Motto: We’ll Take The Stage Down (in premiera pt noi)

Style: metalcore/melodic (“digerabil de ascultator” – Nori)

Band:

• JohnJohn – Lead Vocals
• Victorash – Lead Guitar
• Wintzy – Rhytm Guitar
• Oaie – Bass Guitar
• Bibby – Dj+Showman
• Nori/Radu/Sconx – Drums

About:

• UpsideDown, ca fiecare trupa din acest univers, are o poveste in spate.  Povestea lor a inceput acum un an, cand Nori si JohnJohn au inregistat clapele, tobele, chitara si impreuna vocile.
• Cei doi, impreuna cu basistul, au mai cnatat intr-o trupa (S.I.M.) in urma cu ceva vreme. Nori s-a alaturat de-a lungul timpului mai multor trupe: Zgarie Nori, Deadeye Dick si Landscape Twenty.
• De abia cateva luni mai tarziu au gasit 2 chitaristi si un basist demni de lauda. Proiectul “de garaj” a ajuns sa se dezvolte si a inflorit in ceea ce azi se numeste UpsideDown.

MySpace: UpsideDown

URL official: -

Zilele trecute am vazut un panou mare la Unirii pe care scria ceva de ‘89 si Polonia si era o adresa web: getyourip.ro. A fost suficient de incitant incat atunci sa scot telefonul si sa intru sa vad despre ce e vorba. In primul rand ca nu prea avea nici o legatura mesajul, ceva de genul “noi am inceput, voi ati incheiat” si linkul. Care e legatura intre IP si Revolutie? Cand am vazut ca e vorba de Institutul Polonez (IP) mi-a picat si mie fisa. Da, este vorba despre blogul Institutului Polonez si o campanie pe care Institutul o desfasoara.

Dupa, mi-am adus aminte si de Centrul Ceh, care are si el site si blog si documentare lunea si bere ceheasca moca si mi-am dat seama ca nu am mai fost de mult si ca tre sa mai arunc un ochi pe czech-it.ro si in acelasi timp ma intrebam de ce oare ICRu e atat de fad in comunicarea online. Ba mai mult, eu am aflat ca exista ICR dupa ce am fost la Centrul Ceh si am cautat sa vad daca Romania are ceva asemanator. Prin ce a reusit ICRul sa imi atraga atentia? Nenea care bea urina, ponei cu svastici pe buci, Patapievici care il pupa in nume pe Basescu interpretand afirmatiile lui Mircea Badea fara sa faca un efor minim de gandire si Noaptea Institutelor Culturale. Atat. Din tot noianul de aparitii pe care le-am remarcat numai una e pozitiva. Asta e imaginea pe care o are o astfel de institutie. Trist.

Azi am intrat din curiozitatea pe ICR Londra. Acum nu stiu daca e din cauza IPului meu de Romania, sau asa e mereu, dar siteul a intrat in romana. La fel si la ICR Lisabona, porneste in romana, dar nu si la RKI Berlin, care e in germana pana si in adresa. Deci varianta cu IPul cam cade. In plus, designul siteurilor ICR este unul anost, neavand nimic sa le scoata in fata: culori serbezi, texte lipsite de inspiratie si care nu te atrag cu nimic.

Imi aduc aminte ca in anul 3 de facultate am fost de cateva ori la Centrul Ceh, pentru o perioada devenind un participant nelipsit la Documentary Mondays. Ceea ce am vazut acolo m-a facut sa imi doresc sa stiu mai multe despre Cehia si sa imi doresc sa ajung, candva, in Praga. Cred ca asta e principalul scop al unui institut cultural. Sa promoveze valorile unui tari si sa ii faca pe “bastinasi” sa isi doreasca sa afle mai multe despre tara respectiva. Din pacate, dupa modul in care se prezinta siteurile ICR se pare ca acestea sunt adresate romanilor, dar fara a fi sau a incerca sa fie un punct central al comunitatii romanesti din tara respectiva, o alta cauza pe care as vede-o demna de un institut cultural.

