“Cantitatea de respest si de simpatie, pe care un om o primeste antum, este invers proportionala cu respectul simpatia si amintirea care ramin dupa moartea sa. Asa ca am inceput sa nu mai fiu asa de bucuros cind cineva ma lauda. N-as vrea ca dupa ce voi pleca, despre mine sa nu-si mai aduca nimeni aminte, decit ca autor al aceste carti”. Asta a spus Neagu Djuvara la Gaudeamus, cu prilejul lansarii cartii sale, “Amintiri si povesti mai deocheate” – editia a II-a adaugita / Humanitas. Omul acesta vrajeste. Impune. In timp ce vorbea, mi-am facut ochii roata. Asistenta, muta de admiratie il sorbea din ochi. La 93 de ani, se tine falnic si semet. Imbracat cu binecunoscutul sacou bej-maroniu cadrilat ( o avea mai multe ?) cu esarfa nelipsita la git, cu gulerul de la camasa desfacut, dar cu haina inchisa corect la toti nasturii, Neagu Djuvara se declara in final uimit, ca lumea a lasat deoparte forfota ca sa-l asculte pe el citeva minute. Nu este uimit citusi de putin. Se alinta. La sesiunea de autografe, reusesc sa prind un loc privilegiat. Voi fi printre putinii pe volumul caruia, acest boier al intelighentiei romane, avea sa scrie cu o mina mai degraba tremurinda : “Pentru D-l Tiberiu Orasan cu bune ginduri”. Semnat . Si data de azi. Dupa ce obtin autograful, ii urez sanatate. Nu aude, ocupat cu urmatorii doritori de grafie celebra, adunata pe volume poate niciodata citite. Captiv intre cei care il inconjurau, ii privesc. Oameni care se inghesuie la orice. Cartea este numai un prilej. Vor  avea cu ce sa se laude. Ca si mine acum. Regret ca m-am oprit. In definitiv, preferam sa am imaginea lui Neagu Djuvara de la Bookfest. Acolo a fost cu adevarat sclipitor. Acum, pare sa resimta povara partidului care a inceput sa-i incovoaie limpezimea gindirii. Adio Maestre. Nu cred ca ma voi mai opri vreodata in preajma Domniei Tale.

Daca veti dori sa cumparati aceasta carte, luati-va gindul de la scene erotice sau cum spune N.Dj. ‘deocheate’. Nici pomeneala de asa ceva. Sint istorisiri lejere, in care instinctul sau de istoric este dominant, cu patanii ale clasei careia i-a apartinut, axate preponderent pe micute povesti de dragoste, uneori vinovata, alteori licita. Povestiri spuse cu talentul sau greu de egalat. Plec. Ajuns tot la locul de lansare carte / Humanitas , ma opresc putin. Eugenia Voda isi lanseaza o colectie de CD-uri care contin parte din emisiunile domniei sale, in prezenta domnului Liiceanu. Amindoi sint in verva, este o placere sa-i asculti. Dar cind domnul Liiceanu incepe sa spuna ca nu mai trebuie sa spunem, ca in Romania nu prea mai sint oameni, pentru care sa merite sa mai raminem in tara, ma intristez. Si plec. Parca nici nu auzise ca Eugenia Voda tocmai anuntase, ca si ea va pleca pentru o perioada din tara. Ca sa lucreze. Nu stiu unde si nici nu vreau sa stiu pentru cit timp.

Inainte de a ma opri sa-l ascult pe Neagu Djuvara, facusem turul standurilor, fara sa cumpar nimic. Tot imi spuneam ca voi reveni si voi tirgui cite ceva. N-am cumparat decit aceasta carte si inca una a lui Carlos Fuentes. Pentru rest, probabil ca o sa ma duc miine din nou, ca sa ma lupt iar cu valurile de oameni care se uita, tinjesc, uneori cumpara iar din cind in cind cite un indraznet disperat, mai “ciuguleste” cite o carte si pasli!

I have read three novels this week (coincidentally none of them are the ones I am meant to have read for my course… oops). I have loved, intrigued and eagerly devoured all three, and have thrice experienced that familiar paradox of satisfaction and disappointment as I finished the last word of the last paragraph of each one. So I thought I’d write about them

Firstly, I read Beloved, by Toni Morrison. An account of one woman and her family and their experience of slavery. The language was quite hard to get to grips with, as it’s based in 19th Century America, and the content was difficult, graphic, disturbing. That said I think it was one of the best books I’ve read in a long time. It was gritty and complex and I couldn’t switch off when I put it down. I found myself willing there to be a happy ending. I found myself thinking about the subject of slavery long after the story was over. I also found myself thinking about suffering, the strength of the human spirit, religion, and a whole bunch of related stuff that is still percolating in my mind.

Next on the list was The End of Mr Y by Scarlett Thomas. The best surprise about this was that when I started reading I realised I recognised the scenery and the setting, so I could visualise what I was reading from almost the first page. That really brought the story alive for me. I loved the main character, Ariel… I could identify with her a lot, and so I found myself willing her to make the right decisions and to triumph. I liked the messiness and the unpredictability and the sheer imagination woven through the plot. I went straight to Amazon after finishing and got her next book (for a penny… result!).

Lastly I read A Short History of Tractors in Ukrainian by Marina Lewycka. I loved the merging of genres in this. Sometimes it felt like a history book, sometimes comedy, sometimes romance, and other times it made me feel so sad. I liked the way she surreptitiously makes comments about society, racism and loneliness. Like the other two, this felt like a story about struggle… I wasn’t sure how it would end or if good would triumph. It made me laugh and cry.

I suppose I should get back to Doctor Faustus now… Joy of joys!

At Bookfest, our own cooking expert, Gigi Hayes taught our teens that eating on the run does not have to involve processed product and fast food. Tempted with couscous, chicken salad and yogurt smoothies, they learned how to prepare a quick healthy meal in 15 minutes.

