Een simpele bloggers- en tweepsbijeenkomst. Geen fancy dingen, geen BBQ. Gewoon leuk babbelen en pintjes (of andere dingen) drinken.

Wanneer? Vrijdag 20 november 2009 om 20u

Waar? In ‘t Smiske, Asse (Gemeenteplein 7 te 1730 Asse – Google Maps)

Wie? Iedereen die blogt, twittert, of op een andere manier met “social media” bezig is (of gewoon een goei pint wilt drinken).

Wat? Gezellige babbel rond het haardvuur, proeven van de verschillende oude krieken en geuzes dat in ‘t Smiske in de kelder zitten, of van het nieuwe Smiske-bier.

Inschrijven? Dat kan hier!

Intalnire. A mea. Oficiala. Cu bloggerii din Timisoara (sper ca asa se scrie, ca altfel risc niste scatoalce peste ceafa…). A lor, a 22-a. Eh… Cum ziceam cuiva acum cateva zile… devin un mic sociopat cand sunt prea multe femei in jur. Tre sa am si eu niste defecte .

Dupa discutii intense si propuneri peste propuneri, ne-am intalnit cu totii la Hotel Timisoara. Nu prea m-am prins eu ce si cum cu locatia asta… prima impresia a fost ca nimerisem la o conferinta (lipsea proiectorul, ca ecrane erau 2…). Asta pana am vazut ca se impart numere pentru Revolutia pe doua roti (google!). Aia de ieri, da. Daca stiam ca poate lua oricine, ma dotam si eu cu cateva asa, de colectie. Unul il agatam de retrovizoarea de la masina… ca si-asa sta in parcare saraca… si celalalt il lipeam pe geanta… Pot sustine cauza si fiind pieton   .

Dar sa revenim la oile noastre. Ca de fiecare data, am plecat cu ideea ca n-o sa stau prea mult. Si culmea… iar am stat mai mult decat planuisem .

L-am facut pe Richie sa intarzie… ca deh, eu si fatuca trebuia sa ne pregatim intens… Am pupat o Tomata. Admirat tricoul. Al ei, evident. Am ajuns la concluzia ca e posibil ca Raka sa-si fi pierdut carnetul fara sa fie vinovat. Cred ca noi doi nu suntem chiar pe aceeasi lungime de unda cu unele chestii, dar asta e alta treaba. Socializat putin cu Cristi. Ochit un superb. Aflat in sfarsit cine e Corina.

Am manevrat cu dibacie lucrurile asa incat jumate de seara l-am avut pe langa mine pe Sirg. Bineinteles ca odata cazut in plasa, n-a mai avut pe unde scoate camasa… te pui cu racii… .

Am incheiat cu cateva povesti cu Dojo, in drum spre Darc (eu) si spre casa (ea).

Donshoara Andreea a facut o lista cu toti participantii, eu ma multumesc sa ii pomenesc pe cei cu care chiar am schimbat mai mult de 2 vorbe… De musafiri nu zic nimic, ca nu am interactionat cu nicicare. Asta e.

A fost dragut, desi am inteles ca “distractia”, ca de obicei, a inceput dupa ce am plecat… Cat noroc pe mine!

Duminica, la fotbal. Si a alergat ca un titirez dupa minge, a mai stat si-n poarta, a incercat sa mai faulteze pe ici pe colo (desi nu prea i-a reusit), a dat un pas de gol, a facut un stop pe branhii, a lovit mingea cu dovleacul, a transpirat, a respirat ca un buhai, dar a rezistat la ambele reprize ale meciului!

Si uite asa, fuse, fuse, si se duse intalnirea fotbalistica dintre blogeri si blogerite, cu doua echipe inegale atat ca numar de jucatori, cat si ca structura.

Luci a fost clar omul meciului, dar s-au remarcat si altii, anume toti ceilalti care s-au incumetat sa intre pe teren, cu toate riscurile incluse (pe care, din pacate, le-au simtit din plin Moroi, Ionesta, Rob, Cata si Ily). Nici Gollum n-a scapat neinsemnat, pe piciorul drept stand marturie doua superbe vanatai, una mai frumoasa si mai colorata decat cealalta.

Nu mai stie care-a fost scorul final, dar i-a ramas in cap ideea ca fetele au castigat la diferenta de un gol.