]]> http://uhitto.wordpress.com/2009/09/30/festival-de-poezie-la-sighet/ Wed, 30 Sep 2009 06:37:43 +0000 Dan Iancu http://uhitto.wordpress.com/2009/09/30/festival-de-poezie-la-sighet/ http://uhitto.wordpress.com/2009/09/24/initiativa-caraman-%e2%80%93-teatrul-romanesc-in-romania/ Thu, 24 Sep 2009 15:14:44 +0000 Dan Iancu http://uhitto.wordpress.com/2009/09/24/initiativa-caraman-%e2%80%93-teatrul-romanesc-in-romania/ http://gdmusic.wordpress.com/2009/09/09/lorchestre-de-roche/ Wed, 09 Sep 2009 16:44:47 +0000 flesh http://gdmusic.wordpress.com/2009/09/09/lorchestre-de-roche/

Motto: digital vs. analog music

Style: electro/live electronics/progressive

Band:

• Mc Bean – vocals
• Nigel – guitar
• Ja – bass
• Bvs – samples
• Kani – drums

About:

• L’Orchestre de Roche este o trupa romana care a adoptat un stil  original, combinand elementele digitale cu cele analogice. Ceea ce a iesit este un sound nou si foarte bine primit de public.
• Aparand de multe ori la diverse evenimente s-au facut cunoscuti, dar nu comerciali.

MySpace: L’Orchestre de Roche

URL official: -

Motto: None but ourselves can free our minds…

Style: reggae/roots music

Band:

• Addrian
• Kid Lion

About:

• Zuza Boyz au aparut la data de 10.02.2008, undeva langa Big Mamou. La repetitiile lor aveau loc adevarate petreceri, iar odata cu a 4a editie Burn Babylon, din data de 03.08.2008 s-au facut cunoscuti publicului larg. Au incantat publicul cu tendinte verzi din tara alaturi de Selecta B, L’Orchestre de Roche, Blanoz, Raizah si multi altii.

MySpace: Zuza Boyz

URL official: Zuza Boyz

Motto: Jumatate tu, jumatate nu!

Style: elecro/drum&bass/live electronics

Band:

• Agentu’ X – vocals
• Bean – vocals, fx
• Jimmy – bass, keys
• Ionut – keys, fx
• Palomino – sax, flute
• Ciupi – percussion
• Ati – drums

About:

• Blanoz a aparut in 2003 sub numele de Blanoz Distrusoz, iar intr-un timp foarte scurt au … acaparat scena de gen din Romania, aparand atat langa trupe de electro, cat si de hip-hop. Alaturi de Aria Urbana, Bau, Zuza Boyz fac din concerte adevarate evenimente prin cluburile bucurestene si carpato-danubiano-pontice.

MySpace: Blanoz

URL official:  Blanoz

Motto: Existari…

Style: trip-hop/dub/drum&bass

Band:

• Toni – versification
• Marius – guitar
• Dani – bass, progr
• Dermon – percision, progr

About:

• Aria Urbana (cu acest nume) si-a inceput existenta in 2003, dupa mai multe schimbari interne. Dupa cum deja ne obisnuisera, schimbarile interne au continuat pana in 2006. In anul 2008 au lansat primul album sub numele de “Urbanofonica”.
• Au participat la numeroase concerte, evenimente si festivaluri alaturi de nume cunoscute pe plan national.

MySpace: Aria Urbana

URL official: Aria Urbana

Motto: Discoballs. Disco what?!?

Style: electronica/drum&bass/breakbeat

Band:

• Alexei – synth, sampler
• Mizdan – bass, synth
• Kirodian – drums, percussion

About:

• The Discoballs a aparut la inceputul anului 2008 pe un teritoriu nu foarte  abordat de muzicienii romani, cu un sound nou. Iar prestatiile live, i-au facut cunoscuti si iubiti de catre publicul atras in continuu de nou si bun. In combinatie cu Aria Urbana sau L’Orchestre Roche aduc noi impulsuri de dans si fericire.

MySpace: The Discoballs

URL official: -

Motto: Fuck music! Make noise!

Style: punk/hardcore

Band:

• Gabby – vocals, guitar
• Vlad – guitar, backup vocals
• Albert – bass, backup vocals
• Krusty – drums

About:

• Molotov Cocktail este o trupa de hardcore/punk care delecteaza iubitorii genului cu zgomote, dupa cum le place sa spuna. Avand o mare de concerte alaturi de complicii de la  Los Pogos, Cobe, Pavilionu 32, si altii la activ, ne-am decis sa le facem portretul robot si sa-i dam in urmarire prin cluburi si baruri.

