Am ajuns de râsul lumii, la panoul rușinii, vai Doamne nu știu cum mă mai rabdă pământul.

Sâmbătă am făcut curățenie pe balcon, și aveam niște geamuri sparte acolo, multe geamuri. Le-am împachetat cu ciocanul să fie mai ușor de strâns. Cu aceasta ocazie am observant că omul are deseori moment de idioțenie, nu am avut nici o teamă când îmi săreau cioburi în față și în cap, chiar m-am distrat spărgând geamurile .

Continuăm, am umplut galeata de gunoi cu cioburi și la ghena cu ea. Când am eliberat șuvoiul de sticlă pisată pe topogan a rezultat un zgomot cam ca la cascada Niagara.

Normal că la a 4-a operațiune de acest gen a ieșit un vecin indignat. Ca sparg ghena că de ce nu le duc cu punga jos etc. Motivele mele erau clare dar nu îl interesau (ca erau cioburi mici, nu  aveau cum să spargă ghena și cu punga nu puteam să le duc pt că taiau punga)așa că nu m-am chinuit să îi explic. Ceea ce m-a distrat a fost că a zis că dacă afla doamna administrator de treaba asta o să văd ce îmi face.  Acum, era evident că el urma să îi spună, că doar nu află pe căi paranormal. Lucru distractive e că vecinul nu a avut curajul să zică pe față că se duce să mă pârască.

Acum urmare e și mai distractivă, am fost anunțat de admin pe căi indirect că voi fi mustrat la panou, ca s-au primit reclamații și nu are ce să facă.

Luni trona un afiș, cu domnilor chiriași de la ap x sa faceți ce vreți voi în casă dar cu bunurile commune  etc… o să platiți etc. daca se strica etc. cu scris îngroșat voi nu noi . Genul tipic de anunț scris de admin. Pe lângă penibilul anunțului, și inutilitatea lui (că doar nu mai arunc mâine geamuri pe ghenă) e comic faptul că admin-ul care e o femeie simpla din popor cu gura mare și creier puțin, dornica de scandal s-a scuzat față de mine ca a scris anunțul ala de fațada. Anunț de altfel din care răzbate indignarea reala =)) și cred că poate fi considerat ostil.

Deci eu chiriașul, care a facut boacăna (de fapt nu am făcut nimic anormal) am fost certat de vecin și de admin. dar nu pe față, pe față fiecare a aruncat pisica la altul. Pe mine personal ma lasat rece toata activitatea lor uneltitoare dar se pare că ei au trait intens toata afacerea.

Acum vine și partea mea de jmecherie în treaba asta. Cum am facut să le fie lor rușine să se comporte cu mine în modul specific al locatarului de la bloc. La orice întrebare sau vociferare indiferent cât de neîndreptățită am răspuns da și am zâmbit. Prin atitudinea asta ei nu au avut niciodată cu cine să se certe. Eu nu încerc să mă scuz, recunosc greșeala și brusc le tai macaroana. Cu proștii nu trebuie să te pui, trebuie să le dai dreptate și brusc rămân fără idei.

فديو, فيديو كليب انا بيه ورومانسى من فلم, فيلم البيه الرومانسىافلام لك تحميل من

شاهد فديو, فيديو كليب انا بيه ورومانسى من فلم, فيلم البيه رومانسى – سعد الصغير 2009
تحمل وتنزيل فديو, فيديو كليب سعد الصغير من فلم, فيلم البيه رومانسى انا بيه ورومانسى

لمشاهدة وتحميل الفديو, فيديو كليب …

شاهد فديو, فيديو كليب اغنية سعد الصغير انا بيه ورومانسى من فلم, فيلم البيه رومانسى
يو, فيديو كليب سعد الصغير من فلم, فيلم البية الرومانسى – انا بيه ورومانسى

اضغط هنا لمشاهدة الكليب

|اغانى|فديو, فيديو كليب|مقطع|هدف|مسلسل|اعلان|فلم, فيلم|برنامج|حلقة|شاهد|مشاهدة|اون لاين|سرعة عالية |بدون
تحميل|اغانى|عربى|اجنبى|MP3, mp3, ام بي ثري|البوم|
2009|سينجل|نغمات|تنزيل|نزل|شعبي|راب|حمل|موسيقى|MP3, mp3, ام بي ثري

|افراح|فديو, فيديو كليب|راديو||اون لاين|بدون تحميل|مجانا|بدون اشتراك|2010

فديو, فيديو كليب انا بيه ورومانسى من فلم, فيلم البيه الرومانسىافلام لك تحميل من

شاهد فديو, فيديو كليب انا بيه ورومانسى من فلم, فيلم البيه رومانسى – سعد الصغير 2009
تحمل وتنزيل فديو, فيديو كليب سعد الصغير من فلم, فيلم البيه رومانسى انا بيه ورومانسى

لمشاهدة وتحميل الفديو, فيديو كليب …

شاهد فديو, فيديو كليب اغنية سعد الصغير انا بيه ورومانسى من فلم, فيلم البيه رومانسى
يو, فيديو كليب سعد الصغير من فلم, فيلم البية الرومانسى – انا بيه ورومانسى

