Romania Cauta Presedinte  !!!

Comunistul Geoana invins  cu un procent

Purtătorul de cuvânt al Biroului Electoral Central (BEC), Marian Muhuleţ, a anunţat astăzi rezultatele finale ale alegerilor din 22 noiembrie. Traian Băsescu a obţinut în primul tur al alegerilor prezidenţiale 32,44% din voturi, iar Mircea Geoană a înregistrat 31,15%. Crin Antonescu a obţinut 20,02% din voturi.

Potrivit rezultatelor finale anunţate de BEC, următorul clasat este liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, cu 5,56%, urmat de Kelemen Hunor (UDMR) cu 3,83%. Independentul Sorin Oprescu a obţinut 3,18%, iar George Becali 1,91% din voturi.

Purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ, a declarat că procesul-verbal final al rezultatelor va fi trimis către Curtea Constituţională astăzi.

88,84% dintre votanţi vor reducerea numărului Parlamentului

77,78% dintre alegători au răspuns cu DA la întrebarea “Sunteţi de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?” şi 22,22% cu NU, potrivit rezultatelor finale transmise, astăzi, de Biroul Electoral Central.

Totodată, 88,84% dintre români au răspuns cu DA la întrebarea “Sunteţi de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?” şi 11,16% cu NU.

Sursa: Click

PS. GEOANA NU UITA ASTA NU E TARA TA ! NU NE POTI VINDE RUSILOR !!!

Despre 1 Decembrie – Ziua Romaniei

Mircea Geoană – omul rusilor

900 de milioane are salar cumnatul lui Geoana care lucreaza la stat – Antena 3 a cenzurat

Geoana comunist convins !!!

Anul 1918, ultimul an de război, din Primul Război Mondial (1914-1918), a început cu speranţe şi iluzii pentru Puterile Centrale în ceea ce priveşte obţinerea victoriei militare decisive, iar pentru Antanta, cu şanse şi certitudini, motiv pentru care a fost numit în istoria “Marelui Război” “1918 – Victoria militară a Antantei”. La sfârşitul anului 1917, armele au tăcut pe Frontul austro-ungaro-rus din Bucovina. Siretul, aflat la extremitatea sudică a frontului, a fost devastat de război.

