Wo: Rheinland-Pfalz, Deutschland
Wann: Oktiber 2009
Kamera: Apple iPhone 3GS

 Lovitură de teatru în scandalul meciului Franţa-Irlanda, încheiat cu calificarea francezilor după ce Henry a comis cu nesimţire un dublu-henţ: The Times a demonstrat, folosind randări 3D, că nici centralul şi nici tuşierul nu au avut cum să vadă henţul. Imaginile de mai jos sunt edificatoare:

După cum se vede în ambele imagini, buclucaşa stângă a lui Henry era camuflată de trei jucători irlandezi pe direcţia centralului, şi de portar pe direcţia tuşierului.

Evident, imaginile “spală” brigada scandinavă, dar aruncă o vină cât o piatră de moară în cârca FIFA. O a treia imagine realizată de The Times arată şi ce s-ar fi întâmplat dacă la acest meci ar fi fost folosit sistemul cu cinci arbitri experimentat în Europa League:

 Un arbitru plasat în spatele porţii ar fi văzut henţul de la nici doi metri, iar Irlanda n-ar fi fost eliminată în urma unei oribile greşeli a “oamenilor în negru”.

Evident, acest scandal ridică mai ridică o  întrebare cât se poate de legitimă: de ce în rugby se poate cu arbitraj video (cu rezultate excelente) iar în fotbal nu?

Dopo la vittoria della Francia sull’Irlanda del Trap e dopo la discussione che ne e’ seguita, Blatter e Platini pare vogliano fare un passo avanti e modernizzare il regolamento con l’inserimento di arbitri di porta.

Della moviola in campo però, strumento praticamente infallibile e invocato da tutti (e usato gia’ in altri sport con successo), non se ne parla.

Incredibile come alle soglie del 2010 chi governi il calcio abbia ancora una mentalità da medioevo.

Ach ja, der November. Immer eine merkwürdige Zeit. Es ist doch irgendwie die Phase zwischen Leben und Tod. Der November ist überhaupt nicht mein Monat. Ich mag es nicht, dass es manchmal kalt ist und leider manchmal warm wie im Frühling. Das ist ja mittlerweile anscheinend der Klimaerwärmung geschuldet. Aber der November hat doch noch mehr. Da sind die Blätter, die absterben und auf den Straßen ziemlich viel Unordnung hinterlassen. Erst werden sie welk und dann sausen sie, getrieben von den ersten Herbststürmen durch die Gegend, bis sie fast sanft auf den Boden, der meistens nass ist, segeln. Es ist zwar am Anfang nett anzuschauen, wie die Färbung sich fast stündlich ändert. Aber das verwelke Braun ist immer ein bisschen Tod, der vom Himmel fällt. Die Äste, den dann übrig bleiben, symbolisieren für mich immer sehr stark die Natürlichkeit des Todes. Es muss etwas vernichtet bzw. abgeworfen werden damit etwas Neues entstehen kann. Jemand aus meiner Familie pflegte immer zu sagen, dass der November der Totenmonat ist. Irgendwie ist da schon was dran. Schließlich gibt es die krichenlichen Feiertag wie Allerseelen oder die weltlichen wie Volkstrauertag. Ja, in der Tat, der November hat schon was vom Ende der Welt kündendes. Die Nebelschleier. Oder der dröge Nieselregen. Alles Dinge, die schon mal ein wenig trübsal aufgekommen lassen. Da ist es doch angenehm, wenn man in solchen Zeiten dagegen arbeitet. Zum Beispiel, in dem man sich gute Freunde einlädt, um etwas zu kochen oder Gesellschaftsspieler mal wieder herausholt. Das wirklich schöne am November finde ich jedoch, dass es endlich die Zeit ist, in der man Kerzen anzünden kann und es sich mit einem guten Buch oder Hörbuch richtig gemütlichen macht zu Hause in den eigenen Vier Wänden.