اضغط هنا لمشاهدة الكليب

|اغانى|فديو, فيديو كليب|مقطع|هدف|مسلسل|اعلان|فلم, فيلم|برنامج|حلقة|شاهد|مشاهدة|اون لاين|سرعة عالية |بدون
تحميل|اغانى|عربى|اجنبى|MP3, mp3, ام بي ثري|البوم|
2009|سينجل|نغمات|تنزيل|نزل|شعبي|راب|حمل|موسيقى|MP3, mp3, ام بي ثري

|افراح|فديو, فيديو كليب|راديو||اون لاين|بدون تحميل|مجانا|بدون اشتراك|2010

01:30 AM luni, evident adorm târziu și ma trezesc cu greu. Nimic neobișnuit pana aici.  Sarim peste partea cu trezirea, ajungem la partea cu plecarea la scarbici. Usa de la lift nu se deschide la etajul meu ! GOD DAMNIT ! Administratorul oare este plătit degeaba ?! pai cam da ! și uite asa cobor agale pe scări. Pe cine întâlnesc pe la etajul 1 ? Pai brigada de muncitori. Cum care muncitori ? Nu v-am zis ? Ahh va zic imediat : blocul meu a intrat în programul acela celebru de reabilitare termica, adică refac terasa, fațada ( la primăvara-vara) si pun termopane ( pe bani statului + primăriei, adică tot pe banii mei ca eu plătesc impozit, da ?! ok ). Deci dimineața m-am întâlnit cu brigada de oameni care sparg geamurile vechi pentru a face loc la cele noi. Si brusc drumul meu spre birou s-a oprit. Am rămas acasă ca doar trebuiau sa vina băieții sa spargă 14 metri de geamuri de la balcon. Si au venit si au spart, si au luat cu ei ramele de fier si mi-au lăsat mie 100001 de cioburi ( asa afacere mai zic si eu !). Multe, prea multe geamuri sparte ! cu chiu cu vai am reușit sa adun 5 saci FĂRĂ SA MA TAI ! în schimb am reușit sa înghit 2-3 tone de praf. Acum balconul arata dezolant…zici ca l-a violat cineva…naspa rău dacă nu e închis, cică săptămâna viitoare vin și cu termopanele aferente.

Dar nu asta vroiam sa va povestesc… după ce am terminat eu toata curățenia aferenta după dezastrul aferent, fac eu un dus. Apoi decid ca este cazul sa îmi aplic o noua cicatrice/urma pe viata. Unde m-am tăiat ? ( în timp ce m-am bărbierit), pai unde sa o vadă toata lumea ca tare mândru sunt de cicatricea mea !; mai precis pe obraz !.
Cum naiba nu m-am tăiat în 1001 de cioburi dar ma mutilez singur !

Morala : dacă nu se deschide ușa la lift… maybe is not a good day !

Després d’un temps sense presència directa a la xarxa, avui us presentem el bloc de la Fundació La Salut Alta. A diferència d’una pàgina web, en aquest bloc tothom podrà escriure comentaris a l’entorn dels continguts. Us animem a seguir el bloc i a intereactuar amb la Fundació!

Com a post d’estrena avui us adjuntem un excel·lent video fet per una fundació australiana de nom Child Friendly, sota el títol “children see, children do”.  Es tracta de prendre consciència de com les actituds dels adults reverteixen en les dels infants.

موالى كل الجديد فى عالم النت

Dijous passat va tenir lloc a la Fontana d’Or de Girona l’acte de lliurament del guardó del Memorial Estrella Casas a la qualitat docent en ciències socials atorgat per l’ICE de la Universitat Autònoma de Barcelona. El guardonat va ser Joan Mató, professor d’història de l’IES Frederic Martí i Carreras (abans Institut de Batxillerat Frederic Martí i Carreras), de qui vaig tenir el goig de ser-ne alumne ja fa uns quants anys. Alguns dels seus ex-alumnes van ésser pressents a l’entrega del guardó, glossant la seva personalitat i la seva tasca de professor. A causa del III Congrés d’Història de Girona, jo no hi vaig poder ser present però es va fer lectura de les notes que hi vaig enviar. Aquí les poso com homenatge a en Joan Mató.

Entre les diverses qualitats que crec que ha de tenir un professor o professora d’història -o, per descomptat, de qualsevol altra matèria-, en voldria destacar dues que “el Sr. Mató” tenia i té amb escreix. La primera, un molt bon coneixement de la matèria que imparteix. No crec que es pugui ser professor o professora de res si no es coneix molt bé la matèria que s’ha de treballar. Molt més bé, molt sovint, del que potser seria estrictament necessari. Però aquest saber en teoria “de més” és precisament el que permet triar què és important i què no a cada moment; el que ens permet prioritzar; el que ens permet, en definitiva, guiar un aprenentatge. I n’hi ha una altra, fonamental també, en la qual en Joan excel•lia: en l’entusiasme demostrat per la seva matèria i en la capacitat de transmetre aquest entusiasme al seu alumnat. Només amb aquest entusiasme es pot aconseguir que alumnes amb interessos molt allunyats aparentment dels temaris s’hi interessin i facin una mica seves les vides i les experiències de la gent del passat. Ambdues coses -i altres que no tenim tenim temps d’explicar-, Joan, me las vas ensenyar -una estudiant molt i l’altre sense adonar-me’n però facilitant extraordinàriament la primera. Per això Joan, moltes gràcies. Perquè, lamentant no poder ser aquí avui, són dos punts de referència que sempre intento que guiïn la meva tasca de professor.