Teens also learned quick and fun desserts. Kery Vislocky of Main Street’s Sugar Crumbs, instructed the ease of making creative cupcakes that would give the illusion of spending hours in the making: spaghetti and meatball, hamburger sliders and strawberry swirl cupcakes. The festivities culminated in a teen dessert contest. The exceptional entries made judging this year both difficult and delightful!

Am o veste bună pentru iubitorii de hard science fiction. Am bătut azi palma cu Attila Csordás de la Metropolis Media (editura din Ungaria care ne-a luat faţa la premiile Eurocon, fiind proclamată cea mai bună editură de F&SF din Europa) pentru publicarea în traducere românească a romanului semnat de Brandon Hackett (Markovics Botond), ISTEN GÉPEI (în traducerea-mi aproximativă, MAŞINĂRIILE DIVINE). Tot Metropolis Media publică şi excelenta revistă de profil GALAKTIKA, o revistă pe care am avut prilejul să o urmăresc, cu întreruperi, de mai bine de douăzeci de ani. În săptămînile ce urmează voi avea plăcerea de a mă întîlni cu Attila pentru semnarea contractului şi, sper, acesta va fi începutul unei colaborări mai ample.

Millennium Press va publica volumul autorului din ţara vecină în vara anului viitor, în traducerea talentatului şi tînărului scriitor Balin Feri, cel care, de altfel, este responsabilul moral al semnării acestui contract. Despre Brandon Hackett şi cartea lui puteţi citi mai multe (dacă ştiţi ungureşte) pe blogul său şi pe site-ul de autor. Dacă nu sînteţi familiari cu limba maghiară, vă recomand cu toată căldura recenzia cărţii semnată de acelaşi neobosit Balin Feri (aici) şi un interviu cu autorul (aici). Mie povestea mi-a amintit de Greg Egan şi a sa QUARANTINE prin rigoarea extrapolării şi de Jack McDevitt cel din MOONFALL prin îndemînarea cu care descrie o catastrofă la scară planetară. Să nu uit: romanul a fost distins la cea de-a 39-a convenţie naţională maghiară, Hungarocon (24-26 iulie 2009), cu premiul Zsoldos Peter la categoria roman.

Aşadar, peste aproximativ nouă luni (în preajma Bookfest-ului din 2010), veţi avea prilejul să descoperiţi extraordinara aventură la scară galactică din MAŞINĂRIILE DIVINE şi, dacă totul merge bine, sperăm să vă oferim ocazia să îi cereţi autorului un autograf.

PS: Citiţi aici despre celelalte motive care mă determină să afirm că azi am toate motivele să fiu fericit. Atenţie! Însemnarea în cauză conţine ample conotaţii pornografice.

‘1st time been here’… ‘look 4ward for next year’

God I love the Brooklyn BookFest. Last year’s inclement weather was no match for the intellectual powerhouses assembled. One of the 2008 highlights – and, truly, one of the most engaging discussions I’ve witnessed in New York – featured Joan Didion, Mark Danner, and others from the New York Review of Books on the Presidential Election. It was like sneaking into a graduate school seminar, or gorging on brain food.

This year’s schedule looks to be even better. Below are the events I’ve earmarked. If you see me wandering around, come say ‘ello! I’ll be wearing a purple tie because …well, no reason at all, actually.

• 10AM: The Legacies of John Updike and David Foster Wallace (Borough Hall Courtroom) – Lev Grossman, David Lipsky, and Laura Miller. Moderated by David Ulin.
• 12PM: Real Surreal (St. Francis College Reading Room) – Tao Lin, Yona Zeldis McDonough, Nicholson Baker, and Ben Marcus.
• 1PM: Literature in a Digital Age (Borough Hall Community Room) – John Freeman, Dwight Garner, and Sarah Schmelling. Moderated by Maud Newton.  (Also at 1pm, check out Out of Step to catch a great novelist and public reader, Colson Whitehead.)
• 2PM: Satire and Comic Relief in 2009 (Borough Hall Courtroom) – Jeffrey Rotter, Gary Shteyngart, and Sloane Crosley. Moderated by Ben Greenman.
• 4PM: Sound Unbound: DJ Spooky and Touré (North Stage)
• 5pm: Happy Ending Reading Series (Main Stage) – Jonathan Ames, David Cross, Rakesh Satyal. Hosted by Amanda Stern, music by Jonathan Coulton. (Also check out this recent NYMag article on Ames, one of NYC’s best literary personalities.)

Full Schedule

Brooklyn BookFest on Twitter | Facebook

Also check out New York Magazine’s favorites here.

: : : : : : : :

-. Having upgraded firefox to 3.5.2, I lost my bookmarks… As long as I remember, it included about ten categories (subfolders), something about 100 bookmarks. But I am not sad, although I tried everything to bring them back. Someday, I should spring clean my desktop too.

-. Today I attended 2009 Book Fest Malaysia at Convention Center. They call it the biggest book fest in Southeast Asia, but it is smaller than a bookstore!!! If you are not looking for something special and unique, then you can buy some books with 20 to 30% discount. It is worth trying.

-. Last time I borrowed a book, a stupid Iranian has written the translation of some words in it, and underlined important parts. I wondered how he or she could dare as we are a minority here. This time, a Chinese student has done the same, and I am wondering how long did it take to write (draw?) these delicate and at the same time complex alphabets!!

-. I read an article in The New Yorker and think how anyone from outside can understand this report, when they has never lived through such a misery since middle age.

-. I believe there are three types of people: Those who look at the moon and say what a beautiful scene! Those who look at the moon, immediately take a picture and refer to it several times, and those who look at the reflection of the moon in the eyes of their partner/beloved and smile.

-. Sign up for an account on Hi, I’m, they send me a verification email:
Hi, I’m your confirmation email! Get it? Hi, I’m? Sigh…never mind.
Anyways, thanks for setting up your Hi, I’m page. To get started, just click on that big ugly link there so we can make sure you are who you say you are and then you’re ready to start adding your networks, uploading a pretty picture of your smiley face, and telling everyone bit about you. You’ll have your very own Hi, I’m page set up in no time.
w00t!