Semnarea Păcii de la Brest-Litowsk, la 3 martie 1918, a însemnat prăbuşirea frontului şi încetarea războiului în Bucovina. Armata rusă, infestată de bolşevism, se retrage din Bucovina la începutul lunii martie. Un martor ocular descrie astfel retragerea militarilor ruşi din oraşul Siret: ,,…Între 4-5 martie 1918, s-au retras ruşii din Siret. În retragere ruşii jefuiau şi luau tot ce le cădea în mâ-nă…”. Pe data de 6 martie 1918, oraşul Siret este reocupat de armata austro-ungară. În oraş şi district este reinstalată adminis-traţia austro-ungară. În fruntea oraşului, în calitate de primar, a revenit pro-fesorul Sylwester Jariczew-ski, iar în fruntea dis-trictului, căpitanul Peter Josiphowicz. Populaţia refugiată în vara anului 1917 începe să se reîn-toarcă acasă. Pe data de 7 martie, autorităţile încep arestările în rândul româ-nilor care nu au plecat în refugiu în anul 1917. Românii erau acuzaţi de trădare şi cola-borare cu inamicul. Au fost arestaţi: judecătorul Apollo Pătraş, Eugen Colomiţchi cu copii săi Arcadie şi Olimpia, Victoria şi Olga Nastasi şi Simion Silion. În ziua următoare sunt arestaţi intelectualii: Liviu Marian, profesor la gimnaziu, avocatul Eusebie Antonovici, preoţii Constantin Gramatovici şi Ioan Vo-robchievici. După o scurtă anchetă, o parte din ei sunt eliberaţi, iar restul sunt condamnaţi şi internaţi în lagărele din Stiria. Cei eliberaţi au fost puşi sub stricta supraveghere a poliţiei. Preotul Constantin Gramatovici, parohul bisericii “Naşterea Sf. Ioan Botezătorul”, fost primar al oraşului în timpul ultimei ocupaţii ruseşti (1917-1918), este condamnat la ani grei de închisoare şi internat în lagăr. La sfârşitul lunii martie, a încetat subit din viaţă primarul oraşului, Sylwester Jariczewski. În locul lui a fost numit bancherul evreu Abraham Pariser. În luna aprilie s-au întors din refugiu germanii, care au fost evacuaţi în toamna anului 1914, în provinciile Stiria şi Carintia. Ei au găsit gospo-dăriile devastate de război, iar ogoarele presărate cu tranşee, mine şi reţele de sârmă ghimpată, lăsate de beligeranţi. Din această cauză, o parte din terenul agricol a rămas neînsămânţat. La începutul lunii septembrie au fost deschise cele două şcoli poporale din oraş, sub conducerea învăţătorilor Dora Kahan şi Alexander Odowiczuk. Deoarece clădirea gimnaziului a fost grav avariată la sfârşitul anului 1917, gimnaziul şi-a reluat activitatea abia la 24 ianuarie 1919, în clădirea Şcolii Poporale de Băieţi, sub conducerea profesorului Michael Babor, întors şi el din refugiu din Boemia natală. Revoluţia de la Viena din 30 octombrie 1918 a însemnat începutul sfârşitului Austro-Ungariei. La 3 noiembrie 1918, Austro-Ungaria a semnat Armistiţiul de la Villa Giusti: pentru supuşii austro-ungari războiul s-a terminat, iar pentru bucovineni începea un nou capitol al istoriei. Fostul profesor al gimnaziului Alecu Proco-povici face necrologul imperiului în articolul “Dumnezeu să o ierte!”, publicat în ziarul ,,Glasul Bucovinei”. În Bucovina, suc-cesiunea imperiului şi competiţia pentru putere între români şi ucraineni s-a transformat în rebeliunea celor din urmă. La chemarea românilor din Bucovina, ameninţaţi de pericolul anexării provinciei la Ucraina de Vest, Divizia VIII Infanterie primeşte din partea regelui ordinul de a intra în Bucovina. Militarii diviziei au fost împărţiţi în trei detaşamente: “Dragoş” comandat de colonelul D. Gheorghiu, “Alexandru cel Bun”, comandat de colonelul V. Tomoroveanu, şi “Suceava”, comandat de colonelul I. Rotaru. În dimineaţa zilei de 6 noiembrie, deta-şamentul “Suceava” trece graniţa şi eliberează oraşul Suceava. După aproape un secol şi jumătate, a doua capitală a Moldovei, oraşul Suceava, se reîntoarce la Patria Mamă. În aceeaşi zi, soseşte de la Cernăuţi vestea că foştii deputaţi în Dieta Bucovinei Aurel Onciul şi Omelian Popowicz au hotărât să împartă Bucovina în două: partea de nord să revină Ucrainei de Vest, iar partea de sud, României. Graniţa între cele două părţi ale provinciei urma să treacă la sud de satul Bălcăuţi, la est de satul Verpolea şi la sud-vest de satul Dorneşti. Datorită intervenţiei energice a siretenilor, oraşul Siret a rămas la sud de „Linia Onciul-Popowicz”, care urma să împartă provincia în două. În dimineaţa zilei de 9 noiembrie, generalul Iacob Zadik, comandantul Diviziei VIII Infanterie, înainte de a da ordinul de intrare în Bucovina, a spus soldaţilor: „…Vouă v-a păstrat soarta norocul de a păşi cei dintâi pe pământul scump al Bucovinei. Fiţi mândri, arătaţi-vă demni de încrederea ce s-a pus în voi… Doresc spornicie pasului ce faceţi voi şi vă zic: Cu Dumnezeu înainte!…”. Apoi în fruntea detaşamentului „Dragoş” trece graniţa austro-ungaro-română, prin punctul Verpolea (Pă-dureni). Detaşamentul „Alexandru cel Bun” a intrat în Bucovina prin punctul Sinăuţii de Jos. Cele două detaşamente au făcut joncţiunea în oraşul Siret. Ultimul primar austriac, Abraham Pariser, a predat conducerea oraşului fostului judecător Apollo Patraş, întors recent din lagărul Thalerhof. În fruntea distric-tului, în locul căpitanului Peter Josiphowicz a fost numit avo-catul Dimitrie Popovici (Truţă). După 144 de ani de stăpânire străină, oraşul şi districtul Siret s-au întors la Patria Mamă. Iacob Zadik a stabilit cartierul general în „Casa Sbierenilor”, fostul sediu al Jandarmeriei austriece. A doua zi, armata a plecat cu trenul spre Hliboka (Adâncata), pentru ca la 11 noiembrie să ajungă la Cernăuţi, capitala provinciei. La Congresul Gene-ral al Bucovinei, din 28 noiembrie 1918, Siretul a trimis trei delegaţi: Ilie Berlinschi, Damian Nimigean şi Apollo Patraş. La congres a participat şi sireteanul Octavian Gheoghian, medic la Cernăuţi. Din partea polonezilor, la congres a participat fostul deputat de Siret Stanislaus Kwiatkowski. Întruniţi la Siret, delegaţii comunelor lipoveneşti din Bucovina, la 25 februarie 1919, au recunoscut Unirea Bucovinei cu România. Peste câteva zile, preşedintele Comunităţii Israielite din Siret şi preşedintele organizaţiei P.S.D. din Districtul Siret, Carl Wittus Wagner, au recunoscut în numele comunităţii actul de la 28 noiembrie 1918. Ulterior şi liderul germanilor, fostul consilier Peter Kopp, a recunoscut Unirea Bucovinei cu România. La nouă decenii de la aceste evenimente, în oraşul Siret, în afară de străzile Unirii, 28 Noiembrie şi Iancu Flondor, nimic nu aminteşte de Unirea Bucovinei cu România. Statuia Unirii din piaţa omonimă, opera regretatului sculptor ieşean Vasile Condurachi, după spusa autorului şi a culturnicilor sireteni, nu este închinată Marii Uniri, ci provinciilor detrunchiate din România Mare, care se află şi astăzi sub stăpânire străină. Pentru a eterniza acest eveniment măreţ din istoria oraşului şi a provinciei, ar fi bine ca nomenclatorul străzilor oraşului să cuprindă şi denumirile: Strada General Iacob Zadic, Strada Cernăuţiului, Strada 9 Noiembrie 1918 etc. Pe clădirea în care a fost cartierul general al Diviziei VIII Infanterie, respectiv Casa Sbierenilor, să fie pusă o placă comemorativă cu următoarea inscripţie: ,,…În această casă a fost sediul comandamentului Diviziei VIII Infanterie, condusă de generalul Iacob Zadik, care pe data de 9 noiembrie 1918 a eliberat oraşul Siret de sub stăpânire străină. Locuitorii oraşului.” Cred că eliberatorul oraşului, generalul Iacob Zadik, merită din partea siretenilor să i se ridice un monument sau măcar un bust.