Podeu llegir un altre escrit sobre aquest acte al bloc Camins de ferro, de Jordi Martinoy i una notícia al bloc de l’IES Frederic Martí Carreras

Subscribe in a reader

Surfand ( ) am descoperit o povestioara amuzanta si trista in acelasi timp despre ce inseamna sa stai la bloc si sa ai vecini sonati:.Este mult prea bine scrisa pentru a nu fi citita si de altii.Drept urmare:

Ca multi dintre voi, Peculiara sta la bloc, ca casa n-are. Nu e nici un secret faptul ca detest vecinii si ideea de vecini in sine. Nu suport voyeuristii, care stau toata ziua calare pe vizor, babele care insista sa ma tina de vorba despre nepotii si pensiile lor si coafeza de la 3, care ma urmareste de 2 ani sa ma tunda si sa ma vopseasca dupa standardele ei de Igiena S.R.L.

Dar salut, sunt politicoasa, evit sa ma intind la vorba si sa fac glume cu colocatarii mei, chiar daca sunt un subiect la moda in ziua de azi, fiind printre putinii locatari cu studii superioare, preocupari culturale si mai mult de o carte in casa.

Apartamentul meu este off-limits. Vecinii nu beau cafea la mine, nu sunt invitati inauntru si doar cei norocosi au onoarea sa le raspund la usa. In principiu pentru ca nu-mi merge soneria, asa ca nu aud mereu daca bate cineva la usa, nu de alta. Oricum, sunt venerata in acest bloc, iar apartamentul meu trebuie sa fie un fel de Mecca in viziunea vecinilor mei, care nu i-au calcat si nici nu ii vor calca pragul vreodata.

Insa revenind la cele mai lumesti, caci destul vorbit-am despre zeitatea din mine, de ceva vreme incoace, aflu diverse. Stiam ca exista sedinte de bloc/scara si se pare ca sunt la moda si extrem de importante, caci atunci se decide soarta blocului. Nu m-au interesat niciodata. Pana acum cateva zile…

Evenimentele au decurs in felul urmator: Initial, auzit-am fara sa vreau, ca se fac alegeri pentru presedintele de bloc. Asa am aflat ca exista asemenea alegeri. Evident, fiecare isi face reclama cum poate, ca deh, asa e in plina campanie electorala. Nu m-au interesat. Problemele au aparut dupa aceste alegeri mirifice. A iesit vecinul de 5, micutul cocalar cu care avusesem probleme alde chemat politia si altele, pentru ca romanul isi face vila la bloc, cu spart pereti si coloane romane, carpete cu Rapirea din Serai editia de Craciun si lumina cu senzor de miscare la usa.

Dar am reusit sa trec peste aceste aspecte. Cu greu ce-i drept. Problema a fost ca fostul presedinte de bloc s-a suparat ca n-a mai iesit el. Si a facut scandal. Cateva zile mai tarziu aveam sa aflu de ce.

Ma si gandeam… cata ocupatie trebuie sa ai in viata daca cea mai mare problema a ta este ca nu esti presedinte de bloc? Si asa am afla ca e chiar o functie, cu salariu de la primarie. Ok, nici asta nu ma interesa, desi nu mi-ar mai fi stricat un job in plus pe timp de criza.

Nenea de la parter – om cultivat, nu gluma, care mananca seminte de geam si are o nevasta grasa si proasta, doi copii, o fata curva si un baiat handicapat, care se joaca cu matura in fata blocului si te trage de haine din senin, iar daca te intanesti noaptea cu el, ar fi indicat sa ai 112 pe speed dial – s-a gandit ca e naspa la parter si la bloc, ca n-ai curte si balcon. Asa ca urmatorul pas a fost sa-si tranteasca balcon, actiune care m-a imbolnavit de nervi. De ce? Pai apartamentul lui e lipit de iesirea din bloc. Daca o iei inainte, iesi in strada, la dreapta treci prin fata celorlate scari, iar la stanga ocolesti blocul, pentru a-ti plimba catelul sau pentru a te urca in masina parcata in spatele blocului, unde e parcarea.

Ei, vecinul meu drag nu a tinut cont de nimic. Si-a trantit balcon fix pe aleea care duce in spate, cica cu autorizatii cu tot. Fie, macar de ar trage un ciment in ata balconului, sa refaca oarecum aleea, chit ca ii ocolesc balconul. Dar de unde… daca vrei sa ajungi in spate, ori ocolesti gradina timp de 7 minute, ori o iei prin noroi si ajungi in 2 secunde.

Ok, nu faci alee. Nervii trec. Pana acum cateva zile… cand i-a mai venit o idee. Ce buna ar fi o curte la bloc, s-o fi gandit omul. Asa ca sa-mi trag gard din balcon pana in spatele blocului, sa imi insusesc toata gradina blocului, proprietate departe de a fi personala. Si poate la vara imi plantez si panselute, imi fac o sera si cresc si un porc, 5 gaini, 4 capre si 3 iepuri. Si n-ar strica nici o fantana.

Dar a fost dragut. A pus poarta. Cu lacat. Si cheie. Cheie pe care o are el, evident. Se mai poate deschide si cu toporul. Topor pe care il am eu, evident.

Si pana ieri, asta era cea mai mare problema a mea legata de blocul in care stau.

Ieri a fost sedinta de bloc, sedinta la care mi-ar fi placut sa asist cu toporul. Din pacate, nu am fost prezenta, insa lucrurile s-au petrecut cam asa:

1. Nu sunt singura care are o problema cu gardul, balconul si nesimtirea taranilor luati de la coada vacii.

2. Fondul de rulment, in valoare de vreo 300 de milioane, a disparut intr-un loc cu verdeata, din care a fugit durerea si-ntristarea.

