinată de materie; el poate exista şi ca entitate autonomă, însă sensul său dispare în absenţa materiei, aflându-se în aceeaşi situaţie cu informaţia care dispare în lipsa receptorului sau a canalului şi codului de transmitere şi este distorsionată când scoasă din context. Concepţia de timp şi spaţiu absolute pare pe de altă parte să fie deja mult depăşită. Probabil că existenţa fiecărei planete, fiecărui sistem înzestrat cu viaţă, deci cu observatori care ar putea percepe o diferenţă, este individuală. Descoperirea tahionului, particula care ar călători cu viteze mai mari decât cea a luminii, a reprezentat o nouă sursă de ipoteze, de la fizica teoretică modernă până la mitologia hindusă şi tapasurile yoghinilor. Pentru a putea accepta depăşirea barierei vitezei luminii, trebuie să păşim într-un univers în care materia poate avea masa negativă şi unde timpul călătoreşte invers.

Oriunde există o noţiune, ne vom lovi automat şi de simetrica sa, de imaginea sa în oglindă. În acest caz, noţiunea care contrabalansează timpul ar putea fi antitimpul.

Fizicianul american Richard Gott, preluând o mare parte din geometria lui Minkowski, a afirmat că universul  ar fi alcătuit de fapt din trei universuri paralele. Primul care ne este cunoscut direct şi aparţine materiei, al doilea reprezentat de universul antimateriei şi un al treilea care le înconjoară pe celelalte două: universul tahionilor, al timpului. Cele trei universuri ar fi despărţite de o singularitate spaţio-temporală care ar marca totodată şi sensul de curgere al timpului în celelalte două universuri. Spre deosebire de foton, cu care tahionul se aseamănă datorită vitezei sale, şi faptului că este propria antiparticulă, natura tahionului rezultă probabil din sensul de curgere al timpului: într-un univers al antimateriei,”sensul” timpului aşa cum îl cunoaştem, va fi inversat, timpul devenind antitimp. O lume fatală prin cel mai mic contact cu universul nostru, în care timpul curge, conform naturii sale, în sens opus celui cunoscut nouă, de la final la origini. Ceea ce desparte cunoscutul de necunoscut, materia de antimaterie, timpul de antitimp, este o singularitate. Un exemplu de antitimp în cel mai simplu mod de manifestare al său, raportat la univers, se găseşte în  romanul şi adaptarea cinematografică a operei lui F. Scott Fitzgerald The curious case of Benjamin Buttons, care spune povestea unui om a cărui viaţă se deapănă de la bătrâneţe spre tinereţe.

În cultura hindusă şi cu precădere în cea vedică realităţile paralele şi lumile structurate în grupuri bine delimitate se scurg într-un cadru temporal cuantificat prin coeficienţi mitici şi mitologici proprii, care într-o anumită măsură se intersectează cu mitologia ştiinţifică prezentă.

[2] Cioran, Emil, Amurgul gândurilor, ed. Humanitas, Bucureşti, 2006

[3] sursa Wikipedia apud Blavatsky, Helena, Isis dezvăluită, Presa Universităţii Teosofice, p.10

[4] sursa Wikipedia apud Kak, Subhash, “Birth and Early Development of Indian Astronomy”, în Helaine, Selin, Astronomy Across Cultures: The History of Non-Western Astronomy, pp. 303-40, Boston: Kluwer

[5] ”(Soarele) nu apune şi nu răsare niciodată cu adevărat în sensul că ei se gândesc la el ca şi cum ”El apune” ajungând la sfârşitul zilei, acesta se inversează; făcând astfel seară dedesubt şi zi deasupra. Iarăşi în sensul în care se gândesc la el ca şi cum ”El ar răsări dimineaţa” ajungând la sfârşitul nopţii acesta se inversează; făcând astfel zi dedesubt, noapte deasupra. El nu apune niciodată, nu apune niciodată cu adevărat.”

[6] ”Soarele staţionează pentru eternitate în mijlocul zilei… Al soarelui, care este întotdeauna în unul şi acelaşi loc, nu este nici răsăritul, nici apusul.”

Var faktiskt nervös imorse när jag skulle jobba, det var ju en och en halv vecka sedan sist… Tänk om jag hade glömt allt liksom?

Men det gick bra, förutom att jag tappade mat på två gäster… Usch vad pinsamt det var!

Vad ska man mer skriva här då? Har inte hänt så mycket mer…

Pappa kom iofs och hämtade mig i den nya bilen och tog med mig på en åktur, så nu har jag sett den! Sjukt snygg!

