Am inregistrat scrisoarea la Primarie si astept cu interes raspunsul primarului. Daca si sigur mai aveti de adaugat sper s-o faceti.

Aici gasiti articolul integral.

In fiecare zi trec pe la Gara, dar niciodata nu am curajul sa ma sui intr-un tren. Totul s-a schimbat in aceasta dimineatza cand in drumul meu spre casa m-am oprit la casieria Garii. Am cerut un bilet catre… nicaieri cu plecarea oricand. Biletul este valabil 30 de zile. Si asa ziceam ca abia astept sa plec sa scap de orasul asta infect, de oamenii din el si de caracterele astea de cacat. Imi cer scuze pentru aceia putini care fac parte din exceptia de la regula, insa marea majoritate a bucurestenilor au niste caractere de tot si anume cacatul – scuzati-mi expresia!
De ce toate bunurile de la munca se strica numai cand sunt eu de tura? Acum mai bine de o luna s-a stricat computerul principal la nimeni altul decat la mine. A fost nevoie sa fac o tura dubla pentru a-l resuscita si inca nu-l terminasem de reparat. A finisat colegul meu, Razvan ceea ce incepusem eu. Saptamana trecuta imi faceam frumos treaba si la un moment dat monitorul s-a facut negru. Dupa mici teste – ca nah, d-aia sunt platit – am constatat ca monitorul se arsese, sau se arsese vreo sigurantza ceva. Fiind in garantie, m-am gandit sa nu-mi bag nasul in el sa-l stric si mai rau. Bine am facut! Aseara ajung la munca, dau drumul la computer. Se aprinde, apare pagina de logare si … zbang. Ecran albastru! :| Dau un restart si apoi incep sa aud zgomote ciudate in carcasa. Am crezut ca este ceva care atinge coolerul procesorului, dar dupa ce am desfacut si carcasa si am culcat unitatea, am constatat – ca deh, d-aia sunt platit – ca hard disk-ul facea asa urat. Adio date de pe el si tot. Am citit pe o gramada de forumuri ca este o operatiune destul de riscanta sa desfaci un hard disk si acesta sa functioneze apoi. Totul trebuie facut intr-un mediu steril si fara praf, deoarece orice particula de praf poate duce la deteriorarea hardului. Ba chiar exista un “mit” (asa ii spun eu, pentru ca nu prea cred ce am citit) prin care un tip afirma ca ar fi facut aburi in baie (pentru a absorbi orice particula de praf), ar fi sigilat camera apoi… ar fi desfacut un hard, i-ar fi pus la loc capetele alea de scriere/citire, l-ar fi inchis apoi si l-ar fi sigilat din nou cu suruburi… iar cand l-ar fi conectat la computer, hardul ar fi fost reparat. Sincer nu prea cred asta, dar nici nu ma risc sa fac asa ceva. Stiu ca am desfacut si eu un hdd (hard disk) si dupa ce l-am desfacut, ala a fost… L-am aruncat pentru ca era de domeniul trecutului. Adio date de pe el si tot! :|
Acum stau sa ma gandesc cum sa fac sa recuperez datele de pe hdd-ul de la munca… pentru ca aveam niste chestii chiar importante pe el. Eu caut si firma. Mai mult firma, dar nah…
La capitolul sentimente… pot spune ca sunt destul de dezamagit! Probabil ca asteptarile mele sunt mult prea mari si ajung de fapt sa fiu dezamagit de fapt de exigenta de care dau dovada… Trist! Unicul vinovat sunt doar eu pentru ca am reusit ca o data cu timpul sa distrug totul… tot ceea ce inseamna sentimente… tot ceea ce inseamna dragoste sau iubire. Incep sa ma intreb daca exista asa ceva, pentru ca mai demult chiar credeam ca exista.
La fel cum credeam ca nu exista soarta sau destin. Nu credeam ca de fapt totul este scris deja si indiferent ce cale am urma, tot acolo vom ajunge… exact in acelasi punct la exact aceeasi data, ora samd. Daca intr-adevar e asa, atunci cum ramane cu libertatea de a ne alege fiecare ce sa fim in viatza?
Am o gramada de idei tampite acum dupa tura asta. Cred ca gandesc mult prea mult spre deosebire de altii, sau din contra… eu gandesc si pentru ei.

Va las sa procesati ideile demente ale unui om nebun de legat!
Somn ushor!