3. Fostul presedinte de bloc a furat banii, impreuna cu administratora, dar nu au fugit impreuna, ca ar fi fost mult prea Bonnie si Clyde. Au ramas in bloc, dand din umeri. De asta era suparat nenea ca nu a mai iesit o data, ca daca iesea, minunea ar mai fi fost acoperita multa vreme.

4. Administratora blocului fura si separat. Umfla intretinerea, umfla consumul de apa. Ma miram eu de ce consum 8 mc de apa. Ma spal, e drept, sunt o curata, dar parca nici asa… Pe principiul “lasa, ca calculez eu, nu-ti bate tu capul.”

5. In tot acest timp, de la sedinta, vecinul cu gardul si balconul se sustragea din multimea revoltata, pe motiv ca are “o reparatie” de facut, fiind, mai nou, mecanicul blocului, cu salariu fix, lunar, chiar daca bate un cui la 3 luni.

6. Fostul presedinte a strans bani ca sa repare terasa blocului. Acum 1 an. Stransi au ramas, disparuti pe parcurs.

7. A venit de la primarie fata care e responsabila de asociatiile astea de proprietari, a verificat terasa, nu era.

8. Sotia fostului presedinte de bloc a venit la usa aluia care l-a luat de guler: “Blestemat sa fii! Sotul meu a facut pareza din cauza ta, de nervi! Sa te blesteme toti dracii! etc. etc.” – L-a blestemat de toate neamurile, i-a facut farmece si alte minuni, dar nu le stiu mot-a-mot si nu ma pricep la d’astea. Evident, pareza a trecut a doua zi de pareza ce era.

9. Vecinul de la 6, un munte de om, l-a luat de guler pe ala mic si negru care a furat banii si i-a zis: “Unde pleci, da-te-n gatii ma-tii, stai aici!”

10. Vecina de la alta scara a sarit pe administratora, a paruit-o bine si i-a zis “Ce ti-as da cu o piatra-n cap!”, in timp ce administratora ii smulgea peruca.

11. Alte vecine s-au luat la bataie, din motive necunoscute sau pur si simplu ca sa simta ca fac parte dintr-o comunitate.

12. Vecinii au inceput sa urle si sa isi dea suturi si pumni.

13. Fata de la primarie s-a speriat si a lesinat.

14. A venit Politia.

15. A venit si Salvarea.

16. Nu s-a rezolvat nimic.

BONUS:

17. Acum o saptamana, inainte de toate aceste intamplari, cand veneam acasa, m-a oprit un cuplu dragut sa-mi spuna ca vrea sa se mute in bloc si sa ii zic cum e. Daca vecinii sunt ok, daca e liniste etc. Le-am spus sincer: E foarte ok. Nu sunt probleme niciodata. Mutati-va linistiti.

Si cea mai mare problema a mea era gardul…

Pam Pam!

Sursa

Am un vecin care e alcoolic. Da’ alcoolic rău de tot!

Știam treaba asta de multă vreme pentru că se întâmplă de mult timp și se întâmplă în văzul lumii, nemaifiind o noutate pentru nimeni de pe scara noastră de bloc.

E genul acela de alcoolic la 35-40 de ani care pleacă dimineața treaz la muncă și care se întoarce în 99 % din cazuri atât de intoxicat încât de multe ori nu mai e în stare să banghească cifrele de la interfon sunând și deranjând … ghici pe cine?

Deși e relativ tânăr, excesele repetate de alcool i-au buhăit teribil de mult fața, sângele lui, cel mai probabil, bălăcindu-se de multă vreme într-o baltă imensă de alcool. De asta cred că în cazul său nu ar fi deloc greșită expresia: “are o concentrație de SÂNGE în ALCOOL de 1 la mie”!

Până și cel mai prăpădit dintre cei care locuiau în scara alăturată de bloc, în urmă cu vre-o 10 ani buni, văzându-l întorcându-se pe trei cărări de la servici a exclamat de față cu mine la vremea respectivă: “- Băi, eu pe ăsta nu l-am văzut vreodată să vină treaz acasă!”

Însă cum spuneam și adineauri, toate astea nu mai sunt de mult o noutate nici pentru mine nici pentru ceilalți de pe scară.

Ceea ce m-a minunat însă în urmă cu câteva zile a fost următoarea întâmplare:

Dau să ies din scara blocului într-o zi pe la șase fără ceva seara și ce să vezi? Alcoolicul nostru tocmai se întorcea cu bicicleta de la o partidă de pescuit pe malul Mureșului (am uitat să vă spun că e și mare pescar) torpilat la fel de bine ca întotdeauna.

Era chiar în fața interfonului chinuindu-se din greu să găsească codul secret al apartamentului său unde locuiește cu una din cele două surori și cu taică-su.

Imediat cum îl văd mi se face milă de el și îl invit să intre ținând în același timp ușa deschisă ca să-i fie mai ușor să se strecoare înăuntru cu tot cu bicicletă.

După ce mă descoperă și pe mine într-un târziu, începe să pătrundă încet, încet cu bicicleta pe ușa scării și în același timp îmi aruncă foarte serios întrebarea:

- Cât e ceasul?

- E șase, vine scurt răspunsul meu.

Afară era deja întuneric la ora asta iar el mă năucește cu întrebarea următoare:

- Dimineața sau seara?

