Aquí os dejo tres enlaces a sitios donde  se pueden pedir fresas para trabajar madera,  distintas fresas y distintos precios.

Fresas samurai:

http://www.samurai.nl/?&m=s&pid=0959383759840126996

Fresas de kaizen bonsai:

http://www.kaizenbonsai.com/shop/index.php?cPath=23_60

Fresas de una empresa portuguesa:

http://www.beaverbonsaitools.com/en/fresas/fresa3.html

En cuanto a la fresadora hay una makita bastante barata y el sitio más económico que he encontrado ha sido comercial pazos makita GD0601):

http://www.comercialpazos.es/b2c/index.php?page=pp_productos.php&tipo=1&codf=453&md=1

y esto es todo por ahora

Após dois meses de trabalho duro, o viveiro encontrasse agora operacional e começa a seu tempo a ganhar vida. Não existe palavras para descrever as horas que passo a olhar para os diversos projectos, sei que me dá imenso prazer e me retira da minha rotina, a seu tempo estes projectos ficarão com caminhos definidos e terão um longo caminho a percorrer.

Povestea bunicii luase sfârşit. Cei mici adormiseră rând pe rând, deşi toţi îşi doreau nespus să afle, în fine, ce s-a întâmplat cu micul bonsai rătăcit, după ce fusese smuls cu furie din vasul lui de un vânt năprasnic şi depus, ca ofrandă, la picioarele pădurii. Lumina fusese stinsă, iar paşii bunicii sunau mărunt şi moale dincolo de odaia copiilor.

Numai el ascultase cu încântare întreaga poveste, a nu ştiu câta oară, cu braţele lui micuţe chircite în jurul trupului încordat, cu răsuflarea tăiată. Din ghiveciul plin cu pământ, încerca să-şi înalţe rămuricile din vârf, să-şi umple fiinţa lui pitică de aroma învăluitoare de brad. Era acolo… Nu-l putea vedea, dar îi simţea prezenţa şi parfumul. Aceeaşi mireasmă trebuia să fi avut şi bradul din povestea bunicii… Şi cât l-a aşteptat! Niciodată n-a aşteptat cineva bradul de Crăciun ca acel mic bonsai. Şi nimeni nu l-a mai întâmpinat vreodată cu atâta bucurie. Au prins a-i străluci toate braţele plăpânde şi verzi şi, pentru întâia dată, deşi un singur moment, a uitat că are rădăcini. Şi în locul acestora, a avut aproape certitudinea că i-au crescut aripi.

Habar n-avea bietul bonsai că prietenul lui cel mare îşi trăia ultimele clipe fericite ale vieţii. Cum să-şi închipuie una ca asta, când nu de mult auzise clinchet de clopoţei, de globuleţe ciocnite, fâşâit de ghirlande?! Iar bradul, în naivitatea lui, îi povestise cu mândrie despre cum fusese împodobit de toţi ai casei, despre cât de colorat şi de strălucitor era. Chiar îi descrisese, cu lux de amănunte, fiecare ornament de pe crengile sale. De bună seamă că îl aştepta un viitor foarte luminos, o viaţă plină de glorie şi de onoruri…

Bonsaiul, care se născuse fără lumina ochilor, nu avea deloc habar cum arată un pom de Crăciun. Verde, alb, roşu, globuri, beteală, pentru el erau lucruri greu de închipuit, cu atât mai mult cu cât nici o rudă a sa nu cunoscuse vreodată o asemenea cinste. Dar în adâncul sufletului, copăcelul nutrea speranţa de a-şi câştiga şi el, într-o bună zi, dreptul de a fi strălucitor şi admirat, deşi nu ştia prea bine ce însemna asta şi nici ce trebuia să facă pentru a-şi împlini visul.

Acum, inima lui pitică fusese tulburată de soarta bonsaiului din poveste. Vântul îl smulsese de la locul său şi îl lăsase într-o pădure, dar nu orice fel de pădure, ci una de brazi, adică – gândea pomişorul – una de pomi de Crăciun. Mireasma de brad îl trezise, piciul ridicându-se din locul în care zăcea şi pornind pe aleile pădurii. A încercat el zadarnic să se împrietenească cu locuitorii cei falnici dimprejur, căci nimeni nu-l lua în seamă; ba, unii mai glumeţi îl luau peste picior, adică peste tulpiniţa pipernicită. În acea noapte, micul urgisit a adormit plângând cu sughiţuri. Dar zâna cea bună a bonsailor l-a auzit cum plângea şi, când au venit zorii, pomişorul rătăcit a realizat cu mirare, că de atunci înainte, sufleţelul său de bonsai avea să locuiască într-un trup uriaş de brad.