MySpace: Molotov Cocktail

URL official: Molotov Cocktail

Motto: -

Style: indie/post-punk/electro

Band:

• Roxana – vocals
• Janin – guitar
• Mihai – bass
• Bogdan – drums

About:

• Dekadens a fost formata in 2006, primul demo fiind dat spre public in 2007. La data de 6.6.2008 au lansat primul lor albun, “Kill and Tell”. In 2009, Becky (fosta vocala) a plecat din tara, parasnd astfel trupa. Noua componenta, aduce un stil proaspat atat in cantecele deja cunoscute, cat si in cele ce vor urma. Cei patru se pregatesc sa lanseze un nou album.

MySpace: Dekadens

URL official: -

Motto: Alo! Alo! Liniste! Dragi tovarasi! Alo!

Style: punk/melodramatic popular/healing & easylistening

Band:

• Nicu – vocals
• Leana – vocals
• Valentin – guitar
• Zoe – bass
• Nicusor – drums

About:

• Dead Ceausescus este o trupa de punk din spatiul carpato-danubiano-pontic, sau mai cunoscut drept pe aici, care au fost si au ramas niste mari fani ai familiei Ceausescu. Alaturi de tovarasii de la Dance Trauma, Recycle Bin (RIP Poke), Coercion, Cobe si multi altii tin scena populista in ritm de mars pe imnul PCR. Pentru show demodat, dar plin de realitate, va invitam, dragi tovarasi si preteni, la revolutie.

MySpace: Dead Ceausescus

URL official: -

Motto: -

Style: punk

Band:

• Tufis – vocals
• Zgubi – guitar
• Radu – bass
• Bebe – drums

About:

• Stoned Adams este formata din 4 tipi cu pleata, care sunt mai mult decat energici. Aparand pe scena alaturi de nume precum, Cobe, Coercion, SkaFT, Chester, Oaia Neagra, First Division, au devenit si ei un nume destul de cunoscut pe scena inca in dezvoltare a “undergroudului” romanesc. Go, See, Enjoy!

MySpace: Stoned Addams

URL official: -

Motto: -

Style: drum&bass/breackbeat/electronica

Band:

• Clipstics

About:

• Clipstics si-a revendicat locul prin prezenta la  noua editii de Sub-A-Dub, din Suburbia, si prezenta la Forest Vibes Fest. Clipstics adopta un stil mai chill de drum&bass, si totusi foarte placut. A mixat alturi de Phlo, Raizah, THK, Tz3p, Ollie Dirt, si multi altii. Cei doi detin si piese productie proprie, care duc mai spre psychedelic/ambiental.

MySpace: Clipstics

URL official: -

Motto: -

Style: dancehall/nu-roots/roots/rub-a-dub/reggae

Band:

• Chesarion

About:

• Chesarion este detinatorul Jah-Army,  o comunitate pentru oameni cu viziuni rasta. De asemenea, Chesarion mixeaza, de obicei prin cluburi bucurestene. A adoptat un stil bazat pe influente jamaicane (nu neaparat reggae), care place publicului. El se considera un entertainer, care face distractia sa mearga mai departe, sa ajunga la un nou nivel.

MySpace: Chesarion

URL official: Jah-Army

Motto: Sound can be your Zion!

Style: trip-hop/down-tempo/drum&bass

Band:

• Phlo Da Shaolin

About:

• Phlo este probabil un nume deja cunoscut pentru cei care au tendinta de a intra un pic cam prea des prin Suburbia si pe Motoare. Mixeaza cat poate de des prin Suburbia. A aparut in videoclipul Cainelui aka Sol’dat,  ”Si cand plang, eu rad”, e sustinut bine de Sekazone, si e prezent la multe festivaluri.