- Seara, îi răspund eu pe jumătate stupefiat.

- Du-te-n pula mea … îți bați joc de mine, vine replica lui pe un ton foarte afectat!

Iar eu închid ușor ușa de la scară în urma lui și plec spre oraș minunându-mă și acum și încercând să înțeleg cam de cât alcool e nevoie ca să pierzi șirul evenimentelor și succesiunea ziuă / noapte într-o seară de început de noiembrie …

A fost odata ca niciodata….

Un bloc de 10 etaje, intr-un cartier dubios respectabil. Mai mare dragul sa il privesti, asa, falnic cum se inalta el, imbracat in coji de var si acoperit cu o manta facuta din cel mai pur grad de prabusire in caz de cutremur… In acest minunat bloc vietuiesc cele mai variate specii de bipede, diversificate atat dupa varsta, sex si etnie, cat si dupa nivelul de cocalarizare. Una din familiile de bipede si-a luat calabalacul si s-a mutat, lasand un apartament gol in asteptarea de noi chiriasi.

Asa…

Cei 4 fantastici care este, se afla si se gaseste – adicatelea io, za love, sora lu’ za love si al ei izbit – au purces fericiti la aflarea vestii catre acest rai de la etajul 8  pe pamant. Ca in orice poveste, sperau si asti fantastici sa traiasca fericiti pana ii da proprietarul afara la adanci batraneti in sus-numitul apartament.

Pana cand, intr-o minunata seara de noiembrie, soseste taica Faraonu’ [ izbitu' lu' sor-sa lu za love; are fatza de faraon, sa stiti!] acasa. Obosit, dupa munci si alte alea, cu o mutra de parc-ar fi mancat cacat pe batz, incepe sa imi povesteasCA CA azi a gasit in cutiuta postala din dotare un bilet pe care scria cu litere de om scolit in vremea comunista: ” NU MAI FACETI GALAGIE DUPE ORELE 10!”. Si ramane Faraonu’ nostru putin intr-o rana, asa. Ca el credea ca biletul e declaratie de imensa dragoste de la baba de la 9, care cam are caii plecati din grajd de felul ei.

Booon!

Si pleaca Faraonu’ la munca. Si munceste ca apucatu’. Si se intoarce acasa. Si in hol da cu bobarnacu’ deeee…cine credeti?!?!? De His Almighty Highness, Herr Administrator. :->

“Buna seara!” [Zise Faraonu' cu un zambet usor gripat. Timp in care il plesneste beculetu' din cap si isi da seama de la cine era de fapt scrisorica de amor gasita de dimineata.]

“Buna seara! Dvs. locuiti la 8, nu-i asa? [Si fara sa mai astepte raspuns, ca era evident ca stia..] Stiti, as avea ceva de discutat cu domnia voastra. Dom’le, eu unu’ ma culc devreme. Pe la 9-10 asa. Si voi astia de stati deasupra mea, imi deranjati somnu’. Chiar azi-noapte nu am putut sa adorm decat dupe ora 12. [Faraonului deja ii crapase vezica de cat rasese in gand.] Dom’le, nuj ce scaune, ce aparaturi aveti in camera de deasupra mea, da’ nu se mai poate! M-am foit de pe o parte pe alta ascultand la scartaiala scaunului vostru! Sa nu mai zic ca stiu cand plecati,cand veniti,ce vorbiti,etc etc. Ar fi bine daca ati face liniste dupe orele 22, ca sa fim oameni cu bun simt fata de asti mai batrani!”

Faraonu’ deja fierbea. I-ar fi zis el ceva de muma si de morti combinat cu “Iti mai amintesti ba boule cand erai tanar si te futeai pana rupeai patu’??? E, si noi suntem tineri si sa fie a dracului de treaba daca nu ne futem, cum ai facut si tu!”, dar s-a abtinut, ca sa nu iasa scandal. In schimb:

“Da, inteleg. O sa incercam sa umblam mai usor!” [ Sa vezi ce usor i-as fi umblat eu cu shutu' in coaiele alea seci...!!! X( ]

Eu, Tiwi, dupa ce am ascultat cele povestite de taica Faraonu’, am pufnit intr-un ras d-ala isteric, cu batai de pumn in masa si picioare aruncate in podea [asa,ca pt linistea lu' herr administrator]. Mai aveam un pic si incepeam sa am spume la gura si sa intru in criza. :|

Dupa care m-au apucat ucenicii lui Hades de creier si au inceput sa scuture. Asa se face ca a urmat o culegere de mame, tati, surori, frati, morti, raniti si alte neamuri, bagari, scoateri, infigeri si retrageri, cacari, pisari, matarangi si paduri amazoniene[ambele dintre picioare].

V-ati prins cred, ca respectivul scaun era patul meu. Si ca nu se dadea nimeni la 12 noaptea cu scaunul prin dormitor, ci ca aveam si io treaba, ca mai toti oamenii, si ca nu e vina mea ca patu’ plange. Acuma io cred ca omu’ a vrut sa fie discret, da’ nu i-a iesit si sa zica ceva de scaun, nu de faptu’ ca doi deasupra lui se jucau de-a Adam si Eva. L-as intreba io pe omuletu’ asta fara creier: Herr Administrator, tu cand te futeai cu nevasta-ta, i-o dadeai la tanti Mitza levitand, ca sa poata sa doarma vecinii?!? Si iti faceai program de secs, totdeauna inainte de 10 pm? Ai pretentia ca si noi sa ne fericim levitand ca sa sforai tu si sa-ti lasi balele pe perna?