-. Thanks to the University of Malaya, now I have a very important book I was looking for

Sâmbătă 20 iunie a fost ziua în care am avut mai mult timp să merg pe la standurile editurilor. Și de data asta am avut  câteva ținte. Mi-am dorit să citesc un jurnalul al unui contemporan și am ales să fie al unui om care nu este implicat nici în zona politică și nici în cea literară. Am ales jurnalul Oanei Pellea pentru că este o actriță care mi-a produs multe bucurii cu rolurile sale din  teatru și film. Și de asemenea o percep ca fiind o persoană de o foarte bună calitate și aici mă refer la acele calități ce definesc în mod  esențial un  om. Ea a lansat acest jurnal la standul editurii Humanitas unde dealfel a și apărut acest jurnal cu o prefață de Ioana Pârvulescu.

La standul editurii Vinea am asistat la lansarea cărții  de versuri „Frumusețea bărbatului     căsătorit” a tinerei poetese  Diana Geacăr.  Pe Diana am descoperit-o citind poemele celor de pe saitul Club Literar. Am fost foarte încântat de unul dintre poemele ce  fac parte din acest volum și pe care l-am citit pe acest sait.  Alături de autoare au fost Nicolae Tzone și Cristina Ispas (care a scris postfața acestei cărți).

Text și foto: quasiote

În perioada 17-21 iunie a avut loc cel mai mare Salon de Carte din București, ediția 2009 a Bookfest ce s-a ținut  ca de obicei în cadrul Complexului Expozițional Romexpo. Îmi propusesem să merg la o parte dintre lansările de carte de la sfârșitul săptămânii(19-21 iunie). Astfel că am reușit cu ceva efort să ajung vineri 19 iunie la două lansări ce se aflau în agenda mea. O întâlnire cu scriitorul francez Martin Page ce își lansa la Humanitas romanul „O poveste de dragoste, poate” și la prezentarea cărții de debut a tânărului poet, Stoian G. Bogdan. Volumul „ Chipurile” al lui  Stoian G. Bogdan este câștigătorul Concursului de manuscrise pentru tinerii sub 35 de ani, organizat de Uniunea Scriitorilor din România – 2008.

text și foto: quasiote

Imi place sa citesc SF. Romane, nuvele. Imi place sa vad ce aduce nou un scriitor, ce idei au devenit realitate, ce perspectiva are altcineva asupra unui eveniment deja petrecut. Am citit saga-urile de baza ale SF-ului, dupa parerea mea: Dune, Ender si Regina zapezilor (ultima e scrisa de Joan D. Vinge, nu se mai gaseste in librarii de multi ani, si e o saga incredibila, la fel de fascinanta ca si Dune prin lumea pe care o creeaza).

Scriitorii SF sunt vizionarii nostri, cum erau altadata sfintii sau filozofii – ei isi inchipuie viitorul; unele viziuni ajung sa fie adevarate, precum submarinele lui Jules Verne sau satelitii lui Arthur C. Clarke.

De la BookFest am luat 2 carti de-ale lui Philip K. Dick – Ubik si Omul din castelul inalt. Inainte de ele, mai citisem Timpul dezarticulat. Azi am terminat si Omul din castelul inalt. Am tinut sa-l citesc pe K. Dick pentru ca era asa laudat si a luat si niste premii Hugo (nu m-au dezamagit, pana acum, cartile care au luat Hugo sau Nebula).

Ei bine, K. Dick ma enerveaza. Ma scoate din sarite cu melcii lui de carti. Fiecare carte e o cochilie stralucitoare, imbracata in detalii si personaje creionate americaneste, cinstit, nu ti se ascunde nimic toata cartea, si BAM! vine sfarsitul. In toate cele 3 carti, sfarsitul e melcul care, in loc sa iasa din cochilie, se afunda si mai adanc. De fiecare data, povestea se intoarce asupra ei insisi, ca o panglica a lui Moebius. Frustrant.

Pe rand:

Ubik. Nume perfect ales. Nu se spune niciodata ce anume este Ubik. Dar inceputul fiecarui capitol ofera un indiciu. Lumea din Ubik e populata de psihotici (cititori de ganduri), precognitivi (care pot “citi” viitorul) si altii cu talente parapsihologice. Pe langa ei, exista si anti-. anti celor de mai sus, caci, nu-i asa, daca esti mare sef n-ai chef sa-ti citeasca oricine gandurile.Exista 2 companii mari pe Pamant si Luna care ofera servicii, ba de anti-, ba de celelalte.

In lumea asta, anormalii sunt cei care nu au nici un talent psiho, sau au talente nemaintalnite – gen distorsionisti ai timpului. Talentul se masoara cu masinarii, si oamenii cei mai talentati lucreaza pentru una din cele 2 comapnii.

Mai apar si semi-vii, anume, cand moare cineva sau e pe punctul de a muri, imediat e transportat in niste clinici speciale, unde e tinut in stare de leguma cativa ani, pana i se termina complet viata. Dar pana moare complet, “leguma” poate fi consultata, fiindca poate gandi, vorbi, chiar se intalneste cu alte “legume” (doar psihic), mai precis cu “mortii” ale caror trupuri se afla aproape de trupul sau.

In lume mai intervin din cand in cand si obiecte: fiecare lucru/masinarie vorbeste cu oamenii si orice se plateste – usa de la intrare se deschide daca-i dai 5 centi (ce oroare pentru caministi!), omleta se face cu 50 de centi si tot asa.