MySpace: Phlo Da Shaolin

URL official: -

Motto: Getting ready to hit the studio

Style: alternative/indie/other

Band:

• Adela – vocals
• Angi – guitar
• Attila – bass
• Lehel – drums

About:

• Vive la Noiz a aparut in 2006 sub numele de White Noise. In  2007 au devenit cunoscuti, fiind prezenti la mai multe festivaluri, cum ar fiUnderground Timisoara si Stufstock. Tot in 2007 a aparut si primul lor demo, care adopta un stil ska-punk. Mai tarziu au schimbat atat stilul, in alternative-indie, cat si numele, in Vive la Noiz. Schimbarea a fost binevenita, desi au intampinat cateva dificultati cu membrii trupei. Un an mai tarziu au castigat premiul pentru cea mai buna trupa noua de alternative, concurs organizat de Metalhead.ro. In 2009 au lansat primul lor EP, “Dark clouds and Silver linings”, care poate fi cumparat de pe pagina lor de maispeis.

MySpace: Vive la Noiz

URL official: -

Motto: Pune-ti mana la ureche

Style: ska/punk

Band:

• Andra – vocals
• Ciolan – guitar, backing vocals
• Simi – bass,  backing vocals
• Hoby – drums, backing vocals

About:

• SkaFT s-a infiintat in anul 2006. Nu au ramas in formatia initiala, schimband mai multe fete de-a lungul anilor. Acum au ajuns intr-o forma in care place publicului. Au concertat in deschiderea celor de la Dance Trauma. Andra, vocalista, este o achizitie nu buna, ci chiar neasteptat de buna, si tot ce putem face este sa speram ca o vor pastra. Si ca nu o sa mai chimbe multi membri.

MySpace: SkaFT

URL official: -

Motto: -

Style: reggae/dub/ska

Band:

• Negroiu Bogdan – vocals
• Cristi – guitar
• Niculescu Radu – bass
• Borsan Alex – keyboard
• Sofian Miron – saxofon
• Sebi Serafimovici – trompet
• Olteanu “Beavis” Daniel – drums

About:

• El Negro a avut o total alta ascensiune decat orice alta trupa romaneasca. In anul 1999, cand a fost infiintata de Bogdan si Stevie, ei nu s-au lansat in Romania, ci in Franta, unde au avut parte de o lansare formidabila. Revenind in tara au fost intampinati cu o groaza de cereri de cantari prin cluburi. De abia 5 ani mai tarziu, in 2004, Stevie plecand din trupa, Bogdan a ramas singurul frontman. Mult timp au fost considerati singura trupa de reggae din Romania.
• In continuare, cei 7 muschetari, aduc laolalta o groaza de lume pasionata de muzica buna, relaxare, si de ce nu, de niste profesionisti.
• Pentru ca vorbim de El Negro trebuie sa anuntam in toata tara ca din nou au schimbat un memru al trupei. De data aceasta este vorba de chitarist, Sandu “Maiden” Bogdan fiind inlocuit de Cristi, un ploiestean un pic cam firav si putin prea chill la prima vedere, dar care cum, necum se integreaza bine pe langa ceilalti muschetari.

MySpace: El Negro

URL official:  El Negro

Motto: -

Style: reggae/dub/hip-hop

Band:

• Sekei Levi – vocals

About:

• Cainele aka So’ldat este unul pe numele lui, Sekei Levi, de prin Cluj Napoca, care dupa ce a trecut prin 2 trupe (Dilema si Anexa 1) si mai multe colaborari cu hip-hop-eri romani, a adoptat un stil de reggae melodios. Asta din 2003. El nu s-a despartit de cei din Anexa 1, inca colaborand cu ei. Una din piesele actuale, care este de-a dreptul fantastica, si in a carei videoclip apar Phlo (Suburbia) si Grassu XXL, este “Si cand plang eu rad”.

MySpace: Cainele aka So’ldat

URL official:  -

Urmează din nou.

S-au băut alte cafele, fumat alte ţigări, dormit somnul de după-amiază. Este ora şapte seara, ţârâie greierii, din vale se aud nişte motoare (Suzuki, Honda, Yamaha). Sunt ale unora care se dau pe serpentine. Lumea s-a adunat să discute videoclipurile.

Şeful: Ăia au zis că să facem două. Eu zic să le facem pe amândouă cu Hagi, Nadia Şi Năstase, da’ să fie cumva diferite, adică unul aşa şi unul aşa…

George: Bine gândit!

Şeful: Hai, vreau idei, băgaţi tare!