Och träffade Lina en stund med, det var trevligt. Vi pratade lite om morgondagen som vi ska tillbringa tillsammans och så!

Och Henke får man inte tag på, som vanligt, jag tror att han glömt att betala sin telefonräkning eller något? Sjukt jobbigt, jag som hade fixat pengar så att vi skulle kunna hyra Benjamin Buttons… Men nu får dom pengarna gå till cigg och cola istället!

Och en sak till, jag vill att Robin ska komma hit typ nu!

Slumdog Millionaire

I watched Slumdog Millionaire before it officially released. Although a good movie with a good story and a reasonable cast(all adult cast) and a very enthusiastic Anil Kapoor, I was wondering if it was worth all the hype. Call me a cynic but if “Amar Akbar Anthony” was made by a british director and given such publicity, I would have believed it would have won Oscars. Atleast the song sequences were better than the “jai ho” railway station dance. Only people worth mentioning about the movie is the child cast who were natural and incredible. Dev Patel looks ok as Jamal and his British accent creeps in subtly. Anyway I ll try to be washed over by patriotism and be proud of a movie which most critics call “poverty porn”. Apparently the word “porn” is being used in ways unfamiliar to me.

Benjamin Buttons

If I would be really honest, I would think “Curious Case of Benjamin Buttons” would be one of the most boring movies ever made and the sheer bodycount in the movie puts Die Hard and Rambo to shame. Although both Benjamin Buttons and Forrest Gump are basically southern dull guys (Brad Pitt didnt look his brightest), I would say Forrest Gump’s life was way more exciting than Benjamin’s. Buttons managed to be so boring that I fell asleep only to be woken by my gf and a loud Filipino woman crying when he dies. Gump went to vietnam, caught shrimp, ran across America, met John Lennon, Buttons did nothing expect look sad.

I have gained 10 kilos over the last 3 years so I have decided to eat fast food to lose weight. Im trying a so called famous “Subway” Diet where lunch consists of  a 6 inch sandwich and dinner is a foot long. I am not surprised that Subway sandwiches have hardly anything in them cos even my toothbrush tastes better than them. Anyway I ll try to stay committed to my Subway diet inspired by a story of a man called Jared who lost 245 pounds eating subway. I guess if u eat such “Fat Free Taste Free” food, you ll give it up anyway. The Veggie Delight has been at the cause of many suicides and words like “Parmesan Oregano” and “Honey Mustard” have been mentioned in many eulogies.

February was apparently the month for love cleverly portrayed by companies to sell over prized stuffed rag dolls so that deluded girls would molest them and bouquets of flower which die in 2 days to remind us that life is very transient. The month ended up with majority of the male population ending up with spiraling down bank balances as result of gifting over prized colorful vegetation and cocoa seeds prepared with udder secretion of cows to the female population. This is even jazzed up with even more colourful words like “You complete me” (what are you a jigsaw puzzle with your gf the last piece), ” You had me at Hello”(Yah I am that desperate). Anyway apparently after a lil research, I discovered a formula for the propagation of love.    So you are already in “love”(definition:  stage of hallucination where extra effort is needed to continue in that state),what is the formula to maintain it?

The answer lies in two things, Valentines Day and Geometric Progression. Definition of Geometric Progression is “

In mathematics, a geometric progression, also known as a geometric sequence, is a sequence of numbers where each term after the first is found by multiplying the previous one by a fixed non-zero number called the common ratio. For example, the sequence 2, 6, 18, 54, … is a geometric progression with common ratio 3. Similarly 10, 5, 2.5, 1.25, … is a geometric sequence with common ratio 1/2. The sum of the terms of a geometric progression is known as a geometric series.

Thus, the general form of a geometric sequence is

“

So if you start with ur first valentines day gift to be 20 dollars(a=20) and you choose your r=2, next year your gift should be 40 then 80 then 160 and so on. This continues till it reaches four figure which is like the price of an engagement ring and thats when you propose. If you are not keen to marry, I would say start with a low priced gift of $2 to $5 because your r is mostly fixed at 2. Guys eager to get married start with $ 50 which is a good amount, a balance between your eagerness and modesty.

I thought I would do a post about some of the movies I’ve seen recently. I watch a lot of movies. Usually around three to four week. So over my life time I’ve seen an unbelievable amount. Here’s some the ones I’ve watch lately.

I saw this most recently. The story is about a failed real life plot to assassinate Hitler during WWII. The movie was excellent. Very suspenseful, even though the outcome is already know.

I saw Slumdog Millionaire a few weeks ago. It actually just won best picture at the Oscars this weekend. It’s a very uplifting  movie, but it also shows how hard life is for poor people in India. I’m really glad Danny Boyle won the best director Oscar. He deserves it. His films are always different and interesting.