Dupa meci, jucatorii s-au retras (nu in liniste, Doamne fereste!) in Porto Arte, pentru a schimba amabilitati si impresii, pentru a se mazgali pe un zelist, pentru a-si potoli setea cu vreo nefiltrata si pentru a ingurgita ceva pentru anihilarea foamei post-meci. Si nu in ultimul rand pentru a admira un ghemotoc mic si gri, pe numele lui Pisi Pussy Mic. Iar bonus: a-i ura La Multi Ani lui Rob (desi s-a prins cam tarziu, deci La Multi Ani, Rob!).

Privind in urma, Gollum a invatat la meci si anume ca:

• fetele pot face mai multe lucruri deodata, asemeni lui Napoleon: alearga dupa minge, distrag atentia adversarilor si se uita dupa posterioarele lor.
• baietii pot fii niste sensibili, evitand un contact prea dur cu domnitele, desi au fost nemilosi unul cu altul (vezi Ionesta vs Horia, Cata vs Rob).
• daca in dragoste si-n razboi totul e permis, fotbalul se poate juca si fara respectarea tuturor regulilor (n-a fost nimeni in ofsaid pe toata durata meciului, spre exemplu).

Si acum copy paste de la Richie cu minore modificari, ca-i tarziu si Gollum trebuie sa doarma:

S-au remarcat pe teren: Anda, Ily, Tomata, Dora Gollum, Andrea, Horia, Cata, Luci, Richie, Ovidiu, Dani, Paul, Nuzzu, Rob si Moroi. Au stat pe banca de rezerve: Deme, Meli, Alina, Corina cealalta (n.r. doamna lui Moroi, daca nu ma insel), Tudor, Bloodie, Ovi, Corina, vara lu’ Rob – Mara, Cami, Daciana, Raoul si Nebuloasa 5 minute.

A avut si Gollum febra musculara, dar ceva mai tarziu decat ceilalti nefericiti, desi s-a dat mare si tare ca n-are nimic. Despre care febra poate spune cu mana pe sale ca a fost una crunta, ce i-a afectat destul de serios mobilitate, picioarele si mai ales spatele. Si ii venea sa cante pe strada Sexy Back a lu’ Timberlake, in timp ce isi pipaia coloana vertebrala sa vada daca mai e la locul ei.

Aia e, sanatate, al vostru Suca! Over and out!

Despite blogging on and off since 2001, I don’t think I have ever actually attended a proper “bloggers meetup”. Last night, I finally got the chance to rectify that by attending the Manchester Blogmeet, organised by the excellent Kate Feld of Manchizzle.

It was also my first time at Cord, a venue tucked away in the heart of Manchester’s Northern Quarter. Heading down the slightly precarious steps to the Basement, I couldn’t help notice the gorgeous tiling that, at first glance, makes you think that you may have accidentally ended up in the toilets; but once the space and soft furnishings sink in, it really is a very cosy space. According to Frankie Roberto who asked the staff on a previous visit, the tiling is because it was formerly used to store fish!

The bar at the event was kindly sponsored by Creative Tourist, a new online magazine dedicated to promoting Manchester’s diverse cultural offer to tourists. In return for my gin and tonic, Susie aka Travels with My Baby said a few short words outlining what the site was about and how we could get involved.

As a ‘new’ Mancunian, the site’s a great place to read about what’s happening in the expansive cultural sphere right on my doorstep. I’m personally passionate about photography so the Photo story section is something I’ll be particularly keeping an eye on. I’ve already decided to go and catch the last weekend of Natalie Curtis at Urbis.

But beyond the (short and sweet) sponsored bit, it was a great opportunity to catch-up with friends and meet people from the blogging scene, including Richard ‘The Asparagus’ and RebeccaWho. I probably didn’t speak to as many people as I would have liked, and I’m hoping the proto-beard isn’t the reason for that! But also, having rushed from work, I was a bit worn out.

The event was really enjoyable and pleasantly relaxed – genuinely a chance to meet new people over a drink, with the shared background of blogging. I look forward to the next one – thanks again to Kate!

În România sunt deja un lucru obişnuit tweetmeet-urile, blogmeet-urile, wordpresscamp-urile sau alte manifestări de acest gen. Dar pe când şi o întrunire a utilizatorilor de Youtube, un “Youtube Gathering”, ca în exemplul de mai jos???!