Dorina: Cum ar fi ca primul clip să arate că de fapt turiştii nu ştiu nimic despre România? Adică să-i facem curioşi, să vrea să afle mai multe, să caute pe google, în wikipedia…

Şeful: Mda, sună interesant. Şi cum am face asta? Cum trezim curiozitatea oamenilor?

Vlad: Am putea să facem chestii aşa, complet trăznite. Adică Nadia, de exemplu, să se uite plictisită la cameră şi să citească de pe un prompter ceva aiurea, cum ar fi… cum ar fi că în România o femeie se poate căsători cu patru bărbaţi de-odată…

Ion: Hahahaha, mamăăăă, ce tare e asta! Hahahaha!

Ceilalţi râd şi ei, pentru că Vlad este într-adevăr un tip genial, obviously. Laura prinde curaj.

Laura: Da, şi cum ar fi ca după Nadia să apară Năstase şi să zică că în România oamenii merg călare pe zebre!!!

Toţi se tăvălesc pe jos de râs. Hotărât lucru, atâta creativitate nu s-a mai văzut de mult!

Şeful: Ah, hahaha, ah, haha… Pe zebre! Ah, simt că înnebunesc! Superb! Şi îi arătăm pe unii călare pe zebre în centrul Bucureştiului…

Vasile: Da, şi să fie îmbrăcaţi în costume de motociclişti, cu căşti pe cap…

Şeful: Exact, exact! Ah, genial, vai, hahahahahaha…

Dan: Şi a treia parte, în a treia parte apare Hagi, şi zice „veniţi în România şi mâncaţi peştele-fruct, adică Fishfruit, şi să arătăm nişte peşti care atârnă dintr-un copac…

Veselia generală este nemărginită. Peşti în copac, cine-a mai pomenit una ca asta?!?

Dorina: Şi la sfârşit să băgăm un outtake cu Hagi care se chinuie să zică fishfruit şi să se audă râsul Nadiei din spate, ca să dăm impresia că ei sunt cumva din aceaşi gaşcă, ştiţi, că au un ţel comun…

Şeful: Băieţi, fetelor, sunteţi cei mai tari! În nici cinci minute aţi gândit cea mai mişto reclamă pe care a avut-o vreodată ţara asta! Băi, voi vă daţi seama că un neamţ, de exemplu, care vede la televizor chestia asta, n-o să aibă somn până n-o să ştie cum e cu fructele-peşti şi cu zebrele şi cu alea patru mirese? Păi omul ăla o să vină în următoarea vacanţă în România, n-o să-i mai trebuiască Spania, Franţa, Italia… Sunteţi fantastici! Pe chestia asta, dau o primă la toată lumea! Şi una mare! Hai să vedem cum facem şi al doilea clip, da? Ce idei aveţi?

Ştefan: Eu zic să păstrăm ordinea, dar de data asta să arătăm şi locurile alea, Delta, munţii, mânăstirile… Deci începem cu Nadia, şi ea zice ceva şi vedem mânăstirile alea, după care…

Laura: După care Ilie Năstase aterizează cu paraşuta în curtea Nadiei şi mai vedem nişte chestii, adică o discotecă, să se vadă că ştim şi să ne distrăm, munţii, un lac…

Ion: Şi Năstase se uită la lac, şi cineva îi dă cu o minge în cap, şi ghici cine e? Chiar Hagi! După care mai vedem marea şi… şi Delta, şi… nişte animale şi o plajă, şi o voce zice „come to Romania, the land of choice”!

Şeful: Perfect. Perfect. Hai că dublez prima aia de care vorbeam. O să rupem gura tuturor cu reclama asta!

Dorina: Da, dar aportul este şi al dumneavoastră, că ne-aţi ghidat aşa de bine…

Toţi (ofticaţi că nu le-a trecut lor prin cap să-l linguşească pe şef): Da, corect, aşa e, fără dumneavoastră…

Şi toată lumea este veselă şi fericită şi banii se împart în mod egal şi milioane de oameni de pe tot globul văd reclamele astea două şi se întreabă ce naiba sunt fishfruit alea şi se uită pe wikipedia şi google, dar din păcate nimănui de la ministerul turismului nu i-a trecut prin cap să rezerve domeniul fishfruit.com sau să facă în aşa fel încât să apară primul la căutare, aşa că oamenii nu vor găsi nimic şi, dezamăgiţi, îşi vor mai petrece încă un concediu în Spania, Italia, Franţa, Austria sau Ungaria, spre ciuda noastră, a tuturor.