Benjamin Buttons was also nominated for an Oscar.I enjoyed it. The story was interesting, but the ending was a little weak in the case of the reverse ageing process.

Red Cliff is a retelling of a famous battle from classic Chinese novel “Romance of the Three Kingdoms”. It’s directed by the famous Hong Kong director John Woo. This movie was fantastic! The action and drama were amazing. The cinematography was breathtaking. This is just part one, the second comes out sometime this year I think.

Finally a movie that’s just fun. It’s been a awhile since Jim Carrey did a funny movie that was actually funny. I laughed many times watching this. Stupid, but fun.

long awaited

and i wasn’t disappointed at all

have you ever thought of writing an autobiography?

if so, how would you like to tell your story?

if given a choice, how would you like your life to be? 

my mind run a thousand miles

busy, so busy

Quotes from Benjamin Buttons

For what it’s worth: it’s never too late or, in my case, too early to be whoever you want to be. There’s no time limit, stop whenever you want. You can change or stay the same, there are no rules to this thing. We can make the best or the worst of it. I hope you make the best of it. And I hope you see things that startle you. I hope you feel things you never felt before. I hope you meet people with a different point of view. I hope you live a life you’re proud of. If you find that you’re not, I hope you have the strength to start all over again. 

*****

Ayer por la noche, LIR (Lady In Red) y yo fuimos al cine sin tener ninguna idea especifica sobre que cinta ver, sin embargo pensamos que seria bueno ver la pelicula con más nominaciones al Oscar, ademas de ser la única que el público en general fuera de los estados unidos conoce, asi que procedi a comprar 2 entradas para “El Curioso Caso de Benjamin Button” de las 10.00pm.

Dar click aqui para leer la bonita reseña

Diez para la 1.00am , me di cuenta el por que de tanta nominación, la pelicula tiene todo lo que la academia le gusta: Paisajes bonitos, historia de amor, protagonistas “A-List”, la escena emotiva para hacer llorar y más de 150 minutos de duración.

La idea original es interesante, un cuate que crece al reves. Sin embargo me quede con ganas de ver un mayor conflicto que se le presentara a Don Botones, no nada más el amor imposible con Daisy (Cate Blanchett), pudiendo tener muchas y mas interesantes aventuras, el protagonista se dedica a disfrazarse de James Dean y a vivir en un colchon; Forrest Gump puede a ver sido un cuate con un IQ ligeramente menor al promedio, pero hizo miles de cosas mucho mas trascendentales y que terminaron por influenciar la historia.

La última hora de las 3 que dura esta cinta, me la pase tratando de no quedarme dormido y deseando que ya se acabara; la historia se me hizo sosa, las actuaciones decentes sin llegar a grandiosas, el diseño de escenografia excelente y hasta ahi. No la volveria a ver, no me gusto. No logro mover las fibras para hacerme sentir empatia por Brad Pitt, muy a pesar que soy fan de Rusty Ryan.

Jovenes, si quieren ver a la chica llorar por 3 horas, no la piensen mucho, esta es la opcion perfecta.

Un japonés de 54 años, que intentó suplantar a su hijo de 20 en un examen, fue descubierto por un inspector a pesar de teñirse el cabello para intentar parecerse a su vástago.

Este representante de comercio quería que su hijo consiguiera un certificado que le permitiera trabajar con él, pero un examinador observó que el candidato parecía mucho más mayor que los 20 años que indicaba su ficha, según ha declarado el responsable de la policía de Nara, Masaaki Nakamori.

“Un joven de 20 años y un hombre de 54 años no aparentan tener la misma edad. Pero se parecía a la foto de la ficha”, ha explicado Nakamori.

El padre había realizado el mismo examen el pasado año, pero con un peinado diferente y con gafas. “Esta vez, el padre se había teñido el cabello y no llevaba gafas”, ha indicado Nakamori.

El hombre se había presentado al examen con otro centenar de candidatos, pero mantuvo la cabeza baja frente a los examinadores para intentar no ser descubierto. “Desenmascarado, el impostor reconoció los hechos y pidió perdón”, ha precisado Nakamori. “Según sus propias palabras, la suplantación la había organizado sin el conocimiento de su hijo, desde la inscripción hasta el examen”, ha añadido.

Hazme el chingado favor

Politics
During the automaker hearing and subsequent discussions, members of Congress slammed executive compensation. Since members of Congress get an annual cost of living adjustment (COLA), I wonder if they would forgo their COLA and any raise until they operate the federal government at a budget surplus for two consecutive years? Ah yes, the dilemma of practicing what you preach.

Wow – sitting president’s age twice as fast as the rest of us. Now that’s pressure.

It appears Norm Coleman will be known as the one losing to a wrestler and a comedian. For Coleman’s sake, I sure hope Joe the Plumber doesn’t move to Minnesota after returning from his journalism stint.

I find Ann Coulter to be much more obnoxious than Rush Limbaugh.

Pondering

SUV and truck sales are rising. Isn’t it amazing how quickly people forget? Here’s a good article on rising gas prices.

Is anyone troubled by the fact that Russia has cut off natural gas to much of Europe?

Sports
Congratulations to Florida on winning the mythical national championship game. By the way, the game has nothing to do with which conference is better.

Although the UC Bearcats didn’t play well in the Orange Bowl, I give credit to Va. Tech for getting the job done. Congratulations Hokies!

Since I have a warm spot for nonBCS schools, great job Utah! Too bad voters are too ignorant and/or too biased to notice. Wonder if they even watched? Here’s a great article by Dan Wetzel.

OUCH, said this proud MAC grad whose conference was winless this bowl season. Didn’t that also happen last year?

Sports fans like good stories about community involvement by players. Here’s a new site to see, and check the Athletes on Board link.

Shout Outs
To be in a commercial and listed as a sponsor by Basic Bloganomics is an honor.

I’m looking for to an upcoming exhibit at the Cincinnati Museum Center: On Race: Are We so Different? It runs here from mid-January to late April. Checkout the exhibit’s site; including its virtual tour!

It will be worth a few minutes to view MSNBC’s The Week in Pictures.

If you didn’t see it, CBS News did a great piece on how Brad Pitt aged in his latest movie.

Let’s hear it for the guy who used a blow torch to melt the ice on his porch. It sure takes all kinds to make this world go around.

This has to be one of the best movies I’ve seen since “Big Fish” (written by John August). This movie, taken from the F. Scott Fitzgerald (The Great Gatsby) short story, translated to the silver screen carrying a fantastic message about life, loved ones and the value of treasuring every moment that you can while you can. It’s those small moments, those snap-shot bits of time and space that hit you as something to never forget and mentally preserve that this movie vibrates to… this is one of those movies, when you walk out, you don’t forget – it remains with you a long while.

The story of aging, of life, death and the necessary circle ruled by time that we all of mortal caliber undergo and experience. The movie reminds you of your own mortality and the mortality of those you love and how saying goodbye can be sad yet bittersweet. The necessity of staying in touch with your soul, your emotions yet not forget your humor, the fun and the crazy aspects that make all of us unique. This little bit of Saturday afternoon entertainment a reality check in the truth in “you never know what’s coming for you”.

Brad Pitt often maligned as just a pretty face is sorely underrated in his abilities to convey emotion, feeling and depth of thought with his eyes, his voice. I fell hard for him in his role as Tristan in
“Legends of the Fall”.

I also enjoyed his role in the not so well received “Meet Joe Black” in which Mr. Pitt portrays another being not quite of the regular world.

Julia Ormond was his love interest in “Legends…” and she plays a pivotal role in this new one. Cate Blanchett who is also a repeat co-actor filmed with Pitt in the movie, “Babel”. She absolutely glows on-screen, film lighting casts her bathed in an ethereal luminosity lending to the story’s fantasy plot. They were a good team in “Babel” and even better in this movie.

This movie is being compared to “Big Fish” for a few reasons apparent. It’s told in story flashback form and both are radical fantasies with one movie having a man turn into that big fish in a real pond and the other man born old and growing young. They’re both about morphing, changing and the circle of living that targets the human psyche. Both movies tell about the possibilities of that life continuing and never really dying, both movies have main characters being mystical, made of legend, impacting the lives of the regular folks around them.
“Benjamin Buttons”

vid by way of ‘therealangelah’
It’s a fabulous bit of truth wrapped in a 2 hour 48 minute hollywood delivery that I highly recommend.

As I watched “The Curious Case of Benjamin Buttons” the other day, it dawned upon me at how similar the movie was to “Forrest Gump.” It was almost the exact same story in fact, only with a different character and slightly different circumstances. The USA Today did a short article highlighting the similarities between the two movies. You will be surprised how the two stories are so similar. Read the PDF highlighting the similarities.

Oh yes, one more thing: both movies were written by the same person: Eric Roth.

That was a great movie! I seriously loved it. It a moving story that kept me interesting from the beginning to the end. Brad Pitt was wonderful, but it’s Cate Blanchett whom captured my attention. I’ve seen her in other things, but her acting ability is astounding.

The story of a baby that ages backwards is compelling. Even with C asking questions in the middle (he always does that), I was completely engrossed in the movie. When his adopted mother died, I felt such pity for him. It was the one person in the world that loved him from the beginning. She didn’t cast him out as his biological father did.

I recommend for everyone to see it.

The Hollywood film circuit is buzzing with talks of an Oscar nomination for Taraji P. Henson for her role in the “The Curious Case of Benjamin Button” hitting theaters on Christmas Day. The Howard University graduate appears alongside mega stars Brad Pitt and Cate Blanchett in the film directed by David Fincher and loosely adapted from the 1922 short story of the same name written by F. Scott Fitzgerald. In the movie Pitt stars as a man who is born in his eighties and ages backwards. Henson portrays Pitt’s adoptive mother Queenie, who finds him as a child and raises him throughout his life. In an exclusive interview, Henson discusses her experience making the film and her upcoming role in “Not Easily Broken” starring alongside Morris Chestnut.

JM: Good afternoon Taraji How are you today?

TH: I am fantastic, thanks for asking.

JM: In your new movie, “The Curious Case of Benjamin Buttons”, you star as Brad Pitt’s adoptive mother Queenie. How was it working with heavy weights like Brad Pitt and Cate Blanchett? What was your biggest challenge for you with this role?

TH: It was dream come true even though I think of myself as an A-lister as well. I would say sitting in the chair for prosthetics [specialized movie cosmetics to change the appearance of a character]. I sat the entire time.

JM: What were your initial feelings about the script and the role of Queenie?

TH: I was blown away when I read the script. I initially think that every script is tailor made for me. I did believe that they would want a bigger name for this role; but I got it!

JM: What type of research did you do for this role?

TH: I did research on the different decades that the character was alive in and the aging process. I’m already a mother, so I have that down. I lost my father not long before the beginning of filming for the movie so that helped a lot as well.

JM: What did this particular role teach you about life and death?

TH: I learned that death is inevitable. Don’t live your life in fear.

JM: You have such an outgoing spirit that shows throughout your acting. DO you choose roles that are filled with purpose or any other particular characteristics?

TH: I tend not to judge characters. I like to investigate why a character has chosen a certain path and why they are the way they are. The script has to be believable.

JM: So what is next for Taraji P. Henson? When can moviegoers and fans alike see you on the big screen again?

TH: Next up is “Not Easily Broken” starring Morris Chestnut, Jenifer Lewis, and myself. The film is adaptation of Bishop T.D. Jakes book of the same title. It is a fantastic story of love, redemption, and trust.

JM: It already sounds like a winner. Taraji, thank you so much for your time and I wish you much success in the future.

TH: It was no problem at all. You too as well and happy holidays!

On Christmas day the Paramount Pictures movie starring Brad Pitt and Cate Blanchett opens.  Called “The Curious Case of Benjamin Button” it’s a story adapted from the 1920’s story by Scott Fitzgerald about a man who is born in his eighties and ages backward.  Looks interesting.

There are a couple of motorcycles in the movie…at least from what I can view in the trailers.  One is a Triumph Twin (Blue) and the other is a Flathead Indian (Red).  Harley was unable to obtain a product placement in this episodic period film (starts at the end of WWI) which will clearly attract worldwide attention.  Why? Very odd.  The entire film is played in flashback manner and I’m thinking that Harley would like to be transported back in time to change the motorcycle props.

It’s been reported that Pitt’s “ol lady”, Angelina Jolie will give him a new motorcycle for his 45th birthday.  According to entertainment news it’s a new Ducati (Monster 1100S)!  The S model features 43mm titanium nitride-coated Ohlins forks.  I wonder if she thought to buy the DDA (Ducati Data Analyzer) accessory?  All top tier movie stars riding the busy streets of Hollywood need to record their riding data and analyze it while sipping refreshments on N. Rodeo Dr.

Photo’s courtesy of Paramount Pictures.

All Rights Reserved © Northwest Harley Blog

Como ya se había mencionado en Laberíntico, Brad Pitt es gran aficionado de la arquitectura y ahora planea lanzarse como diseñador en un proyecto de un hotel de 800 cuartos de lujo en Dubai. El edificio, tendrá como prioridad la sustentabilidad, dicen. Y prometen algo muy atractivo visualmente.

Fuente

Otro dato de interés acerca del actor es su próxima película, The Curious Case of Benjamin Buttons, acerca de un hombre que empieza a rejuvenecer en vez de envejecer. Bajo la dirección de David Fincher (Fight Club, Se7en, Zodiac), la película se estrenará en diciembre.