N-AI SA VEZI, CUAIE! Si invata in pula mea ca se zice “dupa”, nu “dupe”, coshcorog dat cu naftalina in cur!!!

Comme vous le savez (enfin je crois) à la fin de mes études, j’aimerais travailler un temps comme salarié pour voir à quoi ressemble le monde des bureaux de l’entreprise, et ensuite ouvrir ma boîte. Mais le problème qui se pose à moi, aujourd’hui, est que je n’ai aucune idée de quoi ouvrir comme boîte ?

Mais quel concept innovant peut bien cacher cette boîte ?

Alors comme tout entrepreneur averti, je me balade sur le net à la recherche d’idées originales pour l’ouverture de ma première société.
Hier, en visitant le site de l’APCE, l’agence pour la création d’entreprise, je suis tombé sur cet article, du blog Innovant.fr : une société propose à des annonceurs d’insérer un bandeau publicitaire sur des blocs-notes qui seront distribués gratuitement à des étudiants. De plus, le papier des blocs-notes est écologique.
Franchement, et sans faire de mauvaise foi, je trouve le concept génial : les étudiants ne sont pas tous bourrés de fric pour la plupart d’entre eux, et le coût des blocs-notes est important sur une année universitaire. J’ai déjà sous pesé l’ensemble de mes cours à la fin d’une année, et franchement ça fait mal au dos ! Alors ne parlons pas du prix.
De plus, la distribution est faite par des étudiants : de nouveaux jobs sont créés ! Ce qui favorisent un meilleur niveau de vie de ces “étudiants distributeurs”, touchant un petit pécule par mois.

Malheureusement, la distribution n’est centrée que sur la région parisienne, donc moi, pauvre étudiant niçois, je ne peux en profiter. Mais je leur ai adressé un e-mail d’encouragement avec la possibilité d’être un intermédiaire pour une éventuelle implantation sur les campus niçois.

L’idée est bonne, très bonne, et c’est vraiment dommage que je ne l’ai pas eue avant…

Une seule adresse : leptitbloc.com.

Quelle bonne idée quand même !

Estrenem una nova secció a la que podeu accedir clicant a l’enllaç de la barra lateral. Cada setmana es publicarà una entrevista ràpida a un dels components de l’equip. El conillet d’índies ha estat Quico Riba.

All right, I suppose in reality rational politics have been dead for quite some time. So long, in fact, that the term has frankly become an oxymoron, becoming a punch line in much the same fashion as “efficient bureaucracy ” or “non-self-serving-politician”. And at one point, I certainly would have enjoyed laugh at the whole thing, but no more. The path we’re headed down is frightening. When I say “we” I very much mean all of us: Canadians. Certainly politics south of the 49th is ten fold more terrifying, but then again, their politics have been structured that way almost from the get go. Certainly, it has become significantly worse, but when you’re dealing with terrifying moving slowly to fuc- … I digress.

One thing I’ve always enjoyed about Canadian politics is how utterly boring it is. Day-to-day politics shouldn’t be interesting. It should be dull, dull, dull. The idea of going about the business of administering social programs, funding and the general running of the country should make normal people fall asleep. Of course we should be interested and keenly aware, but it should not be exciting.

The comparison I’ve often heard is that American elections are just so interesting and Canadian elections are mind-numbingly dull. But that’s a good thing. This is undeniably compounded by the fact that Americans love – crave even – an election every two years, and even the Presidential election starts two years ahead of time. Granted, I suppose we’re doing no better these days.

Here in Canada, an election is about issues, whereas an American election is about who took their flag-pin off or who can see Russia from their deck, or who is more patriotic, or who is a “socialist” or “secret Muslim”. That’s all fine and good, but what about discussing who is going to get the country out of unnecessary wars, or even, what wars are necessary. Or how about plans to reduce an out of control national debt.

Did you hear? Apparently Obama had dinner with a guy who in his youth blew up a statue. Gasp! He even attended a church who’s pastor once said “God damn America!”.

I don’t even know what church, if any, Harper attends. And I don’t care.

But none of this is the point. The death of rational politics isn’t caused by sensationalized media, but instead within the systems themselves. Sort of.

Politics began its slow death with the invention of the political party. Again, this happened much quicker south of the border than here, but for entirely different reasons.

In Canada we modelled and tweaked the British Parliamentary system to meet our own needs. The very basics of which provide that we as a people do not directly elect a Prime Minister, nor do we elect a party into government. Instead, we vote for our very own, regional representatives to provide our community a voice on the national stage.

Here’s where things start to go downhill.

Our system assumes if a majority of regions elects more representatives from one party, the overall public would like to see that party in power, and naturally if that party put its faith in their own leader, so too should we.

Now, I’m not suggesting this is a bad system, nor do I necessarily want to directly elect a Prime Minister.

What I am suggesting is that the general public has no idea this is the case. It’s widely assumed that a vote for, say, the Conservative party (regardless the individual’s name on the ballot) is a vote for Mr Harper.

This is so much a fallacy, that, even constitutionally, the party in government doesn’t even need more seats than any other single party. Hell, the government doesn’t even need to be formed by a single party. They need only have the confidence of the House. No more, no less. So back about a year ago, when Canadian politics briefly captivated the public and there was the threat of a coalition government, the Conservatives were miles out of line when they tried to convince the public this was an unconstitutional attempt at a power grab.

