Exista momente in care iti doresti pur si simplu sa faci schimb de viata cu alta persoana..momente in care iti asumi un risc enorm,dar care isi pierde insemnatatea in fata unei astfel de provocari.Fantomele trecutului imi acapareaza prezentul.Nu pot trai,nu pot gandi,nu pot dormi..nu vor sa ma descatuseze si sunt ranita..sangerez si sunt slabita din cauza atator incercari esuate de a ma elibera.De ce eu?De ce trebuie sa caut raspunsurile si de ce nu am liniste pana nu le voi gasi?Ma aflu pe o masa de operatie si intr un mod ireal sunt propriul meu doctor..cateodata stau si 10ore,zile sau chiar luni in sala de operatie pentru a gasi leacul potrivit necesar propriei vindecari..s ar putea sa dau gres si sa raman paralizata,insa in acelasi timp as putea invinge boala.

Cărțile de bază despre codependență sunt cele pe care le știți deja: 

1) „Labirintul codependenței” și 

2) „Ieșirea din labirint” ambele scrise de Dr. Robert Hemfelt, Dr. Frank Minirth și Dr. Paul Meier;  

  Apoi, mai sunt bune și acestea:  

3) “Cum sa ne purtam cu personalitățile dificile” de Fr. Lelord și Christophe Andre 

4) “Cum să te iubești pe tine însuți pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți”   de aceeași autori  

5) “Femei care iubesc prea mult” – Robin Norwood, Editura Amaltea, București, 2001;

6) “Dragoste sau dependență”  – Brenda Schaeffer, Editura Trei;  

7) “Copiii noștri și drogurile” – Ross Campbell, editura Curtea Veche, 2002 (orice codependent se află în pericolul de a ajunge să consume substanțe adictive);   

8) “Ca sa trăiești mai bine în prezent, împacă-te cu trecutul” de Andre Moreau, editura Trei (tot din categoria psihologie practică, cu ceva rezerve pentru terapia propusă în această carte);

9) “Te cunoști pe tine însuți? Viața duhovnicească și problemele psihologice” Arhim. Simeon Kraiopoulos, Editura Bizantină, București, 2008 (descrie probleme de codependență, chiar daca nu o numește așa).

Suntem in Postul Craciunului si trebuie facem o fapta buna. Daca noi asteptam sa vina Mos Craciun cu daruri, acest baieteldoreste numai sa se faca bine. Nimic nu este mai de pret ca sanatatea. Putem avea vile, masini, aparatura sofisticata, toate cumparate cu multi bani, dar sanatatea nu are pret, ea nu se cumpara si totusi este mai valoroasa decat toate la un loc. Daca copiii nostri-si doresc masinute, papusele, plusuri, calculator, biciclete sau role, acest baietel nu vrea altceva decat sa aiba banii necesari tratamentului de dupa operatie. Cred si sunt sigura ca fiecare dintre noi putem contribui la dorinta lui Robert. Renuntam la un pachet de tigari, la o ciocolata, la o doza de bere, la un suc, la o jucarie, la orice altceva care este un moft pentru noi si foarte important pentru Robert. Nu poti avea o satisfactie mai mare decat sa ajuti o familie care doreste sa-si salveze baietelul. Ganditi-va ce-i in sufletul mamei lui Robert. Si inca ceva, sa ne rugam ca astfel de cazuri sa fie cat mai rare, ca sistemul de sanatate sa fie bine pus la punct si contributiile platite de noi toti sa se intoarca tot la noi atunci cand este nevoie.

          S-a stins unul dintre marii actori ai teatrului romanesc.Gheorghe Dinica, caci despre el este vorba, a plecat la Dumnezeu. A dus o lupta pe viata si pe moarte cu boala. Si a pierdut…
          Sau Dumnezeu a hotarat sa-si faca propria trupa de teatru, alaturandu-l pe Gheorghe Dinica celorlalti mari actori plecati dintre noi:Adrian Pintea, Marga Barbu, Stefan Iordache, Ilarion Ciobanu…
          Moartea lui lasa inca un gol in galeria marilor actori romani. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Caderea parului sau chiar pierderea permanenta a acestuia este o problema cu care multi barbati se confrunta pe masura ce inainteaza in varsta. Exista insa si anumite boli sau probleme de sanatate care pot cauza caderea parului. Tratand boala, caderea parului poate fi stopata.

Aceste probleme de sanatate si boli pot fi:

* Temperatura ridicata asociata cu infectii sau gripa
* Probleme ale glandei tiroide sau pitulitare
* Anumite tratamente medicale: radioterapia, efecte secundare ale tratamentului cu interferon, chimioterapie si utilizarea steroizilor
* Stresul
* Probleme psihologice cum este tricotilomania (persoane care isi smulg parul de pe cap)
* Expunerea la substante chimice periculoase cum este acetatul de thaliu
* Infectii fungice ale scalpului
* Arsuri
* Alopecie, care poate afecta intreg corpul sau doar scaplul.

Daca pierderea parului este cauzata de boli, de obicei apar si alte simptome. Daca sunteti de parere ca pierderea parului este datorata unei boli, consultati medicul.

“Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului şi că nu mai suntem stăpâni pe viaţa noastră.” 

Mulţi dintre noi vin la Al-Anon plini de disperare. Unii dintre noi vin pentru a afla cum să îl faci pe cineva abstinent; alţii au crescut în familii de alcoolici sau şi-au părăsit partenerii alcoolici şi nu mai locuiesc alături de un alcoolic activ. Poate că nu ne dăm seama de impactul pe care îl are viaţa alături de un alcoolic până nu începem să acceptam că există greutăţi “familiare” în viaţa şi relaţiile noastre actuale. Mulţi dintre noi nu ar fi deschis voluntar uşile Al-Anon-ului dacă nu ar fi fost într-un fel de criză sau durere care ne-a forţat să căutăm ajutor. Deşi, poate, nu ne-am gândit la asta, venim la Al-Anon pentru că vieţile noastre au devenit de necontrolat şi căutăm să ne eliberăm.

            Primul cuvânt din cei 12 Paşi ilustrează un concept important în recuperarea în Al-Anon: nu suntem singuri! Ne dăm seama de asta chiar din primele întâlniri. Aşa cum spune mesajul de bun-venit (sugerat pentru Al-Anon), ‘noi, cei care trăim sau am trăit cu problema alcoolismului, înţelegem aşa cum puţini o fac. Şi noi eram singuri şi frustraţi, dar în Al-Anon descoperim că nici o situaţie nu este complet lipsită de speranţă şi că e posibil şi pentru noi să găsim mulţumire şi chiar fericire, indiferent dacă alcoolicul bea sau nu.” Doar auzirea acestor cuvinte poate să ne ajute simţim că şi pentru noi există speranţă.