Nu exista bucuresteni adevarati. Asta-mi zice toata lumea de ani de zile. Nu exista asa ceva, nu e nimeni bucurestean get-beget, therefore nu are nimeni dreptul de a se proclama bucurestean. Doar daca toata familia ta a trait NUMAI in Bucuresti in ultimele doua secole, stra-stra-stra-strabunicii tai au fost in prima generatie care au facut gimnaziul la Sf. Sava si stra-stra-strabunicii tai ieseau la baut o braga cu Pache Protopopescu. Daca lucrurile stau altfel, regret mon cher da’ nu esti bucurestean. Daca bunica ta s-a nascut la Sascut, s-a mutat la Bucuresti cand avea 5 ani, s-a casatorit cu unu’ care s-a nascut la Bucuresti, nu frate, nu esti bucurestean. Intelege asta o data, bucurestean poti fi daca n-ai avut niciodata nicio ruda la tara, nicio ruda la Brasov/Craiova/Constanta si doar daca predecesorii tai n-au facut imensa greseala de a se indragosti, casatori si turna copii cu o persoana care, Doamne iarta-ne, nu era din Bucuresti!!!

Cu alte cuvinte, DACA: mama ta, nascuta, crescuta in Bucuresti din parinti bucuresteni, dintr-o mama care a fost printre primele femei care au mers la Colegiul Lazar, a facut indecenta de a se casatori cu un oltean/ardelean/moldovean, iar tu, evident ai trait numai in Bucuresti, tot nu esti bucurestean. Ce mai conteaza Lazar si Protopopescu intr-un astfel de caeewz. Daca tac’tu nu e din Berceni, frate, iarta-ma dar nu esti si n-ai avut NICIODATA sansa de a fi bucurestean.

Mie personal mi se pare ILOGIC! N-am vazut in viata mea un om care sa-si intemeieze o familie numai cu oameni de-ai locului. E o prostie atat de mare, incat imi vine efectiv sa-mi fac cruce cand mai aud din gura vreunui intelept ca nu exista bucuresteni, sau ca aia care sunt, sunt fooooarte putini. Din 2 milioane de locuitori, vreo 2-3% (daca!) au voie sa spuna ca sunt bucuresteni. N-am inteles niciodata de ce atat de multa lume se lupta sa-mi demonstreze mie nu numai ca eu nu sunt bucuresteanca, dar ca nici nu exista asa ceva. Intr-un oras atestat documentar de prin secolul al XV lea (da, stiu ca nu atunci a fost intemeiat orasul, ma refer la documentele care il atesta si de cand dateaza ele) cum naiba sa nu poata exista bucuresteni? Exista bacauani, craioveni, clujeni, ba chiar si onesteni. Onestiul exista de pe la inceputul secolului trecut, inainte era un satuc, darrrr ei au dreptul de a se numi onesteni. Unde-i logica aici? Oare numai eu NU o sesizez??

Ce vreau eu sa zic: bucurestenilor (aia care se simt bucuresteni) li se refuza dreptul la identitate. Pe ce motiv? Ca se amesteca si cu populatii din alte zone, ceea ce se intampla in absolut oricare oras din tara asta, numai ca noi suntem mai cu mot si n-avem voie. Toata argumentatia asta mi se pare atat de absurda incat nici nu stiu cum s-o combat in momentul in care mi se arunca in fata. Ma blochez. Cum, Doamne iarta-ma, sa crezi ca intr-un oras atat de mare oamenii se vor casatori si vor face copii numai intre ei, bucurestenii, iar cei care se muta aici, vin la munca, la studii (si stim toti cat de numerosi sunt), vor fi ignorati, dati la o parte si nu vor fi acceptati in *familiile de bucuresteni*. Eu mi-am intemeiat familia alaturi de un non-bucurestean. Deci, copilul nostru care se va naste in cateva zile, chiar daca se va naste la o maternitate din Bucuresti, va copilari si va creste intr-un cartier bucurestean, isi va insusi mentalitatea de aici si va fi inconjurat de oameni *de-ai locului*, din start nu are dreptul de a se numi bucurestean. Nu mai conteaza daca te simti sau nu de-al locului, daca tatal tau e in Bucuresti doar de la 18 ani, tu n-ai dreptul de a te numi bucurestean. Copilul nostru nu va fi nimic, ca bucurestean n-are cum, dar nici bacauan, ca nu s-a nascut acolo.

Adunarea!

On the move…

Making of.

Circulam regulamentar…

Stam cuminti la rand… si …

Admiram arhitectura.