It may very well have been a “power grab”, but that’s utterly beside the point. It was an entirely constitutional play, and if we go back to that assumption wherein the government should be formed by the party with more seats, a coalition would have more seats and thus “must” form the government.

Here’s my issue with political parties: When it comes down to it, the whole thing is about power. And how do you come to power if you’re agreeing with the party in power. A party must oppose the others. But that’s not how government works. A government is supposed to be advancing the political will of the people. Surely this leads to some overlap, some compromise, some commonality somewhere.

This division serves only to fragment and destroy national unity. We see it everywhere. So called Conservatives yelling at and calling so called Liberals names, “leftists” yelling at “right-wingers”. The whole thing is absurd, and definitely not productive.

I’m not saying we all need to get along – far from it – in a country as massive and different from region to region as this, there is bound to be disagreement, sometimes big ones. Nor do we need to all align on a centrist platform. We can have a country of conservatives, of liberals (note the use of small ‘c’ and ‘l’), we can vote for different parties, but the idea that we must buy into only one ideology and platform is foolish.

I know it’s a pipe dream, but I would like to see political parties done away with. In all likelihood we would all suddenly take interest in our local representatives, after all, they’re not carrying a party banner. We’d have to, and hold on here, listen to their ideas. Gasp. Our local issues would get pushed on a national stage, as opposed to taking a back seat to the leaders ideologies (I’m looking at you Jason Kenney). Natural and dynamic coalitions would take place in the house, shifting as political issues shift.

But what about the Prime Minister? I would like to see the PM elected much the same way we elect a Speaker of the House. That is, elected MPs could submit themselves as candidates for the position and members of the house would vote.

Perhaps then the PM would have some accountability to the commons and not stuff the Senate with ridiculous former CTV anchors.

> El Ayuntamiento asegura que es la sexta fumigación del año y el PP considera que la poda del Palmeral histórico favorece la propagación de la plaga.

El Ayuntamiento de Elche prosiguió ayer el tratamiento fitosanitario contra el picudo rojo en huertos de palmeras del casco urbano. Después de que el jueves fumigara las palmeras del Parque Municipal, en pleno Palmeral histórico, ayer le tocó el turno a la masa de palmeras del entorno del hospital y el lunes está previsto que continúen los trabajos en otros puntos del casco urbano, según confirmaron fuentes municipales.

El concejal de Mantenimiento, José Manuel Sánchez, aseguraba ayer mismo que la actual es la sexta fumigación que se realiza este año en los huertos de palmeras del casco urbano de Elche, aunque reconoció que no se ha hecho público hasta ayer mismo. Precisamente, esta falta de información en los tratamientos fitosanitarios contra el picudo ha sido criticada por parte del PP.

Manuel Rodríguez Menéndez, miembro de la gestora popular, ingeniero técnico agrícola especialista en jardinería y profesor de plagas y enfermedades en la Escuela Familiar Agraria de El Campico, considera que el Ayuntamiento debería haber puesto carteles informativos y cerrado el Parque Municipal, como se hizo hace cuatro años, para evitar “intoxicaciones por afecciones alérgicas”.

Según Rodríguez Menéndez, el Ayuntamiento ha de disponer de un calendario de fumigaciones en el que se señalicen los tratamientos y las zonas en las que se ha actuado. “Hay tratamientos con algunas sustancias activas que sólo se pueden repetir dos veces al año, porque si no, se crea resistencia a los productos y éstos se vuelven inservibles”, indica el experto, quien considera que la campaña de poda del Palmeral que ha realizado el Ayuntamiento contraviene todos los manuales existentes y ayuda a propagar la plaga de picudo por el Palmeral por haberse hecho en un periodo inadecuado para podar las palmeras. “Una de las medidas que se recomienda es no realizar podas de palmeras de mayo a diciembre o, al menos, de junio a noviembre y esto no se está cumpliendo, ya que en varios huertos de la ciudad se han hecho podas durante todo el año”. Como ejemplo de esto, el popular ha señalado el huerto de palmeras entre La Portalada y el hospital.

El PP se suma a la Estación Phoenix y a la Asociación de Palmereros Elx al reclamar que se cree una mesa en la que participen especialistas de la propia Estación Phoenix, de la Universidad y de la empresa Tragsa para establecer un protocolo de lucha contra el picudo rojo. “Desde luego, lo que está haciendo el Ayuntamiento no es lo que se recomienda en la Universidad, ni lo que yo explico a los alumnos. De nada sirve enseñar a los jóvenes y futuros jardineros lo que no hay que hacer y lo que se debe hacer para combatir las plagas, porque luego te encuentras con ayuntamientos y empresas que hacen lo contrario”.

Según este miembro de la gestora del PP, el problema radica en que “la Concejalía de Parques y Jardines no tiene las cosas claras, va por libre, no se entera. Acabarán sustituyendo las palmeras por fotos y palmeras de plástico. No entiendo qué están haciendo, pero creo que combatir el picudo, no”.

Por otra parte, el Bloc ha presentado una proposición no de ley para que el Consell inste al reconocimiento del oficio de palmerero y se estipule una edad de jubilación específica para este trabajo.

Relacionado | El Ayuntamiento fumiga por sorpresa el Parque Municipal contra el picudo

Vía | diarioinformacion.com

Intre nevoile primare umane se numara si adapostul, iar din stravechi timpuri adapostul pentru oameni a fost pestera. Desi nu cunosc sa existe teorii despre adaposturi pre-pestera, trebuie ca omul primiv sa fi folosit si alte forme ale adapostului.

