Am avut sansa de-a trai vreo 20 de ani in nord-vestul Transilvaniei. In anii ‘60  ai veacului trecut erau inca activi  tarani si intelectuali participanti la Primul Razboi Mondial, deputati de la Marea Unire, preoti persecutati, ofiteri degradati…. De la Al Doilea Razboi trecuse un timp comparabil cu cel ce  ne desparte (?)  azi de comunism. Exista atunci o majoritate confortabila, adaptata la vietuire, indiferent de cine administra puterea. Era mai mult decat  supravietuire. Era si implicare, chiar o provocare; parca-si spuneau : “Ia sa vedem cum ii pacalim si pe astia”. Deoarece dascalii nu puteau sa ne spuna prea multe, sarcina lor era preluata de ceilalti. Munca la colectiva agricola era un prilej de povesti si talmaciri. Fostii soldati de la Cotul Donului si din Muntii Tatra isi calibrau reciproc informatiile, fara pasiuni si invective; erau constienti ca transmit tinerilor un mesaj. Mereu armata germana era prezentata cu admiratie. Armata romana era compatimita ca a ajuns la mana caprarilor olteni, iar Armata Rosie  era comparata cu navalirile tatare…Istoria era proaspata, chiar la nivelul omului simplu, pana cu o suta de ani in urma. Tata si oameni de varsta lui povesteau despre batalia de la Costutza  (Konstantz ?), unde a castigat Garibaldi impotriva austriecilor. Românii erau pusi sa-i pizmuiasca pe italieni…  Toti vastnicii stiau ca strabuinicul meu a fost trimis in acel razboi deoarece  se certase cu nobilul local. Acei oameni, din anii ‘60  puteau compara vreo zece regimuri politice: austriac, austro-ungar, bolsevismul sovietic, bolsevismul unguresc, regalitatea romaneasca, dictatura carlista, legionarismul, dictatura militara, hortismul, comunismul…Este adevarat ca, au asistat cu indiferenta la Holocaustul puternicei comunitati evreiesti din sat; poate chiar au profitat…Acei oameni mi-au talmacit mersul vremurilor: niciodata nu-i ceea ce pare… M-am vazut cu ei pana pe la 24 de ani. Mesajul  lor era sa invatam, sa fim prudenti cu puterea, dar si sa ne infiltram in noua putere, sa aiba si ei pe cineva sus…Personal n-am reusit sa-i ajut, dar au fost si desigur sunt,  multi consateni pomeniti cu respect. Ma intreb din cine-i compusa si cum functioneaza acum la sat acea institutie de traducere a mersului vremurilor. Cineva poate spune ca nu existã…Eu mai cred cã existã.

Iata o intrebare care o sa creasca tensiunea in multe persoane.

Raspunsul este:  depinde ce inseamna sau ce se intelege prin Holocaust.  Si mai departe trebuie sa se intrebe mai intai ce a generat aceste evenimente cu mult mai multa seriozitate decat se face acum.

Daca intrebi un evreu sa-ti spuna despre holocaust ar sta sa-ti explice si sa te educe cum si cati au fost ucisi , cum au fost omorati de Hitler si SS, unde au fost centrele de detentie, de gazare, gropile comune etc. Daca il intrebi insa de ce s-ar putea chiar sa nu stie nimic.

Si problema e in felul urmator: daca cei ce nu citesc istoria sunt obligati sa o repete atunci nu am facut nimic cu studiul acestui tragic eveniment daca nu ii studiem cauzele si premisele.

Sunt multe teorii care umbla printre istorici si o sa ma limitez aici doar la activitatile intreprinse in tara noastra. Primele semne de antisemitism apar imediat dupa primul razboi mondial cand dupa intregirea Romaniei razboiul continua inca-adevarat cu foarte mica intensitate,  la granita de est a Romaniei.  In tara lucrurile nu stateau chiar bine- problemele economice, si etnice erau in desfasurare.Practic romanul de rand era bombardat incontinuu cu stiri amenintatoare  si sentimentul ca este instaurata o stare de asediu.