Poate unii dintre cititorii mei se întreabă de ce acord atenţie unor tineri numiţi bloggeri, care nu au altceva mai bun de făcut decât să scrie pe Internet, pe propriul lor site (blog). Am mai multe motive.

În primul rând, în timpul campaniei de anul trecut pentru Primărie, o parte a acestor tineri mi-au susţinut candidatura. Am fost plăcut surprins, fiindcă o făceau la modul dezinteresat, scriind despre candidatul Bolojan fără ca eu să fi făcut vreun gest în direcţia lor (mărturisesc că nici nu ştiam pe atunci despre existenţa lor). Pe unii dintre ei am ajuns să-i cunosc prin intermediul blogului meu; apoi, cu cei care au răspuns invitaţiei, ne-am întâlnit înainte de alegeri.  Din discuţiile de atunci mi-am dat seama cât sunt de interesaţi de problemele oraşului. Am ţinut cont de părerile lor, aşa cum ţin cont de părerile cetăţenilor cu care mă întâlnesc în diverse ocazii.

În al doilea rând, pentru mine tinerii sunt importanţi. Nu doar fiindcă vin cu un suflu nou, cu o altă viziune asupra problemelor, neatinsă de prejudecăţi, ci şi pentru că sunt conştient de faptul că ceea ce încercăm să facem noi, cei mai în vârstă, în acest oraş, constituie viitorul lor. Am şi eu două fete şi nu mi-e indiferent în ce fel de societate vor trăi. Aşa că părerea tinerilor, chiar dacă nu se bazează pe o experienţă de viaţă, este importantă. Uneori ei au soluţii la care noi, “bătrânii”, nici nu visăm.

Cam acestea sunt motivele pentru care m-am întâlnit pentru a doua oară cu bloggerii, săptămâna trecută, la Time Out. Am fost surprins să constat că interesul lor pentru problemele oraşului nu a scăzut. M-au supus unui tir de întrebări, pe diverse probleme, de la şoseaua de centură, parcări şi curăţenie, până la taxele pentru funcţionarea localurilor noaptea. Timp de peste două ore, am încercat să lămuresc aspectele ridicate. Am constatat că nu aveau cunoştinţă de complexitatea acestora şi mi-a făcut plăcere să le dau explicaţii. Recunosc, am vorbit cam mult, dar am speranţa că au fost mulţumiţi de răspunsuri. Le mulţumesc pentru interesul pe care îl arată faţă de rezolvarea diverselor probleme ale Oradiei şi sper că vom mai avea prilejul de a ne întâlni.

Despre felul cum văd ei întâlnirea noastră, puteţi citi dând click pe linkurile de mai jos.

Discuţii la întâlnirea bloggerilor cu Ilie Bolojan

La taifas cu Ilie Bolojan

A doua oară cu Blogojan

Bolojan vs bloggerii

Mai multe poze găsiţi aici.

Iar pe site-ul oraşului Suceava, bloggerii plănuiesc să se întâlnească şi ei cu primarul lor, inspiraţi de orădeni.

PS: Îmi recunosc ignoranţa – am aflat de-abia după întâlnire că printre participanţi s-a aflat şi faimosul Zoso, bloggerul cu cei mai mulţi cititori din România. Îi mulţumesc că a făcut efortul de a veni la Oradea pentru a participa la discuţia noastră.

Deci s-a intamplat blogmeet-ul cu numarul 18, numar cu noroc, asta inseamna ca de ieri inainte suntem si noi in rand cu lumea, deci se cheama ca suntem majori. Ajunsam eu cu intarziere de o ora, din motive 100% subiective, gasind la fata locului nu mai putin de… aaa… in jur de 8 bloggeri, anume o Tomata, o Dojo, un Horia, un Richie, un Raka (cred), un Sirg si un Nuzzu care a ajuns la scurt timp dupa mine, deci in total iasa 7.  (blame the cocktails, daca l-am lasat pe afara din greseala pe Razvan)

Urmat-au apoi discutii despre WoW, care pe mine m-au plictisit teribil, noroc ca intre timp a mai venit lume, iar eu am putut sa fug de la locul accidentului. Asa am ajuns langa Cami, cu care, in limita timpului disponibil, am mai discutat una alta, asa, ca-ntre fete.

