Scriam in doua postari pe acest blog despre un pact care exista intre BOR si PD-L pentru a se sustine reciproc:

- BOR ofera voturi PD-L-ului, iar

- PD-L-ul sustine neretrocedarea proprietatilor confiscate de statul comunist in 1948 de la Biserica Greco-Catolica, proprietati aflate si astazi in posesia BOR. Proiectul de lege 368/2007 initiat de deputatii PD-L Daniel Buda, Oltean Ioan si Zegrean Augustin e doar un exemplu in acest sens.

Cele doua articole le gasiti la adresele:

Doreste PD-L sa creeze un conflict inter-confesional in Transilvania de pe urma caruia sa castige capital politic si electoral, in special pentru alegerile de la Cluj? - 28 ian. 2008

Cum PD-L si BOR si-au dat mana pentru a instaura dictatura in Romania - 11 feb. 2008

Alegerile locale de la Cluj din aceasta duminica au oferit randul Bisericii Ortodoxe Romane sa isi plateasca tributul fata de PD-L. Cum? Prin a le spune oamenilor in timpul slujbelor religioase sa voteze cu candidatul care “le-a asfaltat strazile” de exemplu.

Un caz relatat de presa clujeana a fost cel al preotului ortodox Ioan Roman din Someseni, care le-a spus oamenilor in timpul predicii, citez: “Ati vazut ce s-a facut pentru Someseni. Ati vazut in ce noroaie ne scaldam. Oare nu ne-ar fi rusine acum sa nu mergem la vot? (…) In felul acesta sa multumim celor care au facut ce au facut pentru cartierul nostru si vor face in continuare. Stiu deja ca s-a votat in Consiliul Local asfaltarea si celorlalte strazi (…)“ (sursa: CityNews.ro)

In acelasi articol se mentioneaza ca atat preotul ortodox Ioan Roman cat si Mitropolia Ortodoxa a Clujului au fost de negasit pentru a oferi explicatii cu privire la acest “mod de predicare”.

Referitor la ce dumnezeu a fost predicat in timpul acestei slujbe ortodoxe, nu pot sa nu ma gandesc la cuvintele lui Pavel: “Ma mir ca asa degraba treceti de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la alta Evanghelie, Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o – sa fie anatema! Precum v-am spus mai inainte, si acum va spun iarasi: Daca va propovaduieste cineva altceva decat ati primit – sa fie anatema! Caci acum caut bunavointa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as placea insa oamenilor, n-as fi rob al lui Hristos.” (Galateni 1, 6-11) sau “Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, tot aşa să se abată şi gândurile voastre de la curăţia şi nevinovăţia cea în Hristos. Căci dacă cel ce vine vă propovăduieşte un alt Iisus, pe care nu l-am propovăduit noi, sau luaţi un alt duh, pe care nu l-aţi luat, sau altă evanghelie pe care nu aţi primit-o, – voi l-aţi îngădui foarte bine.” (2 Corinteni 11, 3-4).

Va fi interesanta de vazut reactia Mitropoliei Ortodoxe a Clujului la acest incident, in contextul in care Mitropolitul Bartolomeu Anania ii caterisea de mama focului in urma cu cativa ani pe preotii ortodocsi care indrazneau sa candideze la o functie publica sau sa se implice in politica. Ar fi, de asemenea, interesanta de vazut si reactia organizatiilor ortodoxe si “apologetilor” ortodocsi din presa, care ar trebui sa sara acum ca arsi pentru ca legile si canoanele Bisericii au fost incalcate. Cand PS Sofronie, episcopul ortodox al Oradiei, s-a rugat impreuna cu PS Virgil, episcopul greco-catolic al locului, Dan Ciachir striga din ZIUA “Pana cand vom nesocoti canoanele?“. Aceeasi intrebare se ridica si acum: “Pana cand BOR va nesocoti propriile canoane?“.

Cand IPS Corneanu s-a impartasit la o slujba greco-catolica, IPS Bartolomeu Anania s-a napustit la jugulara lui ca un leu in turbare (nu vorbesc metaforic!) pentru ca a spurcat dogma Bisericii Ortodoxe.

Asteptam reactia canonica a Mitropoliei Ortodoxe a Clujului fata de cel putin acest preot despre care exista deocamdata date publice ca a predicat un al dumnezeu la slujba si i-a indemnat pe oameni sa voteze intr-un mod sau altul.