Prof. FRANZ PIESZCZOCH

Şcoala „Petru Muşat” Siret

sursa:www.crainou.ro

Base a castigat in tur

Romania – Rusia  1 : 0

Din centralizarea datelor introduse şi validate de la 10.509 de votare, dintr-un total de 21.706, reprezentând 48,41 % din totalul secţiilor de votare, s-a întregistrat că numărul total al alegătorilor înscrişi în copiile de pe listele electorale a fost de 8.660.757, din care un număr de 4.663.475 s-au prezentat la urne, reprezentând un procent de 53,84. Numărul total al voturilor valabil exprimate a fost de 4.566.790 (97,92 %), iar voturile nule au fost 96.450.

Din rezultatetele centralizate şi comunicate de BEC la ora 8.00 reiese că primii trei candidaţi sunt Traian Băsescu cu 32,84%, Mircea Geoană cu 29,17% şi  Crin Antonescu – 20,7%.

Astfel, Traian Băsescu a obţinut 1.499750 de voturi valabil exprimate (32,84 %), Mircea Geoană, 1.332.350 de voturi (29,17%), Crin Antonescu 949.149 (20,78%), Corneliu Vadim Tudor, 246.425 (5,39%), Kelemen Hunor 209.079 (4,57 %), Sorin Oprescu 158.982 (3,48 %), George Becali 846.669 (1,85%),  Remus Cernea, 29.472 (0,64%), Constantin Rotaru 19.341 (0,42%), Gheorghe-Eduard Manole 17.063 (0,37%), Ovidiu Cristian Iane 11.076 (0,24%) şi Constantin Ninel Potîrcă care a obţinut 9.434 de voturi, reprezentând 0,20 %.

În turul doi se vor confrunta Traian Băsescu, susţinut de PD-L, şi Mircea Geoană, candidatul PSD.

900 de milioane are salar cumnatul lui Geoana care lucreaza la stat – Antena 3 a cenzurat

Geoana comunist convins !!!

Romania de la 1918 un vis …………

Lasand formalitatile deoparte si sa o spunem direct -> Geoana nu avea ce cauta in Rusia in aceasta perioada mai ales, decat sprijin  pentru castigarea alegerilor.

Intrebarea este : Cu ce pret ne-ai vandut Geoana Rusilor ???

tot articolul aici

Alte articole :

Despre Romania : Romania Mare 1918 ( Harta si Date istorice )

Despre 1 Decembrie – Ziua Romaniei

Imnul Romaniei – Versuri

ANIVERSAREA A  ZECE ANI DE LA PRIMA APARIŢIE A ZIARULUI ROMÂNESC

„ CURENTUL INTERNAŢIONAL”

„Curentul Internaţional”, tipărit în America – Detroit pentru românii din toată lumea

“4 octombrie 2009.  Soarele se revarsă peste toamna Pojorâtei prin cele mai frumoase culori. E timpul să ne bucurăm de natură prin frumuseţile plaiurilor bucovinene şi încă de câteva minute dedicate cărţilor.  „Curentul Internaţional” ne-a mai pregătit o surpriză. „Masa cu cărţi”  are ultimile apariţii din această toamnă bogată în cultură.  De data aceasta,  este un moment televizat, modelat de Stela Nacu şi George Păduraru. Gabriela Petcu, prezintă pe rând, volumele de pe „Masa cu cărţi” încercând să surprindă mesajele transmise prin sensibilitatea autorilor care au dat viaţă lungă celor mai frumoase cuvinte româneşti, puse în scriere.

Astfel, s-a vorbit încă o dată cu mare plăcere de volumul în versuri al lui Valerian Bedrule -„Ah!”.  Un alt volum de versuri numit „Dar”aparţine poetei Rodica Elena Lupu care este neîntrecută şi în a recita.  Se aduce în discuţie o altă carte „Evadare din spaţiul virtual” a poetului George Roca din Australia. De data aceasta, a venit cu versuri deosebit de frumoase prin care  apropie lumea virtuală de cea reală. „Petale din lumină” este un volum de poezii de o sensibilitate aleasă scrise special pentru părinţi şi copii deopotrivă. Cartea poartă semnătura Siminei-Silvia Şcladan din Suceava care este şi coordonatoarea  antologicului în versuri, „Izvoarele vieţii”. Este prezent şi acest antologic care a reuşit să adune poeţi români din ţară dar şi de peste hotare legându-i în prietenii şi colaborări. Şi nu în ultimul rând, o carte de proză, un roman care aduce în suflete iubirea.  Romanul „Tragedie şi triumf” a Ligiei Seaman este o lecţie de viaţă, un capitol din existenţa noastră trecut uneori cu vederea dar care poate fi trezit la sentimente alese, prin aceste exemple vii pe care Ligia le transpune atât de delicat în scris.

                        E toamnă. Zilele acestea au fost alese special parcă, pentru sărbătoare. Soarele ne-a stat alături ca să ne certifice încă o dată că natura poate fi în armonie cu acele clipe de bucurie prilejuite de evenimente deosebite. Ziarul „Curentul Internaţional” a fost sărbătorit. La mulţi ani şi viaţă cât mai lungă! Fie să ne regăsim peste încă zece ani de activitate, aici, la Pojorâta!”

O frântură din articolul  scris de Gabriela Petcu

Date complete despre acest important eveniment cultural se pot citi pe portalul Ziarului „ CURENTUL INTERNAŢIONAL”

Aceasta este Romania !!!