            Odată ce recunoaştem că băutul cuiva ne-a afectat viaţa, s-ar putea să vrem să dăm vina pe băut pentru orice. Suntem siguri că trebuie să fie ceva mai mult de spus sau de făcut pentru a-l convinge pe alcoolic să înceteze băutul, aceasta rezolvându-ne problemele. Habar nu avem că suntem la fel de neputincioşi în faţa alcoolului ca şi alcoolicul însuşi.

            Neînţelegând că alcoolismul este o boală, mulţi dintre noi am încercat să luăm situaţia în mâinile noastre. Poate că am aruncat băutura la chiuvetă, am inventat tot felul de scuze,  am rugat, am protejat sau pedepsit alcoolicul. Poate ne-am ascuns sentimentele, ne-am izolat şi am evitat orice contact cu alcoolicul, gândindu-ne că problemele noastre vor dispărea. Poate că am preluat proiectele neterminate ale alcoolicului, am răspuns la telefoane în locul lui sau i-am acoperit greşelile. Însă, indiferent  de ce am făcut, vieţile noastre nu s-au îmbunătăţit şi alcoolicul nu s-a schimbat.

            Pentru a face Pasul Unu şi a ne recunoaşte neputinţa, trebuie să înţelegem şi să acceptăm mai întâi alcoolismul ca şi boală. Medicii sunt de acord că alcoolismul este o boală progresivă care poate fi stopată, dar nu vindecată – e o boală cronică. Una dintre simptome este dorinţa necontrolabilă de a bea; atât timp cât alcoolicul va continua să bea, această dorinţa va continua să crească. Unii alcoolici încearcă să îşi convingă familia că sunt consumatori sociali, bând doar la sfârşit de săptămână sau abţinându-se o perioadă de timp. Dar compulsia (n.tr. repetarea necontrolată a unei acţiuni) de a bea reapare, de obicei. Singura cale de a stopa boala este abstinenţa totală. Mulţi alcoolici se tratează cu succes prin diferite metode. Programul Alcoolicilor Anonimi (AA) este privit, în general, ca fiind cel mai eficient. Experienţa noastră arată că nu putem obliga pe nimeni să se oprească din băut. Aceasta este o alegere individuala a alcoolicului.

            Alcoolismul este o boală de familie. Asta înseamnă că “…alcoolismul unui membru al familiei afectează întreaga familie şi toţi devin bolnavi. De ce se întâmplă aşa? Pentru că, spre deosebire de diabet, alcoolismul nu există doar în corpul bolnavului, ci este , în acelaşi timp, o boală a relaţiilor. Multe dintre simptomele alcoolismului se regăsesc în comportamentul acestuia. Cei care au de-a face cu un alcoolic reacţionează la aceste comportamente. Încearcă să îl controleze, să îl mascheze sau să îl ascundă. Adesea, se auto-învinovăţesc pentru asta şi se simt răniţi. În cele din urmă, ei înşişi vor avea tulburări emoţionale.” (din Alateen – Speranţă pentru Copiii Alcoolicilor, pag. 6).

            În Al-Anon se vorbeşte despre acei “C.T.C.” care descrie neputinţa noastră asupra alcoolismului: noi nu am cauzat boala, nu o putem trata şi nu o putem controla. Începem să învăţăm ideea de bază în Al-Anon, şi anume cea de a lua accentul de pe alcoolic şi de a ne concentra asupra a nouă înşine. Chiar dacă e greu să ne uităm la rolul nostru în problemele pe care le avem, acceptarea Pasului Unu ne va elibera de responsabilităţi imposibile. Încercam să “reparăm” o boală şi încă una a altcuiva!

            Pentru a regăsi pacea şi seninătatea în viaţa noastră, trebuie să ne schimbăm – un gând provocator şi, poate, şi înfricoşător. S-ar putea să trebuiască să re-învăţăm să avem grijă de noi înşine. Atunci când ne concentrăm asupra alcoolismului şi comportamentului altei persoane, mulţi dintre noi ajungem să punem pe prim plan nevoile acestei persoane. S-ar putea să suferim de stimă de sine scăzută şi să nu credem că merităm să ne acordăm puţin timp doar pentru noi. Însă, indiferent dacă ne vedem ca buni sau răi, alcoolismul tot ne va înfrânge. În Al-Anon vom găsi sprijin.

            Ne poate fi foarte greu să ne recunoaştem neputinţa. Până la urmă, noi suntem cei competenţi care am ţinut laolaltă familia, serviciul şi lumea întreagă, în timp ce alcoolicul de lângă noi crea haos. Cum adică, tot noi, cei responsabili, suntem neputincioşi? În Al-Anon învăţăm că vieţile noastre pot fi de necontrolat tocmai pentru că încercăm să controlăm oameni şi situaţii din viaţa noastră. E greu de acceptat că toate eforturile noastre – bine intenţionate, de altfel – au putut fi o parte din problemă, dar, pe când ajungem la Al-Anon, suntem în sfârşit gata să încercăm ceva – orice – nou. Trebuie să recunoaştem că nimic din ce am făcut sau nu am făcut nu a  putut controla băutul altei persoane. Cum putem să ajutăm un alcoolic? În Al-Anon învăţăm să acceptăm lucrurile pe care nu le putem schimba (alcoolicul) şi să schimbăm ceea ce putem (pe noi înşine). Pentru a ne recupera din această boală trebuie să învăţăm să menţinem accentul pe noi înşine. 

            Uitându-ne înapoi în viaţa noastră, ni se cere să ne recunoaştem neputinţa în faţa alcoolului, asupra alcoolicului şi a fiecărei persoane sau eveniment pe care am crezut că îl putem controla prin voinţa noastră. Prin renunţarea la iluzia că avem control asupra altor oameni, a acţiunilor lor şi a dependenţei ori faţă de alcool, simţim că o imensă greutate ne-a fost ridicată de pe umeri şi începem să descoperim libertatea şi puterea pe care o avem – puterea de a decide şi de a ne trăi propriile vieţi. Lipsa controlului se micşorează. Începem să vedem drumul spre recuperarea noastră.

            In Al-Anon descoperim principii care funcţionează şi pentru noi şi care ne ajută să relaţionăm cu ceilalţi. Al-Anon ne învaţă  noi căi de a avea relaţii sănătoase în toate domeniile vieţii noastre. Pasul Unu ne aduce aminte de relaţia cea mai potrivită pe care o putem avea cu ceilalţi – totala lipsă de putere asupra lor. Asta ne pune în postura corectă faţă de noi înşine – atunci când încercăm să îi controlăm pe ceilalţi ne pierdem capacitatea de a ne controla propriile vieţi. Pasul Unu este adevăratul început de drum în recuperarea noastră.