Eeeeeh, si in lumea asta interesanta, se intersecteaza niste personaje care mai de care mai talentate (mi-e un pic neclar talentul unora), unul moare si ceilalti incep sa se intoarca in timp, din 1992 ajung, treptat, in 1945, murind pe rand (dar murind cu adevarat?), pana cand… pana cand… nu va pot povesti, ca v-as da cheia cartii. Stiti, e ca la o carte gen Harry Potter, foarte entertaining de citit, cu un final spectaculos, care leaga toate lucrurile. Dar, spre deosebire de HP, citibile o data la cativa (multi) ani, pentru ca le tii minte finalul, pe Ubik as mai citi-o o data, poate as intelege-o mai bine. Mrrrrrr.

Omul din castelul inalt – o carte foarte apreciata la vremea ei, castigatoare a Premiului Hugo, care infatiseaza o lume in care japonezii si germanii au castigat al doilea razboi mondial. Nemtii nu se dezmint, au nivelat Europa si Asia (inclusiv Rusia, da, de China si India nu se zice nimic, pare-mi-se ca atunci cand K. Dick a scris cartea in 1962, ei nu contau mai deloc pe harta lumii). Nazistii au secat Mediterana, au pasit pe Marte, iar acum (tot prin 1990) se ocupa cu experimente si genociduri prin Africa. Japonia e celelalta mare putere, a ocupat o mare parte din USA. Teoretic, se inteleg bine niponii cu nazistii. Evreii sunt prigoniti pe unde se gasesc, inclusiv SUA, asa ca multi se ascund sub alte nume.

In America, impartita in mai multe bucati, se petrece actiunea cartii. Pe coasta de Vest (traiasca San Francisco!), traieste Robert Childan, proprietarul celui mai renumit magazin de “antichitati” si “colectii”. Dupa cum se stie, japonezii (clasa conducatoare) sunt renumiti colectionari si apreciaza foarte mult insigne, pistoale, vederi si alte lucruri “antice” – a se citi vechi dinainte de razboiul mondial. Childan e ocupat sa gaseasca cadouri si articole cat mai potrivite pentru japonezii care-l viziteaza, printre ei numarandu-se si dl. Tagomi, consulul Japoniei in zona, iubitor de lucruri vechi, cu wu (valoare, mostenire, insemnatate). Tagomi asteapta vizita unui suedez comerciant pe nume Baynes (nordul Europei se pare ca a avut o soarta aparte, blond fiind) si cauta un cadou special. Asa sunt japonezii, intelepti, manierati, punand mare pret pe aparente. Asa conventionali incat exista grupe de oameni cu care “trebuie” sa te porti urat pentru a nu cadea in dizgratie (cu sclavii=negri, cu portarii, soferii de taxi). E foarte important sa-ti pastrezi reputatia si sa oferi cadouri, sa fii subtil si delicat. Mai toata lumea consulta Oracolul Tao, cu hexagrame, ele dau indicatii si prevestiri, insisi albii se ghideaza dupa ele.

Toata povestea cartii se invarte, mai mult sau mai putin, in jurul unei carti. O carte care descrie lumea in care Japonia si Germania au pierdut razboiul, asadar nazistii au interzis-o si au amenintat sa ucida autorul – omul care locuieste in castelul inalt. Dupa ce 3 sferturi de roman dam roata actiunilor lui Tagomi si Childan, se povesteste vag despre Imperiul nazist si factiunile lui, fiecare cu lider si pareri diferite, dupa ce ni se induce impresia ca miza cartii e un iminent atac al Germaniei asupra Japoniei (prea toleranta cu oamenii din teritoriile cucerite?), romanul se intoarce in el insusi, la cartea scrisa de omul din castelul inalt si totul devine o utopie. Pe ultima pagina. Hrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr.

Sigur ca recomand aceste carti. In ordinea scrisa. Bine, Timpul dezarticulat nu l-am pomenit, sincer cred ca a avut parte de o traducere mai putin reusita fix in punctele cheie, asa ca povestea, desi are o logica pana la urma, pare trasa rau de par – sfarsitul a parut mai logic cand l-am citit in engleza. Dar celelalte clar merita.

Ubik te pregateste pentru Omul din castelul inalt, e ca un dus cu apa calduta inaintea unei galeti cu gheata. Omul din castelul inalt are niste pasaje uluitoare in care e descrisa superioritatea nipona asupra americanilor asupriti – superioritate nu militara, nici civila, ci morala. Intreaga carte exhala ceva subtil si usor ca un abur prin hexagramele cu nume ciudate si inteles imposibil de ghicit. Deci probabil o voi reciti, peste cativa ani, sa vad cum o voi intelege atunci.

Toate cartile se gasesc pe www.nemira.ro la preturi bune, 5 sau 10 RON. Si multe alte carti (nu numai SF), la preturi reduse. Daca va place SF, aruncati un ochi pe site, ofertele de la Bookfest sunt disponibile pana pe 15 iulie.

Just a quick reminder that the first Oxfam Glasgow Book Quiz is this coming Tuesday at the 78, Kelvinhaugh Street at 7.30.

Go to oxfambooksglasgow.wordpress.com for details about the quiz and all the other events happening in Glasgow as part of Oxfam’s Bookfest fortnight. There’s stuff going on all over the rest of the UK as well.

See www.oxfam.org.uk/shop/content/books/bookfest.html for details.

Am tot amânat să scriu despre prima mea participare la un târg de carte, Bookfest 2009, dacă vrem să fim mai clari. Lucru explicabil, de altfel. Despre ceva plăcut şi frumos îmi vine întotdeauna mai greu să scriu/vorbesc decât despre ceva neplăcut. Poate pentru că placutul şi frumosul mi se par lucruri fireşti, de la sine înţelese, care nu necesită explicaţii.