Click pentu a mari harta

În 1918, la sfârşitul primului război mondial, Transilvania, Basarabia şi Bucovina s-au unit cu Regatul României (vezi: Marea Unire din 1918). Această unire a fost ratificată in 1920 prin Tratatul de la Trianon (în cazul Transilvaniei, Crişanei, Banatului si Maramureşului) şi prin Tratatul de la Versailles (în cazul Bucovinei şi Basarabiei). România anexase de asemenea Cadrilaterul, după înfrangerea Bulgariei in 1913 in cadrul celui de-al doilea război balcanic. Astfel, suprafaţa şi populaţia României s-au dublat în numai 5 ani, iar cel mai important, întreg poporul român era cuprins pentru prima oară între graniţele unui singur stat. România Mare va rezista in această formă până în 1940. În acest an, Uniunea Sovietică anexează Basarabia şi Bucovina de Nord prin Pactul Ribbentropp-Molotov, Ungaria primeste jumatătea nordică a Transilvaniei prin al doilea dictat de la Viena, iar Bulgaria primeşte înapoi Cadrilaterul prin Tratatul de la Craiova. Cedarea acestor teritorii fără rezistenţă armată a fost principala cauză a abdicarii regelui Carol al II-lea, accentuând instabilitatea politică a României din acea perioadă.

În scopul de a-şi recupera teritoriile pierdute, România intră în război de partea Germaniei şi invadează URSS-ul, reuşind să elibereze Basarabia în vara anului 1941. Din acest moment, România intră într-o competiţie acerbă cu Ungaria pentru simpatia lui Adolf Hitler, în speranţa ca după înfrangerea URSS-ului, Germania să permită recuperarea nordului Transilvaniei cu forţa. În acest sens, România a devenit principalul aliat al Germaniei în Europa de Est, furnizând cantităţi însemnate de petrol, grâu şi alte resurse, şi trimiţând peste 800,000 de trupe pe frontul de est.

În cele din urmă, Germania a pierdut războiul, iar Basarabia şi Bucovina au fost ocupate definitiv de URSS. Nordul Transilvaniei a fost recuperat în 1944-45, însa România Mare a încetat să existe.

Teritoriile României Mari care nu mai fac parte în momentul actual din România sunt: Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei, şi Cadrilaterul.  Conceptul politic, teritorial şi istoric de România Mare nu trebuie confundat cu partidul politic Partidul România Mare.

Recomandari :

Despre 1 Decembrie – Ziua Romaniei

1 Decembrie – 1 Decembrie – Scurt istoric – Ziua Nationala a Romaniei – Imnul Romaniei – 1 decembrie 1918

Mircea Geoană omul rusilor ?

Mircea Geoană, a fost pe 27 aprilie 2009 într-o vizită privată la Moscova, unde s-a întâlnit în secret cu unul dintre consilierii preşedintelui Medvedev, susţin surse politice. Întâlnirea ar fi fost aranjată de Boris Golovin, om de afaceri cu interese în domeniul energetic din România, despre care presa a scris că ar fi ex-ofiţer GRU. Dacă Golovin, Viorel Hrebenciuc şi Cozmin Guşă spun că nu ştiu nimic despre vizită, fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, a confirmat-o.

Ancheta HotNews a plecat de la un mesaj trimis de un cititor pe emailul redacţiei. Ulterior, informaţiile au început să se verifice. Doi dintre principalii sfătuitori ai lui Geoană, Viorel Hrebenciuc şi Cozmin Guşă, ultimul cunoscut pentru relaţiile sale în Rusia, au negat existenţa ei. A confirmat-o însă Cristian Diaconescu, fostul ministru de Externe, iar ulterior a admis-o şi Guşă.

Cristian Diaconescu: “Domnul Geoană, în calitate de preşedinte al Senatului a contactat Ministerul de Externe, precizându-ne că e vorba de o vizită informală, neoficială, şi am pus la dispozţiie un dosar de vizită, adică o evaluare a statului a relaţiilor bilaterale între România şi Federaţia Rusă. Nu ştiu cu cine s-a întâlnit, tocmai pentru că este o vizită neoficială, instituţiile statului nu se interesează în ceea ce priveşte programul, agenda, nivelul de întâlniri. Fiind domnul Geoană atât preşedintele Senatului cât şi membru CSAT în acel moment, era datoria MAE să asigure această bază de informaţii. (…) Era normal să-i asigurăm un dosar normal de contacte, cu atât mai mult cu cât era şi intr-o perioadă apropiată de evenimentele de la începutul lunii aprilie din Republica Moldova”, a declarat acesta pentru HotNews.

Lasand formalitatile deoparte si sa o spunem direct -> Geoana nu avea ce cauta in Rusia in aceasta perioada mai ales, decat sprijin  pentru castigarea alegerilor. Intrebarea este : Cu ce pret ne-ai vandut Geoana Rusilor ???

Alte articole :

Despre Romania : Romania Mare 1918 ( Harta si Date istorice )

Despre 1 Decembrie – Ziua Romaniei

Imnul Romaniei – Versuri

Atitudine de ” presedinte ” !

Preşedintele PSD,  Mircea Geoana, s-a enervat  în timpul unei vizite desfăşurate la începutul campaniei electorale în Bucovina. S-a aprins la vederea unei susţinătoare a democrat-liberalilor, i-a răspuns din mers, pentru ca apoi să-i scape o înjurătură.

“Ce aveţi în sacul ăsta cu PD-L-ul? Mai bine aţi da subvenţii la agricultură, cu guvernul ăsta al vostru. Că aţi nenorocit agricultura!”, spune Geoană, flancat de primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita. După care îi scapă o vorbă grea fie la adresa susţinătorilor PD-L, fie chiar la adresa pedeliştilor: “Nemernicii dracului!”

Sursa : Realitatea, Youtube

RECOMANDARI : Vine Mos Nicolae !!!

Dupa ce Traian Basescu se adresa unei jurnaliste cu apelativul “tiganca imputita”, iata ca si Mircea Geoana da cu bata in balta si scapa o mica injuratura al carei destinatar nu este clar definit din acest material, insa, oricare ar fi, electoratul PD-L sau partidul, gestul nu este nicidecum scuzabil.