Situatia se complica apoi pe fondul marii crize economice mondiale cand in popor incepuse sa se infiripe ideea de socialism, cand  noua clasa sociala si anume clasa muncitoare era deja formata.

Si aici avem doua factiuni. Unii erau muncitorii nesatisfacuti de salarii si saracie care incepusera sa fie coagulati de catre miscari comuniste carora le suradea modul de administrare sovietic. Acestia incep greve, demonstratii. Miscarile acestea erau conduse de catre etnici evrei.Evident ca nu toti evreii erau de acord cu paralizarea economiei-tind sa cred ca marea lor majoritate  nu erau de acord. Aceasta miscare este ajutata logistic si moral de catre Uniunea Sovietica din motive evidente prin educarea activistilor, sustinerea lor morala si chiar cu fonduri si carti tiparite de ei.

Ca o reactie normala apare o miscare opozanta acestor actiuni distructive si anume o miscare formata din muncitori care participasera la primul razboi mondial si care nu erau de acord cu faptul ca acesti revolutionari simpatizau cu dusmanii Romanilor. De ce spun  asta pentru ca incercarea de ocupar a Ardealului si ocuparea Ungariei de catre Romania s-a facut din cauza conducerii comuniste a lui Bela Kun. Si acestia isi exprimau clar ideologia socialista (a se intelege clar aici apararea intereselor clasei muncitoare) dar realizarea idealurilor lor in mod pasnic prin reprezentarea lor in parlament deci concomitent cu evolutia tarii, fara distrugeri si destabilizare si fara a crea pericolul alienarii teritoriale.  De aceea s-au si numit National Socialisti. Adevarul este ca aceasta miscare era mult mai mica decat cea comunista insa respectul pe care acestia il aveau datorita statutului de veteran de razboi a reusit sa incline balanta in fata lor.

Si aici a avut loc o scanteie. O scanteie care a dus pana la pogromul Odesa, cel mai mare pogrom antievreiesc si cel mai violent din totdeauna. Scanteia a fost ca national socialistii au observat faptul ca cei din conducerea comunistilor si ziarelor lor erau evrei. Au decis atunci ca anume evreii sunt antinationali si aserviti intereselor straine Romaniei si in defavoarea ei.

In mod logic o mare parte din evreime a sarit sa se apere si s-a raliat miscarii comuniste. De aici a aparut fenomenul de snowballing care nu ar fi mers intratat de departe daca un imbecil de ministru nu ar fi interzis emigrarea Aromanilor in Romania(ca erau saraci ) si a aprobat in acelasi timp emigrarea a 300 000 de evrei (ca erau bogati) prin aceasta dand dreptate national socialistilor ca evreii vor sa-i subjuge pe romani.

Apoi la ocuparea Basarabiei evreii au inceput un pogrom barbar si criminal impotriva Romanilor care nu se retrasesera ca raspuns la suferintele pe care le indurasera, lucru care le-a pecetluit soarta in momentul ofensivei Barbarosa si climaxul de la Odesa unde romanii s-au razbunat in cel mai barbar mod posibil.

Trebuie insa sa avem in vedere un lucru, toate aceste evenimente s-au desfasurat intr-o perioada de razboi si repetarea lor nu se va mai intampla niciodata, iar acuzatiile de antisemitism care se aduc romanilor sunt tot atat de adevarate ca si acuzatiile de antiromanism aduse evreilor bolsevici.

A cui a fost vina?

Nu mai conteaza de mult…

Hipioti si Bolsevici la FNT 2009:

Vineri, 6 noimebrie, ora 22.00 – “La Scena”

Sambata, 7 noimebrie, ora 22.00 – “La Scena”

Azi, 18 iunie, la ora 11.00, a avut loc la sediul UNITER conferinţa de presă în cadrul căreia criticul de teatru Cristina Modreanu a anunțat selecţia pentru FNT 2009 !!!