Pe de altă parte, când aştepţi mai mult să-ţi dai cu părerea despre ceva eşti în avantaj. Între timp au apărut o sumedenie de mărturisiri, de impresii, cu foto şi video cu tot. Aşa că, de câte ori se va ivi ocazia, am să vă redirecţionez spre locurile cu pricina şi eu am să mă mărginesc să vă povestesc despre oamenii minunaţi cu care am avut ocazia să mă văd faţă în faţă. Pentru această postare, doar zilele de până la weekend. Presimt că am să mă lungesc cu vorba…

Cum am descins în capitală, după un drum lung la bordul nacelei Solenza a Ursului de la Millennium Press, l-am întâlnit pe deja celebrul Bebe chiar în locul în care el se lăfăie ca peşte în apă: ghereta lui cu cărţi din Unirii. A urmat apoi întâlnirea cu cele două pisici (fără nume!) proaspăt tunse ale lui Bebe. Vedeţi aici imagini cu una dintre ele, surprinse de mine şi de Kyo (la care voi ajunge în curând).

A doua zi, la prima oră aveam stabilită o întâlnire cu Mike Haulică. Provincial ajuns în ombilicul naţiei, fără o călăuză destoinică nu puteam ajunge la ciupercăria Romexpo. Ne-am strâns mâna, ne-am pupat, ne-am recunoscut din poze. Mike mi-a arătat Pistolarul lui King, pe care l-am recunoscut tot din poze. Am sporovăit tot drumul (nici mai mult, nici mai puţin de o oră încheiată, vai!), trăind senzaţia regăsirii după mult timp cu un bun prieten, iar la destinaţie am dat peste Ursul care radia de mândrie în mijlocul standului Millennium Press încă gol, dar cu potenţial mare. După o scurtă punere la cale a planului de bătaie, ne-am îmbarcat toţi trei în nacela sus-pomenită şi drumul (prin Bucureşti!) a fost al nostru (vorba vine). Bricostor, Praktiker, Ikea. După mobilier, placaje, corpuri de iluminat, perdele.

A doua parte a zilei l-a adus lângă noi şi pe la fel de celebrul fan SF Voicunike. O persoană vioaie, ageră ca o zvârlugă, cu o soluţie pentru orice problemă, omul care ştie să facă din şurubelniţă ciocan (talk about SF). Citiţi aici ce peripeţii a avut el de trăit alături de Big Bear în misiunea de aducere a vechiului mobilier de la locul de depozitare. Vă mărturisesc că la întoarcere jovialul Voicunike, acum asudat şi cu nervii puşi pe moaţe, m-a făcut să dau un pas în spate.

Până la urmă ziua a fost o reuşită, standul s-a făurit ca prin minune, iar noi ne-am retras undeva în centrul vechi, la o terasă, având-o acum alături şi pe Dreaming Jewel.

A treia zi, prima zi de târg, toată ziua în stand. Vă trimit tot la Urs pe blog, fiindcă el a ţinut un jurnal în timp (cvasi-)real şi-o să prindeţi mai bine feelingul de la el. Eu vă spun doar că aceasta a fost ziua în care i-am întâlnit pe soţii Ghidoveanu, două persoane care respiră acelaşi aer şi par răsăriţi din aceeaşi sămânţă. Tot miercuri a fost şi ziua în care m-am regăsit cu Robi Şerban, aşezat cu standul în zona tampon dintre Millennium Press şi Tritonic. Cu Robi am apucat să discut niscai chestiuni arzătoare în perioada aceea, legate de evenimentele neplăcute aflate în derulare acasă, la Oradea, la revista Familia. S-a crucit el cum m-am crucit şi eu cu două zile în urmă, când am primit vestea prin telefon la două secunde după ce am pus piciorul pe asfaltul bucureştean. O altă întâlnire mult aşteptată a fost cea cu Lucian Dan Teodorovici. Cu Lucian am conversat prin mail ani la rând şi întotdeauna am trăit sentimentul că ne ştim de-o viaţă. Şi sentimentul s-a dovedit adevărat. Chiar dacă el spune că e vorba doar de-o jumătate de viaţă.

A, şi echipa Tritonic, să nu uit de ea. Începând cu Bogdan Hrib, pe care-l vedeam pentru a doua oară, şi continuând cu Mirela Neculcea, obosită şi tracasată încă din prima zi, dar totuşi veselă, aşa cum mi-o închipuiam.

Şi încă un A! După o colaborare foarte bună pe când era secretar de redacţie la Curtea Veche, Sanda Andronache, acum secretar de redacţie la Meteor Press (standul de peste “drum” de Millennium Press), s-a dovedit a fi exact persoana pe care mi-o imaginam: deschisă, veselă, pe-o lungime de undă cu mine. O încântare să stai de vorbă cu ea!

Seara primei zile de Bookfest a însemnat şi prima noastră adăstare la restaurantul Giotto din Colentina. Şi cum orice lucru nou merită fixat în memorie prin ceva anume, acum a fost vorba de întâlnirea cu Ona Frantz. Luată ca din oală (adică de sub duş!), Ona a venit numai un zâmbet şi-a însufleţit atmosfera. Nu în ultimul rând cu povestea inenarabilă a transliterării în limba română a cuvântului idiş tchotchka. Dacă-mi va cere cineva să aplic un cuvânt întregii mele şederi la Bucureşti, atunci acela ar fi fără umbră de îndoială “şoşca”.

A patra zi, a doua zi de târg. Întâlnire cu alţi doi oameni dragi. Vlad Puescu şi Ana Antonescu. Ambii şi amândoi de la Nemira. Aceeaşi poveste: conversaţii îndelungi şi timp îndelungat pe mail, dar never ever discuţii faţă-n faţă. Aceeaşi concluzie: doi oameni minunaţi cu care ţi-e tot dragul să discuţi. La o bere, în cazul de faţă. Mai spre seară, deşi mă avertizase că joi nu va fi bun de nimic, şi asta fiindcă avionul care-l aducea în ţară îl lăsa la sol taman miercuri noapte, m-am (re)văzut pe fugă (aiurea: am stat mai bine de-o juma’ de oră la poveşti, la intrarea în Pavilionul 14) cu Bogdan Suceavă. Acelaşi tezaur de poveşti, aceeaşi poftă de viaţă. Invitaţie reînnoită de-a participa la lansarea Asylant-ului lui Liviu Bârsan, la Curtea Veche, vineri. Pentru a nu lungi suspansul şi pentru a-mi pune cenuşă în cap chiar acum, spăşit vă spun că n-am ajuns la lansarea cu pricina. După-masa a ajuns în târg şi Kyo, cu care am dat prima raită pe la standuri (aici sunt câteva dintre fotografiile pe care Kyo le-a făcut cu acea ocazie), reuşind performanţa de-a ne pierde de Cristina, sor-mea venită-n Bucureşti să-şi susţină soţul la o serie de concerte la care el, Noris, avea de cântat alături de A. G. Weinberger.