Urmează.

Masa a fost delicioasă. De fapt a fost doar ok, dar fiind pe bani firmei, nimeni nu s-a plans. Grupul s-a întors la cabană, se beau alte cafele, se fumează alte ţigări, se ronţăie fursecuri, se trece încet-încet la treabă.

Şeful: Deci, avem reclamele, avem imnul şi avem sloganul… Adică nu le avem, trebuie să le facem… Şi zic să începem cu sloganul, că pornind de la el facem şi restul, adică dacă avem un slogan tare, ştiţi şi voi că uneori restul vine de la sine…

Dorina: Şi clientul are vreo preferinţă? Adică lung, scurt…

Şeful: Nu, tot ce mi s-a zis e că trebuie să fie în engleză…

(Aici, multe feţe se întunecă. În engleză? Păi de unde să ştie ei atâta engleză, se întreabă câţiva)

George: Hm… cum ar fi de exemplu, adică dacă tot arătăm mai multe chestii din ţară, să zicem „Romania – the land of plenty”?

Laura: Ăă, cred că s-a făcut deja un film care se cheamă aşa… (Laura e fan Wim Wenders, de-aia ştie lucrul ăsta)

Şeful: Dar sună bine, „Romania – the land of ceva”. Nu?

Ion, Dan, Dorina: Da, da, foarte bine!

Şeful: Bun. Deci „the land of” ce? Asta-i întrebarea.

Vasile: The land of wonders? (urmăreşte reacţia şefului; acesta strâmbă din nas. Vasile adoptă un ton autocritic) Nu, nu merge…

Ştefan: Prea e „Alice în Ţara Minunilor”…

Vlad (care până acum a tăcut, meditând la masa de dinainte): The land of choice!

(Toţi se uită la şef. Doar nu-s nebuni să aibă o părere înaintea lui)

Şeful: Choice?

Vlad: Adică „ţara în care ai de unde să alegi”, cam aşa ar fi, sau „ţara alegerii”…

Dorina (bănuind că şefului nu-i place sloganul): Nu ştiu, Vlad, mie mi se pare că nu prea spune nimic. Adică de ce „land of choice”? De ce să ai de unde să alegi?

Vlad: Păi, adică pentru că are o grămadă de chestii, nu? Şi pentru că turistul alege să meargă în România…

Şeful: Hm. Domne, să ştiţi că mie mi se pare… Mi se pare foarte bine. Foarte bine! „Romania – the land of choice”! Sună tare de tot, nu?

Dorina: Da, asta ziceam şi eu, că e cumva cu dublu sens, te intrigă cumva, vrei să ştii ce-i cu ţara ai, de ce „choice”, e un slogan foarte inteligent…

Dan: Şi mie mi se pare tare. Jocul ăsta de cuvinte, adică nu-i un joc de cuvinte, dar… Da, deci e foarte mişto…

Şeful: Bun, atunci îl lăsăm aşa, nu? Deci „Romania – the land of choice”. E şi uşor de ţinut minte! Şi deci pe ideea asta mergem şi la imn! Deci să facem o videoconferinţă cu Marius Moga, că el o să compună imnul, cine altcineva…

George: El oricum e cel mai bun…

Laura: Superbă idee…

(se aduce aparatura necesară, se instalează, se mai fumează nişte ţigări, în cele din urmă pe un ecran apare Marius Moga, marele compozitor)

Şeful: Bună ziua, domnule Moga, eu sunt, Mihăilă, ştiţi, cu imnul…

Moga: A, domnul Mihăilă, cum să nu… Aveţi un slogan, că ziceaţi că aşa facem, că mă sunaţi când…

Şeful: Da, îl avem. Am hotărât că vom face campania sub sloganul „Romania – the land of choice”. Domnule Moga? Mă auziţi?