In tot acest timp si-a facut aparitia Ovi cel superb, caruia trebuie sa ii multumesc ca a convins-o si pe Corina sa intre in hora, adica sa vina la intalnire. Cu care Corina m-am adancit in discutii tot ca-ntre fete, moment in care am constatat ca nu sunt singura, Corina impartasind aceleasi obiceiuri de a se pierde in proprile-i scenarii si iluzii.

Ieri fiind a treia confruntare cu Horia, n-am mai reusit performanta de a-l face sa planga la competitia de privit in ochi, in parte si pentru ca domnul de langa mine (nu dau nume) nu ma lasa sa ma concentrez.

Stiu ca in acest interval a avut loc o partida de batut cuie, nu stiu cine a castigat, dar stiu ca la un moment dat Ovi cel superb a simtit nevoia sa isi intareasca convingerea ca el si numai el este cel mai superb din tot barul (si singurul? ).

Jucat darts cu trei masculi, care nu m-au lasat sa castig, in mare pentru ca eu nu nimeream tinta, dar asta-i alta problema.

In alta ordine haotica de idei, l-am cunoscut pe numitul Petre Nicoara, care mi-a pus la indoiala sinceritatea in ceea ce priveste prezenta sa intr-unul din reader-ele mele (am 3!). Stiu sigur, draga domnule, ca am trecut anterior placerii de a te cunoaste, pe la tine prin ograda!

Anterior acestui episod, am avut grija sa ii transmit lui Richie cordialele mele urari in privinta postului cu saorma, a carui lectura s-a lasat cu salivat pe tastatura (vorba vine). Iar ca un facut, nu peste mult timp, Tomata a plecat Dojo in cautarea saormei, de unde s-au intors nu cu saorma, ci cu Cristi.

Dupa o lunga perioada de pauza, l-am revazut pe Adi, viitor mandru tatic.

Pasat mai departe cei doi pokeni pe care ii aveam in dotare lui Nuzzu si lui Dan, cu explicatii semi-vagi in privinta instructiunilor de folosire, dar se descurca ei, pentru ca sunt majori si vaccinati.

Seara din Irish s-a incheiat pentru cei mai multi pe la 8 jumate, cand s-au luat, cu catel, cu purcel, si au plecat la Sag (detalii la Petre, apropo, la multi ani!). Pentru mine s-a terminat doua ore mai tarziu (Raka knows best, si sa stii ca vreau sa vad robotelul ala cand e gata, ca nu degeaba am facut transferul valorilor dintr-un pachet de tigari in altul).

As mai vrea sa povestesc, dar memoria ma lasa, intrucat, fiindca, deoarece si pentru ca mintea mea a fost pusa pe stand by de, si anume, 3 Cuba Libre cum numai in Irish pot sa beau.

Zelist-ul a fost completat, dar nu stiu ce s-a ales de el. Poze mai deloc, Cristi nefiind, presupun, in the mood.

The End

*post scurt, aproape twitterist*

Fu drăguţ (ce explicită şi lipsită de ambiguitate sunt), dar cald. Nu mai facem în cuptorul ăla, zic. Oameni noi şi drăguţi (mulţumesc, băieţi, că mi-aţi cărat cărţile acasă), cărţi multe, muzică bună, eh, relaxant mi se păru. Oricum eram relaxată şi oricât s-ar fi străduit unii să mă enerveze, n-au reuşit. Am şi eu zile când nu-mi plouă, na! Ah, mi-au lipsit pasiunea şi asertivitatea azi, îmi pare rău. Dacă ar fi reuşit cineva să mă calce pe coadă, avem ce scrie mai mult de-atât. Până una alta, ne vedem luna viitoare.

Bleah, mâine şi poimâine teze. Info şi mate. Urât.

Duminica viitoare – întâlnirea bloggerilor. Liz ştie şi face.

Toata lumea face blogmeet, toata lumea se intalneste si discuta despre tot felul de chestii.. gen blog; noi cand facem ceva, gen  ?

Gina a venit zilele trecute cu o idee foarte faină. De fapt ideea asta a avut-o de prima oară când am discutat, dar nu contează acum. Treaba stă aşa. Pe 9 mai, la Fierărie, gazda noastră de încredere, începând cu ora 15:00, aka 3 p.m., ne vedem cu mic cu mare să discutăm câteva aspecte legate de jurnalele noastre din online. Mai multe detalii chiar la sursă: http://ginamagdici.com/2009/04/27/blogmeet-in-suceava/.