Membrii îşi împărtăşesc Experienţa, Puterea şi Speranţa

• Am acceptat adevărul…

Am admis că viaţa mea devenise de necontrolat, dar mult timp nu am acceptat ca sunt neputincioasă în faţa alcoolului. Eram sigură că voi reuşi să îl fac pe alcoolic să nu mai bea, spunându-i “dacă m-ai iubi, nu ai mai bea niciodată”. Câteva expresii de genul ăsta mi se păreau foarte normale în acea perioadă. Eram o persoană foarte pretenţioasă. Înainte de Al-Anon nu am ştiut că aceste aşteptări sunt dincolo de posibilităţile alcoolicului de a le realiza. Nu ştiam că alcoolismul este o boală. Mi-a spus că nu îl înţeleg, că nu e aşa de uşor să se oprească din băut, precum credeam eu.

            Câteva întrebări mă “vânau” şi îmi tulburau liniştea. Ce se va întâmpla dacă voi admite că sunt neputincioasă şi voi renunţa să mai controlez situaţia? Va crede că nu îl mai iubesc dacă nu îl voi mai chestiona cu privire la băutul lui? Va crede că nu mă mai interesează ce se întâmplă cu el sau ca m-ar interesa altcineva? Va cheltui mai mulţi bani pe alcool?

            Ce m-a determinat până la urmă să fac Pasul Unu a fost că nu conta ce făceam sau nu făceam. De exemplu, puteam să plâng, să îl rog, să mă înfurii sau orice altceva şi el continua să bea. Treptat totul s-a înrăutăţit. Mi-a luat mult timp să îmi dau seama că nu am nici o putere asupra bolii acesteia. Zilele mele în Al-Anon s-au transformat în săptămâni şi mai apoi în luni. Cu cât ascultam mai mult la întâlniri, cu atât ştiam mai bine că trebuia să “le las şi să îl las pe Dumnezeu”. A trebuit să “trăiesc şi să îl las să trăiască”. În cele din urmă, am lăsat situaţia din mâini şi mi-am acceptat neputinţa.

Mi-am dat seama că, dacă situaţia nu se îmbunătăţea, nu am mai fi putut fi împreună. Era foarte bolnav datorită alcoolismului, atât fizic, cât şi psihic. Am renunţat să mai rog sau să mai controlez şi am lăsat situaţia “de capul ei”. Am acceptat adevărul că nu aveam puterea să îl opresc din băut. Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi Al-Anon-ului că am reuşit să fac ce trebuia. Alcoolicul din viaţa mea a mers la un program de consiliere şi este acum membru în Alcoolicii Anonimi; e abstinent de 10 luni – dar au fost 10 luni minunate. Deşi abstinenţa nu e mereu roz, mă bucur că pot acum să fac faţă schimbărilor.”

•  Viaţa mea e exact asta – viaţa mea!

            Pasul Unu a fost cel mai greu de acceptat pentru mine. Neputinţă în faţa alcoolului? A unei halbe de bere? A unei sticle de vodcă? Astea sunt doar obiecte, chestii lipsite de viaţă. Cum ar fi posibil ca eu, o fiinţă umană să fiu neputincioasă în faţă unei sticle de alcool? Cum aş putea să admit că o sticlă a câştigat, că m-a învins din nou şi din nou?

            Era ca şi cum ar fi trebuit să recunosc că sunt neputincioasă în faţa unui balon de săpun. Îmi rănea ego-ul şi era împotriva oricăror convingeri pe care le aveam. Uram alcoolul. El a transformat-o pe mama mea dintr-o femeie drăguţă, raţională într-o nebună care striga şi blestema mereu. Alcoolul l-a făcut pe soţul meu să îşi piardă în şapte ani de cinci ori serviciul şi să aibă două accidente de maşină în doar două luni. Îi uram mirosul, gustul, nici măcar nu suportam să îl văd. Credeam însă că voi reuşi să fiu eu învingătoare, şi nu alcoolul.

Toate astea pânã am citit un pasaj din Fiecare zi la rândul ei în Al-Anon care m-a atins. Acceptarea acestui pas nu înseamnã o slãbiciune de caracter. Înseamnã recunoaşterea cu sinceritate cã existã lucruri pe care nu le putem schimba. Acceptarea cã sunt neputincioasã în faţa alcoolului a însemnat încetarea unei lupte şi eliberarea mea pentru a putea lupta cu lucrurile pe care le pot schimba. A însemnat sã îi spun Puterii mele Superioare cã “nu pot sã fac asta de una singurã; am nevoie de ajutorul Tãu”.

            Citind acest pasaj a fost întrezãrirea luminii. Puteam, în cele din urmã, sã fiu sincerã faţã de mine însãmi. Eram, sunt şi voi fi neputincioasã în faţa alcoolului. Recunoaşterea mi-a ridicat o greutate de pe umeri pentru cã nu mai trebuia sã mã lupt în mod constant. Puteam sã lupt pentru a mã schimba eu şi pentru a-mi elibera mintea de toate acele gânduri ce-mi iroseau energia.

            Înainte de a veni la Al-Anon nu puteam accepta Pasul Unu, însã acum, dupã câţiva ani petrecuţi aici, mi se pare uşor sã îl fac şi sã îl cred. Viaţa mea a devenit de necontrolat. Mulţumitã Al-Anon-ului şi practicând acest Pas din nou şi din nou, viaţa mea este doar atât – viaţa mea – şi asupra ei vreau sã mã concentrez şi sã o trãiesc cât de bine pot.

• ››› Puteam sã vãd rezultatele…

Înainte de Al-Anon nu aş fi acceptat nici o parte a Pasului Unu. Credeam cã sunt bine şi cã totul ar fi perfect dacã aş putea sã îl fac pe alcoolic sã nu mai bea. Dupã ce am început să studiez şi sã lucrez Pasul Unu, mi-a fost mai uşor sã accept prima parte a pasului decât partea a doua.

            Sunt o persoanã orientatã spre vizual. Uitându-mã la Pasul Unu şi la cuvântul “alcool”, mi-am închipuit o sticlã de vodcã. Mai târziu, vizualizam o persoanã bând din sticlã; puteam sã vãd alcoolul “intrând” în corp şi transformându-l în alcoolic. Puteam sã vãd cã sunt neputincios în faţa alcoolicului atunci când bea, dar mi-a luat mult timp sã vãd cã neputinţa mea e valabilã pentru orice moment. Mai târziu, puteam sã vizualizez sticla, persoana care bea din ea şi alcoolul care, de data asta, curgea spre mine, spre membrii familiei mele şi spre colegii de serviciu ai alcoolicului. Vedeam cum înotam cu toţii într-o mare de alcool, apoi cum ieşeam din ea, cum ne scuturam şi aruncam astfel boala şi spre alţi oameni.