Eu sunt oarecum nesigur daca aceasta replica a fost la intamplare, o scapare nervoasa, o frustrare a unui candidat care este intampinat de simpatizantii adversarilor sai, sau este o gaselnita, o chestiune ce tine de strategia de imagine a candidatului Geoana. Dupa cum bine stim, Geoana incearca din rasputeri sa para candidatul poporului, omul obisnuit care lupta pentru nevoile celor multi, adica un fel de Traian Basescu. Din pacate, doar incearca, pentru are la fel de multa credibilitate in acest demers cat au si emisiunile lui Dan Diaconescu. De aceea, ma gandesc ca si-ar fi zis “Pai ce, ma, daca Basescu injura si tot este apreciat, eu de ce n-as injura?” si iata si rezultatul. Acum ramane sa vedem urmarile.

Sucevita Monastery

Where Art and Faith Embrace in Gura Humorului, Romania – NYTimes.com.

The Bucovina region in the far north wrote the scholar Silviu Sanie, is “one of those blessed realms where sacred and secular monuments have enriched the enchanting natural landscape.”

     Uneori, aflarea linistii sufletesti pe care o poate da doar credinta ii impinge pe cei ce o cauta catre cele mai ascunse crapaturi de stanca sau cele mai intunecoase si dese paduri. Alteori, ii ridica pe varfuri de munte, pentru a–i apropia de cer. In acest din urma caz, agatate de cateva stanci golase, se inalta mandre biserici si chilii marunte ce–i adapostesc pe cei care se aduna sa dea cinstire lui Dumnezeu. Printre acestia, parintele Antonie Brehuescu, care, de sapte ani incoace, si–a legat destinul de cel al schitului la care este staret. Piatra Taieturii, caci acesta este numele schitului, se ridica la peste 1.700 metri altitudine, pe un varf de munte din comuna Panaci, in judetul Suceava, la 24 de kilometri de Vatra Dornei, pe drumul ce duce in Muntii Calimani.

     De ajuns pana la schit nu e greu caci, pe timp de vara si de vreme buna, se poate ajunge cu masina pana in curtea complexului, iarna sau cand e vremea mai ploioasa, un vehicul cu tractiune integrala indeplineste cu succes sarcina transportului. Dar cel mai placut mod de a ajunge la schit este pe jos, la pas marunt, pe drumul ce serpuieste in jurul muntelui printre vai si urca molcom spre creasta. Cam jumatate din drum este asfaltat, iar cu masina se poate urca inca o bucata de vreme pana la un loc mai larg, ce serveste pe post de parcare. De acolo mai e cam o ora de mers, traseul fiind impartit in trei segmente, doua pante mai serioase si o bucata dreapta ce taie marginea unei vai.

     Abia dupa ce treci de prima panta incepi sa iti faci o idee despre cele ce te asteapta acolo sus la schit, caci printre copacii razleti de la marginea golului alpin se intrezaresc turlele bisericilor, dar si primele creste ce incadreaza peisajul. Cu ochii spre muntii din jur sau fixati pe schit, nu prea iti dai seama cand trece timpul si te vezi in fata ultimilor zeci de metri, abrupti din cale–afara, ce dau in poarta manastirii.

     Calugari sunt putini acolo, doar vreo trei, dar gasesti, cu siguranta, pe cineva care sa te intimpine si care sa iti dea binete. Mai ales duminica, cand lumea din vale, de prin sate, urca aici la slujba. Imediat cum se sfarseste liturghia, toata lumea e adunata la masa si ai sansa sa–i cunosti pe cei trei care s–au aciuat in aceste locuri. Pe langa parintele staret, au mai venit fratele sau, iar mai tarziu, dupa moartea mamei, li s–a alaturat si tatal lor. Om al locului, parintele Antonie, ucenic si fiu duhovnicesc al parintelui Cleopa Ilie din vatra manastirii Sihastria Neamt, este numit, la sfarsitul anului 1991, “staret si ostenitor” la ridicarea intregului complex monahal. Acesta cuprinde acum doua biserici, chiliile vechi si, aproape terminata, o noua casa de oaspeti, cu vreo cincizeci de locuri.

     Pana a ajunge in forma de acum, schitul a avut o istorie plina de necaz, fiind la o vreme chiar demolat. Ultimii ani petrecuti l–au transformat intr–un punct de pelerinaj si turistic. Dar si cei trei calugari au contribuit la renumele locului, caci, pastrandu–si apropierea de Dumnezeu, nu au renuntat nici la cea fata de oameni. Cu cat stai mai mult alaturi de ei, cu atat acestia se aseamana mai mult cu personaje gasite prin “Amintirile” lui Creanga. Iubirea fata de aproape, dar si puterea credintei li se citeste in ochi, le rasuna in voce si, undeva printre vorbele de duh ale parintelui Antonie, se strecoara, aproape neobservate, vorbele cele mai iubite ale parintelui Cleopa, “manca–v–ar Raiul”.

 
     Darul de a vorbi frumos si de a fi alaturi de oameni s–au dovedit utile in munca de transformare a vechiului schit, caci, in anii de staretie, aici au fost finalizate lucrarile de alimentare cu energie electrica si cu apa a minastirii. Tot in primii ani ai staretiei au fost amenajate, cu sprijinul oamenilor din bazinul Dornelor pe care parintele ii atinsese cu spiritul sau, si pestera Sf. Antonie si Sf. Cruce, sfintite si binecuvintate de catre I.P.S. Arhiepiscop Pimen.

     Apropierea de oameni a dus insa si la nesfarsite drumuri, asa ca rar se poate vorbi cu parintele Antonie mai mult de cateva clipe. Pregatit de drum, caci se indrepta catre Cernauti sa ajute fratii de acolo, parintele ne paraseste in curtea manastirii, dupa ce ne da binecuvantarea si ne indeamna sa mergem la Cruce sa vedem peisajul, pentru ca tocmai se ridicasera norii.