Debut în FNT

1. Concreţii, după Vladimir Sorokin, regia Alexandru Mihăescu; Teatrul LUNI de la Green Hours
2. Faceţi loc! de Mihaela Michailov, regia David Schwartz; Teatrul LUNI de la Green Hours

3. Hippioţi şi bolşevici de Amiel Gladstone, regia Felix Crainicu; Teatrul Arca, Club La Scena

4. Pool. No water de Mark Ravenhill, regia Alexandru Mihăescu; Teatrul German de Stat, Timişoara
5. România! Te pup de Bogdan Georgescu, regia David Schwartz; Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Iaşi

Mai multe detalii: AICI

Voronin si ciracii sai si-au aruncat portia obisnuita de venin si cinism in poporul chinuit si in mare parte indobitocit de lipsuri si propaganda bolsevica, de mizeria in care l-a aruncat actualii guvernanti. Bineinteles ca stabilirea zilei alegerilor intr-o alta zi decat duminica va crea mari dificultati unor cetateni in a-si exprima optiunea electorala, mai ales pentru cei care muncesc la Chisinau dar au viza de resedinta intr-o localitate indepartata. Anume pe lenea sau lehamitea unor oameni istoviti a si mizat Voronin cu sfetnicii lui luminati atunci cand au fixat data alegerilor. Mai sunt probabil si alte categorii de alegatori care vor renunta sa voteze din cauza disconfortului provocat intentionat, mai ales acei cetateni carora le este absolut indiferent cine e la carma tarii, al caror trai nu se deosebeste prea mult de al unor plante.

E usor sa spui ca poti sacrifica o zi ca sa decizi viitorul intregii tari. Ideea e inteligibila pentru o minoritate de alegatori care sesizeaza ce pericol ne paste, dictatura feroce care se face tot mai simtita si mai vizibila. Pe de alta parte, un numar impunator de alegatori continua sa doarma pe ei si doar o minune i-ar mai putea trezi. De fapt, unica categorie cu adevarat constienta si motivata sunt pensionarii, care tremura sa nu-si piarda pensiile lor mizerabile. In rest, nu putem vorbi de tineri, de exemplu, ca de un tot intreg, ca de o entitate care va veni neaparat la vot. Si ce e mai urat in toata afacerea e ca majoritatea celor care nu voteaza nu o fac in cunostinta de cauza, nu-si pot explica gestul. Pur si simplu, afiseaza o figura triumfatoare si satisfacuta care ar exprima cam urmatoarele: “Acum v-am aratat si eu ce pot. Si nu ma rugati sa votez, cu cat o sa insistati mai mult cu atat mai putin o sa ma convingeti sa ies din casa. Sa stiti alta data!!!”.

Deci, majoritatea “rebelilor” inconstienti se simt razbunati, si cu cat mai mare e dezastrul, cu atat mai mare e bucuria lor. Am intalnit indivizi aflati in somaj de vreo cativa ani buni si care sunt la limita supravietuirii. Iar daca afla ca esti anticomunist, pe fata li se lateste un ranjet plin de fiere, si declara ca vor vota cu comunistii. Ca si cum ar spune: “Asta ca sa va fie alta data de invatatura!!!”. Nu prea pot sa-mi explic reactia lor, dar uneori imi dau seama de unde provine atitudinea lor dusmanoasa fata de liberali. De multe ori, adeptii democratiei si ai libertatii se pornesc in norod CA SA-L LUMINEZE. Si ii trateaza cu aroganta pe cei considerati drept material didactic, administrandu-le un discurs agresiv de mentor spiritual, de mesia, de profesor care isi trateaza invataceii ca pe niste oratanii lipsite de ratiune, ca pe o populatie intunecata care trebuie dresata intru triumful democratiei. Am intalnit uneori tinerei inflacarati si doamne avantate, care se dadeau de ceasul mortii zbierand isteric si plini de superioritate la lumea analfabeta din jur: “Treziti-va, nu dormiti!!!”.

Insa majoritatea oamenilor nu au nevoie de libertate, ci de un trai cat de cat stabil, de siguranta zilei de maine. Iar notiunile abstracte gen coruptie, dictatura, tiranie etc. nu le spune absolut nimic. De aceea, sunt sceptic vizavi de stratagemele care ar avea puterea in opinia unor revolutionari sa trezeasca poporul. Cand discut cu un om, trebuie sa-i cunosc probleme sale concrete, nu cele presupuse ca ar fi specifice clasei lui. De pilda, un cunoscut apolitic ma persifla cand ii vorbeam de pericolul comunist, declarandu-mi ca nici liberali, nici comunistii nu-i vor pune in traista. Am reusit sa-l conving ca democratii sunt de preferat doar dupa ce i-am dibuit un punct vulnerabil. Deci, tipul investise intr-un lot de teren din vecinatatea frontierei, pe care intentiona sa-l vanda. Initial, pretul pamantului in zona crescuse vertiginos pentru ca se zvonise ca locuitorii de langa frontiera vor putea calatori mai usor in Romania. Ulterior, cand relatiile cu tara-muma s-au racit, si terenurile cu pricina se ieftinisera. Am profitat de ocazie si i-am explicat amicului ca in cazul in care vin liberalii la putere, va obtine un pret gras pentru lotul sau de pamant ca urmare a semnarii unei Coventii privind micul trafic de frontiera, iar daca vin comunistii n-o sa-si poata scoata nici macar banii investiti pentru ca Voronin si Compania vor inchide cel mai degraba frontierele si, implicit, terenurile din zona frontaliera vor deveni neatractive. Aici cunoscutul s-a intunecat la fatza si a cazut pe ganduri. Peste un timp oarecare l-am intalnit, si ce credeti? A devenit unul din cei mai aprigi sustinatori ai liberalilor, care le face campanie dezinteresat si, ce-i mai important, in cunostinta de cauza.

Acum imi imaginez cum ar fi evoluat el daca ii serveam discursuri savante despre libertate, democratie, drepturi de dragul carora trebuie sa-ti sacrifici bunurile, iar uneori chiar si viata. Mai mult ca sigur ca le furnizam un alegator comunistilor sau, in cel mai fericit caz, efectivul saslacarilor ar mai fi crescut cu un membru.

SalsaJunkie povesteste:

Peripetii hipiotesti pe Dunare in jos… made in Tulcea

Cand Felix m-a rugat sa ajut Hipiotii cu sunetul in spectacolul de la Tulcea, cea mai mare problema posibila era, in mintea mea, sa incurc toate butoanele si butonasele pe care, recunosc, nu le mai vazusem in viata mea asa de multe si marunte. Ce-i drept ma cam vedeam punand tunete in loc de muzica si urlete de copil in loc de ploaie.

Ei bine nu. Asta s-a rezolvat cu niste repetitii inainte. Insa conform zicalei “socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ”, asa avea sa fie si ziua noastra de sambata.

Dimineata la 9, plecarea in convoiul regulamentar, 2 masini, 7 oameni, cu catel, purcel, decoruri, recuzita, Mezeu remorcat si toate cele.

La 12 jumatate, furati de peisaj, serpentine, soare de-o sulita pe cer si muzica din boxe, deja ne imaginam aruncandu-ne in Dunare la o baie ad-hoc. Prima masina, nefiind restrictionata de viteza, ajunsese deja in Tulcea, iar noi mai aveam 40 de kilometri, cand telefonul a sunat cu vestea “Am ajuns la teatru. Teatrul e inchis, iar la casa de bilete peste afisul nostru e anunt cu “Piesa Hipioti si Bolsevici programata pentru 9 mai nu se mai joaca”. Initial am crezut ca rad de noi. Insa cateva minute si cateva telefoane mai tarziu, am inteles ca nu era nici pe departe o gluma: oamenii venisera sa joace in singurul teatru din Tulcea (apropos o mandrete de teatru, cred ca cel mai nou si frumos in care am vazut jucandu-se piesa pana acum), iar Tulcea habar n-avea de asta.

13:30 regrupare si plan de bataie la o ciorba pe terasa din fata teatrului. Telefoanele ne-au scos din incurcatura pana la urma, teatrul deschis, anuntul cu “nu se mai joaca” scos, echipa tehnica la datorie. Misterul sincopei in comunicare Tulcea-Bucuresti-Tulcea din zilele precedente nu fusese inca elucidat, insa acum aveam un teatru. Si totusi, Tulcea inca n-avea habar de asta. Daca nu stiati ca flyerele se pot taia in regim de urgenta si pe masa la terasa… aflati acum. Iar in loc de baie ad-hoc am facut strategie ad-hoc: 4 oameni la impartit flyere prin oras, 3 oameni la montat decoruri. Pe afisele lipite in urma cu cateva zile nu ne puteam baza, majoritatea fusesera scoase din cauza apropiatelor algeri europarlamentare.

14:15 - luat Tulcea la picior, faleza, parcuri, artere principale si nu numai, actor, actrita, papusar, sunetist (recte, je). 250 de flyere au disparut intr-o ora. Am intalnit chiar oameni care ne-au spus “stiam de piesa voastra, chiar voiam sa venim, apoi am vazut anuntul cu “nu se mai joaca”.

15:15 – regrupare in teatru pentru repetitia generala, cu decoruri, sunet, lumini, actori. Cand am vazut sala am avut o strangere de inima. Cele 250 de flyere pareau o joaca de copil, si totusi au zis… hai s-o facem. Pentru ca tacamul sa fie complet, repetitia (stiati ca la nevoie actorul poate deveni si regizor tehnic?) s-a terminat cu doar 40 min inainte de ora inceperii piesei.

19:20 – se deschid usile pentru public. Nu stiu daca datorita flyerelor, telefoanelor, mailurilor, SMS-urilor si intaririlor venite de la Bucuresti, sau pur si simplu pentru ca Dunarea ne-a iubit in ziua aia, dar oamenii au venit. Multi.Nu i-am numarat, dar de sus din cabina de sunet am vazut mai multe locuri ocupate decat libere (sper sa nu exagerez ca intr-o poveste pescareasca:)).

19:30 – incepem. N-o sa zic cum am stat 80 de minute cu degetele incordate pe pupitrul de sunet, si nici cum, la sfarsit, mi-au dat lacrimile ca s-a terminat cu bine (stiu, tocmai am zis ). O sa zic doar ca ei trei, pe scena, si-au adunat toata energia ramasa dupa ziua care fusese cum fusese, ca au pus-o in cuvinte, in gesturi, in emotii, si ca au avut una din cele mai bune reprezentatii ever, facand parca in ciuda Providentei care si-a ras de noi. Apoi… public in picioare, aplauze, zambete… si liniste.

Restul… sunt detalii. Décor strans in graba, masa pe fuga, iar la 23:00 imbarcarea inapoi spre Bucuresti. La 3:00 ancoram “nava amiral” la “resedinta din Berthelot”. Si pentru ca nu era suficient, in drum spre a mea casa m-a oprit politia. Filtru. Dar asta e deja alta poveste.

Morala? Nu exista. A, da: “Pace, flori, si iubire libera” sa fie, ca in rest… ne descurcam noi. Ca de-aia-s Hipiotii hipioti.

Simteam pana acum ca exista o gasca intreaga din inima hipiotilor care a fost usor nedreptatita. O gasca plina de viata, de spirit si pofta de iubit.

Da, ma refer la lumea papusilor… la Big John, Noodle, Trish… la Maureen… In fiecare spectacol aparitia lor este rasplatita cu rasete si aplauze. Insa, pana acum, gasca noastra de papusi nu a avut parte de o promovare asa cum ar trebui ea facuta.

A fost nevoie sa vina Ovidiu (himere.ro) si sa ne ajute sa facem dreptate prietenilor nostri care prind viata doar prin sufletele si indemanarea Cristinei si Flaviei. Ne sunt tare dragi toti patru, asa ca vrem sa vi-i prezentam asa cum trebuie…

Big John                      Trish                       Noodle                  Maureen

LOCUINTA MEA DE VARA E LA TARA…

Eu am noroc: cand nu mai suport zgomotul masinilor din Bucuresti, cand narile nu mai pot inhala mirosul de benzina si praf, cand simt ca nu mai fac fata grijilor, am unde sa fug- la bunicii mei, la tara.

Ma intorc de acolo cu mintea limpede, problemele mele ne mai parandu-mi-se atat de “irezolvabile” si avand puterea sa iubesc din nou oamenii si viata.

Acolo, intr-un sat uitat de lume, unde oamenii muncesc din greu si traiesc rau, unde pamantul nu e rodnic si daca nici nu ploua atunci munca de un an este zadarnica, unde batranii se intreaba ce se va intampla cu casa si animalele lor dupa ce ei nu vor mai fi…, acolo, in coltul acela umbrit de indoieli si incertitudini, descopar eu de fiecare data esenta vietii: ca omul trebuie sa fie impacat cu ce are si sa se bucure de tot ce i se intampla, sa stie ca toate vin de la Dumnezeu si se intorc la el.

Anul acesta, cand am fost la bunicii mei de Paste, mi-au dat lacrimile cand am vazut ninsoarea de petale ce acoperea pamantul sub parul nostru batran.

M-am bucurat de tot: m-am jucat cu iedutii, am ras la cum sareau ei de bucurie ca au atins cu nasucul umed un fir de iarba,m-am mirat de purceii care facusera transee prin toata curtea, de puisorii care se inghesuiau pe sticlele de apa calda pe care le punea mami ca sa nu le fie frig noaptea.

Toata natura vorbea cu mine: copacii infloriti, lalelele de felurile culori si mai ales… liliacul meu drag, liliacul meu cu miros dumnezeiesc. Am stat sa citesc sub nucul in care ma urcat cu fratele meu cand eram mici.

A venit bunica mea sa ma intrebe “Ce mai e pe la Bucuresti?” si am stat de vorba cu ea, povestindu-i de grijile si bucuriile mele, descarcandu-mi sufletul in fata acestei fiinte care “toata noaptea se gandeste la mine”.

“E, fata, ma saturai de vorba cu tine”, mi-a spus bunica dupa ce am terminat.

Am plecat de acasa mai odihnita ca niciodata, cand venisem mai incarcata ca niciodata.

Mi-am eliberat toate energiile rele si m-am incarcat cu iubire si pace de la cerul noptii atat de plin de stele!

Satul bunicilor mei se numeste Balta Verde si “e o uscaciune aici la noi… ce nu s-a pomenit”!

by Cristina “Big John” Barna

Publicatia de limba franceza “Regard”

a vazut spectacolul Hipiotilor :

Va dorim un

Paste Fericit si plin de Lumina !

Gasca de Hipioti

…sau iesirea lui din negura boxei si intrarea in povestea noastra … altfel spus, inceputul calatoriei mezeului… la Ferma… prin teatre… pe platforma…

(poze facute in 8 decembrie 2008)

Multumim Costele pentru ajutor

A fost odata… o papusa

Demult, cand constiinta de sine a omului nu era atat de puternica, s-a nascut o papusa. A luat fiinta in mai multe locuri ale lumii dintr-odata: la sud din lut, la vest dinr-o mana de fan, la est din roua si la nord dintr-o stea. Dar de fapt, era aceeasi papusa.

Omul a vazut-o si s-a minunat, crezand ca e un dar de la zei. A luat-o ca pe ceva sacru, tanand-o la loc de cinste. S-a rugat cerului prin ea, a pus-o la usa sa nu ii treaca duhurile rele pragul, a ars-o in foc sa aiba recolta bagata. A facut multe papusi dupa modelul acela. Apoi a inceput sa se joace cu ea. A imbracat-o in carpe, i-a pus pe cap caciula unei ghinde si in picioare frunze uscate; i-a facut ochi din boabe si gura din… te miri ce. Si i-a placut. Papusa a umblat lumea intreaga si fiecare om facea una la fel, punandu-i in plus ce credea el de cuviinta.