            Mi-a luat mult timp sã înţeleg cã, deşi nu eu beam alcoolul, boala putea sã “treacã prin mine” şi sã îi afecteze şi pe ceilalţi. Reacţionam faţã de ceilalţi aşa cum reacţionam faţã de alcoolism. Vedeam cum rolul meu de martir preluase o serie de responsabilitãţi de la ceilalţi. Mi-am dat seama cã viaţa mea devenise de necontrolat pentru cã eram aşa de ocupatã sã am grijã de ceilalţi, astfel încât nu mai aveam timp sã am grijã şi de mine. Pregãteam hainele pentru toţi membrii familiei, dar nu aveam timp sã vãd dacã ţinuta mea era potrivitã. Fãceam programãri la medic şi dentist pentru ceilalţi, dar neglijam complet sãnãtatea mea. Nu mi-am dat seama de toate astea peste noapte, ci cu timpul. În cele din urmã am reuşit sã înţeleg Pasul Unu. Mi-am dat seama cã şi eu sufãr de o boalã, cauzatã de contactul cu toţi alcoolicii din viaţã mea. Azi ştiu cã sunt neputincioasã asupra tuturor substantivelor şi pronumelor din viaţa mea – persoane, locuri, lucruri.

            Prin eliminare mi-am dat seama cã nu sunt neputincioasã asupra mea. Sunt responsabilã pentru mine, şi nu pentru fericirea celorlalţi, aşa cum nici ei nu sunt pentru a mea. Ştiu cã nimeni altcineva nu e responsabil de sentimentele mele. Nimeni nu mã poate face mânios, trist, fericit sau altcumva fãrã ca eu sã le dau permisiunea de a-mi controla emoţiile. Sentimentele îmi aparţin.

            Astãzi înţeleg cã sunt neputincioasã în faţa alcoolului şi cã viaţa mea e de necontrolat. Ştiu cã prin ajutorul Al-Anon-ului şi a Puterii Superioare pe care am ales sã o numesc Dumnezeu ea devine mai uşor de  fãcut faţã.

• ››› „CTC”-ul a schimbat cel mai mult pentru mine…

Când am venit la Al-Anon eram implicatã într-o relaţie specialã cu un bãrbat al cãrui temperament izbucnea neaşteptat şi inadecvat. Mã deranja, mai ales, sã merg cu el cu maşina; dacã cineva nu pornea maşina imediat ce semaforul se fãcea verde sau dacã o altã maşinã ne depãşea, prietenul meu exploda. Iniţial mã simţeam pozitiv faţã de aceste izbucniri pentru cã mã gândeam cã voi fi în stare sã controlez situaţia sau, mãcar, sã îi controlez gravitatea “exploziei”.

            Cineva din Al-Anon mi-a povestit despre „CTC” – nu am cauzat boala, nu o pot trata şi nu o pot controla. Treptat, o nouã perspectivã, atitudine şi comportament au luat locul celor vechi prin care încercam sã preiau o parte din responsabilitãţile prietenului meu. Nu a fost o stare confortabilã cea pe care o aveam atunci când îmi “recitam” în cap cã nu sunt eu vinovatã de ce se întâmplã; era ceva foarte nou. Cu toate astea, eram încã dornicã sã pot controla cea ce se întâmpla. I-am urmãrit comportamentul şi am observat cã lui nu îi pãsa deloc de ieşirile lui şi nici nu a remarcat schimbarea din comportamentul meu.

            Am început sã folosesc CTC-ul în mai multe aspecte ale vieţii mele; uneori era mai greu, alteori mai uşor, dar el îmi dãdea curajul de a-mi examina relaţiile în orice situaţie. Am început sã îmi analizez rolul pe care îl aveam în orice situaţie. Am învãţat sã spun cã mã deranjeazã foarte tare comportamentul lui şi cã putem sã mergem şi cu maşini diferite. De aceea sunt foarte recunoscãtoare multor instrumente din Al-Anon.

Cum să lucrezi Pasul Unu?

“Am admis că suntem neputincioşi în faţa alcoolului şi că vieţile noastre au devenit de necontrolat.”

Fiecare dintre noi este liber să îşi găsească rezolvarea la probleme, folosindu-se de experienţa, puterea şi speranţa a celor care au fost înaintea noastră. Următoarele întrebări pentru studiu individual sau de grup pot să te ajute să faci Pasul Unu. Pe parcurs ce vei face fiecare pas, aminteşte-ţi să apreciezi efortul pe care îl depui pentru asta. Sună un prieten sau naşul tău şi împărtăşeşte-ţi şi cu ei succesul.

• › Accept faptul că nu pot controla băutul altei persoane? Sau comportamentul ei?
• › Cum recunosc că alcoolicul este un individ cu obiceiuri, caracteristici şi moduri de a reacţiona la ce se întâmplă şi care sunt diferite de ale mele?
• › Accept că alcoolismul este o boală? În ce fel schimbă asta modul meu de a mă purta cu alcoolicul?
• › Cum am încercat să îi schimb pe ceilalţi oameni din viaţa mea? Care au fost consecinţele?
• › Cum mă simt atunci când alcoolicul refuză să facă sau să fie ceea ce vreau eu? Cum reacţionez la asta?
• › Ce s-ar întâmpla dacă aş înceta să îl schimb pe alcoolic sau pe oricine altcineva?
• › Cum aş putea renunţa la problemele celorlalţi în loc să încerc să le rezolv?
• › Încerc să găsesc o rezolvare rapidă la problemele mele? Există vreuna?
• › În ce situaţii mă simt extrem de responsabil pentru ceilalţi? În ce situaţii mă simt ruşinat sau jenat de comportamentul altcuiva?
• › Ce m-a adus la Al-Anon? Ce mă aşteptam să obţin atunci? Cum s-au schimbat aşteptările mele?
• › Cine s-a arătat îngrijorat de comportamentul meu? De sănătatea mea? De copiii mei?
• › Cum îmi dau seama atunci când viaţa mea e de necontrolat?
• › Cum anume am căutat să obţin aprobarea şi confirmarea de la ceilalţi?
• › Spun “da” atunci când vreau să spun “nu”? ce se întâmplă cu abilitatea mea de a-mi controla viaţa atunci când fac asta?
• › Îmi e uşor să am grijă de ceilalţi, dar îmi e greu să am grijă de mine însămi?
• › Cum mă simt atunci când viaţa merge…bine? Continui să anticipez problemele? Mă simt mai “vie” în timpul unei crize?
• › Cât de bine am grijă de mine?
• › Cum mă simt atunci când sunt singur/ă?
• › Care e diferenţa între dragoste şi milă?
• › Mă simt atras/ă de alcoolici sau alţi oameni car par să aibă nevoie de mine pentru a-i “repara”? Cum am încercat să fac asta?
• › Am încredere în sentimentele mele? Îmi cunosc sentimentele?