În mintea micuţului încolţi o idee: dacă ar putea scăpa din vasul lui şi ar fugi într-o pădure şi s-ar ruga de zâna cea bună, oare n-ar deveni şi el un brad mare, apoi un pom frumos de Crăciun, iubit şi preţuit de oameni? Căci oare ce viitor l-ar putea aştepta pe un copăcel amărât şi umil?

Astfel gândind, micul bonsai îşi întinse cât putu de mult crenguţele şi-şi trase cu violenţă trupul în sus, apoi la stânga şi la dreapta, şi din nou în sus. În încercarea lui disperată şi-a rănit braţele verzui de marginile ghiveciului, pierzându-şi ochişorii orbi de frunze şi aproape că şi-a smuls rădăcinile.

Dar iată că veni dimineaţa. Pomişorul adormise frânt de oboseală. Soarele trimisese de mult razele să bată la geamul odăiţei. Dar pe bonsaiul orb îl trezi zarva iscată de copiii casei, care-l găsiseră în starea aceea jalnică. Auzi apoi glasul bunicii şi pe acela al tatălui, şi glasul mamei şi un altul mai domol – al bunicului. Îl durea întreg trupuşorul şi zăcea cu nasul în pământul din care atât de mult îşi dorise să se desprindă. Curând simţi atingerea moale a mâinilor bunicii şi, în scurt timp, suferinţele îi erau alinate.

În mod straniu, simţea că un anume ceva îi lipsea, ceva nu era la locul lui. Oare ce?! Parfumul bradului, desigur – îşi aminti bonsaiul. Şi începu să-şi strige încet, şoptit, prietenul. Auzi întâi un suspin şi nu mică îi fu mirarea când bradul, cu voce stinsă, îi relată pe scurt felul în care fusese despuiat de podoabele strălucitoare, culcat la pământ şi legat fedeleş. După cele auzite de la stăpânii casei, avea să fie trimis într-o magazie, jos în curte şi apoi, transformat în lemne de foc.

Iată pentru ce se luptase atât micul bonsai, pentru ce se rănise şi suferise jumătate din noapte, plus o dimineaţă: ca, într-o bună zi, să devină un mănunchi de surcele.

Una galería fotográfica de macetas de Yixing de anticuario.

Es la capacidad de un material para adsorber iones cargados positivamente, es uno de los factores más importantes que afectan la fertilidad del medio de crecimiento.

Los cationes primarios involucrados en la nutrición de la planta son: calcio (Ca2+), magnesio (Mg2+), potasio (K+) y amonio (NH4+), por orden decreciente de importancia. Muchos iones micronutrientes son también adsorbidos, incluyendo el hierro (Fe2+ y Fe3+), manganeso (Mn2+), Zinc (Zn2+) y cobre (Cu2+). Estos nutrientes están almacenados en las partículas del medio de crecimiento, hasta que son tomados por el sistema radical.

En la imagen se aprecia como son adsorbidos los coloides por turba y vermiculita, y como se absorben por la raiz.

Es muy importante tener en cuenta que una elevada CIC sirve de amortiguador a cambios de pH.

Ahora nos faltaría ver una tabla con los valores de CIC para los principales sustratos:

Según lo visto podríamos pensar que si queremos incrementar la CIC en nuestro sustrato compuesto por ejemplo por akadama y arena, tendríamos que añadir algo de turba y/o algo de vermiculita.

The Japan Times published my op-ed article “Tokyo’s urban design role.” My argument is that Tokyo’s past urban design failures paradoxically make it a model for rebuilding existing cities and designing hundreds of emerging cities. In the context of climate change and global warming, livable cities can create a new balance between people and  nature.

I talk about fireflies, Ginza rice and honeybees, modern bonsai, satoyama in the city, businesses and biodiversity, and how Japan can promote innovations in urban life, alongside achievements in popular culture and high technology.