Seara, cum altfel, la Giotto. Acum în număr şi mai mare. Ni s-a alăturat Cristi, cel mai destoinic bookseller din câţi cunosc, omul cu nas fin la ce merge şi ce nu pe piaţa de carte autohtonă. Discuţii aplicate, soluţii inteligente. După o vreme a apărut şi CapricornK13, dar cu ea n-am stat de vorbă ca lumea (deşi puţin, regret asta) decât sâmbătă.

A cincia zi, a treia de târg. Întâlnit finally cu Bogdan-Alexandru Stănescu. Discutat despre proiecte viitoare legate de Polirom, despre Pistolarul lui King (îl avea pe masă, împreună cu Iureşul săbiilor), băut bere. Mai încolo, făcut cunoştinţă cu Cezar-Paul Bădescu, deşi schimbat doar fix 2,5 vorbe. Nu-i bai, rămâne pe altă dată. Făcut cunoştinţă şi cu Florin Lăzărescu, dar cum mă grăbeam să ajung la lansarea omnibusului Mladin al lui George Arion la standul Tritonic, am amânat sine die o discuţie mai lungă. C-P B şi F. Lăzărescu intră, deci, la categoria “regretele Bookfest”. Tot la masa noastră de “lucru” era şi Lorena Lupu, dar cu ea am putut sta mai bine la poveşti ziua următoare, după lansările de la Millennium Press şi Nemira. A, şi musai să nu uit de Liviu Radu, care a ţinut să mă urecheze cu suflet bun pentru câteva scăpări de traducere din Casa întunericului.  Da, recunosc, aşa este, n-am să mai fac. Respectele mele şi felicitări pentru admiterea în USR! Mai departe, revedere bucuroasă cu George Arion (luat autograf pe ditamai cărţoiul!) şi întâlnire pe fugă cu Mihail Gălăţanu. Şi asta din urmă tot la categoria “regrete” intră.

Seară la Giotto. Seară scurtă, am zis noi, frânţi de oboseală. Aş! Tot la 4 şi ceva am pus capul pe pernă, după o încercare eşuată de a-mi lua notiţe pentru cuvântările ce mă aşteptau a doua zi.

Sfârşitul primei părţi

Happy Bear with roll-up banner

Vă spun mîine sau poimîine la ce anume am muncit. Deocamdată, precum spune şi titlul însemnării, voi fi scurt şi-am să vă îndemn cu lectura în noi direcţii, cu speranţa că vă voi convinge să contribuiţi, ca o consecinţă, la prosperitatea întreprinderii numită Millennium Press (care, dacă cumva nu ştiaţi, a împlinit patru ani în prima zi a tîrgului!).

Florin Pîtea a recitit, la distanţă de cincisprezece ani, ADRENERGIC!-ul lui Sebastian A. Corn şi îşi exprimă (cu accente autobiografice, precum îi e obiceiul) entuziasmul, într-o însemnare de pe blogul său. Mulţumim, dom’ profesor!

Pe Bookblog, Cristi Mitran, cel mai consecvent cronicar al SF-ului din echipa de cititori înverşunaţi, ne povesteşte de ce i-a plăcut antologia MILLENNIUM FANTASY & SCIENCE FICTION editată de Michael şi de mine.

Citiţi recenziile, cumpăniţi (dar nu prea mult!) şi scoateţi banul, comandînd cele două cărţi aici! Dacă n-or să vă placă, vă promit că la Gaudeamus vă dau banii înapoi (în sistemul de buy-back patentat de colegii de la Tritonic).

După glorioasa recenzie de ieri, din Observatorul Cultural, azi am mai depistat cîteva reacţii la volumele apărute cu ocazia tîrgului.

Proaspăt-mutatul blog CititorSF îndeamnă cititorii, sub semnătura lui Jen, la a nu scăpa ocazia de a citi SUPRAVIEŢUITORUL de Simon Spurrier, cea dintîi carte din ciclul CRONICILOR APOCALIPSEI. Tot Cititorii SF, de astă dată în încarnarea poreclită Kyo, postează la noua adresă filmuleţe de la lansările Millennium Press şi Nemira. Pe Clubul de Carte, Oana Stoica-Mujea îşi împărtăşeşte opiniile după lecturarea a patru dintre povestirile antologiei MILLENNIUM FANTASY & SCIENCE FICTION. Aşteptăm cu interes cealaltă jumătate de recenzie. În sfîrşit, Mihai Iovănel, pe blogul revistei Cultura, scrie despre ADRENERGIC!-ul doctorului Corn. Tuturor mii de mulţumiri!

Adica:

1. Am fost la Bookfest. Repede, cu fratele meu si cu motorul lui, repede, repede de-am mincat asfaltul. Am vazut lume multa, dar n-am apucat sa vorbesc mai nimic cu nimeni, repede, repede, doar cu Lorena vreo douazeci si unu de cuvinte, urmareste 9,99, repede, repede si-am plecat.

2. Cititoru’ sf si-a schimbat adresa blogului. Il gasiti aici. Repede, repede. Daca dati repede click aici gasiti si raspunsurile mele la sondajul lor, da’ repede, am zis repede ca ma grabesc.

3. Repede s-a miscat si Observatoru’ Cultural. Doar ce a aparut antologia si a si aparut o recenzie. Chiar misto si repede. Uite-aci. Hai, dati click repede, repede.

4. Simbata e tirg de carte la Galati. Pe strada aia misto, pietonala, preferata mea. Acolo, intre “Nespalata” si “Elice”. Puteti ajunge repede. Hai, veniti daca sinteti din ori pe la Galati. O sa vorbim repede repede, de la ora 16, despre cartile noastre. Eu, Monica Paraschiv si Cristian Robu Corcan, apoi ne puteti lua la intrebari, dar repede, repede. Ne gasiti (pe noi si pe cartile noastre) la standul Tritonic. Hai, repede, ca o sa fie misto.

5. Repede, repede, repede se duc toate lucrurile frumoase, ‘tu-le-n mama lor de lucruri, se duc zilele noastre dintr-una-ntr-alta, dintr-un text intr-altul, dintr-o vorba nespusa-n alta, dintr-o remuscare-ntralta, ‘tu-le mama lor de zile, si de vorbe, si de texte, repede, repede. Si repede-repede toate-or fi uitate.

6. Adio Michael.

Nici nu s-a terminat bine Bookfest-ul şi au început să apară reacţiile. Observatorul Cultural nr.480, apărut azi, publică sub semnătura Biancăi Burţa-Cernat o recenzie a antologiei MILLENNIUM FANTASY & SCIENCE FICTION. Textul integral poate fi citit aici. Se pare că volumul a fost pe placul doamnei Cernat şi îi mulţumim pentru promptitudinea lecturii şi a recenziei deopotrivă.

Recenzia a fost preluată şi de PresaOnline.

Tot despre antologie a scris şi Obiectivul brăilean, încă de sîmbătă, aici. Avînd în vedere succesul de care s-a bucurat cartea la standul nostru din tîrg, se pare că n-avem de ales şi va trebui să ne-apucăm de treabă cît mai curînd pentru a strînge între coperte cel de-al doilea volum…

Celor care vor să citească antologia le reamintesc cu această ocazie că volumul poate fi comandat pe adresa editurii, aici.

proaspat lansata la Bookfest, V.H. – Pe scurt, va rog!

Cine-a fost vreodată în calitate de expozant la un tîrg de carte autohton ştie: zilele de weekend sînt cele mai pline. Şi, ca o consecinţă, n-ai niciodată destul timp pentru a povesti despre ce se întîmplă, tocmai fiindcă… se întîmplă!

O poză cu Nicu în prima zi a tîrgului

S-au întîmplat multe în ultimele două zile de tîrg şi pentru mine şi Millennium Press. Bebe şi Nicu şi-au depăşit şi răsdepăşit planul la vînzări (plan pe care şi-l propuneau ei înşişi cu cîte-o seară înainte). Acum, post-festum, pot declara cu mîna pe inimă: fără ei doi, n-am fi vîndut probabil nici jumătate din cît am vîndut.

Un cititor şi trei librari: Bebe, Nicu şi Kyo

Am lansat cărţile nou-apărute sîmbătă la amiază. Au fost mulţi prieteni şi mulţi cunoscuţi, iar lansarea a decurs aşa cum decurg lansările noastre: într-o atmosferă relaxată, colocvială.

N-am dat în veacul vecilor doi bani pe lansările cu ştaif. Am prezentat noile apariţii, pe rînd, următorii dînd cîteva amănunte: Mike despre antologia MILLENNIUM, Mircea despre CRONICILE APOCALIPSEI şi SUPRAVIEŢUITORUL, Ghido a dat cîteva amănunte despre seria DUNE şi progresele pe care le fac, el şi Cristina, în traducerea celui de-al cincilea volum al seriei, CRUCIADA MAŞINILOR, Florin Pîtea ne-a dezvăluit prima sa întîlnire cu ADRENERGIC-ul doctorului Corn, iar subsemnatul a şoptit cîteva amănunte de tip making of despre PREDATOR: TEROARE ÎN JUNGLĂ.

O imagine de la Birou

La final, o Lorena mai emoţionată decît de obicei (din cauza afluenţei trecătorilor) a citit superb cîteva fragmente din viitorul ei volum, HYDE PARK. Finalul s-a topit în rîsete, poveşti, degustare de pălincă şi un îndemn din partea mea de a ne deplasa în grup la lansarea PISTOLARULUI lui King (tradus de Mircea), la standul Nemirei.

Picture me happy

Într-un acces altruist, am spus pas lansării şi i-am lăsat pe Bebe şi Nicu să participe. Măcar atît meritau şi ei. Ulterior, lansarea nemirească s-a prelungit cu berea promisă la terasa-Birou, unde sefeul românesc a ţinut ocupate, vreme de-o după-masă întreagă, vreo patru mese lungi. Au fost mulţi, mulţi oameni dragi şi, dacă ar fi să-i înşir, sigur aş uita cîţiva. Spun doar că m-am simţit tare bine şi că sînt sigur că, asemeni mie, toţi cei de-acolo şi-au dorit ca acea reuniune să nu se mai termine.

Giotto, cartierul general nocturn

Am încheiat seara (ca şi precedentele două) la Giotto, pe Teiul Doamnei, într-o formulă restrînsă: Nicu şi Bebe, Mirela şi Ovidiu de la Tritonic (fiind ei cei mai mici – hihi! – s-au retras cel mai devreme), soţii Ghidoveanu, Cristi cel Albastru de Prusia, Roxi Brînceanu, Mike şi Ona, Jewel şi Mircea. O seară faină, în care Ghido ne-a delectat cu poveşti de la faimosul PloCon din ‘94.