Produse de post care ascund în compoziţie ingrediente „de dulce”

Medicii atrag atenţia că, în anumite produse considerate a fi de post, se găsesc ingrediente “de dulce”. Este vorba despre produsele din soia, care pot conţine ingrediente de origine animală. “Există unele tipuri de caşcaval produs din soia care conţin cazeină (proteină din lapte care contribuie la coagularea acestuia, constituind cel mai important component al brânzeturilor – n.r.). Acest produs, deşi este fabricat din soia, nu mai poate fi considerat de post”, atrage atenţia prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

Specialistul spune că pentru a ne feri de aceste produse, singura soluţie este de a verifica eticheta. Ingrediente precum “cazeină”, “praf de ou”, “derivat de ou”, “zer”, “praf de zer” nu trebuie să se regăsească pe eticheta produselor de post, atenţionează prof. Mencinicopschi. În ceea ce priveşte produsele de post fabricate din soia, specialiştii atrag atenţia că acestea nu sunt tocmai recomandate. “În nici un caz nu trebuie să mâncăm zilnic astfel de produse. Deşi sunt fabricate din soia, aceasta este modificată genetic şi combinată cu mulţi aditivi alimentari, respectiv E-uri, pentru ca produsul finit să semene, atât din punct de vedere al gustului, al mirosului, cât şi al culorii, cu alimentul pe care îl “imită” – salam, parizer, pateu, crenvurşte, caşcaval”, atrage atenţia Livia Nena, biolog nutriţionist.

Citeste aici despre Alimentatia sanatoasa

“Dintre toate aceste produse din soia, cea mai sănătoasă este brânza tofu. Evident, singura condiţie este ca soia să nu fie modificată genetic”, precizează prof. Mencinicopschi. După tofu, pe locul următor se află laptele de soia. “Acesta se poate bea zilnic, având în vedere că el este consumat şi de către persoanele cu intoleranţă la lactoză”, apreciază biologul Nena.

“Pateul din soia conţine mulţi aditivi, la fel ca şi cel animal, de altfel. La fel este şi salamul sau crenvurştii de post”, subliniază prof. Mencinicopschi. Şniţelul, în afara E-urilor conţinute, este şi prăjit în ulei, iar caşcavalul ne poate întinde o mare capcană, din cauza ingredientelor ” de dulce”, pe care le conţine uneori, ne atenţionează medicul. Potrivit specialiştilor, cel mai bun mod de a consuma soia este acela de a o prepara acasă, tradiţional, la cuptor.

În perioada postului, proteinele necesare bunei funcţionări a organismului ni le putem furniza din mazăre, fasole, soia nemodificată genetic şi măsline, spune biologul Nena. “Seminţele de floarea-soarelui, de dovleac, nucile, migdalele, arahidele, alunele de pădure conţin de trei ori mai mule proteine decât carnea, pentru că unele dintre ele ajută la producerea uleiurilor”, precizează dr. Virgiliu Stroescu, medic endocrinolog la Policlinica Iancului.Potrivit patronatelor din industria cărnii, în prima şi ultima săptămână a postului, piaţa produselor din soia înregistrează creşteri. “În primele zile de post, vânzările la aceste produse cresc cu aproximativ 10-25%”, apreciază Sorin Minea, preşedintele Romalimenta.
Sursa: Gandul milena.nita@gandul.info

Articole Similare :

RETETE INTERNATIONALE

• Aluaturi
• Aperitive
• Borsuri si ciorbe
• Fripturi
• Mancaruri cu carne
• Mancaruri cu legume si zarzavaturi
• Mancaruri cu peste
• Conserve si muraturi
• Salate
• Sandwich – uri | Sandviciuri
• Sosuri
• Supe

RETETE DULCIURI / DIVERSE

• Baclava cu mere
• Biscuiti cu alune
• Gogosi grecesti
• Prajitura braziliana Beijinho
• Salam de biscuiti cu cafea
• Sufleu japonez
• Crema de castane
• Cozonac
• Mousse au chocolat
• Sarlota de ciocolata cu nuca
• Chec de portocale
• Nuga
• Prajitura cu fulgi de orez
• Prajitura cu piersici la gheata
• Prajitura de malai
• Tarta de ciocolata
• Tort de morcovi

DIETE – REGIM ALIMENTAR

• Alimentatia sanatoasa

RETETE TRADITIONALE ROMANESTI

• Carnati de casa cu branza si mamaliguta
• Cascaval pane
• Papra moldoveneasca
• Rulada de cascava
• Caltabosi
• Drob de miel
• Jambon fiert in vin
• Musaca de cartofi Moldoveneasca
• Piept de pui cu smantana si hrean
• Racitura
• Toba
• Cartofi calugaresti
• Mamaliga de cartofi – Reteta Bucovineanca
• Omleta cu slanina
• Snitele de pui
• Supa plugarului
• Supa taraneasca
• Bors moldovenesc de gaina cu taitei
• Ciorba ardeleneasca de perisoare
• Ciorba de burta
• Ciorba de cartofi
• Ciorba de peste dreasa ca la Sulina
• Ciorbita de vacuta
• Babic de Buzau
• Mititei | Mici
• Ardei umpluti cu carne
• Coltunasi cu carne
• Pirjoale moldovenesti
• Sarmale in foi de varza acra cu carne
• Sarmalute cu urda in foi de stevie
• Tochitura
• Dovlecel pane cu smantana
• Iahnie de fasole cu afumatura
• Salata de vinete cu dovleac turcesc

Vaccinul A(H1N1)…

Cu doar o săptămână înainte de începerea campaniei de imunizare contra gripei porcine, cei mai mulţi dintre români au mari semne de întrebare cu privire la riscurile vaccinului şi eficienţa lui. “Nu mă vaccinez nici moartă. Mi-e frică de posibilele efecte adverse”, ne-a declarat Ana-Maria Goran. Deloc surprinzător, tânăra din Bucureşti nu este singura care gândeşte aşa. La fel ca ea, 57,2% dintre români nu doresc să se vaccineze împotriva gripei noi, conform unui studiu realizat de compania Future Marketing.

Se teme de efectele adverse

Totuşi, statistica arată că există o teamă de gripă, astfel că 84% dintre conaţionali spun că se vor prezenta de urgenţă la doctor, dacă vor avea simptome gripale. Până ieri, în România au fost confirmate 1.519 infecţii cu virusul A(H1N1), dintre care 54 au fost depistate în ultimele 24 de ore.

Oficial, nu avem nici un mort

Fetiţa de doi ani decedată în Botoşani nu avea gripă nouă, arată rezultatele Institutului Cantacuzino. În cazul bărbatului din satul Suliţa, jud. Botoşani, care a murit pe 10 noiembrie, nu a fost emis încă rezultatul. Adrian Streinu-Cercel, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, a ţinut şi el să sublinieze că în România nu a fost înregistrat nici un deces cauzat de virusul A(H1N1).