     Odata cu vremea buna se arata toti muntii Bucovinei si, dincolo de ei, de la Rarau, la Calimani si Rodnei, cu crestele argintate de zapada care persista la inceputul de primavara. Si pe langa oamenii si confortul ce te asteapta in acel varf de munte, te impresioneaza mult mai mult peisajul care ti se arata in fata ochilor. Incepi sa intelegi de unde a venit puterea tuturor celor care s–au luptat de–a lungul vremurilor sa pastreze schitul viu, caci, pe langa credinta, oamenii si–au tras seva din verdele padurilor si albul zapezilor de creasta.

     Fragmente de istorie
     Printr–o fericita coincidenta, schitul se afla la numai cativa metri de monumentul eroilor din Primul Razboi Mondial, ridicat chiar in timpul acestui razboi.  
     Piatra de temelie a schitului a fost pusa in anul 1933, de catre parintele Iosif Achirilei, ctitorul acestui asezamint, pe locul proprietatii familiei sale. Parintele Iosif s–a ingrijit de infrumusetarea si gospodarirea asezamintului monahal pana in anul 1945, cand este chemat la Dumnezeu, mormantul sau aflandu–se astazi in naosul bisericii mari, impodobit cu o frumoasa lespede de marmura.

     Intre anii 1945 si 1956 grijile acestui sfant locas sunt preluate de catre vrednicul Protosinghel Matei Bordos, originar din Basarabia. El este cel care scrie foarte amanuntit istoricul schitului, intitulat “Cronica Schitului Piatra Taieturii”. Din anul 1956 pana in 1959, la conducerea schitului s–a aflat Protosinghelul Doroftei Cucos. In acest ultim an al staretiei sale, prin Decretul nr. 410/1959, au fost desfiintate multe manastiri. Atunci a fost desfiintat si schitul Piatra Taieturii, iar in anul 1962 a fost demolat pana la temelii. La data de 1 iunie 1990, Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Pimen a dat binecuvintare de reinfiintare si reconstruire a schitului, prilej cu care s–a turnat si temelia noii biserici mari pe vechiul amplasament si cu acelasi hram, Nasterea Maicii Domnului.

     Prin dragostea parintelui a fost posibila sfintirea paraclisului cu hramul Sf. Prooroc Ilie, la 8 septembrie 1992, de catre Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Pimen, iar la 11 septembrie 1994, dupa finalizarea picturii, paraclisul a fost resfintit. La data de 1 iunie 1997 a fost finalizata construirea bisericii mari, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, iar in urma finalizarii picturii si a impodobirii bisericii cu catapeteasma, mobilier bisericesc sculptat in lemn de tei si stejar, cu candelabre turnate in bronz, cu vesminte, carti si icoane, s–a resfintit biserica mare, la data de 25 august 1998, de catre I.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor.

Azi a nins ca în poveste…

Iarna

A venit iarna din munţi,
Brazii au căciuli pe frunţi.
Albă-i zarea pân`pe creste
De ninsoare ca-n poveste.

Iar din nori încep să cadă,
Mii de stele de zăpadă,
Pe la pomi şi pe la case,
Croiesc haine de mătase.

Parcă gerul de pe ramuri,
A pictat steluţe-n geamuri,
Pe la streşini ţurţuri salbă,
Şi pe casă haină dalbă.

Iar din ape-şi fac cărare,
Drumuri de mărgăritare,
Pod de gheaţă lat şi mare
Oglindă de patinare.

Albe-s toate câmpurile,
Codrii şi pădurile,
Albe-s marile oraşe,
Alb e satul cu-a lui case.

Totu-i pregătit se ştie
Pentru-a iernii bucurie,
Să plece la săniuş
Copilaşul jucăuş.

 Simina S

En el 2001 Stefan Hantel, alemán de nacimiento visitó la Bucovina, lugar donde sus abuelos se habían criado.  La Bucovina es la región geográfica que se encuentra entre Ucrania y Rumania, en los Balcanes de la Europa Oriental.  Hantel, había ya destacado como músico y tenía en su haber  ya cuatro albumes desde 1995. Después de esta visita, decidió darle un giro de 180 grados a su carrera musical y así fue como nació el Disko Partizani.

Bajo esta nueva perspectiva musical, Hantel ahora Shantel, lanzo cinco trabajos más hasta la fecha: Bucovina Club, Bucovina Club 2, Disko Partizani, The Edge of Heaven y Planet Paprika.  De esta segunda etapa, el álbum Disko Partizani (DP) es el más exitoso y con razón.  He escuchado DP y puedo recomendarles  Disko Boy, Immigrant Child, Disko Partizano y Sota. No se preocupen por el idioma (algunas veces en inglés y otras en rumano), a la verdad no hace falta ser un poliglota para querer entender el porque de su éxito.

Satul meu

 Om bun de vei veni-n Calafindeşti,

În satul mândru cu flori pe la fereşti,

Tu vei descoperi o lume adevărată

Unde din moşi strămoşi tradiţia-i păstrată.

Precum legenda azi ne povesteşte,

Unde creşteau codrii ieri, acum satul este

Iar în Fâneţele seculare de la Calafindeşti,

Cresc flori rare din vremuri strămoşeşti.

Satul meu din dulcea Bucovină,

Cuprins între coline şi codrii de lumină,

Are multe case şi oameni gospodari,

Are câmpuri roditoare şi livezi mari.

Pe deal e şcoala unde copiii-nvaţă,

Cum să ajungă oameni mari în viaţă,

Alături primăria, căminul cultural,

Monumentul eroilor şi teiul secular.