Heute hatten wir Besuch von einem neugierigen Eichhörnchen, denn vor unserem Haus stehen einige Haselnussbäume, da fühlen sich die Eichhörnchen natürlich sehr wohl und so kommen sie  fast täglich in unseren Garten. Es wird dann fleißig gebuddelt,  und die Haselnüsse werden besonders gern im Blumenkübel vergraben…

Heute Morgen hatten wir Besuch von einem neugierigen Eichhörnchen, denn vor unserem Haus stehen einige Haselnussbäume, da fühlen sich die Eichhörnchen natürlich sehr wohl und so kommen sie  fast täglich in unseren Garten.  Es wird dann fleißig gebuddelt und die Haselnüsse werden besonders gern im Blumenkübeln vergraben…

Haven’t you heard? Tuesday is the new Thursday in terms of weekly Photoshopping. I didn’t realise last week but from now we’ll be doing this on Tuesdays. This week the theme was Stephen Ireland. Then Thierry Henry decided to handball his way to becoming the worst human being in the history of mankind and thus the theme was changed by The Guardian.

I personally think it’s all a big much ado about nothing. Yes he cheated, but it hardly tarnishes a whole 16 year career. There’s been a distinct lack of perspective, and too many people in the media forgot that it was hardly a given that Ireland were going to World Cup. It was 1-1 on aggregate at the time after all. 

Also, as has been pointed out in many places, weren’t Ireland the beneficiaries of their own ridiculous handball decision in World Cup qualifying? Swings and roundabouts. Anyway, my internetless woes at home continue somewhat so it’s another simple entry this week.

What's all the fuss? Does no-one else remember Thierry winning the Golden Glove awards while at Arsenal?

The rest of this week’s gallery can be found here (some very funny stuff, especially the winner).

T.

Archive.

Wo: Esslingen, Deutschland
Wann: Sommer 2009
Kamera: Fuji FinePix S7000

… in der Wedemark

blätter tanzen wilden reigen
advent will sich noch gar nicht zeigen
christbaumkugeln fehl am platz
der herbstwind macht nen neuen satz
und treibt die blätter vor sich her
ach! wenns doch nicht so herbstlich wär!
der glühwein würd viel besser schmecken
würd sich der herbst im schnee verstecken

                                          Herbstaster trifft Ginkoblatt

                                        Das Erröten der Blätter

                                        die Wehrhafte

                                       Tanz der Hagebutten

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

.

.

…………………………………………………………………………………………………………………………………

.

.

.

………………………………………………………………………………………………………………………………………

“Voi trebuie sa-i convingeti, nimeni altcineva“, a conchis Sir Alex Ferguson, referindu-se doar la necesitatea introducerii tehnologiei video de catre FIFA pentru solutionarea fazelor litigioase, intrebat fiind in privinta hentului lui Thierry Henry. De fapt, managerul lui Manchester United nici n-a pomenit numele francezului, ca de altfel si Carlo Ancelotti, antrenorul celeilalte fruntase, lidera Chelsea, ce a atins exact acelasi subiect, evidenta video. 

Roger Federer, prezent in Londra la Barclays ATP World Tour Finals, a adus lumina din lumea Circului Alb, spunand sec ca “nu poti sa-l acuzi ca ar fi continuat faza. Daca arbitrul nu vede, cred ca de vina sunt sistemele si centralul. S-a intamplat deja de-atatea ori. S-au acordat atatea goluri ce n-au fost. Acesta a fost unul in plus.”  Roger, colegul lui Thierry, alaturi de golferul Tiger Woods, cei trei din reclama la Gillette…

Spre limpezirea apelor, odata furia oarba domolita si timpul sfetnic bun scurs intru judecarea la rece a valvataii pariziene, destui editorialisti ai ziarelor de weekend britanice si-au venit in fire iar intervievati din lumea sportului profesionist nu doar ca s-au abtinut in a-l cataloga in vreun fel pe asa etichetatul “trisor” Thierry Henry, ci s-au referit in general la erorile inerente de arbitraj, amintind de necesitatea evidentei video.

Henturile lui Henry le-au dat asadar ocazia antrenorilor sa aduca in discutie introducerea tehnologiei video in arbitraj, care bineinteles ideal ar fi sa nu permeeze lumea fotbalului. Naturaletea si imperfectiunea profund umana a jocului, ce dau har si atractivitate disputei, ar fi inlaturate in favoarea altei metode ducandu-ne incet si sigur spre robotizarea absoluta. Si-n plus, ce ne vom face cu un joc disputat la Lincoln, intr-o liga inferioara!? Toate bune pe stadioanele marilor cluburi, angrenate in marile competitii, insa apelarea la evidenta video doar in anumite partide ar fi in mod normal ilogica. Totul sau nimic… 

Mai mult, Patrick Barclay, comentatorul sef de fotbal pentru The Times, in articolul “Reactii imploratoare improasca si mai multa rusine pe o afacere trista“, pune lupa inclusiv pe incriminatorul Robbie Keane, capitan al Irlandei acuzand de la UEFA la FIFA si de la Platini la Blatter la finalul jocului de la Paris, si care jucator de la Spurs era sanctionat pentru… hent in atac, in careul lui Lloris, in prima repriza a returului din Franta.

Cu alte cuvinte, mai toti “sunt pe felie”, doar gandindu-ne la ingenuncherile teatrale, plonjoanele si tavalelile multor jucatori incercand sa smulga penaltyuri, dar unii striga mai tare decat altii “Prindeti hotul!” Am avut nefericita ocazie, intr-o buna zi, sa mi se destainuie ca irlandezii ar fi cei mai ipocriti oameni din lume. E imposibil de cuantificat o asemenea afirmatie si m-am aratat rezervat, daca nu foarte mirat, venind tocmai din partea unui… irlandez.

In februarie 2009, la Dublin, Irlanda cersea si obtinea penalty la 1-0 pentru georgieni, in urma unui hent inexistent. Roata morii se-nvarteste…

Insa reactia utilizatorului mainilor, Robbie Keane, si nu doar intr-o unica ocazie, dar mai ales inregistrarea video a incidentului din minutul 71 al jocului din februarie, Irlanda – Georgia, de pe Croke Park din Dublin, la scorul de 1-0 pentru ex-sovietici, cand centralul a acordat “verzilor” un penalty “din burta”, absolut imaginar, pentru, culmea ironiei, un presupus… hent, in ciuda semnalizarii unui… ofsaid de catre asistent, au pus deja in alta lumina scrancetele lipsite de demnitate ale insularilor in Orasul Luminii.

Vizionand faza penaltyului acordat, publicata pe YouTube, se observa ca Robbie Keane a ridicat mana intr-o tentativa de a-l influenta pe central, ceea ce de fapt a reusit, cersind practic un cadou nemeritat. Keane a egalat la unu iar cinci minute mai tarziu, dovada ca se poate ajunge la un 2-1 cu care Irlanda s-ar fi calificat la Paris, acelasi Keane a adus victoria impotriva Georgiei. Avea sa fie de fapt a doua cu 2-1 impotriva celor din Tbilisi, dupa cea din tur, la debutul lui Trapattoni, reusita insa in… Germania, pe teren neutru, datorita conflictului din spatiul ex-sovietic. De unde ca, adunand si notand ca insularii au strans doar 4 victorii din 10 meciuri intr-o grupa si cu Cipru si Muntenegru, e limpede ca Irlanda a avut sansele si avantajele sale evidente in campania de calificare, nefructificate insa, un motiv in plus pentru cresterea putin cate putin pana la temperatura de fierbere a frustrarii celor din Dublin.

O mare frustrare, sa fii egalat acasa in minutul 90, de campioana mondiala, Italia. “Daca am fi mentinut rezultatul, i-am fi <intins> pana la final in lupta pentru locul unu“, spunea apoi Given. Daca… Culmea e ca vorbele sale luau in calcul o victorie ca si acontata, in ultimul joc, cu Muntenegru. Succes ce insa n-a venit: 0-0. O si mai mare frustrare. Asta in vreme ce Italia invingea, cucerind logic si meritat grupa.

Si mai multa mizerie, in prima mansa cu Franta. 0-1. Pusi pe harta, la final, irlandezii cereau socoteala lui Diarra. Nu puteau recunoaste cu barbatie infrangerea, cineva avand insa sa se ia patru zile mai apoi de adversarii lor, la Paris, cum ca ar avea “inimi cat bobul de mazare“.

Frustrarea colosala a fost generata de ineficacitatea de pe Stade de France, de ratarile uriase ce ar fi desprins-o in invingatoare in fieful vicecampioanei mondiale, ratari care, convertite in macar un al doilea gol, i-ar fi adus calificarea. De aici probabil si reactia incredibila de dupa meci, cu declaratii, reactii si “iesiri” care mai de care mai belicoase, dezonorante, si care au inflamat oprobiul partinitor al maselor, incluzand destui microbisti de ocazie cu o precara sau inexistenta cultura fotbalistica si a sportului in general.

Spiritul revendicativ al vehementelor atacuri verbale, multe lasandu-te “masca”, fara replica, a stirbit implicit din simpatia ce Irlanda si-o atrasese cu jocul combativ impotriva Frantei, furia oarba dejucand indirect propria cauza de a arata lumii intregi nedreptatea ce li se servise si demascand un serios complex de inferioritate. Mai mult, a aratat un public telespectator “de fotoliu” nu doar patimas, ci alunecand pe neasteptate pante ale insultelor si xenofobiei. Cum a putut de fapt suporta hartia destuparea atator prejudecati latente!?

Dregand busuiocul, una din evantaiul publicatiilor dand initial in primire patimilor si etichetarilor gen “trisor”, The Independent din Londra a contrabalansat intr-o adnotare un prim editorial inflamator la adresa calificatei si a tintei oprobiului general, recunoscand in titlu “Ultima vorba: <dreptatea> noastra moralizatoare e la fel de patetica trisului” si subliniind ca “a fost tot ceea ce ne-am asteptat si ne-am dorit si – ca de obicei – ne-a facut ca si colectiv sa ne simtim mai bine“.

Omenirea a imbatranit mii de ani dar de fapt a ramas tot in jurul stalpului infamiei, cu piatra pregatita impotriva acuzatului. Henry a trecut zilele trecute prin purgatoriu…

Iar referindu-se la adidas si interesele cu conotatii economice ce ar fi influentat calificarea, dupa cum se exprimau Robbie Keane ori Duff, ar mai fi un aspect ce ridica semne de intrebare in privinta vehementei Irlandei. Tara de Smarald trece printr-o criza fara precedent in istoria sa ca natiune din Uniunea Europeana, cu cele mai mari datorii pe cap de locuitor din lume, 425% din PIB, iar o victorie in arena sportiva ar fi fost nu doar una de moral, dar si o recunoastere in proprii ochi si ai comunitatii internationale. O reconfirmare.

Irlanda va pierde venituri de milioane, ce ar fi survenit inclusiv din industria de divertisment, prin comercializarea de suveniruri cu FIFA 2010 World Cup si a bauturilor alcoolice in puburile ce-ar fi fost luate cu asalt in iunie anul viitor, motiv pentru care pe firul protestelor a intrat nu doar FAI, Football Association of Ireland, ci si ministri din guvernul de la Dublin. Masurat, prim-ministrul Cowen a declarat ca nu va aduce subiectul intr-o discutie cu francezul Sarkozy, asteptand insa din partea FAI sa lanseze un demers pe langa federatia de la Paris si FIFA pentru rejucarea jocului.

Conform regulamentului, o asemenea solutie e imposibila, deci s-a strigat in pustiu, fapt ce federalii din Dublin ar fi trebuit sa-l stie inca de miercuri noapte. Pasiunile au tulburat insa judecata si s-a ajuns la revendicari jenante. Iar la cum au actionat acum federalii, Roy Keane s-ar putea sa fi detinut un sambure de adevar in ceea ce-l determina sa paraseasca lotul national in plina campanie la Cupa Mondiala din 2002 si sa-si revendice retroactiv anumite scuze pentru un abandon reprobabil la vremea respectiva.

Vorba lui Roy Keane in lumina serii pariziene, “What goes around, comes around“, traducandu-se cam in vorbele titlului acestor randuri, cu trimitere la Football Association of Ireland. Si se pare ca nu doar noi ii avem pe cei din FRF dar, apa la moara in Bucuresti, multa lenjerie murdara e prin lumea aceasta. Roy Keane a socat zdrobsindu-se la federali pentru patetica si “plictisitoarea” cersetorie a simpatiei in privinta asa zisului “furt” din Franta, atragand atentia ca Irlanda sa se uite in propria ograda, in barna din proprii ochi, pentru a vedea carentele rezultate din temerea de a face curajos marele pas decisiv, slabiciuni ce au frustrat-o la maxim si carora le-au pus capac un gol din ofsaid.

De miercuri de la miezul noptii Irlanda boceste si urla din toti rarunchii aidoma unui prescolar caruia i s-a stricat o jucarie si acum le arunca suparat pe celelalte din tarc. Reactia mai mult decat exagerata a insularilor e de un prost gust ce frizeaza ridicolul, Football Association of Ireland si pana si Ministrul Justitiei in guvernul de la Dublin cersind fara demnitate la FIFA rejucari impotriva regulamentului.

A fost o eroare de arbitraj, o greseala umana, ca destule altele in meciuri de fotbal mai mult sau mai putin importante, cu o mai mare ori mai mica miza. Arbitrul asistent n-a semnalizat pozitia de ofsaid a doi jucatori francezi, la o lovitura libera executata de Malouda in prelungirile barajului de la Paris, iar continuarea o stim cu totii.

Uitati de hentul lui Henry… in prealabil a fost ofsaid!

Daca respectiva pozitie afara din joc ar fi fost semnalizata prompt iar arbitrul de centru suedez ar fi acordat lovitura libera in favoarea Irlandei, nu s-ar fi ajuns la valul populist de oprobiu public impotriva lui Thierry Henry si prin extensie la adresa selectionatei Frantei si pe alocuri chiar a natiunii franceze. Marul discordiei ar fi trebuit sa fie legat de ofsaid, nicidecum de oportunismul ulterior al lui Henry.

Telefoane in direct, in emisiuni, mesaje text si comentarii pe marginea jocului, cu toate au oferit tot atat de multe canale pentru ca publicul insular sa-si verse naduful, dandu-i-se apa la moara si datorita reactiei oficialilor. Iar ce s-a spus si s-a scris aduce nici mai mult nici mai putin cu asasinarea caracterului lui Henry.

Rasul lumii…Comentatorii BBC n-au avut habar de henturi dar au spus apoi ca-i incredibil sa nu fi fost vazut de arbitru!

Culmea ironiei, intr-o mostra evidenta de ipocrizie, ce spune multe despre postura ingrata si uneori fara sansa de scapare a arbitrilor, comentatorii in direct ai meciului pentru BBC Radio 5 Live au sesizat infractiunea abia la peste un minut dupa comiterea hentului, gratie reluarii de pe monitoarele video, moment din care insa au intors brusc foaia, referindu-se la “incredibilul” situatiei: “Este incredibil ca n-a fost vazut de arbitru si e incredibil ca Irlanda sa fie astfel eliminata!”  In prealabil, in comentariul fazei, gazetarul se referise la “o deviere”, despre care puteti asculta aici… http://news.bbc.co.uk/sport1/hi/football/8367817.stm

Domnilor comentatori le-au trebuit vreo 80 de secunde sa se dumireasca de faptul ca Henry comisese hent dar li s-a parut incredibil ca arbitrul sa nu fi vazut acelasi incident…

Tonul indignat revoltat al acuzatorilor aratand cu degetul spre detinatorul la zi al Champions League, etichetat drept “a cheat“, un trisor, cauta tapi ispasitori dupa ce Irlanda ratase in grupa oportunitatea de a invinge Italia, de care a fost egalata in minutul 90, dupa care n-a dispus nici macar de Muntenegru, in ultimul joc din calificari. Locul doi. La baraj.

Unde, in meci tur, la Dublin, Franta si-a demonstrat superioritatea si a invins meritat cu 1-0, fara ca Irlanda sa concretizeze cele cateva oportunitati avute. Frustrati de visele risipite in fata finalistelor Cupei Mondiale din 2006, unii jucatori irlandezi cautau nod in papura lui Diarra, imediat dupa prima mansa, incercand sa-si faca dreptate dupa fluierul de final.

Miercuri, la Paris, in probabil cea mai buna evolutie a Irlandei din ultimii ani, capitanul Robbie Keane a egalat in prima repriza scorul general al barajului, 1-1, dupa pauza atat O’Shea cat si Duff si acelasi Keane avand oportunitati ideale de a majora diferenta si implicit de a califica Insula de Smarald la turneul final. Ar fi fost probabil o calificare meritata, gratie evolutiei din Orasul Luminii, unde o linie de mijloc cu doi jucatori de la Stoke City, unul de la Blackburn Rovers si un al patrulea de la Fulham a cam manevrat in voie in fata unui “Cocos Galic” neimpunandu-se acolo nici in fata Romaniei.

Dar ocaziile se razbuna si legea nescrisa a fotbalului i-a lovit pe oaspeti aidoma bumerangului.

Si daca golul lui Gallas n-ar fi fost validat, Irlanda tot n-ar fi fost calificata. Unde-i atunci furtul calificarii?

Irlanda plange ca i-ar fi fost rapit dreptul de a ajunge in Africa de Sud insa chiar si daca golul lui Gallas n-ar fi fost validat, nu este cert ca verzii ar fi triumfat la loviturile de departajare spre care curgea meciul. Ar fi ramas 1-0, cu sanse relativ egale pentru combatante de a se califica de la 11 metri. Si-atunci!?!

Ultimul joc la Campionatul Mondial pentru ambele reprezentative se soldase cu esecuri la penaltyuri, Franta in fata Italiei, la Berlin, in finala, iar Irlanda in fata Spaniei, in Coreea de Sud, in optimile din 2002. Cine si-ar fi infrant emotiile si ar fi triumfat? Sunteti convinsi ca Irlanda? Si-atunci de unde pana unde pot afirma irlandezii ca au fost furati de o accedere la Mondial? De la 1-0 in prelungiri pana la un al doilea gol marcat, pe care l-au tot irosit cu nonsalanta, e cale lunga.

Beckham recunoaste ca e greu de spus daca ar fi putut proceda altfel decat Henry

Pe cateva din aceste linii au marsat si David Beckham si Roy Keane, ultimul, in cadrul unei conferinte de presa in calitate de manager al lui Ipswich Town, ambii nefiind de acord cu catalogarea de “trisor” atribuita de mass-media si publicul larg atacantului francez si gasind nu atat scuze acestuia cat explicatii pertinente si puncte de vedere implicand mai multi factori.

De fapt, e o practica de teren de antrenament a fotbalistilor, ce poate deveni reflex necontrolat, de a repotrivi, “reaseza” balonul, odata acesta scapat afara din joc. Si aici poate sari in ajutorul lui Henry latura involuntara, neintentionata, a abordarii sale. Si foarte putini jucatori profesionisti, fie ei si irlandezi ori britanici in general, ce doresc a-si asuma un statut nedovedit de cavaleri nobili ai dreptatii, mai albi ca albul, arogandu-si implicit un compas moral absolut, ar fi procedat probabil altfel decat francezul, in circumstantele date. Dar dupa razboi multi viteji se aduna sa arunce cu pietre.

Cu fair-play si realism, irlandezul Keane indeamna contestatarii sa se uite mai intai in propria ograda

Conferinta lui Roy Keane este o mostra absoluta de echidistanta si curaj in a-ti apara un punct de vedere nepopular, probabil total indegirabil pentru multi pasionati de fotbal, inclusiv compatrioti, in conditiile in care fostul mijlocas a purtat si banderola de capitan al “verzilor”. De urmarit parerea sa pe http://news.bbc.co.uk/sport1/hi/football/8370497.stm

In contrast cu spusele intelepte ale lui Keane, de fapt o reactie la exagerarile debitate dupa returul din Franta, s-a pravalit un urias val de articole populiste, in cel mai pur stil al maniei proletare, terfelind reputatia lui Thierry Henry dar mergand mult mai departe si impungand din varii unghiuri nationala Frantei. Deloc de mirare, venind de peste Canalul Manecii. Rezidurile sindromului de superioritate, al arogantei atotcunoscatoare si fara echivoc, a veninului perpetuu improscat de urmasii imperialismului ce inca isi asmute tentaculele de sub alta palarie, au degenerat in alte patinaje cu ”inamicul” la tinta fixa. Ce deliciu, sa aiba a le reprosa ceva, cu un aer revendicativ, rivalilor de peste Canal. Mi-ar trebui ore si pagini intregi si n-ar suporta virtualul, rosind de rusine si manie, sa descarc vitriolul altui exces de frustrare insulara.   

Irlanda, in tricouri albe si chiloti verzi, n-a avut 15 secunde de inspiratie absoluta, aidoma altor alb-verzi in Paris, intr-un 17 si nu 18 noiembrie, acum 16 ani, cand Franta era lasata acasa, eliminata in ultima secunda a calificarilor la US World Cup ‘94. De ce n-a reusit Irlanda acel al doilea gol calificant, aidoma lui Emil, fie in repriza secunda, fie dupa egalarea nemeritata reusita de Gallas? La aceste ratari sa fi gasit un raspuns capitanul risipitor Robbie Keane si nu la presupunerile ca Platini si Blatter si-ar fi trimis bezele, strangeri de mana si mesaje text, din susul tribunei, incantati de deznodamantul favorabil Frantei si implicit turneului final in organizarea FIFA…

Stim cu totii ca FIFA are bubele ei, ca Mondialul e o taraba corporatista a companiilor, sponsorilor, marcilor de echipament, ca Franta e dorita ca “brand” si putere de cumparare a suporterilor ei, ca Irlanda nu e in aceeasi categorie a marilor dezirabile, ca fotbalul si societatea in general aluneca pe o panta ireversibila a degradarii conduitei, probitatii si integritatii umane, si-am mai aflat acum ca si alte mari vedete pot oferi mostre de oportunism extrem intru atingerea scopurilor, le stim pe toate astea, insa nu credeam ca Irlanda era buricul pamantului si cea mai nedreptatita dintre nedreptatite. Bocetul federatiei, demnitarilor si fanilor ei pare insa a starni mai degraba ilaritate ori dispret decat simpatie.

Ai pierdut? Continua…

La sentenza emessa questa mattina dalla Fifa non lascia scampo al Trap, derubato nello spareggio a Parigi per andare ai mondiali in Sudafrica 2010, deciso da un gol viziato da un clamoroso fallo di mano di Henry. Nel comunicato si legge: “La Fifa ha risposto alla richiesta fatta dalla Fai (Football Association of Ireland) di rigiocare il match contro la Francia, disputato il 18 novembre a Parigi.  Nella risposta, la Fifa dice che il risultato dell’incontro non può essere cambiato, e quindi il match non si può rigiocare. Come è chiaramente menzionato nel regolamento, durante le partite, le decisioni sono prese dall’arbitro e sono decisioni finali”. Quindi come dire? Prendi e porta a casa, anzi, direi… resta a casa!
Su internet si legge che Thierry Henry potrebbe saltare per squalifica i prossimi mondiali. Secondo il Telegraph, per la Fifa potrebbe essere questa la soluzione per uscire da una situazione abbastanza imbarazzante e Blatter per salvare il salvabile potrebbe chiedere per il francese uno stop tale da fargli saltare l’avventura in Sudafrica.
In difesa dell’attaccante del Barça arrivano però le parole di David Beckham: “Thierry non è un imbroglione. Lo conosco come giocatore e persona, non penso volesse ingannare qualcuno è un vero peccato vedere uscire l’Irlanda, perché ha una grandissima tifoseria, ma sono cose che capitano nel calcio. Anch’io ho giocato partite molto importanti in cui ho fatto cose che, guardando indietro, ho capito che erano sbagliate”.
In Francia intanto fioccano le polemiche. Il ct dei Bleus, Raymond Domenech, risponde piccato a chi invoca quantomeno una richiesta di scuse da parte della squadra transalpina: “In campo non ho visto il fallo di mano. Poi ho visto le immagini ed è stato un errore dell’arbitro. Per me questo è il calcio, non significa imbrogliare e non capisco perché dovremmo chiedere scusa ai miei occhi, la qualificazione si è giocata nella partita d’andata, cosa che sembra essere stata dimenticata. Non sopporto questo tipo di moralismo anche se capisco la rabbia degli irlandesi, anch’io al loro posto avrei gridato allo scandalo ma non faremo harakiri perché l’arbitro ha sbagliato. Sono cose che capitano”. Il Presidente della Repubblica francese, Nicolas Sarkozy, rispondendo ai colleghi irlandesi ha chiesto di rimanere fuori dalla vicenda, ma sono stati i membri stessi del suo Governo a contraddirlo: il ministro dell’Economia, Christine Lagarde, si è detta favorevole alla ripetizione della partita: “Sono ovviamente molto felice per la qualificazione ai mondiali ma è triste averlo fatto con un imbroglio – ha detto - penso che la Fifa dovrebbe rivedere le regole perché forse sarebbe bene in simili circostanze, decidere di rigiocare”.
Mi chiedo se questo Mr Henry, sa che ha macchiato la sua esistenza per tutta la sua prossima vita? E probabilmente anche il suo ricordo. È possibile che in questa società si vive sulla slealtà? È proprio impossibile aprire una propria corretta coscienza? Nella dignità umana e nel rispetto verso il prossimo? Che in questo caso è una nazione intera: l’Irlanda, ma aggiungerei anche per tutti gli sportivi e appassionati di calcio. L’accaduto ha poi superato l’indecenza vedendo nelle immagini il giocatore francese esultare dopo la realizzazione del goal, dopo aver prima stoppato la palla da giocatore di basket, per poi dargli un altro colpetto di mano per sistemarla nella posizione giusta per effettuare l’assist perfetto. Ma non solo! Dobbiamo leggere dichiarazioni da parte del giocatore francese e dell’allenatore della Francia, che chi ha sbagliato è stato l’arbitro a non vedere! E loro non sono imbroglioni! Quindi rimane la morale che per questi soggetti umani, è normale essere anti sportivi e sleali, che tutto è lecito finché non si viene scoperti.
In conclusione, lo sport sta rispecchiando quello che è la base della società civile, se un cittadino o uno sportivo è marcio, è solo perché la base della nostra società è marcia. E molti si uniformano a quella base. Ma che gli raccontate ai vostri figli? Oppure è talmente divenuta una prassi che è diventato anche un modo di essere?
Concludo con le parole di Marco Tardelli, vice allenatore dell’Irlanda del Trap, in un intervento telefonico a Dahlia Sport. “Il fair play non si può insegnare. Questo non è più sport. Purtroppo il calcio sta diventando un gioco politico. Abbiamo fatto un’ottima gara, il gol era da annullare, meritavamo perlomeno di tentare i rigori”, ha detto ancora il braccio destro di Trapattoni, “amareggiato” per il risultato del match. “Un arbitro avrebbe dovuto almeno fermare il gioco e chiedere ad Henry se avesse toccato la palla con le mani, sarebbe stato doveroso. Credo che Henry avrebbe confermato. Comunque in quel momento non ha pensato di farlo. Ha pensato che tutti i giocatori e gli allenatori fossero deficienti”, ha aggiunto. Alla domanda se la Fifa secondo lui volesse laFrancia ai Mondiali piuttosto che l’Irlanda, Tardelli ha risposto: “Ci sono alcune cose che mi sono sembrate strane. Ad esempio hanno cambiato le regole del sorteggio per gli spareggi tre mesi prima, quando alcune squadre erano in difficoltà. Siamo stati l’unica squadra non testa di serie ad aver giocato l’andata in casa”.

Um die Großstadt sinkt die Welt in Schlaf.
Felder gilben, Wälder ächzen überall.
Wie Blätter fallen draußen alle Tage,
Vom Zeitwind weggeweht.

Ob Ebene und Wald in welkes Sterben fallen,
Ob draußen tost Vergänglichkeit,
Im Stadtberg brüllen Straßen, Hämmer hallen:
Die Stadt dampft heiß in Unrast ohne Zeit.

(Gerrit Engelke)

heut bin ich ja leider nicht rausgekommen, so lange die sonne so wunderbar vom himmel gestrahlt hat. aber ich hab noch ein paar fotos vom dienstag übrig

(kleiner nachtrag: was ist hier zu sehen? )

Now even though I detest the frogs like a vengeance I cant help thinking that if that was England the Paddy’s, Taff’s and Sweaties would be pissing themselves (especially the sweaties who would of no doubt been wearing their France tops for the occasion)

Remember we have been in that situation, Maradona’s pirouetting trixibell handball, in fact even worse because this was in the knockout stages of the world cup. Did you hear any support coming from those parts of the Isles? No because like I said they were too busy pissing themselves (and yes the sweaties were wearing Argie tops EVEN THOUGH THE FALKLANDS WAS JUST OVER!)

So it pains me to say this but I have no sympathy for the Paddy’s even though it was those pigs that knocked them out. But on another note…..

Do you hear anything coming from FIFA? They admit they cheated and yes you guessed it England’s number 1 supporter Platini keeps his gob firmly shut along with England’s number 2 Blatter ARGH! I have to wonder the reaction if an England player cheated like that, you can just see a press conference called within an hour of the final whistle telling us to do the right thing.

Fuck Platini, Fuck Platter, Fuck the French YEAH I SAID IT! and better luck next time Paddy’s hehehe.

Die letzten Blätter sind gefallen. In jedem Jahr dieselbe Reihenfolgee: Zuerst sind die Ahornbäume kahl, danach die Kastanien, Platanen, zu Schluss die Birken. Selbst das warme Novemberwetter hat daran nichts geändert.