Ciuma pulmonară a înlocuit gripa porcină

Specialiştii chemaţi de urgenţă în Ucraina au anunţat primele concluzii ale analizelor în cazul deceselor a zeci de persoane diagnosticate iniţial cu gripă nouă. Se pare că e vorba de o mutaţie a trei virusuri gripale care provoacă aşa-zisa “ciumă pulmonară”, cu mult mai periculoasă decât virusul A(H1N1). “ Ar putea ucide milioane de oameni într-o zi”, au declarat experţii.

Se transmite prin apa de la robinet?

Gripa porcină provoacă panică pe internet. Potrivit americanilor de la Eco Science Lab, citaţi de site-ul românesc agentia.org, virusul gripal A(H1N1) a suferit o nouă mutaţie, devenind astfel rezistent în aer timp de 24 de ore şi în apa potabilă de la robinet timp de aproximativ trei zile. Autorităţile române susţin însă că virusul gripal nu poate supravieţui în apă. “Orice virus gripal se transmite pe calea aerului, nicidecum în apă”, a declarat dr. Anca Tudor, coordonatorul Laboratorului Naţional de Referinţă pentru Supravegherea Calităţii Apei din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti.

Vecinii noştri se apără cu ceapă şi cu usturoi

Autorităţile medicale din Republica Moldova au înregistrat 70 de cazuri noi de gripă porcină în ultimele 24 de ore. Ministerul Apărării de aici le-a impus soldaţilor suplimentarea raţiei zilnice de mâncare cu 25 de grame de ceapă şi cu 15 grame de usturoi. Până acum, în Moldova s-au înregistrat şapte cazuri mortale. Şi în Bulgaria, temutul virus a făcut până acum 14 victime.

Sursa : Libertatea

Articole Similare :

• Cum se manifesta Gripa Porcina (A/H1N1)

Recomandari :

• Mp3 Download
• twitter.com/Club13Team - Ultimele noutati
• Film 2012 – Am fost avertizati – subtitrare download, Official Trailer
• Despre 1 Decembrie – Ziua Romaniei
• Andra – Colt de suflet ( versuri )
• La Multi ani Mickey Mouse !
• Rihanna isi arata chilotii si celulita ( foto )
• Sylver – Sacrifice (Album 2009) (HOUSE MUSIC)
• Monica Columbeanu: De astăzi mă comport ca o jigodie!
• Cenusa si sange 2009 ( Film )
• „Ho Ho Ho” – Mosule avem o problema ( Film Romanesc Comedie )
• Danny DeVito gol pusca in “It’s Always Sunny In Philadelphia” ( video )
• Cum se manifesta Gripa Porcina (A/H1N1)
• Lista trackere romanesti free sign up ( invitatii Torrente aici )
• Filmul “2012″ a debutat în trombă …

E gratis !!!

Până vineri, 20 noiembrie, românii sunt invitaţi să afle care este adevărata vârstă a plămânilor, gratuit, în toate cabinetele de pneumologie din întreaga ţară. Medicii trag un semnal de alarmă în acest mod, atenţionând că plămânii îmbătrânesc mult mai repede dacă eşti fumător sau dacă trăieşti în apropierea persoanelor care au acest viciu.

Acest program se adresează tuturor românilor, dar mai ales fumătorilor care au indicele PA mai mare de 20. “Acest indice se află destul de uşor. «P» reprezintă numărul de pachete de ţigări fumate într-o zi, iar «A» este vârsta persoanei. De exemplu, avem o persoană de 40 de ani care fumează 10 ţigări pe zi. Atunci vom înmulţi 40 cu 0,5, iar rezultatul va fi 20; deci persoana respectivă este la graniţă”, explică dr. Roxana Maria Nemeş, medic primar pneumolog, de la Institutul Naţional de Pneumologie “Prof. dr. Marius Nasta” din Bucureşti.

Specialistul spune că acest rezultat, obţinut în urma unui calcul matematic, este primul semn că plămânii noştri sunt sau nu mai bătrâni decât vârsta noastră reală. “Mai sunt şi alţi factori care duc la îmbătrânirea prematură a plămânilor. Printre aceştia se numără mediul în care trăim, cât de poluat este oraşul sau localitatea în care trăim, dacă părinţii sunt sau nu fumători sau de cât timp fumăm”, adaugă dr. Nemeş. După ce pacientului i s-au pus aceste întrebări, urmează faza finală, în cadrul căreia pacientul este rugat să facă un test de respiraţie, numit spirometrie. Testul este simplu, nedureros şi noninvaziv. Un aparat măsoară capacitatea de a respira, în special cât aer poţi să scoţi afară din plămâni într-o singură secundă.

Fumătorii pasivi, la fel de afectaţi ca cei activi

Medicul Nemeş spune că acest test este recomandat şi persoanelor nefumătoare care îşi desfăşoară activităţile cotidiene pe lângă indivizi care au acest viciu. “Fumătorii pasivi se expun aceluiaşi risc. Este indicat ca aceste persoane să îşi facă testul PA, deoarece cantitatea de noxe inspirate este aceeaşi”, spune dr. Roxana Nemeş. Specialiştii în pneumologie spun că odată ce înaintăm în vârstă suntem expuşi mai multor riscuri.

Astfel, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) este un termen generic pentru un grup de boli ale tractului respirator, care sunt caracterizate prin limitarea fluxului de aer. Afecţiunile grupate aici sunt bronşita cronică, emfizemul, astmul şi bronsiectiziile.

În acelaşi timp, BPOC are un impact devastator atât asupra celor afectaţi de această boală, cât şi asupra familiilor lor. Este o afecţiune care ucide milioane de oameni la nivel mondial.

Potrivit unui studiu realizat de Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate, cei mai mulţi români au început să fumeze la vârsta majoratului şi fumează zilnic între 10 şi 20 de ţigări. Pentru acest viciu, un fumător plăteşte din salariul lunar între 100 şi 200 de lei, potrivit aceluiaşi studiu.

Mai mult, potrivit statisticilor Flash Euro­barometru on Tabacco, ţara noastră ocupă locul patru privind prevalenţa fumatului în Uniunea Europeană. Astfel, în România, media persoanelor care fumează zilnic este de 28 la sută, în timp ce, în Grecia, media fumătorilor se situează la 35 la sută, în Bulgaria – 31 la sută, iar în Lituania media fumătorilor este de 30 la sută. Pe ultimul loc la acest capitol, în Europa, se situează Norvegia, acolo unde doar 21 la sută dintre norvegieni fumează zilnic.
Sursa: Gandul madalina.chitu@gandul.info

CAMPANIA :  ” RUSINE METROREX “  !!!

Recomandari :

• Mp3 Download
• twitter.com/Club13Team - Ultimele noutati
• Film 2012 – Am fost avertizati – subtitrare download, Official Trailer
• Despre 1 Decembrie – Ziua Romaniei
• Andra – Colt de suflet ( versuri )
• La Multi ani Mickey Mouse !
• Rihanna isi arata chilotii si celulita ( foto )
• Sylver – Sacrifice (Album 2009) (HOUSE MUSIC)
• Monica Columbeanu: De astăzi mă comport ca o jigodie!
• Cenusa si sange 2009 ( Film )
• „Ho Ho Ho” – Mosule avem o problema ( Film Romanesc Comedie )
• Danny DeVito gol pusca in “It’s Always Sunny In Philadelphia” ( video )
• Cum se manifesta Gripa Porcina (A/H1N1)
• Lista trackere romanesti free sign up ( invitatii Torrente aici )
• Filmul “2012″ a debutat în trombă …

Romanii in pericol tot mai mare

Miercuri, România a înregistrat un număr de 132 de noi îmbolnăviri cu gripa porcină, dintre care 101 confirmate cu laboratorul şi 31 confirmate pe criterii clinice şi link epidemiologic. 35 de cazuri au fost confirmate numai în Bucureşti, anunţă Ministerul Sănătăţii.

Astfel, miercuri numărul de cazuri confirmate a fost de 132, bilanţul total în România ajungând la 1651. Cele mai multe noi infectări cu virusul pandemic A/H1N1 au fost depistate în municipiul Bucureşti – 35, dintre care 30 confirmate cu laboratorul şi încă cinci pe criterii clinice şi link epidemiologic. În judeţul Bacău au mai fost diagnosticaţi 13 bolnavi, 10 cu laboratorul şi trei pe criterii clinice, iar în Dolj 12 cazuri, dintre care 11 prin teste de laborator.

În prezent, în România sunt şase cazuri grave de îmbolnăviri cu virusul A/H1N1, toţi pacienţii, dintre care cel mai tânăr de 26 de ani, fiind internaţi la Iaşi şi intubaţi. Cinci bolnavi au patologie asociată: diabet, obezitate sau hipertensiune arterială. Sursa : Realitatea

Cum se manifesta Gripa Porcina (A/H1N1)

Recomandari :

Lista trackere romanesti free sign up ( invitatii Torrente aici )

Bradul Municipiului Sibiu are 2o de metri

( MUZICA ) Milk inc – Blackout (official video HD) – superrrrrrrrrrr

( MUZICA )Sylver – Sacrifice (Album 2009) (HOUSE MUSIC)

Film 2012 – Am fost avertizati – subtitrare download, Official Trailer

Danny DeVito gol pusca in “It’s Always Sunny In Philadelphia” ( video )

„Ho Ho Ho” – Mosule avem o problema ( Film Romanesc Comedie )

Cenusa si sange 2009 ( Film )

Burlesque – Film ( Christina Aguilera )

Jugaru Shukaru a plonjat cu masina în râul Dâmboviţa

S-a dus Geoana sa ne vanda Rusilor ?

A fost omorata cu pietre pentru că s-a culcat cu un bărbat însurat ( video socant )

Cu ceva timp in urma, sa tot fie vreo 2 luni, am fost cu prietenul meu la un curs de anteprenoriat organizat la Piatra Craiului. Bineinteles ca am fost motivati de gratuitatile organizatorice, dar si de relaxarea pe care avea sa ne-o ofere muntele, cat si de diploma care , poate, poate, ne va ajuta la ceva in viata. Totusi..iata ce s-a intamplat:

Sirul ghinioanelor a inceput in Gara cand am constientizat ca tocmai incepusera lucrarile in zona Comarnic si ca o sa ajungem cu o intarziere de cel putin 3 ore la Predeal, si a continuat, parca o eternitate in tren. De ce? Pentru ca, din pacate, colegii lui Mihai sunt retarzi mintal! Eu credeam ca noi suntem un pic dusi, dar chiar si noi am ramas cu gura cascata cand am vazut ca oamenii astia se comportau ca niste copii d eclasa a 5-a.Unul dintre ei fabula cum ca are un prieten care il imita pe ciudatul ala de la Discovery cu supravietuirea- mi-a fost rusine sa-i spun in fata “Minti ca prostul!” desi se vedea clar ca o face- altul zguduia tot compartimentul razand la auzul cuvantului “cur”, altii citeau Cool Girl, deci va dati seama…

Buuun..In cele din urma ajungem in Predeal. Aici stupoare! “Domnul Ghiocel, coordonatorul proiectului- un mare om, mare caracter, la vreo 100 de kg. dar profesor de fitness, cele 100 de kg fiind de sunca pe el, nu de muschi- ne spune ca nu ne cazeaza pe cupluri citez “Da, ce! Daca stati impreuna nu mai invatati, nu va mai concentrati!” Bineinteles ca nu am acceptat ideea, si in serile ce vor urma ma voi duce buluc in camera baietilor, ma voi urca in pat langa Mihai, fortandu-i pe ceilalti sa evacueze camera crezand ca noi facem ceva acolo:)) Ce sa-i faci, vremurile disperate cer masuri disperate! Sa trecem mai departe. Acest mare domn Ghiocel, care nu vroia sa ne lase sa dormim impreuna de frica faptului ca poate facem plozi si-l dam de necaz, a omis sa ne protejeze si in alte situatii si ne-a lasat tot timpul sa coboram prin padure, noaptea singuri, desi Piatra Craiului este un loc faimos pentru numarul mare de ursi care ies chiar si la sosea. El prefera sa bea la restaurant in timp ce noi ne rupeam picioarele de frica. In fine! Trecem si de asta! Cursul a fost o dezamagire. Am aflat ca nu ne dadea nici o diploma, ca venisem acolo doar ca sa le facem lor niste bani, si ca nu era ceva de anteprenoria ci mai mult de “lucru manual” si psihologie, sa ne dezvolte noua abilitatile. Spre exemplu in prima ora tanara profesoara, ne-a grupat cate 4, si ne-a rugat sa ne facem caracterizarea unul altuia printr-un cantecel, o poezie sau un desenash..Vaaaai..mi-am adus aminte de gradinita! (Memorabil totusi momentul in care Mihai canta ” In padurea cu alune”, iar baietii din grupa mea imi fac un desen mortal, iar eu incercand sa-l prezint daram toata sala)

Totul prost pana cand a inceput sa fie groaznic! M-a luat o raceala cum n-am mai avut eu de ani buni. Am facut amigdalita! Cum eu zaceam in pat in cabana, nu am avut cum sa ma duc cu grupa ATENTIE! pe jos pana la nustiu ce loc in munti, la cativa kilometrii departare. Bineinteles ca nici daca eram sanatoasa nu ma duceam pentru ca nu am nici pregatirea sa fac un traseu atat de greu de nebuna cu grasanul de Ghiocel, si nici nu ma simteam in siguranta cu acest individ care daca mi-as fii rupt piciorul m-ar fii lasat acolo sa putrezesc!

Eh! Si cum Ghiocel era frustrat din p.d.v. sexual, a ales sa le spuna colegilor ca eu am ramas in cabana pentru a “face nebunii cu Mihai”, fapt pe care l-am auzit si pe care i l- am reprosta seara la masa, moment in care el a inceput sa se fastaceasca mai ceva ca un copil d eclasa a 2-a si sa arate cu degetul la colegi “Ei1 Nu io!”

A doua zi am chemat salvarea, pentru ca aveam febra 39 si dadeam afara tot ce mancam si ghiciti ce mi s-a spus: O sa mor daca nu ajung pana seara la Bucuresti! Noroc ca plecam in aceeasi zi, dar ce te faci cu intarzierile trenului? Bineinteles ca reprosez prostia si lipsa de discernamant si profesionalism a domnului Ghioc care nici nu m-a bagat in seama, desi m-a vazut in ce hal eram, si sustinea sus si tare ca ma prefac!

Am ajus in cele din urma, si timp de 2 saptamani m-au bombardat astia prin spitale cu penicilina si alte chestii..Dar asta e alta poveste!

Multumiri lui Delete, ca daca n-ar fii nu s-ar mai povestii…Lui Mihai si of course1 lui Ghiocel, acest Van Damme al zilelor noastre, un betivan care probabil ca a pupat multe cururi ca sa ajunga profesor universitar! Si in final, o melodie pentru el!

Speranta la viata

Primul echipament generator de ultrasunete din România a costat 1,2 milioane de dolari şi a fost achiziţionat din China, acolo unde acest tratament este folosit pe scară largă. “Ultrasunetele ating “ţinta”  şi se transformă în căldură, care distruge celulele tumorale, fără a afecta organele şi ţesuturile din jur. Nu există efecte secundare”, explică dr. Nicolae Verga, directorul Centrului Medical Bio Terra Med.

Pentru intervenţie, pacientul e anesteziat total, nu are nevoie de transfuzii sau de recuperare postoperatorie. Metoda HIFU poate fi folosită şi în asociere cu alte tratamente medicale. “Se utilizează pentru cancer la ficat, rinichi, oase, sân, pancreas, pentru ţesuturi moi şi alte tumori solide, cu excepţia celor din măduva spinării, plămâni, stomac şi intestine. HIFU este indicat şi pentru tumori benigne la uter sau la sân”, susţine dr. Verga.

Preţul tratamentelor HIFU se stabileşte în funcţie de tipul şi dimensiunea tumorii şi porneşte de la 1.200 de euro pentru “arderea” unei formaţiuni benigne cu diametrul de patru centimetri. În cazul celor maligne, costul începe de la 1.500 de euro, pentru aceeaşi dimensiune. Deocamdată, centrul medical nu are un parteneriat cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, astfel că preţul tratamentului este suportat integral de către pacient.

Programarea se face telefonic

Pentru a fi trataţi cu metoda HIFU, primul lucru pe care trebuie să îl faceţi este să sunaţi pentru o programare la 021/344.00.40 sau la 021/344.00.39.  La telefon vi se comunică ce documente trebuie să aveţi pregătite pentru consultaţia medicală şi, în funcţie de caz, vi se vor face altele, la centrul nostru. După consultaţie, fiecare caz medical este analizat într-o comisie şi, în maximum trei zile, primiţi un răspuns dacă puteţi fi tratat cu metoda HIFU”, explică dr. Nicolae Verga, directorul medical al centrului.

Recomandari :

Alimentatia sanatoasa

DISCUTII DIVERSE – intrebari si raspunsuri

Oare cate victime urmeaza? Cine stie, daca nu suntem precauti si nu avem grija de noi, poate noi suntem urmatorii… Bineinteles ca fiecare se gandeste ca el e protejat si ca nu are cum sa fie afectat de aceasta boala crunta.

Stiti ca daca timp de 5 zile nu este tratata aceasta boala duce la moarte? Oamenii sunt atat de ignoranti ca nici nu-si dau seama cum se trezesc afectati…Nu zice nimeni sa umblam cu masti si sa evitam orice contact cu oamenii. Dar pe cat posibil se poate evita raspandirea acestui virus.

Ce-i de facut?

De exemplu daca la intrarea in transportul public s-ar pune o panglica de material cu dezinfectant, oamenii nu ar aduce virusul de afara. Daca toate manerele usilor magazinelor si a altor locuri publice ar fi infasurate cu o panglica de material imbibata cu dezinfectant, orice risc de  a contacta virusul din asemena locuri ar scadea considerabil.  Si nu in ultimul rand spalatul pe maini. E clar ca nu tot timpul avem la indemana sapunul si apa, insa pentru aceasta exista servetele umede care pot fi folosite in asa zisele conditii “necasnice”.

De ce?

Totul a pornit din Marea Britanie… Oare de ce? Va mai amintit de gripa aviara? Si aceasta a pornit tot din Marea Britanie. Poate interesele comerciale sau conflictele politice? Cine stie… dar e ciudata coincidenta. Cifrele celor afectati de virusul A(H1N1) ma ingrozesc. Masurile ar trebui luate imediat. Insa atitudinea oamenilor lasa de dorit…

Strângi comori pentru viaţa ta. Strângi comor pe Pământ. Te zbaţi să ai ce e mai bun în viaţă şi permanent eşti într-o vânătoare continuă. Da, vânătoare. De comori. De bani. De faimă şi de avere. Ai, ai şi nu-ţi ajunge. Vrei mai mult şi tot mai mult. Abia îţi faci o familie şi aia pe fugă. Din 24 de ore, 18 eşti la servici, 4 dormi şi 2 le petreci stresându-te pentru ziua de mâine. Şi după ce ai adunat mult, stai permanent într-un stres continuu ca să nu le pierzi. Ai o viaţă ocupată de gânduri negre, de îngrijorări şi plină de stres.
Şi cu ce folos? Ca să nu-ţi vezi copii crescând? Să nu ştii când le-a ieşit primul dinţişor? Să nu vezi când face primul pas? Sau să nu-ţi vezi minunata soţie când zâmbeşte, plânge sau se joacă împreună cu micuţii? Dar în schimb… ştii când vine primul transport cu marfă, ştii când trebuie mărite şi micşorate o salariile, ştii când muncitorii sunt mulţumiţi sau nemulţumiţi.
Pierzi o mare parte din viaţă. Oare la asta să se rezume totul? Să strângi bani cu lopata, să nu ai timp să te bucuri de ei, ca în final să mori nefericit de o boală de inimă? Nu toţi oamenii trăiesc la fel, dar toţi sfârşesc la fel. Sub pământ. Şi el nu ţine cont dacă ai fost bogat sau sărac. Dacă ai trăit viaţa sau nu. Tot putrezeşti.