Mai jos e grădiniţa pentru preşcolari,

Şi-un alt cămin pentru petreceri mari.

Biserica se-nalţă în centru ca o cruce,

E loc de rugăciune la vreme de răscruce.

La poalele comunei în Poarta Ţarinei,

Te-aşteaptă o fântâna cu apă ca să bei.

Alături este crucea la care să te-nchini,

Vechi loc de întâlnire pentru pelerini.

La Calafindeşti eternitatea vieţuieşte.

Înţelepciunea bătrănilor pământul ne sfinţeşte,

Aici trăiesc şi astăzi oameni gospodari,

Copii ce iubesc cartea şi ajung oameni mari.

 Simina S

Bucovina este regiunea istorică ce a făcut parte din Voievodatul Moldovei, din regiunea cunoscută sub numele de Țara de Sus, încă de la începutul existenței sale. În aceste teritorii s-au aflat primele reședințe ale domnitorilor moldoveni, Baia, Siret și Suceava, faimoasa capitală a marelui voievod și domn Ștefan cel Mare și cel Sfânt. Însăși numele Moldovei, vine de la râul Moldova, râu ce curge prin frumoasele ținuturi ale Bucovinei. Marele domn Ștefan, impreună cu urmașii săi, au construit aici faimoasele mănăstiri Moldoviţa, Suceviţa, Putna, Humor, Voroneţ, Probota, mănăstiri ce se află astăzi pe listele UNESCO, fiind considerate monumente de interes mondial.

Între 1775 și 1918, acest străvechi ținut Românesc este ocupat de către Imperiul Habsburgic, perioadă de când datează de altfel și denumirea de Bucovina (Buchenland, în germana, însemnând Țara de Fagi).
În 1849, Bucovina obține autonomia, devenind Mare Ducat cu capitala la Cernăuți, Românii deținând majoritatea în Dietă, al cărei președinte devine Eudoxiu Hurmuzachi.

Orașul Cernăuți (astăzi înglobat în statul ucrainean) devine un important centru cultural, în 1875 înfințându-se aici Universitatea Franz Josef, centru universitar renumit în Austro-Ungaria.

Mari personalități ale culturii Românești, studiază sau creează aici, precum compozitorul Ciprian Porumbescu, marele istoric Dimitrie Onciul, director al Academiei Române, cărturarul și revoluționarul pașoptist Aron Pumnul sau marele poet național, jurnalist și om politic Mihai Eminescu.

În urma dezmembrării Austro-Ungariei la sfârșitul Primului Război Mondial, și în fața pericolului exercitat de forțele ucrainiene, Consiliul Național al Bucovinei, întrunit pe 28 Noiembrie 1918 la Cernăuți, și prezidat de Iancu Flondor hotărăște unirea acestui vechi teritoriu Românesc cu Regatul România. Pe plan internațional, această hotărâre a fost recunoscută oficial în 1919, prin tratatul de la Saint Germain.

În urma pactului Ribbentrop-Molotov, semnat pe 23 August 1939, Uniunea Sovietică cere României, în Iunie 1940, partea de nord a Bucovinei, ca “daune pentru pierderile suferite de Uniunea Sovietică în urma celor 22 de ani de dominație Românească în Basarabia“.

În urma acesti cereri, Consiliul de Coroană, prezidat de regale Carol al II-lea, îi trădează pe Românii bucovineni si basarabeni, cedând Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herței, fară nici un fel de rezistență.
În cursul anului 1941, armata Română, condusă de Ion Antonescu, recucerește teritoriile ocupate de URSS in 1940.

In 1944, Uniunea Sovietică cucerește din nou teritoriul Bucovinei de nord, ce va face parte din acest moment din Republica Sovietică Socialistă Ucraina, iar după dezmembrarea URSS din statul independent Ucrainean.
Sovieticii demarează un proces de slavizare a ținutului, o mare parte a populației românești fiind deportată în Siberia sau masacrată (masacrele de la Lunca sau Fântana Albă).

Acest proces de deznaționalizare continuă și după câștigarea independenței Ucrainei, în 1991. Populația Românească de pe teritoriul actualului stat Ucraina, este împărțită de către guvernanții de la Kiev în funcție de zona geografică, în Români și “moldoveni”, existând astfel două denumiri pentru același popor. Statul ucrainian duce in prezent o politică ilegală de ucrainizare a populației, negând dreptul constituțional al Românilor de a studia în limba maternă. Astfel, în regiunea Cernăuți, din cele 92 de școli cu predare în limba Română, existente în timpul statului sovietic, mai există astăzi doar 80.

În loc să îi ajute pe cei napastuiți de vitregiile istoriei, în 1997, politicienii români își trădeaza din nou frații, semnând un tratat cu Ucraina, prin care se recunosc granițele ilegale din 1944.

În aceste condiții, noi, cei ce putem să vorbim și să învățăm în limba strămoșilor noștrii, avem datoria să ne gândim și să nu îi uităm pe cei care nu nu se pot bucura de aceste drepturi.

Sursa

Deci.. cu ce sa incep… CONCERT BAH CONCERT… cand? in curand!?

Ce: RUBICON ASSAULT METAL NIGHT!

Cine: 1. FACEPLANT (Metalcore – Timisoara)

2. SPECTRAL (Technical Death Metal – Pitesti)

3. KULTIKA (Thrash/Black/Sludge Metal – Timisoara)

4. BUCOVINA (Traditional/Folk Metal – Iasi)

Unde: Casa Studentilor Timisoara (B-dul Regele Carol, nr. 9);

Cand: 07 Noiembrie 2009 / 19:00;

Cu aceasta ocazie, trupa Kultika isi va lansa primul EP auto-intitulat.