Moga: Da, da, sigur, foarte bine, Romania, the land of choice, e foarte bine, se cântă perfect. Eu zic aşa: deci în primul rând, ce fel de cântec vrem? Vesel, trist? Eu zic că vesel, da’ şi cu o undă de, cum să zic, nu de tristeţe, dar de melancolie în el. Dar totuşi vesel. Şi atunci trebuie să ne gândim la instrumentaţie. Mai întâi un beat, uitaţi, îl fac chiar acum (din spate se aude bumtf-bumtf, adică beatul) şi… A, să vedem cine cântă. Propun să luăm cei mai mari interpreţi români: Loredana, Temişan, Felicia Filip, Smiley şi cu mine. Nu-i nimic că engleza noastră nu-i perfectă: cine vorbeşte engleză perfect? Nimeni! Păi atunci ce să ne mai batem capul, cântăm aşa, cu accent. Să mă întorc la cântec: cel mai bine ar fi să sune puţin ca Ace of Base, pentru că pentru mine Ace of Base reprezintă România în muzică. Aşa mi se pare, dar am dreptate, şi să facem deci un cântec ca al ălora de la Ace of Base, doar că băgăm şi nişte nai, şi o scripcă, să fie mai românesc puţin. Trecem la text, da? Lăsaţi-mă să mă gândesc puţin…

Şeful: Sigur, dacă vreţi, vorbim mai încolo…

Moga: Nu, gata, am găsit. O să fie aşa: Come to Romania, the land of choice, see the castels and the kings, hear the nature as it sings! Come to Romania,the land of choice, live the legends, walk the roads, taste the flavours of the gods, Romania!

Şeful: Extraordinar! Genial!

Moga: Da, mersi.

Ion: Câtă inspiraţie!

Dorina: Ce mare artist!

Moga: Mulţumesc, mulţumesc. Gata, mă duc să înregistrez cântecul. N-o să fie prea ieftin…

Şeful: Avem un buget aproape nelimitat, deci…

Moga: A, m-am liniştit. Atunci o să bag şi un intro mai lung, că prinde la lume. La revedere.

Şeful: Ok. Mai facem o pauză, şi după aia trecem la videoclipuri. De-acord?

Toţi: Daaa!!!

(va urma)

Babelor,

Cineva s-a gândit. S-a gândit el ce s-a gândit, şi a ajuns la o concluzie (aşa se numeşte momentul în care te-ai plictisit să te gândeşti): România are nevoie de un brand de ţară. Ca să vină turiştii la noi. Omul ăla care a gândit aşa ar putea fi oricine, mai ales unul dintre mulţii miniştrii ai turismului care s-au perindat pe la, ei bine, ministerul turismului.

Şi ce faci când îţi trebuie un brand de ţară şi eşti minstrul turismului? Păi, ce să faci: plăteşti pe cineva să-ţi facă un brand. Şi în anul următor plăteşti pe altcineva să-ţi facă un brand. Şi în anul următor plăteşti pe altcineva să-ţi facă un brand. Şi în anul următor…
Hai, că aţi prins ideea.

Ok. Vine o firmă de publicitate, care a învăţat dintr-o carte cum se face un brand. Din păcate, cartea aia nu este tocmai actuală, şi în plus firma n-a citit-o, dar să nu ne încurcăm în probleme secundare, nu? Deci firma n-a citit o carte, şi încearcă să pună în aplicare ceva ce nu ştie, încercând să facă reclamă unei ţări care nu contează. Cum procedează?

În primul rând, firma se întreabă ce înseamnă România. Pentru asta, şi fiind vorba de un contract barosan, firma se duce într-un loc liniştit, pe lângă Braşov, să zicem. E dimineaţă. Vreo zece indivizi din firmă stau afară, în jurul unei mese. Cafele, ţigări. Şi începe ditamai şedinţa de brainstorming. Întrebarea este: ce este reprezentativ pentru România? (Cum, dacă ar vinde un detergent, s-ar întreba ce este reprezentativ pentru detergentul ăla. Păi rufele spălate cu el devin curate. Ei, din asta se va face o reclamă. Trust me.)