Intr-o zi, papusa a ajuns si la un om pe nume… Gepetto. Era un batranel singur care s-a gandit sa-si faca si el o papusa ca aceea, din lemn. Atat de frumoasa a fost papusa facuta de el incat bietul om s-a indragostit de ea, crezand ca-i vie, trimitand-o la scoala si dandu-i haine. Iar bucata de lemn era asa nazdravana incat singurul lui scop era sa prinda viata. Si asa s-a si intamplat, spre bucuria batranului papusar.

Din acea zi, in care Pinocchio a prins viata, toata lumea a crezut ca si papusile lor pot prinde viata. Si au inceput sa se joace cu ele in fel si chip, punandu-le sfori si bete, inventand tot felul de mecanisme.

Inca se mai joaca, saracii, sperand ca intr-o zi papusile vor sari din mana lor si vor prinde viata.

by Cristina “Big John” Barna

de Cristina “Big John” Barna

~ intre Gigi, telefoane si “Crima si pedeapsa” ~

Uite asa pleaca omul de acasa fericit, ca sa dea o tura cu rolele de la Alba Iulia pana la Unirii- e un pic panta si nici nu trebuie sa dai din picioare.

Dar se intalneste la Tribunal cu o maaare de oameni care striga disperati, din toti plamanii “DREPTATE PENTRU GIGI!”.

Nervoasa, imi dau rolele jos din picioare si ma incalt in adidasi. Trec pe langa doua doamne care discuta de asemenea pasional:

“Cum se poate, draga, sa il aduca CU CATUSELE? El, care a facut atata bine, a facut case la oameni!…”

Ajung la Unirii si constat ca atunci cand facusem schimbarea de la roti la… picioare scapasem in iarba cele doua telefoane pe care le aveam. DOUA TELEFOANE!!! (Legatura mea cu lumea si realitatea, toti prietenii mei dragi, care nu vor sti de ce nu ii sun, toate afacerile mele neincheiate, impresarul meu, colegii mei de trupa … Toate duse pea apa sambetei). Sper totusi sa gasesc macar unul din telefoane  pe undeva prin rucsac!

Si cum o bucurie nu vine niciodata singura, ajung la studioul UNESCO, la piesa “Crima si pedeapsa”. Ma gandeam ca oricum sunt fericita, relaxata si pot sa mai ingurgitez ceva tragedie. Draguta piesa! Muzica reusita, intr-adevar. Mi-as memora-o pe telefon… daca as avea.

Hipiotii s-au intors in orasul cu cei mai multi fotografi priceputi pe metru patrat.

Multumim Maria pentru poze

Pace, flori si iubire libera!!!

La un moment dat, Allan trebuie sa dea cu banul… Star accepta… Allan cauta moneda sa o arunce in aer… vede ca nu are nici una…

Ei bine, nu bani cautam!!!

Hipiotii nu mai au artificii… nu din alea de 4 iulie, ci stelute din acelea de brad, mici, lunguiete, dragalase…

Dragi prieteni, nu e gluma, e pe bune… care ne puteti ajuta cu artificii de brad?  Pana in decembrie nu stim din care magazin am putea cumpara, iar stocul venit de la Cluj (stocul personal al Seniorului, achizitionat acum multi ani) s-a epuizat cu desavarsire…

Nenea, nenea, care ne ajuti si pe noi cu o steluta?  Doua?

Gazeta Azi a scris despre hipioti… articolul de mai jos:

Jeff cu Lari Giorgescu

Clubul „La Scena“ propune publicului o comedie dulce-amară despre un triunghi amoros în plină epocă hippie. Este vorba despre spectacolul Hipioţi şi bolşevici, de Amiel Gladstone, în regia lui Felix Crainicu, secondat de Flavia Giurgiu. Tânărul regizor Felix Crainicu a apelat la colegii lui de generaţie, actorii Ela Ionescu, Mihai Cuciumeanu şi Lari Giorgescu. Piesa spune povestea a trei tineri de la începutul anilor ‘70, din Vancouver, Canada. Star, interpretată de Ela Ionescu, are 26 ani şi caută să afle care este drumul vieţii ei.

Continuarea articolului o puteti citi aici:

http://www.azi.ro/index.php?data=08.04.2009&rubrica=Daca_aveti_timp&citeste=1