In ziua de azi pesterile sunt incalzite, sunt prevazute cu foc controlat, au solutii pentru igiena corporala, includ facilitati pentru mancare pregatita, au zone separate pentru distractie, sunt separate de celelalte pesteri, si au locuri prin care poate patrunde ceva lumina naturala si sunt atribuibile unor proprietari.

Exact aici survine o problema comportamentala, in care omul modern cauta atribuirea proprietatii pesterii mai mult decat utilitatea ei. Presiunea sociala face ca decizia sa fie sa ai pestera ta, decat sa locuiesti in pestera familiei (istoric vorbind, probabil ca ar fi pe dos, dar asta e acum).

Din acest moment incepe saga Pesteritului, sau a gasirii de pestera, sau Speologia urbana. Procesul consta in gasirea de locuri carstice, in care sunt paduri de astfel de pesteri, care sa mai aiba si locuri verzi (istoria a facut ca pestera sa fie facuta exact peste locurile verzi), sa aiba loc de parcare a carutei (inventie moderna, insa aparent indispensabila vietii la pestera), sa aiba vedere, sa nu aiba prea multe maimute ca vecini (de fapt sa fie limitat numarul de animale din zona, e de notat ca vanatoarea de animale este puternic reglementata in lumea moderna).

Un nou pas este gasirea unui mod de schimb intre munca si pestera, prin care se achizitioneaza dreptul de posesie asupra gaurii din piatra, care odata achizitionat incheie saga.

Pesterit placut!

Yesterday four by-elections took place, one in Nova Scotia, two in Quebec and one in BC.   Before the members stepped down, the riding in BC was NDP, the ones in Quebec were Bloc and the one in Nova Scotia was independent.  Officially the Conservatives expected to win none of the ridings, however they won two.   They won big in Nova Scotia and took a riding in Quebec, proving they can win there as well.   The Bloc took the other Quebec riding with a large majority.   The NDP won the BC riding.  The best the Liberals did was third place in all four elections.   The party that did the worst last night was the Liberals, showing that they were no where close to winning, a far cry from the “natural governing party” they once were.  Even though they got a seat in BC, the NDP hopes of winning in Quebec and NS fell through.   The Bloc showed they still dominated in one riding, but were surprisingly defeated in another.   The Conservatives were the winners last night, taking in two seats that they previously did not have.  They showed that they can win in Quebec, a skill needed for a majority government.  Overall, even though they didn’t get the BC riding, the CPC did the best.

Four by-elections, not a single Liberal elected.  Why?  Well, to any half  informed political observer: local political dialect precludes the Liberal chances in any of these ridings.  None of these ridings have ever been prime Liberal turf, however, the Harperites and the Socialists will be trying to spin these hollow vicories as proof that the Liberal party is doomed.

This however is not spin, the  Harperites and the Socialists actually believe what they say.  Both of these camps are able  to fall under their own spell because both have extremely limited, dogmatic, small world views.

I can think of no better position to be in than to be severely underestimated by your opponents.  Yes my precious, the Liberal party is no longer a factor in any riding across Canada….

pour une protection maximale dans un environnement aseptisé

Boitier sensible au très hauts ISO

Lentilles : qualité et encombrement, rapidité, capacité macro Nous en publierons un banc-test issu de notre expérience.  en entrée en sortie

Filtres CPL très utiles, mais surtout filtre neutre de protection contre les projections diverses est impératif! Tout doit pouvoir être nettoyé et désinfecté correctement : nous avons expérimenté toutes sortes de protections pluie, sacs plastiques et autres. Nous en ferons un banc-test. En fait la protection est dans les deux sens – Ne pas amener de substances contaminantes en salle – Ne pas véhiculer de ces mêmes substances dans l’autre sens. Sans parler des liquides médicaux et chimiques utilisés en salle d’opération.

Nous n’utilisons pas de tripode ou autre fixation, entre autres pour des raisons d’encombrement dans des salles souvent déjà trop exiguës

m-au expulzat din soare şi m-au trimis unde miroase-a putregai şi-a oase
a oameni plictisiţi,
a femei fandosite
şi-a copile fără copilărie

unde n-au locuri de joacă,
deşi eu aş vrea să văd cum nisipul din parc le intră prin sandale,
printre palme, să li se scurgă printre degetele lungi

m-au trimis acolo unde
rufele stau întinse pe sârme din plastic
la balcoane, iar maidanezii latră neîncetat în toiul nopţii
pentru o bucată de pâine înmuiată în apă,

unde moravurile ard, tinerele întind pe faţă în loc de cremă – cenuşă,
îmbracă în loc de auriu – un gri cu sânge şi îşi şterg buzele
cândva frumoase,
cărnoase şi
moi.

Foto

Avem o uscatorie. Cui ii pasa, toti indeasa in ea toate gunoaiele, de ce sa o folosim corespunzator? Hai sa ne depozitam toate cele nefolositoare, tot ce nu ne vine sa aruncam sau ce nu ia rosalul…e deja tabu aceasta discutie si asupra ei se va reveni mereu…

Daca va intrebati cat a stat afisul pe usa, o zi. Daca s-a rezolvat ceva, nimic nici nu s-a mai discutat, nu se poate discuta cu nimeni, iar daca deschizi gura ti se zgarie masina….patit asta.

PS: Va place usa? Tot un vecin civilizat a maltratat-o sucesiv.