Noaptea trecuta am avut unul dintre cele mai fericite momente ale vietii mele de bucuresteanca. Am fost la NOAPTEA MUZEELOR! De ce a fost bine?! Pentru ca am vazut mii de bucuresteni fericiti bantuind Capitala, luand cu asalt muzeele, intrand in librariile inca deschise la miezul noptii, ingramadindu-se in autobuzul gratuit pus la dispozitie de Primaria Capitalei.

Tineri si mai putini tineri, indragostiti si prieteni, familii intregi cu copiii alaturi au participat la acel IMPREUNA cultural pe care mi-l doresc cat mai des pentru bucuresteni. Am stat de vorba cu diversi vizitatori. Erau destui si din provincie dar si cativa straini de plaiurile romanesti care aveau, acum, timp si dispozitie sa inteleaga Romania mai bine, sa ii cunoasca pe romani.

Aproape toti zambeau, iar aceasta iesire nocturna, aceasta iesire din stereotipia cotidiana, ne-a facut bine tuturor.

Iata cateva fotografii prinse noaptea trecuta prin salile muzeelor si la imensele cozi din fata intrarilor, cozi care ar fi facut gelosi pana si pe administratorii de la Louvre.

FOTOGRAFII DE LA MIEZUL NOPTII (mai multe gasiti aici)

Nu cunosc destul de bine Bucurestiul, eu fiind Brasovean, decat din desele calatorii intreprinse de mine in acest oras cu ocazia diverselor treburi in capitala, motiv pentru care nu imi asum o parere experta, dar pot spune cu siguranta ca are partile lui bune si rele.

Scriu aceste randuri, impulsionat de un articol pe care l-am citit recent pe un alt blog ( SpitItOut  ), in care autorul arata cateva parti pozitive ale Bucurestiului. De ce am fost impresionat? Pentru ca de foarte mult timp nu am mai intalnit o scriere pozitiva la adresa capitalei, sau cel putin un stil optimist – obiectiv. Atat de mult este spurcat acest oras, pe buna dreptate probabil, in unele cazuri, incat ajungem sa consideram ca aceasta este starea naturala de fapt si ca nu se poate vorbi altfel decat in termeni negativi despre el.

Ei bine, se pare ca mai sunt si oameni care apreciaza Bucurestiul pentru ceea ce este el, o metropola aglomerata, si cosmopolita care iti ofera multe oportunitati si posibilitati de afirmare in toate planurile vietii, atat sociale cat si economice.  

Eu sunt din Brasov, si pot sa va spun ce vad eu, ca provincial, ca are Bucurestiul fata de Brasov:

In primul rand este un oras foarte cosmopolit. Are viata culturala, are viata de noapte, si in general, e un oras in care este greu sa te plictisesti.  Oamenii sunt mai aranjati, mai ingrijiti, acorda o mai mare atentie tendintelor.

Este orasul in care gasesti de cumparat aproape orice deoarece sunt prezente magazine ultraspecializate ( ex: echipamente foto profesionale ), iar in mall-uri intalnesti toate marile brand-uri de haine sau alte produse.

Bineinteles, ca are si problemele lui, eterna problema a curateniei, dar pe alocuri s-au mai rezolvat din probleme. Au aparut parcuri noi, zone amenajate, au mai disparut din gunoaie si s-au mai terminat din santiere. Problemele nu vor disparea niciodata complet, asta este cert, insa acolo unde se doreste o mana de gospodar, fie ca este el primar genral sau de sector, poate scoate la lumina cel putin o parte din zonele cu probleme iar in unele cazuri acest lucru chiar s-a intamplat.

De apreciat asadar o atitudine optimista in privinta Bucurestiului, si invit pe cei ce citesc acest articol sa posteze in comentariu ce apreciaza ei la Bucuresti!

Mâine, 24 ianuarie, bucureştenii vor sărbători Unirea Ţării Româneşti cu Moldova de la 1859.

Invitaţiile la sărbătorirea Unirii Principatelor, pentru ziua de maine, sunt variate.  Asociaţia Culturală  ,,Nouă ne pasă!”" vă cheamă să aniversaţi cei 150 de la Unire. ,,Pe urmele lui Cuza” va fi o promenadă care urmăreşte vizitarea la pas a obiectivelor din Bucureşti care au avut legatură cu domnia acestuia. Cei interesati sunt rugaţi să trimită un e-mail la asociatia.nouanepasa@gmail.com. Intâlnirea va avea loc mâine, la ora 12:00 în faţa Facultăţii de Istorie. De asemenea, Muzeul Naţional de Artă al României sărbătoreşte prin expoziţia ,,Napoleon al III-lea şi Principatele Române”. Vizitatorii vor avea acces liber la prezentare şi vor participa la concursul organizat special pentru această zi, în care se pot castiga 30 de albume ale expoziţiei.

O altă manifestaţie va fi organizată de Teatrul Masca în jurul orei 12:30 la staţia de metrou Unirii. Veţi avea ocazia să asistaţi la spectacolul ,,La Români.”

Cu ocazia aceleiaşi sărbători, în scop istoriografic, Banca Naţională a României va pune în circulaţie, astăzi, o monedă din aur cu valoarea de
500 de lei.

Iata extragerea pentru meciurile din grupa ligii campionilor.

Grupa A:
Chelsea
AS Roma
Bordeaux
CFR Cluj

Grupa B:
Inter Milano
Werder Bremen
Panatinaikos
Anorthosis Famagusta

Grupa C:
Barcelona
Sporting Lisabona
FC Basel
Şahtior Doneţk

Grupa D:
Liverpool
PSV Eindhoven
Marseille
Atletico Madrid

Grupa E:
Manchester United
Villareal
Celtic Glasgow
Aalborg

Grupa F:
Lyon
Bayern Munchen
Steaua Bucuresti
Fiorentina

Grupa G:
Arsenal
FC Porto
Fenerbahce
Dinamo Kiev

Grupa H:
Real Madrid
Juventus
Zenit St Petersburg
Bate Borisov

Tind sa cred ca Steaua are un drum mai usor decat CFR Cluj. Totusi am constatat cu surprindere in aceasta seara pe toate posturile de televiziune ca discutiile s-au concentrat pe Steaua. Nu s-a discutat mai nimic despre echipa CFR Cluj si despre echipele din grupa A. Sa inteleg de aici ca nu se da nici o sansa echipei campioane si ca toate sperantele sunt indreptate catre Steaua. Tind sa cred ca nu este corect acest mod de abordare. Voi ce parere aveti? Care credeti ca va fii parcursul celor doua echipe romanesti si credeti ca vor reusi sa obtina punctele necesare pentru a se califica mai departe.

Cel puţin cam asta e tot ce citesc în ultima vreme. Aici am şi un exemplu. Oare chiar aşa să fie? Recunosc, şi eu mai am obiceiul de a mă lega de unele metehne româneşti (de care sper să scăpăm odată!), însă unii prea generalizează.

Ei bine, ca să putem avea discernământ atunci când citim aceste ştiri de la ora 5 blogosferice, e bine să privim lucrurile prin prisma a trei aspecte (scuzaţi formularea lemnoasă!):

1. Nu cumva românii portretizaţi în articolele de genul ăsta sunt din întâmplare bucureşteni? Măi, dacă te gândeşti că majoritatea bloggerilor mari sunt din Bucureşti, sunt mari şanse ca aceştia să-şi descrie concitadinii. Ah, dar ce au bucureştenii? Păi nimic, nimic… Numai ţăranii de provincie au ei ce au cu bucureştenii, când de fapt ei, ţăranii, sunt de vină pentru tot ce-i rău prin Capitală (sic)!
2. Oare cât de domni/neţărani sunt cei care scriu articolele de genul ăsta? Atât de buni să fie? Sunt doar întrebări retorice, fără o ţintă anume. Ideea e că contează de la cine vine o opinie, un mişto, sau chiar şi o înjurătură…
3. Nu cumva omul prin natura sa este înclinat să observe numai neregulile? Când mergi pe stradă, observi că nush ce tanti nu vorbeşte tare, că taximetristul cutare a oprit la roşu sau că tânărul din colţul blocului nu mănâncă seminţe şi nu ascultă muzică pe speakerul de la mobil? Normal că nu observi! Pentru că ce e normal nu e remarcabil.

Şi aşa se ajunge ca câţiva rahaţi să devină reprezentativi pentru imaginea românului obişnuit. Deşi, evident, nu e aşa.

Ne spune Cosmina Simiean, director general la Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti, cu ocazia marsului de Ziua Internationala de Lupta impotriva Traficului si Abuzului de Droguri, care a avut loc ieri in Bucuresti.

Concluzia: am o fetita, stau in Bucuresti… mhm… ma mut!