Finalmente he decidido trasladar este blog. Ahora puedes seguir las noticias sobre bonsái en aquí.

El motivo por el que hago el traslado es simplemente porque estaba llevando varios blogs sobre bonsái a la vez y era muy costoso intentar mantener un flujo de post constante y que no se repitieran entre los distintos blogs. Ahora me quedo solo con un blog y aprovecho para invitarte a pasarte por él de vez en cuando.

Un saludo, nos vemos en

Nueva Web Sobre Bonsái

Today’s Programming Praxis problem is an easy one.  We’re supposed to give the prices of four items, that both sum up and multiply to $7.11. Let’s get started.

While we could just do a brute force test on all possible combinations, this would take rather long. So in order to speed things up we only check numbers that are a proper divisor of $7.11.

divs :: [Int]
divs = [x | x <- [1..711], mod (711 * 10^6) x == 0]

Once we have the divisors, solving the problem becomes a fairly trivial list comprehension (the <= bits are another optimization to eliminate some identical combinations).

main :: IO ()
main = print [(a,b,c,d) | a <- divs,         b <- divs, b <= a,
                          c <- divs, c <= b, d <- divs, d <= c,
                          a + b + c + d == 711,
                          a * b * c * d == 711 * 10^6]

If we run this, we find there is only one combination that satisfies both requirements.

Post de NPR.org explicando el fenómeno:

You think you know why leaves fall off trees. Well, you’re wrong. It’s not the wind. It’s not the cold.

 

iStockphoto.com

It’s because trees use “scissors” to cut their leaves off.

 

iStockphoto.com

We call this season the “fall” because all around us right now (if you live near leaf-dropping trees in a temporal zone), leaves are turning yellow and looking a little dry and crusty. So when a stiff breeze comes along, those leaves seem to “fall” off, thus justifying the name “fall.”

Sounds reasonable, no?

But the truth is much more interesting.

According to Peter Raven, president of the Missouri Botanical Garden and a renowned botanist, the wind doesn’t gently pull leaves off trees. Trees are more proactive than that. They throw their leaves off. Instead of calling this season “The Fall,” if trees could talk they’d call this the “Get Off Me” season.

Here’s why.

Around this time of year in the Northern Hemisphere, as the days grow shorter and colder, those changes trigger a hormone in leaf-dropping trees that sends a chemical message to every leaf that says, in essence, “Time to go! Let’s part company!”

Once the message is received, says Raven, little cells appear at the place where the leaf stem meets the branch. They are called “abscission” cells. They have the same root as the word scissors, meaning they are designed, like scissors, to make a cut.

And within a few days or weeks, every leaf on these deciduous trees develops a thin bumpy line of cells that push the leaf, bit by bit, away from the stem. You can’t see this without a microscope, but if you looked through one, you’d see those scissors cells lined right up.

 

Enlarge University of Wisconsin Plant Image Teaching CollectionThe scissor cells are stained red and mark the boundary between the branch (left) and the leaf stalk.

 

University of Wisconsin Plant Image Teaching CollectionThe scissor cells are stained red and mark the boundary between the branch (left) and the leaf stalk.

 

That’s where the tree gives each leaf a push, leaving it increasingly dangling. “So with that very slender connection, they’re sort of ready to be kicked off,” says Raven, and then a breeze comes along and finishes the job.

So the truth is, the wind isn’t making the leaves fall. It’s the tree.

The tree is deeply programmed by eons of evolution to insist that the leaves drop away. Why? Why not let the leaves stick around? Why drop?

Raven explains that leaves are basically the kitchen staff of a tree. During the spring, summer and early fall they make the food that helps the tree grow and thrive and reproduce. When the days get short and cold, food production slows down, giving the tree an option: It can keep the kitchen staff or it can let it go.

If trees kept their leaves permanently they wouldn’t have to grow new ones, but leaves are not the brightest of bulbs (sorry!). Every so often, when the winter weather has a break and the days turn warm, Raven says leaves will start photosynthesizing. “They get some water up and they start operating and making food and then it freezes again.”

When the cold snap’s back on, the leaves will be caught with water in their veins, freeze and die. So instead of a food staff that’s resting, the tree is stuck with a food staff that’s dead. And when spring comes, the permanent help will be no help. The tree will die.

That’s why every fall, deciduous trees in many parts of North America get rid of their leaves and grow new ones in the spring. It’s safer that way.

So for leaves, falling in the fall isn’t optional. The trees are shoving them off.

Aquí os dejo un mapa conceptual con las primeras ideas a desarrollar. Según vaya indagando, o con vuestras aportaciones lo iré ampliando.

Pulsando en el icono que hay debajo del concepto podeís acceder a las entradas relacionadas, y con el tiempo a más información.

Um projecto fora de horas, que não estava certamente nos meus planos tendo em conta que já tinha decidido que até Abril/Março 2010 não voltaria adquirir material. Mas nem sempre as coisas correm como planeadas, uma boa oportunidade de ficar com um novo projecto dentro de um estilo que ultimamente me tem agradado bastante falaram mais alto. Muito em breve terei novidades desta árvore.

Pinus Sylvestris, 10cm de Nebari, 45cm de altura.

Sa te ocupi de un blog  seamana cu bonsai. Intotdeauna mi s-a parut ciudata si inaccesibila ocupatia pe care o au unii oameni de a creste plante si copaci miniaturali. Acum am un blog si ma simt ciudat eu.

O prietena mi-a spus ca blogul e pentru oameni plictisiti. Ieri i-as fi dat dreptate – ieri n-aveam blog. Azi insa sunt convins ca dimpotriva, cei care publica pe blog sunt intr-un moment de cautare asidua. Poate sunt doar rataciti.

Pentru mine acum blogul e un mod de a defula (a nu se citi ‘a refula’, care este exact opusul). Poate ca peste un numar de ani, intr-un tratat de psihanaliza blogul va fi indicat ca terapie.  In fond si bonsaiul este o terapie, nu?

Dar atentie: blogul da dependenta. Trebuie consumat in cantitati reduse.

Difícil encontrar datos, pero allá vamos con lo que hay:

• Parece ser que es una zeolita de origen mineral. Se obtiene de arena de montaña procedente de la descomposición de grava volcánica.
• pH entre 6,5 y 6,8
• estupendo drenaje
• mucho hierro, por ello tan usado para coníferas
• muy bueno para las micorrizas
• se usa mezclado con otros sustratos, 7 de akadama por 3 de kiryu es bastante frecuente.
• granulometría entre 1 y 4mm
• más dura que la akadama y la kanuma por eso no se descompone.
• podría sustituir a la arena o a la grava volcánica, pero no a las arcillas (akadama o kanuma).

Navegando me encontré con esto, mezclas de suelos utilizadas por japoneses. Una curiosidad que merece la pena no perder.

Comecei a fazer criar bonsais no início deste ano. Como sou obsessivo caium como uma luva esta minha nova predileção. Já tenho quase 100 espécimens, entre comprados e criados. Roger Dean ao que tudo indica era fã de bonsais, como mostram estas imagens…

Înainte de tragicul eveniment

via Sima sau Papasima

Ultima ora: s-a sinucis Boc! S-a spanzurat de un bonsai!

Arcilla de origen japonés y pH ácido. Es muy ligera y de color amarillento. Se obtiene de capas inferiores a la akadama y es ideal para plantas acidófilas.

Características:

1. pH entre 5 y 6
2. capacidad de intercambio catiónico 32,7 meq/100gr
3. buena capacidad de retención de agua

Elementos asimilables presentes en la kanuma:

• -Fosfatos: 19 mg/kg
• -Potasio: 48 mg/kg
• -Magnesio: 139 mg/kg
• -CObre: 2,7 mg/kg
• -Zinc: 1,9 mg/kg
• -Manganeso: 6,6 mg/kg
• -Cal: 743 mg/kg

Parece ser que por su acidez y la retención de agua bastante buena es ideal para el cultivo de azaleas.

Foto de la kanuma

What is this?  What I am seeing?  What does it mean? Ooooh.  For more information, see the Week 3 Sketchbook entry on this blog.

Time: 6 hours.  Paper:  Sennelier pastel card.  19 x 26″.  Media:  Black, white and gray pastel.  Actuals: a standard laptop run amok on MS Vista and a bonsai root trained on a circuit board:

Process: I love drawing on pastel card, basically like drawing on sand paper. It allows for many clean layers of pastel.  If only it came in 54″  x 10 yard rolls.  First layer:

Second layer.  Drawing from bonsai, overemphasizing the circuit board and linear perspective because I liked it that way:

Third layer.  Printed out bits of my Perl program (CTRL + PRTSC) graphically enhanced,  (Print Mask for GIMPs).  Pastel on back of print, then traced with ball point.

]]> http://trudalakingglatz.wordpress.com/2009/11/23/week-3-sketchbook/ Mon, 23 Nov 2009 05:47:32 +0000 trudalakingglatz http://trudalakingglatz.wordpress.com/2009/11/23/week-3-sketchbook/

Most my artwork of the last 10 years falls into this genre so it was no problem coming up with an idea for a class sample drawing.  I was looking forward to doing this assignment, completely prepared.   At the very last minute, I mean the nanosecond before putting pastel to paper, I changed my mind, inspired by the paper size.  I love drawing on Sennelier pastel card but the largest available size is 19 x 26″.   I felt restricted by the small paper.  It reminded me of the laptop I inherited which is a standard sized laptop but feels like being in a doll house compared to my big screen, wireless mansion of a desktop.   Furthermore the laptop was already loaded with MS Vista: windows popping open, scroll bars, some sort of MS designers gone mad translucency thing that has to be seen to be believed, I mean, totally anathema to anyone who knows how to micromanage their computer experience.  Ubuntu, BSD, Perl anyone?

Since 2001 I have grown ficus retusa bonsai over circuit boards, real plants grown over real pieces of circuit board, and made the ceramic containers for them.  Right before I started the drawing, I attempted to email an image of my bonsai using the laptop.  Who knows what happened.  The image broke into multiple windows on the laptop screen, probably nervous pastel coated fingers on that itty bitty fingerpad and the whole mess looked like….well, a potential drawing.  With the thought that it would be easier to create a program for sending images than using someone else’s idea of an image sending program, I added a bit of my own Perl code, a program that admittedly I never got to work correctly, digitally speaking, but has its uses as a decorative element.  The best laid plans and all that.

Arcilla de origen japonés. Es un silicato de aluminio hidratado. La original es un grano de tierra volcánica recubierto de arcilla. Se extrae de canteras a cielo abierto. Se encuentra entre un sustrato de mantillo y uno de arena, por debajo de la arena se encuentra la kanuma, cuyas características veremos en otro post. Una vez seca se tamiza y se comercializa en dos tamaños, uno de 1mm a 2,5mm, y otro de 2,5 a 6mm. Características:

• pH neutro o un poco ácido (6,5 a 7)
• capacidad de retención de agua media, 42%
• material coloidal, por tanto elevada CIC, 31,5 meq/100gr
• funciona bien si usamos fertilizantes orgánicos
• conductividad 69,5 S/m
• elementos presentes:

-Fosfatos: 24mg/kg
-Potasio: 130mg/kg
-Magnesio: 193mg/kg
-Cal: 662mg/kg
-Cobre: 9,2mg/Kg
-Zinc: 2,1mg/kg
-Manganeso: 10,7mg/kg

Es lo que he recopilado por ahora, si encuentro más ampliaré el post.

http://fran6qbk.blogspot.com/

My friend Endo Masahiro’s Sodateck has developed a combination LED and fluorescent grow light system for Japan. By combining the two light sources, Sodateck offers an optimal spectrum for plants. I like how his product catalog, in print and web, shows indoor gardening in a very contemporary setting: edibles and decorative plants in a chic wood and stone house with bicycles and other signifiers of modern style and living.

Based in Tokushima, Shikoku, he recently exhibited his indoor gardening system at the Gardex (International Garden Expo Tokyo). It was great to see the full range of what he is creating.

The systems are very elegant: brushed steel with two buttons, one for each light source type. Endo-san also brought some of his indoor plant creations, including modern bonsais like this moss on black stone tray. It seems clear that Endo-san is influenced by his friendship with modern bonsai master Kobayashi Kenji (小林健二) of Sinajina (品品).

Click the link below to see some more photos of his products, including hydroponic systems with his business partner Yakumo Trading.

These hydroponic buckets were very popular. I was tempted to eat the lettuce. It’s cool that such a small container holds four individual plants.

Below is Endo-san with Kobayashi Kenji. They are planning to create smaller light systems designed for bonsais and small urban apartments.

And finally here is a closet system which would also be good for small urban living spaces.