La Birou, între doi oameni cu părul lung

Duminica a început fabulos, cu o lansare la Leda/Corint. Nu, n-a fost puhoi de lume, dar s-a vorbit despre o carte extraordinară (primul volum al CĂRŢII SOARELUI NOU a lui Wolfe) şi am avut ocazia să o cunosc, în sfîrşit, pe Irina Horea, traducătoarea cărţii, dar şi a STĂPÎNULUI INELELOR, unul dintre cei mai buni traducători pe care-i are ţara asta. Am avut apoi privilegiul să prelungim lansarea cu o bere la Birou, alături de Irina şi tatăl ei, poetul Ion Horea, Mike şi Ona, Jen şi Nicu. Şi, pe cînd credeam că nimic nu se mai poate adăuga bucuriei dimineţii, s-a întîmplat minunea şi a apărut însuşi domnul academician doctor inginer profesor meseriaş Ilieş Cîmpeanu, fost coleg de RAO în vremurile bune şi actualmente transferat la Litera. Talk about a perfect day! Ilieş e la fel de exuberant, de jovial şi de drag ca întotdeauna şi mă bucur să-l văd zîmbind iar larg (cred că un rol important în asta a avut plecarea de la RAO).

Bebe, Jewel şi trei Ghidoveni, la spart de tîrg

Spre după-masă, pe cînd ne luam prînzul în compania inegalabilului Ionuţ Bănuţă, Mike a devenit melancolic şi tăcut. „Ţi se termină tîrguşorul, aşa-i?”, a pus Ona degetul pe rană. Aşa era.

Ona making funny faces din vina lui Ionuţă

A fost, de departe, cel mai tare tîrg la care mi-a fost dat să particip. Şi nu doar fiindcă am vîndut de două ori cît la Gaudeamus, nu doar fiindcă am avut alături doar prieteni, nu fiindcă standul nostru a fost plin mai tot timpul… ci din toate motivele de mai sus. Pînă şi facerea bucăţi a standului a fost un spectacol cu prieteni, resturi de pălincă, beri şi multă voie-bună…

Seara, la Giotto

Am plecat din Bucureşti aproape de miezul-nopţii. Cu maşina încărcată, cu datorii achitate şi cu multe-multe amintiri frumoase. Şi cu regretul de-a nu fi putut să stau mai mult de poveşti cu fiecare prieten în parte. Am tot poposit pe drum pentru cîte-un pui de somn şi am aterizat la Satu Mare luni după-amiază, pe la patru. Linda îl aştepta pe Mircea, pe mine m-aşteptau fetele. De-atunci, am tot recuperat la capitolul somn şi de azi-dimineaţă sînt din nou pe baricade.

În standul făcut bucăţele, cu Bebe şi Cristi

N-ar fi existat nimic din toată această aventură dacă n-ar fi fost cărţile. Iar cărţile n-ar fi putut exista, desigur, fără autorii lor, fără traducători, fără Mike şi Ona, fără Bebe şi Nicu, fără Aspoiu şi Kyo care m-au încurajat, fără Ghido şi Cristina şi Mircea şi Ştefan, fără Jen, fără Lorena, fără fetele mele care mi-au răbdat toanele, fără toţi cititorii care mi-au scris sau ne-au vizitat la stand. Tuturor, le mulţumesc.

Un pozar şi un pistolar...

Pînă la Gaudeamus (3-7 decembrie) au mai rămas cinci luni şi jumătate. E mult de lucru, dacă vrem să egalăm performanţa de la Bookfest. Prin urmare… la treabă! Promit să vă ţin la curent în continuare.

Ia Apocalipsa, neamuleeee!

(Pentru toate imaginile din galeria aleatorie de mai sus, realizate pe parcursul întregii perioade a tîrgului, © Mircea Pricăjan & Bear. Just so you know.)

Am reusit sa ajung in weekend la Bookfest. Mi-a placut ce am vazut, cred ca e mai buna ideea targului de carte in Pavilioanele 13-17 decat in Pavilionul central; cartile parca aveau loc sa respire, si titlurile erau mai accesibile la rasfoit, fiind dispuse pe mai multe randuri. Nu stiu care e parerea generala, dar mie mi s-a parut mult mai bine, pana acum ma invarteam in cerc aiurea in Pavilionul Central, hartile nu reuseam sa le deslusesc, alergam sa gasesc cate o editura ascunsa sub o scara, si tot asa.

Sunt foarte fericita, mi-am luat vreo 6 carti de la Nemira, SF-uri. Acum vreo zece ani sau mai mult eram fan Norman Spinrad – ‘Agentul haosului’ si ‘Jocul mintii’ sunt preferatele mele, dar pana anul asta nu m-a pasionat cu adevarat lectura altor SF-uri. Nu sunt un cunoscator al genului si nici consumator dedicat Am mai citit de-a lungul anilor seria Dune, carti de Ray Bradbury sau Isaac Asimov, dar nu la modul serios. De curand am citit Philip K. Dick – Timpul dezarticulat si mi-am adus aminte ca imi place genul, si ca dupa cartile politiste al Rodicai Ojog-Brasoveanu, SF-urile imi sunt cele mai apropiate, fiindca ma fac sa imi dau seama cat de departe poate creierul nostru sa mearga pe calea imaginatiei, si sa inventeze de la limbaje si obiecte la sisteme, civilizatii intregi, arhetipuri, dimensiuni. Mie asta mi se pare de-a dreptul fascinant.

Deci, ce mi-am luat:

- Philip K. Dick  – Furnica electrica, Ubik

- Roger Zelazny – Lordul Luminii

- Jack McDevitt – Exploratorul

- John Brunner – Zanzibar

- Gregory Benford – Timperfect

O sa incep lectura cu ‘Exploratorul’, pentru ca e o combinatie “…intre elementele specifice SF-ului, thriller-ului politist, romanului de aventuri” si pentru ca daca s-ar cere voluntari pentru o expeditie de explorare a altor planete, m-as duce cu ochii inchisi

Daca va tenteaza vreuna din celelalte carti, dati-mi de stire si v-o imprumut