Trebuie sa amintesc aici ca Sorin Apostu, candidatul PD-L la primaria Clujului si, se pare, castigatorul alegerilor, a fost de acord, sustinut si a dat aviz favorabil manifestatiilor gay si lesby care au avut loc la Cluj saptamana trecuta. Un coleg de-al sau de partid, deputatul PD-L Giurgi, a facut o contra-manifestatie “morala” la cea a gaylor la care Apostu insa nu a fost prezent. Prin urmare, ca un preot sa sustina de la altar un astfel de candidat e echivalentul sustinerii homosexualitatii. Biserica Anglicana face acest lucru (ei au chiar episcopi homosexuali), insa Biserica Ortodoxa Romana spune ca e Biserica cea adevarata, care pastreaza dogmele, canoanele, traditiile si cutumele din primele secole crestine. In aceste dogme si canoane crestine nu exista insa sustinerea homosexualitatii, ba din contra, aceasta e socotita ca pacat.

Prin urmare, acest preot nu doar ca a incalcat prevederile propriului episcop, IPS Bartolomeu Anania, care le-a interzis preotilor implicarea in politica, dar a incalcat si canoanele din primele secole crestine pe care BOR spune ca le urmeaza la sange.

Care va fi pedeapsa canonica pentru acest preot? In functie de reactia Sinodului BOR si a Mitropoliei Ortodoxe a Clujului vom vedea in ce masura acestea socotesc sau nu propriile canoane.

Revenind la implicatiile social-politice a acestui incident, faptul ca Biserica Ortodoxa Romana, ca Biserica majoritara, pentru a-si urmari propria agenda sustine pe fata un partid politic, PD-L in acest caz (sau PCR in perioada comunista), iar PD-L pe de alta parte, ca partid majoritar, ofera sprijin politic Bisericii majoritare in detrimentul incalcarii drepturilor cultelor minoritare, pune in pericol orice concept de stat de drept si democratie in Romania.

Ca se ajung la divergente politice pe criterii etnice e de inteles, si e ceva normal (in masura in care sa ramane in limitele normalului) intr-o democratie. Acest lucru nu se intampla doar in Romania. Dar sa ajungi sa iti acumulezi capital politic prin crearea de conflicte interconfesionale intre un cult majoritar si minoritar e ceva ce ar trebui sa ingrijoreze pe orice om de bine si partid politic din Romania. Daca ne uitam pe harta lumii vedem ca cele mai mari conflicte nu sunt pe criterii etnice ci pe criterii religioase.

Daca in Romania exista deja o diviziune datorita apatenentei etnice a unora (a se vedea tendinta de autonomie a ungurilor din Harghita si Covasna), cine mai doreste sa creeze inca una pe criterii religioase de aceasta data? Le recomand tuturor sa analizeze atent harta lui Hantigton.

Tema de gandire pentru politicienii romani in ce directie doresc sa conduca Romania…

Mircea Dabacan
Jurnalist Independent
http://mirceadabacan.wordpress.com

O parte dintre noi a ascultat în seara aceasta discursul inaugural al președintelui Barack Obama. Nu îmi place să scriu despre politică dar sunt conştient că aceasta ne influenţează vieţile, că deciziile luate acolo, la vârf ne influenţează pe fiecare dintre noi, atât la nivel social cât şi la nivel bisericesc, din păcate.

Sunt multe polemici stârnite de acest preşedinte, polemici pe care prefer să le ocolesc. Nu pot însă să nu remarc şi să apreciez discursul acestuia, plin de speranţă lipsită de naivitate, plin de încredere chiar şi în mijlocul problemelor mari cu care se confruntă SUA. Cuvintele au putere şi aşezarea potrivită a lor în frază poate să genereze discursuri pline de viaţă, de vitalitate. Nu mă pot opri să nu mă gândesc ce forţă ar avea cuvintele vieţii veşnice în gura unui om cu o asemenea carismă şi capacitate de a organiza discursul încât el să inspire, să dea speranţă şi, cel mai important, să apropie de Dumnezeu.

Legat de Obama sunt două perspective care m-au frământat în ultima vreme, ambele negative: dacă acest om nu reuşeşte să reformuleze America, să se ridice la nivelul aşteptărilor concetăţenilor săi şi să îşi îndeplinească promisiunile, dezamăgirea va fi aşa de puternică şi extinsă la o scară aşa de largă. America este bastionul libertăţii, un exemplu de urmat şi acum această ţară are răni adânci. Dacă rănile nu vor fi bandajate multe locuri şi mulţi oameni din lume vor avea de suferit.

Cealaltă perspectivă este cea a reuşitei. Dacă Obama reuşeşte să salveze America de la prăbuşire, dacă reuşeşte să redea americanilor încrederea, reuşeşte să menţină Statele Unite în topul ţărilor, atunci sentimentele de adeziune pe care le strânge vor creşte exponenţial. Nu de puţine ori este privit ca un Mesia mult aşteptat al Americii, Mesia schimbării în care se poate crede. O reuşită îl va ridica automat pe un piedestal prea periculos pentru orice om.

Oricare ar fi deznodământul, un singur lucru mă încălzeşte şi animă în ultimele zile şi chiar ani. Domnul meu este Domnul istoriei, este Făuritorul şi Întreţinătorul tuturor lucrurilor. Nimic nu Îl ia prin surprindere, nimic nu este deasupra puterilor Sale. Iar viaţa mea este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Discursul inaugural il puteți găsi aici: Discursul presedintelui Obama

Arta lipsita de Dumnezeu nu e arta.

Incerc sa-l sensibilizez pe omul modern, prin arta, fata de cuvantul Mantuitorului.

Am constientizat ca neamul nostru este in primejdie si ca sunt obligat sa trag semnalul de alarma. Un artist trebuie sa fie si o constiinta publica, macar in vremuri de restriste. Pana sa vina doctorul, incerc sa-mi resuscitez neamul cum ma pricep … nu am voie sa stau cu mainile in san.

Lenea sufleteasca si de gandire insa ne paralizeaza, ne face iresponsabili.

Sub indemnul “Traieste-ti clipa!” sta si generatia politica de la noi, care n-are trecut. Toata ceata asta de handicapati sare peste trecut, pe ei nu ii intereseaza ca s-a murit in puscarii pentru tara, pentru neam, pentru familie. Astia sunt cretinoizii care cred in “Traieste-ti clipa!”.

Politicienii manipuleaza religia, si nu religia manipuleaza politica!

Dar sa nu credeti cumva ca fiara politica este convertita: doar foloseste substanta asta emotionala; de aceea face botezuri, nunti, cade in genunchi.

“Arta elibereaza omul din fiara, nu fiara din om“, spunea parintele Dumitru Staniloae.

“Ce zi frumoasa de murit este astazi!”

…aceasta umbra a viitorului este creata de pozitia noastra din prezent, iar pozitia noastra in prezent devine vertical-bipeda numai daca privim in trecut si ni-l asumam.

Ma intereseaza sa fiu onest cu ce mi-a dat bunul Dumnezeu.

…

( Dan Puric – Cine suntem. Aruncate la intamplare… )

Incercand sa justifice hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, din 6 Martie 2008, prin care li se permite preotiilor sa candideze cu aprobarea episcopului, in calitate de independenti, pentru consiliile locale si judetene, Vasile Chira, lector doctor la facultatea de Teologie “Andrei Saguna”, scrie un articol excelent pentru Dilema Veche. Voi reda un fragment din articolul dumnealui.

“…Prin prestatia lor publica, speram onesta, fara initiative administrative pro domo, preotii vor fi in masura sa diminueze pasivismul politic, sa readuca oamenii la urne, sa spulbere mentalitatea generala cum ca politica romaneasca este o cloaca maxima, un canal in care se scurg sarlatanii, demagogii, mediocrii si parvenitii societatii, o caracatita monstruoasa ale carei tentacule sunt tintuite in seifurile marilor banci, in timp ce democratia nu este decat un praf azvarlit in ochii celor multi si naivi.

Suntem evident de acord ca preotul nu trebuie sa faca politica activa de maniera unui militantism partinic, agresiv, sa ravneasca la functii publice care nu cadreaza cu misiunea lui. Suntem, de asemenea, de acord ca politica poate fi perdanta in plan spiritual si creativ, ca te  sustrage de la contemplatie prin infuzii cotidiente de imanentina, transformandu-te uneori dintr-un Aristotel intr-un Alexandru, dintr-un Platon intr-un Pericle, dintr-un Meister Eckrart intr-un Machiaveli, insa, repet, prezenta preotiilor in consiliile locale este o extensie a vocatiei lor pastorale si omiletice. Lumea nu poate fi ignorata, caci este o anticamera a Eternitatii.”

(Vulturul si cocosul – sau despre implicarea preotilor in politica, Dilema Veche, nr.225, 5-11 iunie 2008. )

Zilele astea, un prieten mi-a relatat ceva curios si iritant la prima auzire. Anul trecut a lucrat in Italia (vreo sase luni) si datorita circumstantelor a fost nevoit sa mearga si la biserici (penticostale) de italieni, chiar daca nu vorbeste italiana. El spunea ca in cadrul slujbelor din timpul saptamanii, pastorul, sau liderul bisericii, vine in fata comunitatii cu ziarul in mana si pentru aproximativ 30-60 de minute discuta si analizeaza cele mai importante subiecte politice. Analistii politici nu sunt numai la TV sau prin ziare, ci si in Biserica. Biserica se transforma in analist politic. O fi impartiala? O fi obiectiva? Sunt curios ce s-ar fi facut pastorul daca el ar fi fost fan Berlusconi, iar 80% dintre membrii ar fi fost anti Berlusconi. Meci adevarat, nu?!

Nu stiu daca e o situatie izolata, sau daca e o practica generalizata, dar situatia este foarte interesanta. Nu l-am intrebat, dar am sa-l intreb, cu pagina sportiva ce fac? Se stie ca italienii sunt microbisti de microbisti.

Pe de alta parte, imi amintesc un citat celebru, din vremea cand eram pasionat de cartile cu continut eshatologic, “in zilele din urma, crestinul are intr-o mana Biblia, iar in cealalta ziarul… ca sa vada cum se implineste Scriptura”. Poate tocmai asta urmareau cei din biserica in care a fost prietenul meu. O fi fost niste pretribulationisti fanatici si doreau sa afle cand vine rapirea.

Dar sa revenim la lucruri serioase. Cand slujba Bisericii devine analiza politica, eu cred ca  asteptam degeaba rapirea. Suntem deja in Necazul cel Mare.

Scopul Bisericii lui Hristos e (1) sa-L onoreze si sa se inchine lui Dumnezeu, (2) sa-i ucenicizeze pe credinciosi, (3) sa-i evanghelizeze pe necredinciosi si (4) sa lupte in razboiul spiritual in care e implicata.

Implicarea noastra in politica, sub orice forma, mai pasiva sau chiar mai activa, ne ajuta sa ne atingem scopul? Iata intrebarea care nuanteaza cel mai bine relatia dintre Biserica si politica.

Gata, m-am saturat de politica. Punct. O sa visez la altceva….

In numarul 221 al revistei Dilema Veche, Sever Voinescu are un articol foarte interesant, “Spiritul conservator in secolul XXI”. Voi reda din articolul lui cateva fragmente. De ce fac asta? Pentru ca vreau sa intelegem implicatiile mult mai complexe pe care le are politica. Discutia noastra trebuie nuantata putin si un  mod prin care putem face acest lucru, e sa intelegem cine ia deciziile in politica. Iata ce spune autorul amintit mai sus.

“Principala caracteristica a relatiilor internationale in secolul XXI se dovedeste a fi non-polaritatea: o lume dominata nu de una, de doua sau de mai multe state, ci, mai degraba, de multi actori care poseda si exercita diferite feluri de putere – scrie intr-un recent articol Richard N. Haass. Teza lui Haass este ca puterea in lume se va exercita de tot mai multi actori, dintre care statele vor fi tot mai putine, iar actorii non-statali tot mai multi. In plus, as adauga eu, puterea se va exercita tot mai specializat, in sensul ca deconstruirea conceptului de  putere are un echivalent in realitate prin aceea ca aspecte ale puterii (economic, militar, cultural si religios) sunt tot mai limpede exercitate de actori anume constituiti. Ceea ce anunta, cu ton profetic, Haass nu e ceva nou. Inca de la inceputul anilor ‘90, autorii care cred intr-o convergenta deplina  a spiritului civilizatiei cu exprimarea politica au aratat ca relatiile internationale intra  intr-o varsta postmoderna care se caracterizeaza exact prin aceea ca puterea ordonatoare se va exercita difuz, nu va mai apartine cu exactitate unei identitati imediat identificabile, dar si prin aceea ca numarul actorilor internationali se va multiplica datorita, mai ales, diminuarii puterii statelor.

Este limpede ca nu doar organizatiile politice supra-statale de genul Uniunii Europene sau Natiunilor Unite sunt avute in vedere. Marile corporatii, marile biserici, marile ONG-uri, aliante mai mult sau mai putin formale dintre toate categoriile de actori internationali si multe alte organizatii non-statale au rol tot mai important in forjarea ordinii internationale [...] E limpede, tot mai multi detinatori ai puterii inseamna tot mai multe interese divergente, ceea ce duce, inevitabil, la tot mai multe tensiuni si conflicte…”

Parerea mea e ca traim intr-o democratie iluzorie. “Tu ai puterea”, mi se pare un mesaj inselator, manipulator. Desi votez, eu nu simt ca am puterea. Pentru ca votez ceva inainte de alegeri si alta e situatia de dupa alegeri.  Iar de fiecare data, la patru ani bineinteles,  mi se zice: “de data aceasta  va fi mai bine”. Iar amagirea aceasta se repeta la nesfarsit. Un popor pe care-l manipulezi cu “o masa electorala” si cu “un festival electoral de comedie”, ce puterea sa aiba? Sunt oamenii capabili sa aleaga liber? Asa vrea sa cred ca da. In realitate insa, nu cred ca “poporul” alege ce vrea el.

Poate un crestin sa se implice in politica? Teoretic ar putea. Dar exista o probabilitate mare de a-si pierde marturia, datorita mediului corupt in care isi desfasoara activitatea. Daca politica este condusa de interse obscure si de grupuri de “actori internationali” care vor sa “forjeze ordinea internationala”, e clar ca lupta de a schimba sistemul, nu este altceva decat o lupta cu “pumnul in vant”. Cine vrea sa-si iroseasca fortele, mai ales pe cele spirituale, nu are decat sa se lupte cu ”vanturile lumii”. Ii felicit pe cei care au intrat in politica si totusi si-au pastrat  integritatea. Raman totusi la parerea ca un pastor nu poate fi si pastor si om politic in acelasi timp. Mi se pare imposibil sa profesezi, eficient bineinteles,  in ambele directii. Cred ca cine se afla in  aceasta situatie trebuie sa aleaga,  om politic… sau pastor.

Bisericile nu trebuie sa faca, sub nici o forma, campanie electorala. Opriti-va, fratilor! Daca nu ne vom opri la timp, o sa facem in curand  rugaciuni ca Romania sa castige Campionatul European de Fotbal ( desi sunt precedente), o sa ne rugam ca Domnul sa descopere unde e Elodia, o sa participe si pocaitii la “Dansez pentru tine”, pentru cauzele bisericii, bineinteles, si o sa luam si noi parte la mitingurile organizate de partidele politice, ca doar sunt prietenii nostri.

Si oare cand ne vom duce la indeplinire misiunea? Politica, fratilor, politica….

Biserica si Statul sunt intr-o tensiune si intr-un conflict permanent. Ele nu merg pe sens unic, ci sunt pe contra sens. Au scopuri diferite si se folosesc de mijloace diferite pentru a-si atinge scopurile.

In abordarea acestei chestiuni, nu trebuie sa discutam problema intr-un mod idealist. Desi se ascunde in spatele unor idealuri marete, politica e departe de idealurile pe care le exprima. In mod practic, si citez un renumit analist, politica e “o curva ordinara.”

Politica si lumea afacerilor sunt surori bune. Foarte multi politicieni au legaturi cu clanurile mafiote. O groaza de afaceri necurate sunt coordonate politic, de la cel mai inalt nivel. Va mai amintiti scandalul “biletelului”? Dar seria de emisiuni de la “Nasul”, unde erau dati pe fata cei care luau bani pe chirie (banii omului de rand), sau pentru cazare la hotel, dar aveau case proprietate privata in Bucuresti? Si unde e flota Romaniei? Si cine a falimentat Rafo? Si…ma opresc aici, ca incep sa ma departez de subiect.

Vreau sa va atrag atentia asupra unei chesiuni pe care, intr-un mod regretabil, o neglijam. Intre politica si francmasonerie exista o legatura extrem de stransa. Foarte multi politicieni sunt masoni.  La noi, unii chiar au aparut in public si au declarat ca fac parte din diferite loje masonice. Daca este adevarat ceea ce se spune, ca: ”francmasoneria coordoneaza politica mondiala”, dati-mi voie sa va spun ca un om al lui Dumnezeu nu poate fi partas planurilor diabolice de instaurare a Noii Ordini Mondiale (unul dintre scopurile principale ale masoneriei).

Anul trecut, in cadrul unei intalniri la care am luat parte, am auzit cu urechile mele un pastor cunoscut, dar n-am sa va dau numele lui,  declarand ca in Romania sunt pastori (evanghelici) masoni!!! In momentul in care l-am contrazis si i-am spus ca nu pot sa cred asa ceva, mi-a spus ca unul dintre cunoscutii lui, tot pastor, a fost atras spre masonerie, de un pastor care deja era membru intr-o loja masonica, dar s-a speriat cand a aflat cum sunt ritualurile de initiere si a renuntat.

Lucrurile nu sunt deloc asa de simple cum par. Traim intr-o tara in care dreptatea si Legea sunt calcate in picioare, tocmai de cei care ar trebui sa le aplice. In aceste circumstante, este moral ca un om al lui Dumnezeu sa se identifice cu clasa politica?

Redau comentariul lui Razvan Nastase, de la postarea “Ce treaba are Penielul cu Basescu?”, comentariu care mi se pare extrem de interesant.

“Oameni buni,
Articolul de mai sus este un puternic semnal de alarma pentru ceea ce se intampla in ultimul timp in bisericile evanghelice. Acestea sunt din ce in ce mai interesate de spectrul politic. Si au inceput sa faca tot felul de compromisuri si aliante politice, pana mai ieri de neconceput.
Spre exemplu, ca sa nu credeti ca este doar o opinie, vreau sa stiti ca la Ploiesti deja functioneaza un pact al bisericilor neoprotestante cu PDL, pe listele caruia sunt doi candidati la consiliul judetean si respectiv la cel local, din partea bisericilor evanghelice. Asa se explica faptul ca ceea ce trebuia sa fie o seara de evanghelizare, in cea de-a doua zi a Pastelui, a devenit o seara de lansare politica a celor doi. La Casa Sindicatelor din Ploiesti au fost chemati credinciosi baptisti, penticostali si crestini dupa evanghelie sa-i cunoasca pe cei doi candidati, sa cunoasca staful PDL -ului din Prahova si sa asculte discursul politic al Robertei Anastasia, sefa PDL Prahova. Bineinteles ca oamenii au fost momiti cu o predica beton a pastorului Candreanu, care insa a avut un mesaj care i-a facut pe bietii oameni sa-si faca semnul crucii, desi unii nici nu stiau, nefiind ortodocsi. Adica tot cu politicul, cu oameni alesi in dregatorii inalte, bla bla bla, ati inteles. Daca nu credeti, interesati-va la pocaitii din Ploiesti si mai vorbim.”

Daca cineva are alte opinii care ar ajuta sa clarificam, intr-un fel sau altul,  colaborarea dintre Biserica si clasa politica, e invitatul meu. Daca ai o parere, spune-ti-o!

Intre Biserica si politica exista o tensiune permanenta!

Motivat fiind de efectul pe care l-a avut postarea mea anterioara: “Ce treaba are Penielul cu Basescu?”, voi incerca sa-mi argumentez pozitia radicala si “isterica”, in opinia domnului Alin Cristea, unul dintre bloggerii evanghelici cu experienta.  Nu m-am gandit ca voi “incinge spiritele” cu acest subiect,  interesant cred, dar in acelasi timp foarte putin abordat.

A trebuit sa-mi analizez pozitia radicala si sa ma intreb de unde aceasta repulsie fata de colaborarea Bisericii cu clasa politica romaneasca?

In primul rand, din perceptia pe care o au oamenii asupra clasei politice romanesti. Termenii “om politic” si “om corupt” sunt perceputi ca termeni sinonimi. Nu e de mirare ca cea mai slaba incredere a romanilor e in clasa politica. In al doilea rand, din perceptia pe care o am asupra invataturii Scripturii. Nu gasesc exemple concludente in Scriptura care sa sustina o colaborarea a Bisericii cu Statul. Nu mi-l imaginez pe Domnul Isus, pe Petru, pe Pavel, sau pe ceilalti apostoli, invitandu-i pe mai marii Statului sa aiba cuvantari in adunarile spirituale ale credinciosilor. Iar in al treilea rand, din perceptia pe care o am asupra “lumii.” Intreaga guvernare a lumii e aservita scopurilor diabolice ale “Printului” acestei lumi. 

Fata de colaborarea dintre Biserica si Stat voi aminti trei abordari istorice ale acestui subiect, abordari pe care mi-am amintit ca le-am studiat la cursul de “Christian Ethics” cu Dr. Patrick Nullens, un profesor excelent.

Anabaptistii au spus ca intre Biserica si Stat este un confilict permanent, iar cele doua structuri nu se pot relationa sub nici o forma. Ei isi argumentau pozitia afirmand ca lumea e condusa de diavolul, iar in momentul in care Biserica s-a unit cu Statul, sub domnia lui Constantin cel Mare, Biserica a incetat sa mai fie Biserica. Crestinismul a cazut cand s-a “convertit” Constantin, spuneau ei. Anabaptistii nu au dorit reformarea Biserici, ci reinstaurarea ei. In marturisirea de la Schleitheimer (1527), ei afirmau raspicat: “…porunca lui Dumnezeu pentru noi e clara cand ne spune sa ne separam de rau…El ne porunceste sa iesim din Babilon si din Egipul lumesc ca sa nu fim partasi la suferinta si durerea pe care Domnul o va aduce asupra lor.” Separarea radicala de Stat a fost solutia lor. Crestinii nu puteau sa aiba vreun rol activ in structurile de conducere ale societatii. Tertulian si Darby au fost si ei sustinatori ai acestei abordari.

Calvin vine cu o solutie care sa armonizeze cele doua structuri. El spune ca Statul trebuie sa alimenteze adevarata Biserica. Recunoaste ca intre Stat si Biserica exista o anumita tensiune dar trebuie sa facem efortul, spune el,  pentru a obtine dreptatea si ordinea in lume. De aceea Statul si Biserica trebuie sa se armonizeze. Statul sa se ocupe de cele lumesti, iar Biserica de cele spirituale. Intre stat si Biserica trebuie sa existe o colaborare stransa. El spunea ca rolul Statului e sa stopeze faradelegea, sa pedepseasca raul, sa formeze o societate pe placul lui Dumnezeu si sa distruga idolatria si falsa religie a lui Antichrist.

Luther abordeaza problema diferit. Incercand sa rezolve tensiunea dintre Predica de pe munte si Romani 13, Luther vine cu solutia celor doua “Imparatii.” El afirma ca exista doua imparatii peste care Dumnezeu e Suveran. Imparatia Bisericii, a carei etica e dragostea si harul (Matei 5) si imparatia Statului, a carei etica e dreptatea si puterea (Romani 13). Intre aceste doua imparatii exista tensiuni si diferente, dar fiecare se ocupa de domeniul stabilit de Dumnezeu. Biserica de vestirea Cuvantului lui Dumnezeu, iar Statul de instaurarea ordinii si a legii. Crestinii se pot implica activ in guvernarea Statului, dar lucratorii (slujitorii)ordinati, care reprezinta Biserica, nu pot avea un rol politic activ. El isi argumenteaza pozitia cu Matei 22:21.

Intr-un fel sau altul, pozitia noastra actuala este influentata de aceste trei abordari.

Rolul Bisericii e sa fie “sarea pamantului si lumina lumii”. Suntem intr-o tensiune continua si intr-un razboi spiritual fara precedent. Ce facem noi pentru a ne indeplini misiunea? Secretul tuturor iluzionistilor e devierea atentiei. Ma gandesc ca cel mai mare iluzionist, diavolul, incearca sa ne faca sa ne imaginam ca putem schimba lumea si altfel decat predicand Evanghelia. Isus nu a chemat Biserica sa schimbe guverne, partide politice, sau orice altfel de structuri de conducere a statului, ci a chemat-o sa predice Evanghelia – singura putere care ii poate schimba pe oameni.

Se poate implica un crestin in politica? Iata  un subiect pe care il putem discuta. Dar poate un pastor sa se implice in politica? Iata un subiect asupra caruia nu vreau sa-mi pied timpul, pentru ca sunt convins ca un pastor nu poate fi in acelasi timp si pastor si om politic. Punct. Adica puncul meu de vedere…asa subiectiv cum e.

Biserica si politica nu merg pe sens unic, ci pe contra sens…

(va urma)

Nu am putut merge la Bucuresti, la Conferinta Peniel. As fi vrut sa fiu acolo, mai ales la sesiunea din aceasta dupa amiaza, unde, asa cum anunta situl oficial la Penielului, www.peniel.ro, trebuia sa vina nea’ Base’ si cu nea’ Videanu.

Din punctul meu de vedere, Penielul a fost la un pas de a comite o eroare fantasica. Mai ales ca ei i-au invitat pe acestia doi la Conferinta. Ma bucur ca li s-a refuzat invitatia si imi asum riscul de a critica actiunile unor prieteni, pentru ca tendinta evanghelicilor de a cocheta cu clasa politica incepe sa fie tot mai evidenta in ultima vreme. Voi “ara” cu Penielul, pentru a condamna colaborarea tot mai accentuata a bisericilor evanghelice din Romania cu clasa politica.

Ce treaba are Basescu cu Penielul? Ce treaba are Videanu cu tema conferintei:  ”Viata la maxim!”? NICI O TREABA. Si totusi, prietenii mei de la Peniel, cu care am colaborat de mai multe ori, i-au invitat pe mai marii tarii sa aiba un discurs in cadrul sesiunii de varf a Conferintei. Daca ar fi fost invitati sa vina sa asculte Conferinta, m-as fi bucurat, Dumnezeu sa-i ajute sa se pocaiasca, dar, sa vorbeasca in cadrul Conferintei?!

E drept ca da bine la imagine: “ba’, a fost Basescu la Conferinta!”; “…vai draga, ce ai pierdut! Daca veneai la Bucuresti, il vedeai pe domnul Basescu. Nu e asa chel cum pare.” Dar, ce treaba are “imaginea” cu impactul spiritual asupra vietii tinerilor? Ce treaba are lumea (sistemul diabolic!) cu Imparatia lui Dumnezeu? Ce legatura e intre neprihanire si faradelege?

Mi-l imaginez pe Pavel in cadrul unei intalniri, in catacombele Romei… “Fratilor, astazi ne va vorbi domnul Nero, Imparatul nostru preaiubit si luminat. Dumnealui ne va explica ce trebuie sa facem ca sa murim cu totii, cat mai repede…”; sau, ce spuneti de prezenta ex-presedintelui american, Bill Clinton, la o Conferinta penticostala din State… “haleluia, slavit sa fie Domnul, astazi il avem cu noi pe domnul “iubaret”, Bill Clinton, haideti sa-l aplaudam cu totii. Dumnealui ne-a informat ca astazi, in scurtul mesaj pe care-l va avea, ne va explica ce trebuie sa facem pentru a renunta la trabuc.” Penibil…

Tot mai multe partide politice ”ataca” bisericile evanghelice, convinsi fiind ca votul evanghelicilor poate fi decisiv. Dar daca devenim “carnea lor de tun” inseamna ca suntem naivi de-a binelea. Noi nu avem nici o treaba cu lumea! De ce cautam aprecierile  lor? De ce vrem sa intram in gratia lor?

E trist ca, in aceasta perioada, tot mai multi pastori evanghelici promoveaza candidatii partidelor politice. Unii pastori penticostali chiar vor candida la alegerile locale. Se stie ca, in bisericile din Suceava de exemplu, se duce o campanie de sustinere a PDL -ului. De ce ne unim cu lumea? Probabil usturoiul din Egipt e mai bun decat mana din biserica.

In lupta dintre “politic” si Biserica, intotdeauna vor castiga politicienii. Sunt experti in manipulare, cameleoni, smecheri, oportunisti, nerusinati, nesimtiti, neobrazati, fara scrupule. Traiesc pe spinarea noastra si ne mint, in fiecare zi, ca vor binele tarii, cand, in realitate, interesele lor sunt tot ceea ce conteaza. Traim noi mai bine dacat acum patru ani? Nicidecum, ci dimpotriva!

De unde interesul “politicului” pentru bisericile evanghelice? Va spun eu de unde, din dorinta de a ne manipula pentru a castiga urmatoarele alegeri. Nu si-au terminat inca a doua, sau a treia vila, si nu au acaparat destule proprietati in mandatul acesta, deaceea au nevoie de un nou mandat. Ca tot ce au inceput sa duca la bun sfarsit…biblic, nu?

Clasa politica e corupta, iar cand noi dam mana cu ei inseamna ca le dam girul nostru. Sfintenia noastra nu-i va influenta, dar coruptia lor va deveni coruptia noastra….