INTRAREA LIBERA!!!!!!!!

Afisul:

Year Built: 1532
Built by: Prince Petru Rareş
Location: Vatra Moldoviţei, Suceava County
Summary: The most distinctive feature of the Church of the Annunciation is the open exonarthex with its three tall arches on the west façade. The exterior paintings are the best preserved of all the churches of Bucovina.
Alexander the Kind built the first monastery in Moldoviţa on the banks of the Moldoviţa River at the beginning of the 15th century. The site chosen was far from other villages, in the middle of the forest. He donated lands and Tartar slaves to the establishment, and the first community around the compound was created. The monastery is mentioned for the first time in a document of 1402, and successive other documents tell of new donations. There is no record of how, or when, the monastery was destroyed, but possibly an earthquake ruined it at the beginning of the 16th century.
Only low stone ruins remain of the first church. It was built of rough blocks of stone on a triconch plan, with three apses. Originally, it had only a chancel, a naos and a narrow pronaos. When the monastic community increased in size, a second, much larger, pronaos was built to the west end of the edifice. As is the case with many other monasteries built during the first century of Moldavia’s existence, such as Probota and Humor, Moldovita was also re-founded by Petru Rareş. The new church was built in 1532 in a different location, several hundred metres uphill from the river.
Petru Rareş founded the present Church of the Annunciation, as is confirmed by the commemorative inscription on the south façade of the church, to the left of the entrance. The church is built on the usual triconch plan of three apses used for all monastic establishments. The church is rather long, as it has, besides the obligatory chancel, naos and pronaos, a burial chamber and an exonarthex. A graceful octagonal lantern tower with four windows stands above the naos, and a hidden treasury room was built above the burial chamber. The open exonarthex with large openings is its most distinctive feature, built on the model of the Church of Humor.
The long façades are smooth, except for a row of small niches that surrounds the whole church. The three apses are decorated with tall niches that reach almost to the eaves. The four big pronaos windows have pointed Gothic arches and stone tracery in the upper part. The other five windows are much smaller, with slightly pointed arches and a square frame of crossed rods.
The church was painted in 1537 both inside and outside. The significant stylistic differences between various scenes indicate that there must have been several painters at work in Moldoviţa.
In 1607 Bishop Efrem of Rădăuţi built the solid precinct wall with three towers. The gate tower and the southeast corner tower are square, but the northeast corner tower is round. A vaulted gateway leads through the gate tower into the compound. The arch of the gateway is decorated with carved stone rosettes. In the northwest corner of the compound is a two-storey building, the former clisiarniţa, or treasury house. Now the building is the monastery museum. The collection includes embroideries, icons, liturgical books, archaeological finds and the church seat of Petru Rareş.The exterior painting of the Church of the Annunciation is the best preserved among all the painted churches of Bucovina. Especially on the south and east façades, there are paintings that have not been faded by the passage of time, and that are able to suggest how bright the decorated façades were during the reign of Prince Rareş.
Just under the eaves are 105 niches, each painted with an angel. On the western pillar, just to the left of the entrance and the tall opening of the south façade, there are three Military Saints on prancing horses and with either a lance or a sword in hand. Farthest up is St. George, then St. Demetrius and St. Mercurius. On the south façade is the Akathistos Hymn as usual. The 24 stanzas of the Hymn cover four registers. First come the twelve historical stanzas that recount the birth of Christ: The Annunciation, The Conception, The Virgin Mary Meets St. Elizabeth, The Doubting of Joseph, The Birth of Christ, The Way of the Three Magi to Bethlehem, The Adoration of the Magi, The Return of the Three Magi, The Flight to Egypt, and The Presentation of Jesus at the Temple.
The inner painting is faithful to the tradition, but The Crucifixion (placed in the naos) is considered the most valuable work on this theme from the churches of Bucovina. In the apse of the altar, the scene from The Last Supper presents Jesus Christ in the center. The richness of the figurative and decorative elements is impressive, what the painting of Holy Mary is concerned, placed in the arch of the pronaos. The same can be said about the Gracious Mother of God, painting placed in the tympanon of the portal. The color specific to Modovita Monastery is yellow.
The museum of the monastery holds manuscripts dating the 15th century, manuscripts which make references to the way the monastery school used to be organized and to any other general cultural activities.
The most valuable manuscripts are the ones that date from the 15th century, which are true treasures of culture and feudal art. Today, they are kept in the library of the Dragomirna Monastery. The Four Gospels (1613) and a psalm book (1614) were written calligraphically in here. Moldovita Monastery is one of the few monuments that contain original assemblies of carved furniture. The princely chair of Petru Rares’s time (the 16th century) is the most valuable work of this kind in Moldavia. The embroidery works offered by the voivode Stefan the Great (the 15th century) are as well precious.
Although the monastery is visited by hundreds of people daily, the nuns that live there can hardly be seen, as they lead a very reserved life. They either work in the household, in the painting and embroidery workshops or they use their talent to create icons in miniature from porcelain dust. The nuns have a silent face, specific to the hermits living in the mountains. They always keep their heads pointed to the ground, as a sign of obedience towards the divinity. They straighten their heads only when they pray looking at the icons and saying “Hallelujah”.
Moldovita Monastery is 27 km north of Câmpulung Moldovenesc. In Câmpulung Moldovenesc you can find accommodations and travel information. Câmpulung Moldovenesc is 72 km from Suceava on E58. Suceava can be reached on the main European roads E85, E58, but also on the railway Bucharest-Chernivtsi-Lvov or by air. The city has an airport with flights to Bucharest and even abroad.

More info here: http://www.romanianmonasteries.org/

map: