Opera lui Bihzad, ”Yusuf și Zulaikha”, pictată în anul 1488 este una din culmile tradiției persane, făcându-l legendar pe creatorul său. La vremea la care a realizat-o, Bihzad era un artist tânăr care lucra la curtea unui prinț local din orașul Herat, în Afganistanul de astăzi. O inscripție inserată în lucrare îl citează pe un personaj principal al vieții culturale a orașului, poetul Jami, ale cărui versuri sunt inspirate de cele ale poetului Sadi – un joc al aluziilor similar celui din Shahnama de Tabriz. Și Jami și Sadi au scris variații pe tema povestirii despre Zulaikha (sau nevasta lui Putifar) din Coran și din Biblie, bogata femeie care îl dorea pe Yusuf (Iosif), servitorul cu frică de Dumnezeu al soțului ei. Zulaikha a angajat un meșteșugar pentru a construi un somptuos palat al seducției și l-a ademenit pe frumosul tânăr prin toate camerele acestuia, încuind ușile în urma sa; în sfârșit,  în momentul în care credea că l-a păcălit, Yusuf și-a amintit de Dumnezeu și cu ajutorul Lui a scăpat din ghearele femeii. Camerele erau ”vaste precum dorințele umane” a scris Jami. Bihzad și-a imaginat frumusețea lor cu toată pasiunea pentru desfătarea vizuală pe care civilizația sa putea să o conceapă: cu cât se apropie ochiul mai mult, cu atât se desfată cu înfloriturile și geometriile realizate în pigmenți care strălucesc ca giuvaierurile. punându-se în locul artistului angajat de Zulaikha, el a oferit o demonstrație a tot ce avea arta mai bun – inclusiv drama personală ce se petrecea în inima acestui labirint prețios. Și totuși, această încâlcită și idealistă imaginație a ridicat o obiecție implicită asupra acestei viziuni seducătoare, insistând asupra blocajelor și fundăturilor, ca și cum acest palat n-ar fi decât o capcană și o deziluzie. Dorința, aparențele încântătoare și realitatea intangibilă de dincolo de ele: astfel de teme reprezentau materia sufismului în care înalta cultură persană intrase deja. Întotdeauna exista o ambivalență vizavi de punctul până la care plăcerile superficiale erau bune prin ele însele, sau măcar permise ca metafore. Un neliniștit proprietar ulterior al lucrării, ferindu-se de împietate, va șterge trăsăturile lui Yusuf.