Ok. Primul dintre ei, Ion, zice aşa: Băi, deci pentru mine, cum să zic, ar fi munţii…

Vasile îl aprobă: Aşa e, munţii…

Ion: Mânăstirile…

(Ion n-a fost în viaţa lui la o mânăstire. Nici un om cu mintea la cap nu s-ar duce într-una. Să vadă ce? Desene pe pereţi? Come on, guys…)

Vasile: Da, exact, mânăstirile, în Moldova…

(evident că nici Vasile n-a călcat într-o mânăstire. Dar a trecut pe lângă una anul trecut, când s-a dus cu maşina în Austria)

George: Mhm, da, asta neapărat, mai ales că este ceva specific, deci…

(inutil de precizat că nici George, desigur… De altfel, nici unul din cei de la masă)

Dan: Da, corect, e specific, trebuie…

Şeful: Ok, am înţeles, foarte bine, bravo, munţii şi mânăstirile. Altceva? Ştefan?

Ştefan începe să transpire, pentru că n-are nici o idee. Tocmai îşi dădea SMS-uri cu o fată.

Ştefan: Eu?

Şeful: Mai e altul?

Ştefan: Mai e? (se uită la ceilalţi, nu mai e altul) A, da. Păi, eu zic că şi… şi… Delta, nu, Delta?

Şeful: Da, sigur.

Dan: Neapărat Delta, e singura din Europa…

Ştefan (mirat): Da?!?

Dan: Da, domne, singura, îţi zic, şi are şi cele mai multe specii de păsări din Europa.

Şeful: Foarte bine, da, treceţi şi Delta… Dorina, scrii?

(Dorina a scris într-adevăr pe o coală mare de hârtie „munţi, mânăstiri, Delta”)

Dorina: Da. Să nu uităm şi marea…

George: Clar, marea, staţiunile, litoralul…

Dorina (care s-a pregătit tot weekendul pentru brainstorming): Şi oraşele medievale, şi oricum, Sibiul, Sighişoara…

Şeful: Absolut. Foarte bine, Dorina.

(Dorina se înroşeşte. Laura, cea mai bună prietenă a ei, o obervă şi se înfurie. „Ăsteia iar i se urcă la cap”, îşi zice. „Şi de fapt tot ce vrea e să ajungă în patul şefului, o ştiu eu”. Are şi n-are dreptate)

Laura: Dracula!

Şeful: Da, da, cum, tocmai Dracula…

Dorina: Dar credeam că vorbim încă despre locuri, că n-am trecut deja la persoane, că aşa…

(Şeful vede nişte fulgere în ochii Laurei. Nu-i plac certurile între angajaţi, mai ales aşa de dimineaţă)

Şeful: Bine, păi atunci hai să trecem acum la persoane. Deci Dracula, cum a zis Laura. Şi mai cine?

George: Hagi?

Şeful: Mda, Hagi…

Dorina: Dar îl mai ştie lumea?

George (categoric): Normal, păi a fost la Barcelona, a fost la Galatasaray, la Steaua, normal că-l ştie lumea…

Laura: Atunci şi pe Nadia, neapărat! E prima gimnastă care a luat nota zece! E unică!

Şeful: Mhm, corect…

Dan: Şi eu l-aş numi şi pe Năstase! (vede că ceilalţi îl privesc ca pe un nebun, se corectează:) Ilie Năstase, tensimanul! Alo! Doar nu credeaţi că…

Vasile(râde): Ba eu aproape că aş fi crezut… haha, era bună, nu?

Şeful: Ok, ok. Dorina, deci ce-ai notat până acum?

Dorina: Am aşa: munţii, mânăstirile, Delta, marea, litoralul, oraşele medievale, astea la locuri, şi Dracula, Hagi, Nadia şi Ilie Năstase la persoane.

Şeful: Eu zic că este destul de reprezentativ, nu? Adică, e aproape 12, şi ar trebui să şi mâncăm ceva…

Ion: A, sigur, şi eu cred că-i de ajuns… Ar merge nişte mici…

George: Şi-o berică, hahaha…

Şeful: Aşa, păi să mergem atunci. Şi după-masă vorbim cum facem reclamele, şi cum să fie imnul…

Ştefan: Imn? N-avem un imn?

Şeful: Imnul turistic, dragă!

Ştefan: Aaaaa…

Laura: Şi sloganul?

Şeful (i se citeşte foamea pe faţă): După-masă, restul îl stabilim după-masă…

(Ies. Adică pleacă, că sunt deja afară, deci unde să iasă?)

Va urma.