… leggen niet enkel alle vogels een ei, maar staat er ook al wat op het programma!

We beginnen met Comedy! Vanavond gaan we met een aantal bloggende tweeps naar Bert Gabriëls. Ik heb geen flauw idee van wat ik er mag van verwachten, maar ben wel heel benieuwd. Eén ding is zeker: we zullen lachen. Oh ja, Philippe Geubels zorgt voor de”opwarming”.

Morgen is het al de laatste werkdag van de week! Oh God, I really do love the “korte werkweek”.

Vrijdag, 1 mei, dag van de arbeid en van de meiklokjes gaan we (alweer) met een aantal bloggers weg. Deze keer trekken we naar het Kasteel van Groot-Bijgaarden…1,5 miljoen bloemen in volle bloei gaan bekijken. Volgens het weerbericht zou het mooi weer zijn, dus dat valt al héél goed mee.
En ’s avonds is er de blogmeet. Tof om andere bloggers dan ook eens “irl” te zien! Ik ben (opnieuw) curieus!

Misschien dat ik dit weekend een reisje boek?! Of is het nog te vroeg voor een last minute voor 18/05?

Volgende week ga ik voor de eerste keer op het hoofdkantoor van Beyers werken en dus iedereen eens “zien”.

Dinsdag 5/05 is er een nieuwe BGGD! Deze keer gaat het over Sin.

All the things we want to do but usually don’t. Except tonight

Met al die twitter/blogger events zou ik het bijna vergeten, 7/05 ga ik met n paar vriendinnen naar het optreden van Beyoncé. Ik verwacht een supershow, I hope she won’t let me down!

Op 15/05 is er twiistbe of een conferentie over “the way internet is supposed to be”. 

twiist.be or The Way Internet Is Supposed To BE: we are organizing a one day conference for like-minded web creatives who want to know more. More about interfaces (user interfaces, machine to machine interfaces,…). We bring you an impressive list of top-notch international speakers who will share their ideas, all with the internet in mind.

De organisatie heeft verschillende (inter)nationale sprekers kunnen strikken, zodat het een topevent zal worden!
PS: Er zijn nog wat tickets beschikbaar.

En dan begint officieel mijn verlof. Nog geen idee waar ik naartoe ga, maar ik weet alvast dit:  ik ga op vakantie! We zien wel waar de wind me mee naartoe neemt!

Update: straks is het feest, dan vier ik mijn 3000ste tweet!

Fuse şi Blogmeetu’ gălăţenilor. Ediţia #7. Mnoh. Nu foarte pasional, să nu ni s-aplece. Mulţi copii (despre care eu încă mai cred că ei confundă jurnalu’ cu blogu’, dar n-au decât să trăiască în pacea lor sufletească, atâta timp cât nu mă agresează pe mine), Liz (organizatoarea), Dina, Cip, şi încă nişte persoane cunoscute din afara blogosferei (în blogosferă n-am dat mâna cu ei), plus un nene/domn cu care am purtat discuţii plăcute, deşi nu prea se încadra el în grupul de copilaşi blogărişti. Fu drăguţel aşa, dar oamenii de pe-acolo nu se prea lansează în discuţii à la SdC (anume în contradictoriu, hehe). Adi, unde eşti tu, Adi?! Chiar am încercat să provoc vreo 2 persoane, dar nu mergea, n-aveam cu cine, probabil îs genu’ de oameni capabili să discute numai din spatele tastelor şterse de la câte idei au ei în faţa micilor ecrane cu radiaţii nocive, Dexteri dezumanizaţi, geez. Pe mine încă mă depăşeşte chestia asta, cum naiba, te duci tu, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, la o întrunire a unor oameni cu care ai o treabă în comun, sau poate nici p-aia. Şi te duci. Faci act de prezenţă. Da’ fă, făptura lu’ Dumnezeu, şi act de parleală, chiar dacă n-ai limba în formă de mouse sau de tastatură, că nu cred că ţi se încurcă niciun fir la placa de bază. Mă rog, probabil unii încearcă doar să experimenteze, să aibă idei de încă un post pe blog, să-i citească micii lor fani care nici nu-şi imaginează cât de şterşi dpdv social sunt cei ce scriu articole decente pe bloguri. Traficul fie cu ei, că societatea nu mai e de mult.

***

Că tot aminteam de SdC (la care n-am fost din ianuarie, dar voi recupera), duminică, 12 aprilie (mai devreme decât de obicei, ca să nu spargem ouă pe copertele cărţilor), în 365, ora 15:00, ediţia #13, să ne fie cu noroc. Anunţaţi aici.

Ştiam eu că trebuia să mai scriu ceva, şi am omis complet.

De unde până unde 15=1? Păi, duminică o fost a 15-a întâlnire a bloggerilor timişoreni. Care a 15-a întâlnire a coincis cu prima mea prezenţă acoloşa’ia. Care acoloşa’ia o fost mai întâi în Funky, unde o trebuit să merem în ceva verde. Cum Mar’cica mea e roşie şi Focusu’ lu’ Camytzi îi gri, o trebuit să căutăm ţoale. Şi eu am găsit o ţoală verde în dulap, dar când am ajuns acolo, am fost înjurat cu “vernil” şi “kaki” şi termeni d-ăştia obsceni pentru cultura mea de bastonaşe de pe retină. Bre, e oleacă verde? E! Pentru mine e destul. )

Aşaaaa… Şi-acolo io am început cu nişte mozoale decente de “nais tu’mi’ciu” cu nebuloasa (care-i mai ‘naltă decât am crezut) şi Dojo (care-i fix la fel de ‘naltă cum am crezut) şi Floooriiiiiiiin Puşcaaaaaaaaş (care şi el îi mai ‘nalt decât am crezut), dar la el fără mozol, că era nebărbierit. Şi m-am norocit cu tătă lumea. Sau na, cu aproape tătă lumea, că mai erau plecaţi la budă sau retraşi prin ungherele canapelelor, şi n-am ajuns unii la alţii spre o firească strânjere de deşte, aşa că ne-am pălmuit de la distanţă.

Şi deci o fost frumos, mai ales că noi am ajuns mai târziu, cum se cuvine din partea unor noi veniţi. Noi am stat în colţul nostru, unde ne-am întreţinut cu personajele de le-am menţionat mai devreme, şi cu Dani Ionescu, şi apoi o apărut şi Ovi Sîrb, şi Adi… Nebuloasa a dispărut la un moment dat din zonă, să se schimbe. Nu de alta, dar a stat lângă Dani, şi acest mic Jedi al blogosferei a început s-o cam dezbrace din priviri. Nu. Deci, serios. La propriu. A reuşit să-i tragă două fire de la ciorap fără ca măcar să o atingă (Câtă pleţizie, maică!).

Bun! După Funky, şatra şi-a luat corturile, şi-am dat iama în Dublin Express. Acolo nu s-au întâmplat prea multe. Adică, na. S-a râs. Mult. Şi s-au făcut poze. Multe. Şi-apoi s-a mai râs oleacă. Da’ tot mult. Totul stropit de nişte băutură. Io am topit ca un adevărat OB vreo două Guiness Pint (IOOOOI!) şi doauă shot-uri de tequilla. Printre picături, am schimbat replici cu duiumu’ cu Richie şi costiclă, şi mai apoi cu Cristi Boldişteanu, care face nişte fotografii de numa-numa, care este.

Oricum, aş dori să-mi cer (oarecum) scuze pentru completa lipsă de prezenţă de spirit (oare trebuia să zic “absenţă de spirit”?!) şi oare’ş’ce ignoranţă atitudine distantă din sara aia. Mi-s stresat şi apăsat de griji de vreo două săptămâni, şi-o să mă mai ţină un pic. Nu intru în detalii, că nu-mi place să mă plâng. Ce voiam să spun e că scurta ieşire de sâmbătă (dammit. Şi chiar îs treaz acuma) duminică a reuşit, pe lângă alţi factori, să mă facă sa mai uit de micile belele. Vă mulţumesc.

OK. Gata. Că o sa dau impresia că mă destăinui, şi cerşesc îmbrăţişări p-acilea. Şi-o să mai las şi impresia de om sentimental şi romantic şi… … EU?!

PS. Că mi-am amintit. Mi-ar fi plăcut să fi fost pe-acolo şi Robintel. Dar mai e vreme.